Cuprins:

Introducere............................................................................................................... 2
Dentologia juridică parte componentă a dimensiunii morale a societății. ........ 4
Valorile morale universale în interacțiune cu dimensiunea etico profesională a
juristului. .................................................................................................................. 5
Dimensiunile și particularitățile eticii profesionale a judecătorului. ................. 8
Concluzie. ............................................................................................................... 11
Bibliografie. ............................................................................................................ 12

1
Introducere.

Etica sibolizează ştiința binelui şi a răului. Este ştiinţa care ne ajută să

cunoaştem omul, comportamentul său şi societatea în ansamblu şi ajută oamenii să
decidă ce este mai bine să facă.
A fi etic nu înseamnă o obligație, întrucît etica este rațională, nu se impune
din exterior, reclamă respectarea anumitor valori care nu reprezintă altceva decît
binele oamenilor și anumite principii morale.
În filosofia morală contemporană, deontologia reprezintă o teorie normativă
cu privire la alegerile morale necesare interzise sau permise. Teoriile deontice
(deontictheories) se referă la comportamente obligatorii, necesare, în timp ce teoriile
aretice(aretaic virtue theories) arată conduitele virtuoase a căror urmare este
meritorie. Teoriile deontologice emit judecăți cu privire la moralitatea alegerilor și
la criteriile după care se pot clasifica acțiunile în etice sau non-etice.
În prezent, orice instituție a statului, care poate afecta drepturile și libertățile
persoanelor indiferent în care mod, indiferent de funcția și locul acesteia, este într-o
permanentă interconexiune cu mediul social. Acest lucru implică comportamente,
atitudini, proceduri, decizii, sancțiuni etc.
În această ordine de idei, astfel de instituții cum ar fi de exemplu procuratura,
judecătoria, avocatura, etc. au nevoie de un reper care să îi ghideze scopurile,
acțiunile și comportamentele membrilor săi către o atitudine proactivă, responsabilă
în concordanță cu echilibrul social și de mediu.
Problema asupra căreia este orientată lucrarea dată sunt aspectele etice,
dimensiunile moralei în societate, precum și particularitățile eticii profesionale
legate de activitatea profesională a judecătorului, în exercitarea atribuțiilor de
serviciu.
O formă de exprimare a acestei viziuni sunt codurile de etică și conduit, care
vin ca o grupare a valorilor și a principiilor funcționale ale instituției în raport cu
cerințele de echitate sociale și de mediu.

2
 Orice instituție, chiar și cea mai sinceră și mai implicate în comunitate are
nevoie de un cod de etică și deontologie care să identifice și să recunoască practicile
etice și standardele acceptate de ambele părți.

3
Dentologia juridică parte componentă a dimensiunii morale a societății.

Deontologia reprezinta totalitatea regulilor dupa care se conduce o

organizatie, institutie, profesie sau parte a acesteia, prin intermediul organizatiilor
profesionale care devin instanta de elaborare, aplicare si supraveghere a aplicarii
acestor reguli. 1
Deontologia, ca ramură a Eticii, este ştiinţa care studiază obligaţiile şi
comportamentul celor care practică o anumită profesie.
Sintagma deontologie, provine din grecescul “ deon, deontos ” care reprezintă
ceea ce trebuie de făcut, ceea ce se cuvine, ceea ce se cade, datorie, și “ logos ” -
știinta, studiu, teorie, cuvînt, cuvîntare, ceea ce înseamnă că deontologia semnifică
“ știinta datoriei “. Deci, putem concluziona că deontologia este teoria datorie, a
obligațiilor conștientizate, în baza cărora omul se manifestă. Immanuel Kant a spus
că deontologia reprezintă o doctrină privind normele de conduită și obligațiile etice
ale unei profesiuni.
Deontologia este o știința particulară, desprinsă din etică, axată pe morală și
moralitate, antrenînd și elemente de legalitate. Ea acoperă cadrul de investigare și
interpretare a drepturilor, îndatoririlor și etaloanelor de acțiune, de apreciere și
comportare într-un domeniu al vieții social-utile.
Deontologia, prin specificul obiectului său de cercetare se află la graniţa dintre
drept şi morală. Ea reprezintă ansamblul normelor care conturează un anumit tip de
comportament profesional sau privat. 2Unele din aceste norme sunt consacrate
juridiceşte, putând fi deci impuse prin intervenţia forţei de coerciţie a statului, altele
sunt sacţionate doar de opinla publică, înscriindu-se în categoria normelor etice.
Deontologia poate fi considerată o punte între ştiinţele juridice (dreptul) şi etică,
putând fi studiată sub două aspecte: acela al reglementărilor date în temeiul "
principiului legalităţii" coroborat cu principiile morale.

1
Bauman Z., Etica postmoderna, Editura Amarcord, Timisoara, 2000;
2
Fodorean Daniel, Etică Juridică. Note de curs. Facultatea de drept, Universitatea “TITU MAIORESCU”,
București, 2012.

4
 Necesitatea studierii şi înţelegerii deontologiei rezidă chiar în exercitarea şi
menţinerea autorităţii profesionale în limitele umanului pe calea învăţării şi
dezvoltării unui comportament moral necesar pentru întreaga comunitate umană.

Valorile morale universale în interacțiune cu dimensiunea etico profesională a

juristului.

Valorile sunt principii morale, sau etice, pe care le considerăm utile şi

importante. Toți cei care trăiesc în perioade diferite, în puncte geografice diferite și
care aparțin unor religii divine diferite, cu toate aceste diferențieri, în realitate sunt
stăpâni pe aceleași valori morale. Etica și morala sunt permanente ale vieții spiritual-
umane, dar în noile condiții create prin revoluțiile de la sfîrșitul anului 1989 din
Centrul și Răsăritul Europei sunt tot mai solicitate să contureze profiluri etico-
morale potrivite cu noile rascruci aparute la intrarea in secolul XXI 3.
Valori fundamentale universal sunt: să nu furi, să nu ucizi, să nu faci adulter, să nu
minţi, fată de oameni să ai un comportament amabil şi respectuos, si acestea sunt
valabile pentru toti credincioşii, cit si pentru fiecare om in parte. Această
semnificaţie comună a moralei este valabilă pentru Islam, Creştinism, Iudaism. Aşa
cum lucruri neplăcute precum: nerecunoştinta, răsfăţul, iubirea de sine, minciuna,
lăcomia, viclenia, cearta, lipsa de respect, nestatornicia, avarismul, bârfa,
despotismul, calomnia, perfidia, instigarea nu sunt conforme cu morala islamică, ele
sunt interzise şi în Iudaism şi Creştinism. În toate aceste religii oamenii sunt
îndemnaţi să fie respectuoşi, iubitori, drepti, mărinimoşi, milostivi, iubitori de
binefaceri, modeşti, serioşi, de nădejde, generoşi, devotati, cu caracter blând şi
statornici.
Justiția ca una din formele principale ale activității statale care are menirea
asigurării echității în raport cu cei la care se referă, se bazează pe principii morale în
același timp moralitatea și legalitatea sunt indisolubil legate. O lege imorală este

3
Tanase Sirbu, Etica: valori si virtuti morale, Editura Societatii Academice “ Matei Teiu Botez”, Iasi, 2005.

5
inacceptabilă, iar o justiție ilegală de neconceput. Unitatea, moralitatea, legalitatea
își găsește reflectare în acte normative naționale și internaționale.
Așa dar, Declarația Universală a Drepturilor Omului dă expresie unor valori
legale generale și unanim acceptabile, dar formulează în același timp și principalele
categorii etice: umanism; echitate; respectarea demnității umane.
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice precum și
Convenția Europeană(CEDO) fundamnetează premisele morale ale propriilor
reglementări sub forma garanțiilor procesuale minime acordate acuzatului într-o
cauză penală sau civilă (dreptul la apărare, accesul liber la justiție, legalitatea
armelor).
Constituția RM prin consacrarea în art. 1 a omului drepturilor și libertăților
acestuia drept valori primordiale, morale și obiect principal al protecției statale
formulează principiul etic al umanismului 4.
În urma celor spuse, denotă noțiunea de etică profesională, care este utilizată
de cele mai multe ori pentru desemnarea unui cod moral al unor oameni ce aparțin
unei profesii anumite.
Etica profesională este determinată de particularitățile specifice ale unor
profesii, de interesele corporative, de cultura profesională, etc. Oamenii ce
îndeplinesc funcții profesionale similare sau identice își elaborează tradiții specifice
și se asociază în baza unor principii de solidaritate profesională în stare să păstreze
reputația profesiei date.
Etica profesională este compusă de anumite norme de conduită și de anumite
coduri deontologice.
Anume valorile morale universale stau la baza constituirii codurilor
deontologice. Cele mai importante probleme ale moralei se centrează în jurul
modului cum se dezvoltă judecata morală, cum se formează deprinderile de
autocontrol, necesar în satisfacerea standardelor interiorizate.

4
Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 1 din 12. 08.1994,
în vigoare de la 27 august 1994;

6
 Activitatea profesională a juristului este nobilă, dar mereu a trezit, prin
implicatiile specifice, atitudini contradictorii, uneori paradoxale. Mulți și-au
manifestat aprecierea și chiar admirația pentru activitatea profesională a juristului,
însă, mereu se găsește cîte ceva de reproșat acestui domeniu de activitate.
Iar pentru ca valorile morale universale să nu contrazică activitatea
profesională a juristului, a apărut conceptul de etică juridică.
Etica juridică este determinată de specificul activității profesionale a
juristului, de particularitățile lui morale și de situația socială. Particularitățile
activității profesionale a lucrătorilor din domeniul ocrotirii normelor de drept
afectează drepturile și interesele oamenilor, astfel acestea cer caracteristici aparte
din punct de vedere al influențelor asupra conținutului moral al acestei activități.
Legată de instanțele de drept există problema cardinală – libertatea individuala,
independent de “puterea banului”, de partid și alte organizații, libertatea de opinie.
Totodată, libertatea instanțelor de drept nu poate fi în afara responsabilității, în afara
codurilor morale specifice exponenților acestei profesii.5
Pilonii unei justiţii profesioniste, competente, eficiente şi prietenoase sunt cei
trei „i”: independenţa, imparţialitatea şi integritatea. Printre preocupările
judecătorilor şi procurorilor vizând independenţa justiţiei, imparţialitatea
magistratului şi integritatea puterii judiciare, trebuie să se numere şi analizarea şi
chiar însuşirea standardelor internaţionale privind conduita judiciară .6

5
Viorelia Lungu, Etica profesionala, Suport de curs, Editura CEP USM, Chisinau, 2011.

6
Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară .

7
Dimensiunile și particularitățile eticii profesionale a judecătorului.

Un sistem judiciar independent şi onorabil este indispensabil justiţiei. Justiţia

ocupă un loc deosebit în afirmarea statului de drept, iar conduita, moralitatea şi
cultura judiciarului au o importanţă majoră în procesul de înfăptuire a ei.
În actualele condiţii, faţă de judecători, ca exponenţi ai puterii judecătoreşti,
sînt înaintate un şir de cerinţe morale şi de conduită specifice, o parte dintre ele fiind
incluse în acte normative, altele urmînd a fi însuşite şi respectate ca deziderate ale
eticii.
Judecătorul trebuie să participe activ la stabilirea, menţinerea, aplicarea normelor de
conduită, pe care le va respecta personal, astfel încît să fie asigurată integritatea şi
independenţa sistemului judecătoresc.
Datorită puterii cu care sunt investiți judecătorii de a lua decizii în privința
vieții, libertății și proprietății persoanelor, se impune necesitatea elaborării
principiilor și regulilor care să guverneze conduita profesională a acestora, dar și să
asigure prestigiul și statutul înalt al profesiei în societate.
Astfel, etica și deontologia profesională a judecătorului reprezintă totalitatea
normelor morale aplicabile desfășurării activității profesionale a judecătorului, atît
la nivel teoretic, cît si aplicativ.
Deontologia judiciară relatează detaliat cum trebuie să se poarte judecătorii în
cadrul activității profesionale și a celei obștești, în diversele relații în care aceștea
participă.
Funcția judecătorului îl obligă să se mențină în anumite limite. Judecătorul
trebuie să fie gata de critici și să aibă un comportament decent nu doar în cabinetul
de serviciu sau sala de ședințe, dar și în afara instanței judiciare.
Standardele de conduită care se aplică judecătorilor reies din valorile justiției,
bazate pe dreptate și echitate. Este bine cunoscut că aplicarea legii de către judecători
și soluționarea cauzelor aflate în fața lor nu este un proces mecanic, ci implică o
8
analiză profundă a faptelor devenite cunoscute și aplicarea legii conform convingerii
intime a judecătorului că anume aceasta este soluția cea mai bună a cauzei
respective. Acest lucru cere judecătorului un comportament de mare responsabilitate
atît față de sine însuși, cît și față de părți și de întreaga societate.
Deontologia judecătorului se bazează pe valorile pe care judecătorul trebuie
să le ia la bază în activitatea sa profesională.7
Conduita personalului din sistemul juridic trebuie reglementată printr-un cod
de conduită etică. Un Cod de acest fel trebuie să dezvolte importanţa integrităţii şi
manifestările acesteia, de la obligaţia de a preveni şi a colabora în combaterea
corupţiei, până la evitarea situaţiilor de nepotism şi conflict de interese, explicând
ce comportament trebuie să adopte magistratul în exercitarea funcţiei sale şi care
sunt restricţiile în afara instituţiei. Codul trebuie să dezvolte de asemenea ideea de
autoritate în primul rând morală a judecătorilor, ceea ce îl face credibil, pe aceasta
clădindu-se încrederea în justiţie. În fine, codul trebuie să susţină ideea de
independenţă a justiţiei, care este garanţia externă a imparţialităţii judecătorului (ce
poate fi văzută ca o formă a integrităţii), şi care trebuie promovată în primul rând de
judecători prin exercitarea libertăţii de exprimare şi de asociere.
Necesitatea unui asemenea document este explicată prin nevoia de a ghida
conduita judiciară: cum se colaborează cu presa şi cu politicienii, care sunt limitele
prieteniilor dintre judecători şi procurori sau avocaţi, care este responsabilitatea faţă
de personalul auxiliar din instanţă, cât este de importantă punctualitatea, răbdarea şi
transparenţa, cum se face o audiere, care este importanţa autopregătirii, ce este
prejudecata, cum se menţine balanţa drepturilor părţilor, cum anume trebuie tratate
acestea cu demnitate şi prin evitarea discriminărilor, despre libertatea de asociere şi
de exprimare, inclusiv apariţii în media, despre primirea de cadouri, frecventarea de
cluburi, baruri, jocuri de noroc sau societăţi secrete, ori desfăşurarea de alte activităţi
judiciare sau administrative. 8

7
Florin Costiniu, ș.a., Deontologia profesiei de magistrat… op.cit. p.32.

8
Codul de etică și de conduită profesională al judecătorului. Aprobat prin Hotărîrea Adunării Generale a
Judecătorilor nr. 8 din 11 septembrie2015.
9
 Codul nu trebuie să se adreseze doar profesioniştilor, ci el trebuie gândit şi ca
un instrument de asistenţă pentru politicieni (în a înţelege semnificaţia şi importanţa
independenţei justiţiei pe care şi ei trebuie să o protejeze), avocaţi (pentru a înţelege
necesitatea menţinerii unor relaţii corecte şi oneste în interiorul sistemului) şi
publicul larg (pentru a şti cum trebuie să fie un judecător pentru a nu se îndoi de
onestitatea şi abilităţile sale, în ce condiţii pot fi criticaţi judecătorii şi hotărârile
judecătoreşti etc.). Codul etic sau de conduită trebuie mai ales să contribuie în
formarea unui sentiment şi al unei practici a responsabilităţii cu privire la modul de
exercitare a funcţiei.

http://csm.md/files/Noutati/2015/09/09/Codul_etica_-conduita.pdf (vizitat 14.04.2016).

10
Concluzie.

Juristul este profesia care, prin “ definiție ”, se presupune că este un om

altruist, el este convins de calitatea bogățiilor spirituale pe care le-a primit în mod
natural, abia așteaptând să le împărtășească prin propriai profesie.
Un jurist are datoria de a-și manifesta un comportament adecvat atât în viața
familială, cât și în cea socială. Misiunea lui nu se limitează la executarea fidelă a
unui mandat în cadrul legii. Într-un stat de drept, juristul este indispensabil justiţiei
şi justiţiabililor, sarcina lui constând în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetățenilor.
Fiind o profesie nobilă, care are o misiune primordială în societate, juristului îi este
acordat prilejul să se autoreglementeze, avantaj ce oferă posibilitatea ca activitatea
lui să fie realizată la cele mai înalte standarde în vederea satisfacerii necesităților
societății.
În cazul judecătorilor obiectivitatea, decența, imparțialitatea, respectul pentru
adevăr și față de lege, buna intenție, dreptatea, integritatea, responsabilitatea,
cumpătarea constituie valori în scopul împlinirii cît mai optime a menirii acestora,
respectiv realizarea cu succes a actului de justiție.
În opinia mea, principiile morale ale procesului de justiție impun o anumită
conduită, un cod de viață și de conviețuire. Respectarea acestora ar trebui să
determine un comportament adecvat al juristului în raport cu el însuși și cu ceilalți,
iar respectul trebuie să pornească mai întîi de la el însuși. Astfel, respectarea
codurilor, a regulilor care definesc un grup sau o națiune, în special de către jurist,
este prima condiție pentru funcționarea în bune reguli a justiției naționale.

11
Bibliografie.

1. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova Nr. 1 din 12. 08.1994, în vigoare de la 27 august 1994;
2. Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară .
3. Codul de etică și de conduită profesională al judecătorului. Aprobat prin
Hotărîrea Adunării Generale a Judecătorilor nr. 8 din 11 septembrie2015.
4. Bauman Z., Etica postmoderna, Editura Amarcord, Timisoara, 2000;
5. Fodorean Daniel, Etică Juridică. Note de curs. Facultatea de drept,
Universitatea “TITU MAIORESCU”, București, 2012.
6. Tanase Sirbu, Etica: valori si virtuti morale, Editura Societatii Academice “
Matei Teiu Botez”, Iasi, 2005.
7. Viorelia Lungu, Etica profesionala, Suport de curs, Editura CEP USM,
Chisinau, 2011.
8. Florin Costiniu, ș.a., Deontologia profesiei de magistrat… op.cit. p.32.

12