OBLIGAŢIILE

POZITIVE ŞI
NEGATIVE ALE
STATULUI

USM, master
Diana SÂRCU
 PARAMETRI CONCEPTUALI
CEDO – tratat de aplicabilitate
directă ce implică obligaţii
pozitive şi negative.

Obligaţiile sunt identificate

doar de Curtea Europeană în
jurisprudenţa sa.

Jurisprudenţa CtEDO este în

permanentă dezvoltare şi
adaptare la noile realităţi.

ENGLEZĂ
Alastair Mowbray
“The development of positive
obligations under the European
Convention on Human Rights by
the European Court of Human
Rights”
Sandra Fredman
“Human Rights Transformed:
Positive rights and positive
duties”
Dimitris Xenos
“The positive obligations of state
under the European Convention
of Human Rights”
Lima Urbaite “Judicial activism
in the approach of the European
Court of Human Rights to positive
obligations of the State”
BIBLIOGRAFIE
FRANCEZĂ
Pierre-François Laval
“A propos de la jurisdiction
extraterritoriale de l’Etat.
Observation sur l’arrêt Al-Skeini
de la Cour Européenne des
droits de l’homme du 7 juillet
2011”
Frederic Sudre
“Les obligations positives dans
la jurisprudence européenne des
droits de l’homme”
Dean Spielmann
“Obligations positives et effet
horizontal des dispositions de la
Convention”
Sébastien van Drooghenbroeck
“La Convention européenne des
droits de l'homme”
ROMÂNĂ
Corneliu Bîrsan
“Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului:
comentariu pe articole”
Mihai Poalelungi,
Stas Splavnic
„Extrateritorialitatea Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului”
Mihai Poalelungi
„Convenţia europeană a
drepturilor omului: obligaţii
pozitive şi negative”
OBLIGAŢIA GENERALĂ DE PROTECŢIE

OBLIGAŢIA STATELOR DE PREVENIRE A

ÎNCĂLCĂRILOR DREPTURILOR OMULUI

OBLIGAŢIA STATELOR DE REPRIMARE A

ÎNCĂLCĂRILOR DREPTURILOR OMULUI

OBLIGAŢIA STATELOR DE REPARARE A

ÎNCĂLCĂRILOR DREPTURILOR OMULUI
 NATURA OBLIGAŢIILOR
OPOZABILE STATELOR

POZITIVE NEGATIVE
OBLIGAŢII EXTRATERITORIALE

SENS LARG SENS RESTRÂNS

obligaţiile cu caracter obligaţii ce rezultă din

global, prevăzute în carta actele sau omisiunile unui
ONU şi în instrumentele stat, comise în interiorul
din domeniul drepturilor sau în afara teritoriului
omului, de a lua măsuri în său, ce produc efecte
mod separat şi prin asupra drepturilor omului
cooperare, pentru a în afara teritoriilor
realiza drepturile omului acestuia
în mod universal
CEDO ŞI JURISDICŢIA STATELOR

 CLAUZA JURISDICŢIONALĂ (ART.1)

 TERITORIUL DE STAT
 ACTUL EXTRATERITORIAL
 ESPACE-JURIDIQUE (BANCOVIC)
 CONTROL GENERAL/EFECTIV
 CRITERIUL AGENT-STAT
 ACTUL EXRATERITORIAL
fapta imputată constituită din legătura reală
dintre reclamanţi şi statele reclamate oriunde
fiind decisă, a fost produsă sau a avut efecte, în
afara teritoriului statelor (Bankovic)

acţiunea/inacţiunea statului, săvârşită în afara

teritoriului acestuia prin intermediul agenţilor săi,
şi susceptibilă de a produce o ingerinţă în
drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute în
Convenţie; sau săvârşită în limitele teritoriale ale
statului, consecinţele actului manifestând-se pe
teritoriul unui stat terţ
EFFECTIVE CONTROL OVER AN AREA

 CONTROL EFECTIV
 CONTROL GENERAL (Loisidou)
 CRITERIU SPAŢIAL
 CONTROL DE FACTO
 STAT OCUPANT
 SUSŢINEREA REGIMURILOR
SEPARATISTE
 AUTORITATE EXCLUSIVĂ
 AUTORITATE AGENT-STAT

 Criteriu personal
 Încălcarea în limitele unor localuri (misiuni
diplomatice sau consulare, nave maritime sau
aeriene, unitatea militară)
 legătura juridică dintre stat şi agent
 SITUAŢII EXONERATORII DE
RĂSPUNDERE

Espace Aurul Clauza

juridique monetar derogatorie

Clauza Imunitatea
colonială de jurisdicţie
CAZURI SPECIALE DE RĂSPUNDERE
EXTRATERITORIALĂ

Activitatea extrateritorială a
serviciilor de securitate a statelor

Expulzarea / extrădarea

Activitatea misiunilor
diplomatice în străinătate
 CONȚINUT
1. Hotărârile şi deciziile pronunţate de Curtea de la Strasbourg
reprezintă acel izvor nemijlocit de obligaţii pozitive şi negative
concrete ce le incumbă statelor, ele servind ca fundament juridic
practic pentru stabilirea esenţei, limitelor şi particularităţilor
respectivelor obligaţii.
2. Principiul universalismului drepturilor omului care presupune
supremaţia drepturilor la cea mai largă scară, impune statele lumii să
garanteze exerciţiul efectiv al drepturilor şi libertăţilor inerente
valorii umane nu doar resortisanţilor proprii şi persoanelor aflate sub
jurisdicţia teritorială a acestora, dar şi străinilor ce se regăsesc sub
controlul sau autoritatea lor efectivă dincolo de limitele teritoriale,
implicând obligaţii pozitive şi negative de protecţie.
3. Curtea Europeană în ultimii ani tot mai des stabileşte jurisdicţia şi
răspunderea unui stat reclamat pentru încălcările drepturilor omului
comise dincolo de frontierele Consiliului Europei, aplicând Convenţia
europeană în mod extrateritorial.
4. Pentru ca actul extrateritorial să poată fi imputat statului, obligaţiile
extrateritoriale ale acestuia trebuie să se extindă şi în privinţa persoanei
care invocă cauzarea unei ingerinţe ilegale, deci să fie constatată jurisdicţia
extrateritorială a statului reclamat asupra victimei ingerinţei. Astfel, nu
este suficient ca statul să fie doar purtător de obligaţii extrateritoriale, este
necesar de a fi constatată şi legătura dintre actul extrateritorial şi ingerinţa
în drepturile persoanei aflate sub jurisdicţia statului.
5. Deşi conceptul obligaţiilor pozitive nu a fost enunţat expres de autorii
Convenţiei Europene în textul acesteia, el a fost formulat de Curtea de la
Strasbourg pe cale jurisprudenţială în baza principiului interpretării
evolutive şi la momentul actual este privit ca o instituţie juridică inerentă
dreptului CEDO.

6. Jurisprudenţa Curţii Europene la acest subiect este mult mai bogată şi

vastă decât în raport cu practica stabilită pe terenul obligaţiilor negative.
De fapt, procesul de apariţie a noilor obligaţii pozitive nu este finalizat, în
dependenţă de circumstanţele specifice ale cauzei deferite spre soluţionare,
magistraţii forului european pot formula noi obligaţii spre onorarea cărora
statele justiţiare ar fi ţinute.
7. Analiza practicii Curţii de la Strasbourg în circumstanţele de conflict armat
demonstrează, în primul rând, evoluţia aplicării extrateritoriale a Convenţiei
Europene, fiind facilitată posibilitatea angajării răspunderii unui stat ori de
câte ori reclamantul va putea proba autoritatea şi controlul pe care l-a
exercitat agentul statului asupra sa pe timp de conflict armat

8. Potrivit jurisprudenţei Curţii în legătură cu conflictul transnistrean chiar

dacă statul nu exercită control efectiv asupra unei porţiuni a teritoriului său,
el oricum posedă un set limitat de obligaţii pozitive în privinţa persoanelor
aflate pe teritoriul respectiv, chiar dacă ingerinţele sunt provocate de către o
entitate suportată economic şi militar totalmente din exterior.
9. Însăşi faptul suportului economic şi militar al unui regim separatist poate
atrage după sine răspunderea extrateritorială a statului, ea fiind
proporţională gradului de control astfel exercitat asupra entităţii separatiste
şi, respectiv, a teritoriului controlat de către ultima. În pofida faptului că
soluţionarea disputelor teritoriale se află în afara competenţei ratione
materiae a Curţii, persoanele care suferă în urma acţiunilor regimurilor
susţinute de către un stat terţ totuşi pot să-şi revendice respectarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate prin Convenţie
10. Curtea nu are competenţa de a recunoaşte sau nu entităţile statale, ea
doar constată încălcările Convenţiei pe un anumit teritoriu,
identificând autoritatea responsabilă şi, în consecinţă, vine să
lichideze vacumul creat, obiectivul fiind asigurarea punerii în
aplicare a mecanismelor ce ar garanta drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului.
11. În pofida faptului că raţionamentele judecătorilor europeni privind
aplicarea extrateritorială a Convenţiei situaţiilor de conflicte armate
au fost criticate, cel mai des în această privinţă fiind invocat
exemplul resortisanţilor Iugoslaviei, care s-au plâns de încălcarea
drepturilor lor prin bombardarea Belgradului de către forţele
NATO, iar Curtea Europeană a decis asupra lipsei competenţei
jurisdicţionale la caz şi a declarat cererea lor inadmisibilă, ideea
aplicării extrateritoriale a Convenţiei conflictelor izbucnite în Cipru,
Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Irak, mai recent Crimeea şi
Ucraina de Est fără îndoială reprezintă o tratare progresivă a
dispoziţiilor acesteia şi contribuie la o afirmare globală a drepturilor
şi libertăţilor consacrate de ea.