Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de MedicinaDentara
FARMACOPEEA :reprezinta cadrul oficial specific unei tari prin care se stabilesc -
denumirile
- conditiile de calitate
- reguli de preparare
- controlul medicamentelor
- conservarea medicamentelor
- prescrierea medicamentelor.
# oficinale
Farmacologie – Lucrări practice
- formelor farmaceutice
1. ACIDUM ACETILSALICILICUM
2. ACID ACETILSALICILIC
3. ASPIRINA.
ce pot fi prescrise.
NOTIUNI INTRODUCTIVE
DEFINITII
lor studiate .
MEDICAMENTUL
medicamentelor
DEFINITIA OMS : orice substanta sau amestec de substante ,biologic active care
potrivit datelor stiintei medicale ,atunci cand este folosita conform regulilor ,permite:
a) – recunoasterea
- prevenirea
- indepartarea
FARMACOTERAPIA
morbide
Farmacologie – Lucrări practice
ve ale bolnavului(algeziologia)
medicament
- de atac
administrarii si de doze
PLANUL TERAPEUTIC
Intotdeauna terapia se va efectua dupa un plan de actiune.
obiective :
RISCUL TERAPEUTIC
- inevitabil (imprevizibil) caracterisic oricarui medicament,
toasa.
(citostaticele)
- calculat care insumeaza riscul administrarii medicamen-
tului respectiv ,forma de boala ,afectiunile asociate pe care le prezinta
bolnavul
Terapia medicamentoasa poate fi utilizata in scop :
terapia profilactica)
- diagnostic –pentru precizarea diagnosticului a diagnosticului diferential ,stabilirea
stadiilor evolutive ale bolilor.
TOXIC sau OTRAVA se intelege in general orice substanta conceputa sau aleasa in
scopul de a provoca tulburari functionale ,leziuni organice sau moartea organismului
care vine in contact cu ea .
DOZE
- doza parțială
- doza totală
- doza de atac
- doza de întreţinere
+ doza unică
- doza de deposit
𝐺𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖
x 𝑑𝑜𝑧𝑎 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 x 𝑓𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑐ţ𝑖𝑒
75
Farmacologie – Lucrări practice
- 0 – 1 an: 1,8
- 1 – 6 ani: 1,6
- 6 – 10 ani: 1,4
- 10 – 14 ani: 1,2
- Adult: 1
La bătrâni:
- Peste 60 ani doza se calculează la o treime sau la jumătate din doza adultului
Indicele terapeutic
𝐷𝐿50
𝐼𝑇 = ≥ 10
𝐷𝐸50
UNITĂŢI DE MĂSURĂ
- Precise:
- Gramul
- Miligramul
- Picătura
1g apă distilată XX picături
1g tinctură L picături
1g alcool absolut LXVIII picături
1g alcool 95◦ LXIV picături
1g eter XC picături
- aproximative:
- linguriţa:
- 5 g apă
Farmacologie – Lucrări practice
- 6,5 g sirop
- 4,5 g ulei
- Lingura de supă:
- 15 g apă = 15 ml soluţie apoasă
- 20 g sirop
- 13 g ulei
- Păhărelul de lichior = 25 – 30 ml
- Ceaşca de cafea = 50 ml
- Paharul de vin = 75 – 100 ml
- Paharul de apă = 150 – 200 ml
- O linguriţă rasă = 1,5 – 2,5 g pulbere
- O linguriţă cu vârf = 2,5 – 5 g pulbere
- Un vârf de cuţit = 0,5 – 1g
FARMACOGRAFIE
L8 –Principiile prescrierii raţionale a
medicamentelor. Redactarea reţetei
medicale.
Reţeta medicală
1. Reţetele se prescriu în limba oficială a ţării sau în limba latină. Se scriu cu pix, cerneală.
Se vor scrie citeţ, fară ştersături sau adausuri ulterioare.
Farmacologie – Lucrări practice
2. Dozele se prescriu ca doze terapeutice, cantitatea se scrie cu cifre arabe iar unitatea de
masură este gramul. Dozele se scriu una sub alta de preferinţă aliniate.
3. Dacă se folosesc doze mai mari decât dozele maxime admise de farmacopee, în dreptul
acestora se trece expresia "sic volo!" din latină, adică "aşa vreau!".
4. Dacă două substanţe se prescriu în aceeaşi doză se barează vertical iar în dreapta se
trece "aa" şi doza din fiecare o singură dată.
7. Părţile unei reţete medicale nu se despart. Dacă se doreşte scrierea reţetei şi pe a doua
faţă, atunci pe prima faţă, jos, se scrie "verte!" adica "întoarce!" în limba latină, şi se
continuă scrierea reţetei şi pe a doua faţă. Medicamentele se separă între ele prin simbolul
"#" sau "-//-" iar spaţiul ramas liber pe reţetă se umple cu un semn de forma lui "Z", pentru
a nu permite adăugarea de alte medicamente.
8. Dacă reţeta este scrisă pentru uzul medicului, la instrucţie se poate scrie "Pro me" adică
"pentru mine" iar farmacistul va şti că reţeta este scrisă pentru uzul medicului şi nu mai
trebuie să transcrie pe ambalaj modul de administrare al medicamentului.
10. Doza substanţelor toxice se scrie în cifre şi litere, iar în plus, pentru stupefiante, se
foloseşte un formular special de reţetă, imprimat cu timbru sec. Pe acest formular se poate
prescrie numai un medicament stupefiant. Cantitatea maximă prescrisă obişnuit este doza
maximă pe 3 zile. Excepţie în durerile din neoplasme, infarct miocardic, arterita obliterantă.
Reţetele cu reducere sau cu gratuitate se scriu în dublu exemplar, maxim trei medicamente
pe un formular de reţetă.
11. Orice reţetă se încheie cu data eliberării, semnătura şi parafa medicului. Dacă se
doreşte repetarea reţetei, de un număr de ori, se va scrie "Repetatur Nr.", urmat de
numărul de repetări cu cifre romane, dacă nu se doreşte repetarea reţetei se va scrie "Non
repetatur".
Farmacologie – Lucrări practice
ad. = până la
repetatur = a se repeta
1 - Inscripţia
Farmacologie – Lucrări practice
2 - Invocaţia
3 - Prescripţia
4 - Subscripţia
5 - Instrucţia
6 - Adnotaţia.
Distingem trei tipuri de reţetă: (1) magistrală, (2) oficinală si (3) tipizată, ce diferă
între ele doar prin prescripţie şi subscripţie (părţile 3 şi 4), celelalte parţi fiind identice la
toate cele 3 tipuri de reţetă.
- vârsta pacientului
- sexul pacientului
- adresa pacientului
- numarul fişei pacientului, sau cel din registrul de consultaţii sau al foii de
observaţie
Observaţie: toate acestea sunt absolut necesare, pentru evitarea oricăror erori ce s-
ar putea ivi, în legătura cu predarea reţetei, sau cu concordanţa dintre vârsta pacientului şi
doza indicată, sau concordanţa dintre diagnostic şi medicamentele recomandate etc.
Doza uzuala ce se trece în reţetă pentru substanţa cu rol adjuvant este de obicei
cuprinsă între 1/3 -1/5 din DozaMaximă/1dată.
Observaţie:
- efectul final C este egal cu efectul substanţei A plus efectul substanţei B (C = A + B),
este efectul de sumaţie sau adiţie simplă.
- dacă efectul final C este mai mare decât suma simplă a efectelor celor două
substanţe A si B luate separat, atunci efectul este de potenţare (C>A+B) şi este de obicei un
efect dorit, atunci cînd asociem două substanţe medicamentoase.
- dacă efectul C este mai mic dacât efectul substanţei A plus efectul substanţei B
(C<A+B), atunci efectul este de inhibiţie reciprocă, efect nedorit în tratament.
Observaţii:
- Când două sau mai multe substanţe medicamentoase se prescriu în doze egale, nu
se va trece de două ori aceeaşi cantitate, ci se va trage o linie verticalaă în dreptul acelor
substanţe, iar în dreapta liniei, la mijloc, se va scrie prescurtat "aa", de la cuvîntul latinesc
"ana" care înseamnă "din fiecare". Apoi doza se va scrie o singură dată; reiese că din
fiecare substanţă se va lua doza indicată, o singură dată.
cuvântul "ad" din limba latină, adică "până la" (exprimare frecvent folosită în reţetă, şi care
permite medicului să nu mai calculeze efectiv cantitatea exactă de excipient). Când se
prescriu forme medicamentoase pe care bolnavul le primeşte sub formă divizată (ex.:
supozitoare, comprimate, capsule etc.) în loc de cantitatea prescrisă de excipient se poate
scrie "qs" prescurtare de la latinescul "quantum satis" şi care înseamnă "cantitate
suficientă". În acest din urmă caz, ne bazăm pe experienţa farmacistului, care va şti să
completeze reţeta cu atât excipient cât cere forma farmaceutică respectivă.
- Scrierea dozelor se face cu cifre arabe când unitatea de masură este gramul şi cu
cifre romane când unitatea de masură este mililitrul sau picătura (această ultimă regulă
este frecvent încălcată, în practică, folosindu-se doar cifrele arabe).
- Cantităţile se scriu unele sub altele, de preferinţă aliniate, pentru estetica reţetei.
Astfel după iniţialele D.S. se va trece calea de administrare ex.: oral, extern (pe
tegumente şi mucoase), injectabil, inhalaţii, intrarectal, intravaginal, instilaţii (administrare
prin picurare) etc., apoi doza parţială, de câte ori pe zi şi câte zile.
Cifrele vor fi notate cu cifre arabe, iar toate indicaţiile se dau cât mai pe înţelesul
pacientului.
După aceste date se dau, în continuare, indicaţiile cât mai clar, pentru
administrarea corectă a medicamentului (ex.: înainte de masă, seara la culcare, se va agita
înainte de întrebuinţare etc.).
- ştampila farmaciei;
- semnătura farmacistului.
DEMONSTRAREA EXPERIMENTALĂ A
ACŢIUNII MEDICAMENTELOR
2. Testul evaziunii
Experienţa se face pe şoareci.
- stricnină
- pentetrazol
- şocuri electrice
MATERIAL ŞI METODA
- picrotoxină
- nicotină
- convulsii audiogene
- topică
- intrarahidiană
- tronculară
- intravasculară
MATERIAL ŞI METODA
B.PE TEGUMENTE
După aceea se spală bine laba broaştei de mai multe ori cu ser
fiziologic până la îndepârtarea completă a acidului de pe tegumentul labei.
Farmacologie – Lucrări practice
Sistemul MP100 este alcătuit din mai multe componente majore clasificate în
hardware şi software.
Sistemul mai include un modul de interfaţă universală UIM 100A utilizat pentru
conectarea unor alte dispozitive externe. Acest modul se conectează la unitatea
MP100A prin două cabluri: unul analogic şi altul digital, care au conectori diferiţi (36).
Tot din hard face parte şi transformatorul curent alternativ/curent continuu care
asigură şi protecţia în utilizarea sistemului.
- are minimum 50 MBiţi spaţiu liber pe hard disc plus încă 4 MBiţi pentru
programul AcqKnowledge®,
- procesorul are frecvenţa minimă 66 MHz, cu coprocesor matematic,
- conţine cel puţin 8MB RAM memorie,
- slot ISA pe 8 sau 16 Biţi,
- mouse, tastatură, monitor color, imprimantă color.
Dacă se doreşte stocarea de date complexe pentru perioade mai lungi poate
fi necesar mai mult spaţiu liber pe hard disc.
Pentru modelul animal s-au utilizat şobolani albi Wistar în greutate de 20020 g,
păstraţi în condiţii standard de hrană, cu apă ad libidum şi cu un ciclu lumină întuneric
de 12 ore.
10.0000
0.05924
5.00000
0.03949
Magnitude
EMG1
mV
0.00000
mV
0.01974
-5.00000
0.00000
Fig. 15: Tonus muscular crescut evidenţiat pe traseul EMG înregistrat cu electrod coaxial
monofilar; anestezie cu Ketamină. Analiza spectrala a semnalului arata creşterea numărului de
componente de frecvenţă.
0.88751
0.44375
Analog input
Volts
0.00000
-0.44375
0.51001
Analog input
0.00000
Volts
-0.51001
-1.02003
6.23996
3.11998
Channel 1
mV
0.00000
-3.11998
Fig. 17: Potenţial evocat muscular mediat: latenţă 2,1 ms, amplitudine 7,2 mV. Tehnica
medierii off – line
Pentru a putea valida modelul experimental s-au urmărit strict diferenţele dintre
câţiva parametri în hipertonia produsă de ketamină şi modificările acestora după
administrarea de miorelaxante (fig. 18 şi 19):
2.00000
0.01123
1.00000
0.00749
Magnitude
EMG1
mV
mV
0.00000
0.00374
-1.00000
0.00000
A. 14.500 15.000
seconds
15.500 16.000
B. 0.0000 122.50 245.00
Hz
367.50
Fig. 18:
2.00000
0.01033
1.00000
0.00688
EMG1
Magnitude
mV
0.00000
mV
0.00344
-1.00000
0.00000
Fig. 19:
***
În concluzie, programele de calculator oferă astăzi o largă paletă de aplicaţii
în cercetarea farmacologică, de la producerea de noi medicamente şi
simularea mecanismelor intime de interacţiune medicament-receptor la
procesarea seriilor de date obţinute din studiul experimental şi clinic din
farmacocinetică, farmacodinamică şi toxicologie.
Deşi facilităţile oferite de aceste programe sunt numeroase, ele trebuie
utilizate în cunoştinţă de cauză, având permanent în vedere mai ales limitele
Farmacologie – Lucrări practice
L19-Interacţiuni şi incompatibilităţi
medicamentoase. Farmacovigilenţa.
Interacţiuni medicamentoase
Farmacologie – Lucrări practice
ciclooxigenazei din calea de sinteză a prostaglandinelor. Fără îndoială, noile analgezice periferice trebuie să fie testate nu numai
pentru activitatea in vitro asupra ciclooxigenazei, dar şi pentru activitatea in vivo. Cele mai comune metode de măsurare a
activităţii analgezice periferice sunt testele writhing la şoarece, cu diferite modificări, şi testul Randall-Selitto la şobolan.
E. EVALUAREA DURERII LA OM
Două aspecte principale vor fi tratate în acest capitol, şi anume : evaluarea durerii provocate la voluntari sănătoşi şi aprecierea
caracteristicilor acesteia la bolnavul cu dureri.
Metodologia pentru voluntarii sănătoşi include teste asemănătoare cu cele utilizate uneori la animale, doar că aici intervine
factorul psihic, ceea ce deplasează investigaţiile în domeniul psihofiziologiei. Deoarece, de regulă, experimentul se efectuează
după ce s-au obţinut date de la alte specii, inclusiv primate, devine necesar de a corobora aceste date cu experienţele senzoriale
exprimate de fiinţe umane la care se aplică acelaşi tip de stimul. O astfel de investigaţie are valoare:
_ teoretică - permite acumularea de cunoştinţe privitoare la sistemele nociceptive; _ practică - acumulează date fiziologice şi
psihologice privitoare la eficienţa terapeutică a unor noi agenţi analgezici.
Mai utilizat a fost chestionarul McGill (McGill Pairi Questionnaire - MPQ) propus de Melzack şi Torgerson (1978), ce
urmăreşte 20 de categorii generale de caracterizare a durerii în care sunt cuprinse 78 de itemuri, toate aceste permiţând aspectele
de evaluare, caracteristicile senzoriale şi cele afective. Chestionarul a fost utilizat pentru caracterizarea durerii acute şi cronice.
Ulterior, autorii (McGill şi Melzack) au elaborat şi o formă mai redusă a chestionarului, care permite în clinică o economie de
timp.
Acest chestionar are avantajul de a permite o diferenţiere mai fină între diferitele tipuri de senzaţii ce caracterizează variate
sindroame dureroase şi de a obţine şi un index de clasificare.
Principiile şi metodologia descrise anterior pentru evaluarea experimentală a durerii sunt utilizate şi în clinică, dar trebuie
menţionat că aici este necesar să se ia în calcul şi aspectele subiective, cognitive, motivaţionale, aspecte care uneori includ
raportări false, discordante, exagerate. De aceea metodologia folosită, bazată pe teste psihologice de fineţe, este astfel concepută
încât să poată reduce sau exclude exagerările, devierile psihice, stimularea etc..
Se utilizează sistemele de scalare (vizuală analogă, numerică, verbală, descriptivă de tonalitate, picturală sau mixte) - vezi
anexele - dar şi sistemele de evaluare comporta mentală sau chestionarele menţionate (MMPY sau MPQ), precum şi altele
alcătuite anterior.
O astfel de scară este DDS (Decriptor Differential Scale), care cuprinde tehnic sofisticate care să elimine deficienţele
celorlalte metode. DDS are două părţi, una
ALGEZIOLOGIE GENERALĂ
apreciind intensitatea durerii şi cealaltă, dimensiunea „hedonică"(senzaţia de neplăcere). Bolnavul are posibilitatea de a urmări
12 caracteristici ale durerii pe care le apreciază, pentru fiecare, pe o scară cu 21 de puncte de la minus la plus (0-20), valoarea 10
reprezentând aprecierea intensităţii şi suferinţei la debutul investigaţiei.
Determinări făcute de autori (Gracely, 1988) în cazul durerii postoperatorii au confirmat valoarea de obiectivare şi
reproductibilitate a metodei.
Dincolo de aceste metode ce evaluează aspectele comportamentale sau intensitatea durerii, există metode clinice şi
paraclinice care pot da informaţii asupra procesului dureros. Astfel, menţionăm:
- frecvenţa cardiacă;
- presiunea arterială;
- frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor;
- diametrul pupilar;
- electrocardiograma;
- termografia electronică în infraroşu;
- cervicotomografia (numai pentru evaluarea mobilităţii cervicale la durere);
- dozare endorfinelor în LCR (acestea scad în durerea acută şi cronică).
Ne exprimăm convingerea că începutul mileniului următor îi va înzestra pe algeziologi cu metodologii mai selective pe
măsură ce cunoştinţele despre fiziologia sistemului nervos se vor completa şi mecanismul complex al producerii şi evoluţiei
fenomenului algezic se va clarifica.
Farmacologie – Lucrări practice
Rezultate
Loturile pretratate au o durată de toleranţă mai mare, iar cel tratat cu morfină
mult mai mare decât cel tratat cu noraminofenazonă.
Se determină presiunea cea mai mică aplicată asupra cozii şobolanului la care
În cazul în care sunt ţinute la presiunea la care lotul martor scoate imediat ţipătul
de durere, suportă un timp mai îndelungat această presiune fără a resimţi durerea.
MATERIAL ŞI METODA
Farmacologie – Lucrări practice
La ambele loturi se provoacă un edem inflamator acut la una din labe prin
injectarea subcutană în partea lipsită de păr a labei GARAGENINA
( soluţie 1% ) 0,1 – 0,2 ml sau terebentină sau drojdie de bere suspensie 20% în apă
0,1 – 0,2 ml.
Se determină apoi la o oră, 2 ore, 3 ore, etc., 24 ore după producerea edemului.
Farmacologie – Lucrări practice
Se determină volumul labei atât la lotul tratat cât şi la cel netratat (martor). Rezultatele
sunt interpretate statistic :
- se observă că după o oră, dar mai ales după două, trei ore apar diferenţe semnificative
de volum la lotul martor şi la lotul tratat cu antiinflamatoare.