Cu privire la exceptia necompententei teritoariale a Judecatoriei Sector 2 Bucuresti,

invederam instantei faptul ca debitoarea-contestatoare intelege sa uzeze in mod eronat de disp.

ar t. 107 si art .650 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 25 Cod proc. civ “(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările
silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi,” rezultand astfel ca in prezenta speta
devin aplicabile disp art. 641 NCPC potrivit caruia „cererea de investire cu formula
executorie se solutioneaza de judecatoria in circumscriptia careia se afla domiciliul
creditorului sau al debitorului”. Conform celor antementiune, sesizam faptul ca legiuitorul
instituie o competenta alternativa in ceea ce priveste instanta care va investi cu titlu
executoriu titlul. Mai mult, dispozitiile aceluiasi articol prevad si faptul ca daca creditorul isi
are domiciliul in strainate, respectiv EOS INVESTMENT RO GMBH, debitorul va depune
cererea de investire si la judecatoria in circumscriptia careia se afla domicilul sau ales,
respectiv sediul administratorului SC EOS KSI ROMANIA, instanta competenta fiind
Judecatoria Sector 2 Bucuresti.

Referitor la mentiunile debitorului conform carora nu i s-a comunciat incheierea prin care
executorul judecatoresc a incuviintat executarea silita, aducem in atentia instantei faptul ca
potrivit art. 666 C.p. Civ. „executorul judecatoresc se pronunta asupra incuviintarii executarii
silite fara citarea partilor.”

lipsa calitatii

Referitor la excepţia prescrierii dreptului de a obţine executarea silită invocată de

contestatorul Ivan Stefan, vă solicităm respectuos să constataţi că aceasta apreciază în mod
complet eronat faptul că dreptul creditorului de a solicita executarea silită a creanţei cesionate
privind respectivul debitor, s-a prescris întrucât nu ar fi fost exercitat în termenul legal de 3
ani de zile.

Or acest contract, ca de altfel toate contractele de credit ale instituţiilor financiare,

reprezintă un contract cu executare succesivă, deoarece obligaţia împrumutatului se
execută în timp, prin rate succesive, iar, pe cale de consecinţă, nu discutăm de un singur
termen de la care s-ar fi născut dreptul creditoarei de a solicita executarea silită a întregii
creanţe, întrucât, în primul rând, nu era ajunsă la scadenţă cea mai mare parte din rate.
 Mai mult decât atât, apreciind că această creanţă este alcătuită dintr-un debit principal
(suma împrumutată ce trebuia achitată în rate), precum şi din accesorii (dobândă) şi intrând
sub incidenţa prescripţiei dreptului la acţiune în executarea prestaţiilor succesive datorate în
temeiul unor obligaţii cu executare succesivă, reglementată în mod expres în art. 2.526 NCC,
fiind consacrată anterior şi în art. 12 din Decretul nr. 167/1958, observăm că legea distinge
între prestaţiile succesive individuale şi cele care alcătuiesc un tot unitar, astfel:
1. Dacă prestaţiile succesive au caracter individual, ca de exemplu dobânzile şi/sau
penalităţile de întârziere, prescripţia începe să curgă separat, de la data la care fiecare prestaţie
devine exigibilă;
2. Dacă prestaţiile succesive alcătuiesc, potrivit legii sau convenţiei (în speţa noastră,
potrivit contractului bancar care are putere de lege între părţi), un tot unitar, ca de exemplu
plata eşalonată în rate a creditului, prescripţia curge pentru întreaga creanţă de la data
scadenţei ultimei prestaţii neexecutate şi datorate.
În cazul titlului nostru executoriu, Contract de credit nr.X din data de 12.01.2005,
putem observa că privitor la debitorul nostru, Ivan Stefan, sunt incidente atât prestaţiile
succesive cu caracter individual (dobânzile), cât şi prestaţiile succesive cu caracter de tot
unitar (creditul în sine acordat). Drept urmare termenul de prescripţie ar fi trebuit calculat
diferenţiat atât pentru debitul principal, cât şi pentru accesorii (dobânzi).
Toate acestea coroborate demonstrează că, indiferent cum ar fi privită speţa, nu
este sub nicio formă incidentă excepţia prescripţiei dreptului creditoarei de a executa
creanţa rezultată din contractul antemenţionat.
Mai mult, potrivit art. 452 C.proc.civ, va solicitam respectuos sa puneți în vedere
contestatorului să facă dovada existenței și intiderii cheltuielilor, cel mai târziu la data
inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.