Metoda veche pentru determinarea acidității

Într-un borcan curat din sticlă pune un pumn de pământ din grădină și adaugă o
ceașcă de oțet din vin. Dacă pământul sfârâie și apar bule de aer, înseamnă că
pământul este alcalin. Dacă nu apare nicio reacție, încearcă să determini aciditatea
solului. Ia un pumn de pământ, amestecă-l cu o jumătate de ceașcă de apă distilată
și adaugă jumătate de ceașcă de bircarbonat de sodiu. Dacă apar bule de aer,
înseamnă că este un sol acid.

Buruienile îți arată ce sol ai în grădină

de Adina Stănilă, 31 Iul 2015 10:00

Buruienile îți dau de lucru toată vara prin grădină, încerci tot felul de metode să
le stârpești, dar au și ele un rol benefic. Pe lângă faptul că pot fi folosite la
compost, să îngrași pământul din grădină, buruienile îți arată ce tip de sol ai și
cât este de fertil.

Urmărește ce fel de buruieni cresc în grădina ta și cât de viguroase sunt, ca să îți dai
seama cât de bun este pământul, fără să mai faci teste complicate de laborator.
Dacă apare în grădina, primăvara devreme, loboda și se înmulțește rapid înseamnă
că ai un sol gras și echilibrat din punct de vedere al concentrației de minerale și
nutrienți. Cu cât loboda crește mai mare, cu atât solul tău este mai fertil și poate fi
folosit pentru legume sau culturi pretențioase. De asemenea, albăstrelele și scaieții
indică și ele un sol bogat, potrivit pentru cultivarea legumelor de tot felul. În schimb,
margaretele și mușețelul indică un pământ sărac în substanțe nutrivite și trebuie să
adaugi compost peste iarnă.

ADVERTISING
inRead invented by Teads
Cicoare

Cicoarea este indicatorul unui sol compact, sărac și greu de drenat, ceea ce îți arată
că trebuie săpat în adâncime cu mijloace mecanice și trebuie îmbogățit cu gunoi de
grajd și nisip. Substanțele hrănitoare din sol se găsesc la suprafață, concentrația lor
scăzând în adâncime. Un sol fertil conține un procent echilibrat de azot, care ajută la
creșterea frunzelor, fosfor, important pentru dezvoltarea rădăcinilor și a florilor, și
potasiu, care dă rezistență plantelor pe timp de secetă.

Păpădia crește în sol acid

Florile galbene de păpădie, panseluțele sălbatice, urzicile sau măcrișul sunt plante
iubitoare de sol acid. Cu cât cresc mai multe în grădina ta, cu atât înseamnă că ai un
sol cu un pH acid, propice pentru afine și zmeură, pentru vița de vie sau pentru flori
acidofile precum hortensiile, azalea și rododendronul. Și cartofii se dezvoltă foarte
bine în sol ușor acid, precum și căpșunii.
Măcriș

Dacă, totuși, plantele cresc greu și nu au rod, înseamnă că aciditatea solului este
ridicată, iar legumele tale nu reușesc să absoarbă mineralele esențiale. În acest caz,
poți adăuga calcar la suprafața solului și trebuie să sapi adânc pentru a afâna
pământul.

Solul alcalin, dificil pentru legume

Dacă prin curtea ta crește adesea ciumăfaia, scânteiuța sau opaița roșie, înseamnă
că ai un sol alcalin. Acesta este potrivit pentru varză și conopidă, pentru crizanteme
sau pentru mușcate. Cu toate acestea, solul alcalin nu este iubit de legume și flori.
Majoritatea preferă solurile neutre și ușor acide.
Ciumăfaie

Dacă solul tău este alcalin și plantele se dezvoltă greu, este bine să adaugi compost
sau material organic acid precum frunze de conifer, rumeguș sau sulf natural extras
din porumb.

Metoda veche pentru determinarea acidității

Într-un borcan curat din sticlă pune un pumn de pământ din grădină și adaugă o
ceașcă de oțet din vin. Dacă pământul sfârâie și apar bule de aer, înseamnă că
pământul este alcalin. Dacă nu apare nicio reacție, încearcă să determini aciditatea
solului. Ia un pumn de pământ, amestecă-l cu o jumătate de ceașcă de apă distilată
și adaugă jumătate de ceașcă de bircarbonat de sodiu. Dacă apar bule de aer,
înseamnă că este un sol acid.

sursa foto: 123rf.com

Cum obtii cel mai bun pamant pentru
gradina: retete pentru amestecuri nutritive
by Diana Chetreanu on 8 aprilie 2015 in Cultura Plantelor

648
APRECIERI

Distribuie pe Facebook, sa vada si altii

Ce este substratul nutritiv

Rasadurile sunt plante tinere, la inceputul vegetatiei obtinute in conditii organizatorice si
tehnice speciale si care prin transplantare servesc la infiintarea culturilor.
Substratul nutritiv joaca un rol extrem de important in reusita obtinerii unor rasaduri de buna
calitate. Din acest motiv substratul trebuie sa aiba anumite caracteristici: sa aiba structura
corespunzatoare care sa asigure schimbul de gaze cu atmosfera, sa fie afanat, sa aiba porozitate
mare, sa fie permeabil, sa aiba capacitate mare de retinere a a apei, bogat in elemente nutritive,
sa contina ciuperci care sa faca micoriza (asociaţie simbiotică realizată între miceliul unei
ciuperci şi rădăcinile unei plante ierboase sau lemnoase) dar care sa nu contina microorganisme
fitopatogene.
Astfel de substraturi se obtin din amestecarea mai multor componente de natura organica si
anorganica iar raportul dintre ele nu trebuie sa depasasca 3:1 sau 4:1.
Principalele componente ce alcatuiesc substratul nutritiv sunt: turba neagra si rosie, mranita,
pamantul de telina, pamantul de frunze, nisip, perlit iar in ultima vreme se folosesc
si composturi forestiere din rumegus de rasinoase, composturi gospodaresti, resturi vegetale,
substraturi din ciupercarii, namol din statiile de epurare a apei.
Trebuie sa avem grija ca in aceste amestecuri componentele organice sa nu fie prea uscate, turba
contine 60 – 70% apa, mranita 50 – 60%, compost 40 – 50%.

Componentele substratului nutritiv

Mranita provine din descompunerea avansata, timp de 1 – 2 ani, a gunoiului de grajd folosit ca
biocombustibil pentru incalzirea rasadnitelor. Nu trebuie sa depasasca 50% dintr-un amestec
altfel creste concentratia solutiei amestecului cu consecinte nefaste pentru plante. Poate contine
seminte de buruieni si germeni de agenti patogeni deci, trebuie dezinfectata.
Turba este provenita din descompunerea unor depozite natural de muschi de turba (Sphagnum).
Are o mare capacitate de retinere a apei (peste 200%) si cedare a acesteia in teren in maxim 20
zile. Se recomanda turba rosie care are un pH acid (pH 3,5 – 4,5) dar care echilibreaza reactia
amestecului care contine componente neutre sau alcaline. Turba nu contine agenti fitopatogeni
deci, nu trebuie dezinfectata.
 Pamantul de telina provine din stratul superficial (10 – 12 cm) al unor terenuri inierbate,
terenuri necultivate, izlazuri. Brazdele se aseaza in platforme de 1 m inaltime si se uda periodic.
Este lipsit de boli si daunatori.
Pamantul de lucernarie sau terenuri cultivate cu cereale paioase si leguminoase (plante din
fam. Fabaceae sau Leguminosae ca mazare, mazariche, bobusor). Se evita terenurile erbicidate!
Nisipul are rolul de a creste permeabilitatea substratului pentru aer si apa. Trebuie extras numai
din cariere de pe cursurile de apa nepoluate. Se recomanda nisipul cu granulatie grosiera, fara
resturi vegetale sau componente aluvionare.
Compostul forestier provine din aschiile de lemn rezultate din prelucrarea trunchiurilor de
conifere. Se maruntesc, se composteaza si se adauga ingrasaminte cu azot. Se obtine un material
cu pH usor acid, lipsit de boli si daunatori si cu continut scazut in elemente nutritive accesibile
plantelor imediat.
Compostul gospodaresc este folosit in fermele private de tip familial si se obtine din
fermentarea tuturor resturilor organice din gospodarie.
Perlitul este un component inert din punct de vedere chimic, provine din tratarea rocilor
vulcanice la temperaturi foarte mari (peste 700 º C), rezultand particule granulare spongioase
avand porozitate ridicata, capacitate mica de retinere a apei, pH neutru, nu contine elemente
nutritive si nici agenti patogeni si este un material usor (110 kg /m³).
Inlocuieste cu succes nisipul.

Stabilirea proportiilor in care diferite materiale intra in alcatuirea substratului nutritiv este foarte
importanta si se reflecta in calitatea rasadului produs.

Retete de amestecuri nutritive pentru rasaduri si

semanat
Amestecarea componentelor se face toamna sau primavara devreme, in perioade mai putin
solicitate de alte lucrari. Se maruntesc si se cern componentele amestecului, se masoara in
volume folosind galeti, roabe, etc., conform retetei si se rastoarna pe platforma (loc drept
betonat sau pe care se pune o folie mai mare) in straturi succesive si se amesteca prin lopatare
si greblare pana la omogenizare perfecta.

Ca si amestec universal puteti folosi 75% turba + 25% mranita sau 60% turba si 40% mranita.
D-na profesoara Gheorghita Hoza ne-a sugerat o reteta care determina scurtarea perioadei de
obtinere a rasadurilor: 75% turba, 23% compost forestier si 2% perlit.
 40% turba + 30% mranita + 20% pamant de telina + 10% nisip – substrat foarte bun pentru repicat si
umplerea ghivecelor. Poate fi utilizat la orice tip de plante dar cu precadere la ardei si vinete.
 50% mranita + 40% pamant de telina + 10% nisip – substrat pentru repicat la tomate (pH 6,5 – 7).
 20% mranita + 30% telina +50% turba – substrat repicat castraveti (pH 7).
 50% mranita + 25% telina + 25% nisip – substrat repicat varza, conopida, salata (pH 6,5 – 7).
 30% mranita + 20% telina + 30% turba + 20% nisip – substrat pentru semanat la tomate (pH 6,5 – 7).
 40% mranita + 50% telina + 10% nisip – substrat pentru semanat la ardei si vinete (pH 6 – 6,5).
 40% mranita + 40% telina + 20% nisip – substrat pentru semanat la castraveti.
 25% telina + 50% turba + 25% nisip – substrat pentru semanat salata, varza, brocoli.
 45% mranita + 45% telina + 10% nisip + 5% balegar – ptr. cuburi nutritive la tomate
 20% telina + 60% turba + 5% nisip + 15% balegar – ptr. cuburi nutritive destinate ardeilor si vinetelor.
 50% mranita + 20% telina + 20% turba + 5% nisip + 5% balegar – cuburi nutritive ptr. castraveti.
 30% mranita + 30% telina + 30% turba + 10% nisip + 5% balegar – cuburi nutritive pentru varzoase,
salata.
PONT: Indiferent de reteta utilizata, inaintea folosirii, este obligatoriu dezinfectia amestecului
nutritiv. Puteti face aceasta operatiune inainte de amestecare, doar la componentele care
necesita acest lucru sau puteti face dupa amestecare la cantitatea intreaga.
Pentru rasaduri bio amestecul se dezinfecteaza cu vapori supraincalziti la 80 º C.
In gospodarie, utilizati Previcur 607 SL – 300 ml / m³ (nu este necesar timp de pauza) sau
Formalina 40 CS-2 ml/m³ (timp de pauza 10 – 30 zile functie de temperatura solului)

Pentru o buna dezinfectie chimica, trebuie sa intindeti amestecul intr-un strat uniform de 25 –
30 cm, se aplica tratamentul si se inveleste cu o prelata sau folie din polietilena timp de 3 zile.
Dupa dezvelire, se lopateaza amestecul pentru a inlatura vaporii de pesticide care sunt toxici
pentru semintele de rasaduri.

Pentru a evita acest neajuns e bine sa efectuati operatiunea cu 15 – 20 zile inainte de utilizare.

In unele amestecuri se adauga nutrienti suplimentari (la o galeata de 10 l):

 10 g azotat de amoniu, 100 g superfosfat si 30 g sare potasica – pentru solanacee

 30 g azotat de amoniu, 50 g superfosfat si 10 g sare potasica – pentru varzoase
 10 g azotat de amoniu, 75 g superfosfat si 25 g sare potasica pentru cucurbitacee
Dintr-un m³ se obtin:
 5000 ghivece 5 x 5 x 5 cm
 2000 ghivece 7 x 7 x 7 cm
 700 ghivece 10 x 10 x 10 cm
Pe o suprafata de un m² se pot aseza:
 400 cuburi 5 x 5 x 5 cm
 204 cuburi 7 x 7 x 7 cm
 100 cuburi 10 x 10 x 10 cm
Sper sa va ajute si aceste informatii si va urez spor la gradinarit !

Autor: Diana Chetreanu

Inginer horticol

Cele mai recente carti pentru horticultori:

Totul depinde de pământ
Pământul nu este întotdeauna la fel, lucru constatat de orice grădinar amator - de cele mai
multe ori cu tristeţe. Pentru că adesea calitatea pământului nu corespunde dorinţelor
grădinarului; sunt puţine legume şi fructe care dau rezultatul scontat pe pământul obişnuit,
pentru că, de regulă, sunt mai pretenţioase decât, plantele sălbatice sau cele de câmp. Un
pământ cu adevărat fertil trebuie să conţină mult humus şi trebuie să fie uşor şi fărâmicios.
Pământul, dens, cu conţinut bogat în lut, e la fel de nepotrivit pentru cultivarea plantelor ca
şi cel nisipos sau cu pietriş. Dar cum să ne dăm seama ce fel de pământ avem în propria
noastră grădină? Ei bine, nu trebuie să apelaţi la vreun laborator profesionist şi scump, de
cele mai multe ori e suficient să inspectaţi mai atent pământul şi să-l supuneţi unui test.
Dacă doriţi să înbunătăţiţi apoi calitatea din grădina dumneavoastră, vă stau la dispoziţie
două metode: îngrăşarea pământului cu mgariţă sau îngrăşarea vegetală. Ambele metode
sunt cunoscute încă din Evul Mediu şi au fost folosite cu succes în toate grădinile mănăstirilor.

O metodă cât se poate de simplă vă luminează rapid. De la stânga la dreapta: pământ

nisipos curat, pământ nisipos bogat în humus, pământ argilos cu nisip.

Ce fel de pământ am în grădină?

Tipul unui pământ se poate determina din fineţea fiecărei particule de pământ. Un pământ işor
are o cantitate mai mare de particule aspre, constând într-o mare măsură din nisip. Acesta este
format, la rândul lui, din particule mici de rocă ce se pot vedea, cu ochiul liber. Un pământ greu,
în schimb, este format din particule foarte fine, de unde putem trage concluzia că conţine mult
lut şi argilă. Particulele de argilă nu se mai pot vedea cu ochiul liber, sunt aspre şi se pot modela
uşor. Lutul e fin, moale sau luceşte a grăsime.

Plantele se dezvoltă cel mai bine într-un pământ care conţine nisip şi argilă în aceleaşi proporţii
şi care înmagazinează apa de ploaie şi substanţele nutritive în proporţii potrivite. Într-un pământ
care conţine în mare parte lut, particulele fine sunt atât de dense încât apa nu poate pătrunde
bine, iar substaţele nutritive nu ajung la plante. În cazul unui pământ prea nisipos apa şi
substanţele se scurg prea repede. O veche înţelepciune din popor spune că pământul nisipos se
îmbunătăţeşte cu humus, iar pământul greu trebuie amestecat cu nisip.

Testul va dezvălui adevărul

Solurile care să constea doar în nisip, argilă sau lut sunt rare. Însă proporţiile în care se află în
amestec le puteţi afla făcând următorul test.

1 pahar cu apă
1 pumn de pământ

Se pune pumnul de pământ în paharul cu apă şi se amestecă bine. Se aşteaptă aproximativ 12

ore până când s-au aşezat părţile componente. După care puteţi constata următoarele: nisipul
având cele mai mari particule este primul care se depune pe fundul paharului. Apoi urmează
argila. Lutul este mai uşor şi mai fin şi se depune mai greu. Humusul, cel mai uşor component,
formează stratul superior sau chiar pluteşte la suprafaţă. Combinaţia optimă a solului este argilă
şi nisip în aceleaşi proporţii, iar stratul de humus este pregnant.

Răcovina: pământul pe care creşte răcovina este de obicei afânat şi bogat în humus şi
substanţe nutritive.

racovina

Ce ne spun macul şi păpădia

Componenţa solului se poate afla şi dacă priviţi mai atent plantele care cresc în mod natural în
grădina dumneavoastră. Acestea pot fi adevăraţi indicatori, întrucât fiecare plantă are
preferinţele ei pentru un anumit loc în care creşte. Astfel, pe pământ uscat cresc numai plante
cu rădăcină adâncă sau care pot înmagazina bine apa. Pe sol umed, în schimb, cresc plante care
nu pot reţine apa prea bine şi care au rădăcini ce nu putrezesc uşor.

Acolo unde creşte mai mult mac decăt buruiană, solul conţine mult calcar şi ceva azot.

flori de mac

Pământul argilos este preferat de piciorul-cocoşului-de-câmp, pălămidă, pătlăgină, coada-

racului şi păpădie.

Pe pământ bogat în humus cresc de regulă răcovina, muştarul-de-câmp, fumăriţa şi spanacul

sălbatic.

Un conţinut bogat de azot este indicat de urzică, mătrăgună şi busuioceasă.

Solul nisipos este îndrăgit de cimbrul-de-câmp şi de troscot. Dacă pământul e sărac în calcar, vor
creşte şopârliţa, romaniţa puturoasă şi ridichea sălbatică.

Solul calcaros e preferat de volbură, mac, lucernă şi dumbeţ.

Podbalul creşte pe pământ argilos. Este o plantă foarte rezistentă, uneori considerată
buruiană şi de care se scapă destul de greu.

podbal
Pregătirea solului pentru un start bun
Dacă aţi aflat ce fel de pământ aveţi în grădină, puteţi să-l îmbunătăţiţi amestecându-l cu
componentele care-i lipsesc. Substanţele nutritive sunt la mare căutare în natură, motiv pentru
care de cele mai mult ori pământul duce lipsă de aşa ceva. Însă nu trebuie să daţi imediat fuga
după îngrăşământ artificial. E mai bine să vă încredeţi în forţele naturii şi să încercaţi metoda
îngrăşării cu îngrăşământ verde sau cu mraniţă.

Cui nu i-ar plăcea să aibă o asemenea grădină de rai în faţa uşii? Pentru acestea, natura
trebuie ajutată cu activitate zilnică din partea grădinarului: udat, privit, îngrăşat.

Îngrăşarea cu îngrăşământul verde al naturii

Prin îngrăşare cu îngrăşământ verde se înţelege însămânţare şi apoi cultivarea numai anumitor
plante pe parcela dumneavoastră. Acestă metodă are mai multe avantaje: în timpul creşterii
plantelor pământul este ferit de diferenţele mari de temperatură, de uscare şi de buruieni. În
plus, datorită unei reţele mari de rădăcini este afânat şi bine aerisit.

Cânt plantele au atins o anumită înălţime, ele trebuie tăiate şi lăsate în acelaşi loc. După ce au
putrezit se amestecă cu pământul. Astfel se formează un soi de humus care îmbunătăţeşte
pământul şi-i redă substanţele nutritive.

Pentru îngrăşământul verde sunt recomandate în special plantele din familia leguminoaselor.
Acestea au capacitatea, datorită unor bacterii producătoare de tuberculi care trăiesc în
rădăcinile lor, de a lega azotul din aer. Astfel se obţine o îngrăşare cu azot ieftină şi ecologică.
Îngrăşământul verde se foloseşte întotdeauna când parcela de pământ nu trebuie însămânţată
sau sădită imediat. Timpul idea pentru aceasta este toamna timpurie, când o mare parte din
straturi au fost deja recoltate.
Hrişca, de exemplu, este potrivită pentru nisipul nisipos. Se seamănă primăvara şi vara şi se
prelucrează plantele la sfărşitul verii. Trifoiul roşu face parte din familia leguminoaselor, legând
foarte bine azotul (semănare primăvara sau vara tărziu). Phazelia are în plus faptul că le oferă
insectelor hrană îmbelşugată (semănare din aprilie până la începutul lui septembrie). Iarna se
descompun plantele sensibile la frig.

Util
Administrarea corectă a mraniţei

Mraniţa se aplică întotdeauna pe pământul umed şi afânat.

Pe pământul proaspăt însămânţat nu se pune mraniţă.

Frunzele şi restul frunzelor se lasă să se descompună 3-4 săptămâni înainte de a fi folosite

ca mranită.

Lemnul mărunţit se foloseşte ca îngrăşământ abia după un an, când s-a transformat în
compost. Aplicat în stare proaspătă inhibă creşterea plantelor.

Materialul vegetal verde şi gras se aplică în strat subţire, astfel, în caz de ploaie perlungită,
se poate lipi într-un strat care nu mai lasă să circule aerul.

Când se răscoleşte mraniţa trebuie avut grijă să nu se acopere cumva răsadurile.

Mraniţa din fân e ideală pentru straturile de căpşune. Solul e protejat, iar fructele rămân
curate şi uscate.

Roşiile se îngraşă cu propriile frunze, care cad la îndepărtarea lăstarilor secundari.

Un material de mraniţă ideal pentru fructele cu boabe mici (coacăze, zmeură, agrişe şi
mure) sunt frunzele amestecate cu talaş şi rumeguş.

Multă mraniţă, multă protecţie

Mulţumită mraniţei diferenţele de temperatură din straturile superioare ale solului sunt reduse,
se evită formarea mâlului în cazul ploilor îndelungate, la fel ca şi uscarea pământului. Astfel
pământul rămâne sub stratul de mraniţă umed şi fărămicios, fapt care ajută la economisirea
apei. Nici buruienile nu prea mai au şanse să îşi facă de cap. Mraniţa se obţine din toate resturile
vegetale existente în grădină, de exemplu iarba cosită, frunze, resturi de la straturile de flori
sau legume - cel mai bine tăiate mărunt sau tocate.

Coloraţii tulpini se pretează de minune ca îngrăşământ verde, deoarece leagă bine azotul,
atât de important în creşterea plantelor.

Trimiteți prin e-mailPostați pe blog! Distribuiți pe Twitter Distribuiți pe Facebook

Labels: afla ce fel de pamant ai, componenta solului, gradina frumoasa, îngrasamant pentru
pamant sanatos, îngrasamant verde, mranita, protectie pentru pamant, solul bun, testul
pamantului

Ritualul de ingrijire a pamantului din gradina

Plantele sanatoase cresc si se dezvolta pe un

sol sanatos, de aceea cel din urma are nevoie de putina atentie din partea ta. Chiar daca curatarea si ingrijirea
solului presupun migaleala, daca sunt facute corespunzator iti vor aduce satisfactii.

Ritualul prezentat mai jos se aplica in special primavara, atunci cand natura incepe sa se trezeasca la viata,
deoarece solul are nevoie de caldura soarelui pentru a se reface complet.

Pentru inceput, ocupa-te sa cureti solul de buruieni, frunze sau orice vietati daunatoare pe care le descoperi
acolo. Apoi poti incepe sa sapi pamantul, acordand atentie si tipului de sol cu care te confrunti. Este important
sa descoperi acest detaliu, deoarece in functie de duritatea lui (cleios, compact sau nisipos) va trebui sa il dregi
cu compost, balegar sau rumegus. Cu cat solul este mai tare, cu atat va trebui sa sapi mai adanc, pentru a-i
permite sa se aeriseasca cum trebuie. Dupa ce ai terminat de sapat, va trebui sa adaugi peste sol un strat gros
(aproximativ 10 cm) de ingrasamant. Cu ajutorul unei furci vei amesteca ingrasamantul cu restul pamanatului
sapat, nivelandu-l in acelasi timp.

Daca in timp ce sapi solul sau il nivelezi descoperi si alte resturi de buruieni, radacini ori vietuitoare, nu le lasa
acolo. Cu cat vei reusi sa il cureti mai bine, cu atat rezultatul final va fi mai bun. Atunci cand crezi ca solul e
destul de pufos si nivelat, uda-l foarte bine cu un furtun.

Ca sa se mentina mai bine umezeala in sol mai adauga din cand in cand ingrasamnat organic pe care il poti
prepara chiar acasa din frunze, rumegus si resturi vegetale, toate lasate la macerat. Impotriva parazitilor si a
altor boli ale solului poti folosi tratamente pe care le gasesti in magazinele specializate.

Pe toata perioada de refacere a solului, el trebuie acoperit cu o folie transparenta de cativa milimetri. Ca sa o
stabilizezi poti sapa santuri de adancime medie pe marginea terenului, unde vei pune capatul foliei, iar peste
vei adauga pamanatul sapat. Astfel caldura se va mentime mai bine. Pentru ca rezultatul sa fie unul pe masura
asteptarilor, folia trebuie lasate acolo cel putin o luna jumatate si curatata periodic de apa stransa de la ploaie
sau de orice alte resturi si impuritati ce vor impiedica lumina si caldura soarelui sa ajunga la sol. Atunci cand
scoti folia, pamantul va fi unul numai bun pentru plantat.
Un astfel de ritual imbunatateste pe o perioada indelungata calitatea solului, insa este cu atat mai bine daca il
repeti anual. Vei obtine un sol curat, fara ciuperci, paraziti sau buruieni, dar mai ales unul ce poate indeplini
calitatile necesare unei plante ca sa se dezvolte sanatos: bogat in elemente nutritive si capabil sa tina apa si
aerul.