Despre Cioran și Schimbarea la față

Mai mult decât alte grupări din istoria culturii române, generaţia de la 1927 s-a
manifestat public ca o generaţie, prin sublinierea unei identităţi proprii, deosebite de generaţia
anterioară. Anul 1927, evocat în această denumire, este anul în care Mircea Eliade, considerat
aproape unanim drept liderul spiritual al acestei generaţii deoarece în acest an publică un
manifest intitulat Itinerariu spiritual. În opinia lui Zigu Ornea, manifestul generației 30, va
grupa în jurul lui tineri intelectuali precum: Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Dan Botta, Emil
Cioran, Constantin Noica, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu1. Idealul comun al acestor tineri
era reprezentat de misticism si ortodoxism sub influiența îndragitului profesor Nae Ionescu
Într-un articol cu titlul „Cum încep revoluţiile…“, publicat în 17 martie 1935, Mircea
Eliade scria: „Cred că una dintre dramele ursite intelectualului român este să asiste la
popularizarea ideilor şi idealurilor în care a crezut, pe care le-a experimentat şi le-a însuşit cu
trudă. S-a vorbit de zece ani încoace de naţionalism, de etnicitate şi creaţie autentic
românească, de Stat ţărănesc, de Stat organic, de misticã de mit popular, de rasă, de ortodoxie,
de eroism ca sens al existenţei, dar absolut toate aceste formule, care reprezentau un anumit
efort spiritual, anumite experienţe sufleteşti, au ajuns pe piaţa politică“2
Această observaţie ascunde, de fapt, esenţialul unui întreg program critic, pe care nu numai
Eliade, dar şi mulţi dintre membrii aşa-numitei „generaţii de la 1927“, l-au avut în vedere în
proiectul lor de modernizare prin cultură a societăţii româneşti. Activitatea publică a
generaţiei de la 1927 nu se subsumează, în general şi în substanţa ei, unei strategii politice de
modernizare a României, ci unei strategii a modernizării prin cultură, pentru care uneori este
invocată ideea unei revoluţii culturale sau (cu un termen curent în epocã) a unei revoluţii a
spiritualităţii. Fără a fi, propriu-zis, o descoperire a generaţiei de la 1927, ideea de a defini un
proiect cultural (şi nu unul politic în vederea modernizării României este ceea ce defineşte
programul generaţiei de la 1927.
Termenul-cheie care pune în relaţie diferitele scrieri pe aceastã temã ale autorilor care
aparţin generaţiei de la 1927 este acela de revoluţie, care, însă, nu aparţine (pentru Eliade şi
ceilalţi)3 vocabularului politic, ci mai degrabă vocabularului cultural-filosofic. De altfel, acest
lucru este în spiritul vremii: chiar dacă nu vom include în generaţia de la 1927 pe cei care

1
Z.Ornea, Anii Treizeci, Extrema dreapta romaneasca , Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1995
2
Mircea Eliade, „Cum încep revoluţiile…“, publicat în Vremea, nr. 380 din 17 martie 1935, p. 3; reprodus în vol.
Profetism românesc, vol. II, România în eternitate, Bucureşti, Editura Roza Vânturilor, 1990, p. 71.
3
Cu excepţia, pânã la un punct, a lui Cioran din Schimbarea la faţă a României ediţia autentică, cea din 1936,
publicată la Editura „Vremea“). De altfel, aşa cum am arătat, Cioran nu aderă niciodată integral la universul de
idei al „generaţiei de la 1927“, el rămânând, în individualismul lui exacerbat, aproape morbid, un rebel chiar şi
faţă de proiectul cultural-politic al generaţiei sale.
aparţin grupărilor culturale ale suprarealiştilor şi celor care aderă la cultura revoluţionară de
stânga, noţiunea de revoluţie (în sensul cultural al termenului) aruncă o punte peste
diferenţele de gândire care îi separă pe aceştia din urmă de cercul, de pildã, de la Criterion
(ideea de revoluţie culturală a fost, explicit, prezentă, cu prilejul unui ciclu de conferinţe
(„Idolii“) care evocau, alături, figurile lui Lenin, Mussolini, Chaplin, Gide sau Freud şi
organizatorii au fost acuzaţi, cum se ştie, de adeziune la ideile comuniste).
Ideea de revoluţie, înţeleasă nu în sensul ei strict politic, ci în acela mai larg al unei
revoluţii culturale, implicã un moment care pare a fi definitoriu, de altfel, pentru o parte
însemnată a culturii române, acela al unui nou început. Aceastã idee a începutului absolut, a
rupturii cu trecutul (care nu este proprie doar generaţiei de la 1927, însă, s-a vorbit uneori
despre relaţia dificilă a românilor cu tradiţia, despre „adamismul“ românilor, în genere) este
esenţială pentru spiritul revoluţionar care caracterizează generaţia lui Eliade sau Cioran. De
altfel, Eugen Simion consideră că Noua Generație din 27 este dominată de un spirit
revolutionar și are ca scop formarea unui stat cu accente spirituale nu politice.4

Sub influenţa lui Nae Ionescu, generaţia anilor ‘30 descoperă valorile creştinismului
ortodox. Generatia ‘27 a fost autohtonistă, antipaşoptistă, antidemocrată. Mircea Eliade a
militat sub influenţa lui Nae Ionescu pentru o realitate transcendentă, pentru o experientă
religioasă absolută. Serban Cioculescu a demonstrat că ortodoxia dogmatică de la Cuvântul şi
Gândirea nu aveau capacitatea de a se impune deoarece poporul român nu are vocaţie pentru
misticism

Tânărul Cioran deși face parte din această grupare are o mentalitate foarte
diferita deoarece pe el tema spiritualității nu îl intereseaza, spre deosebire de colegul său,
Mircea Eliade pentru care valoarea sufletului este primordială. Cioran nu are nimic de a face
cu politica, o considera nesemnificativă, iar în ceea ce privește gândirea sa critică un popor nu
devine universal prin spiritualitate ci prin forță. Pentru Cioran o Românie puternică trebuie să
fie eroică și agresivă.Mircea Vulcănescu, spre deosebire de Cioran, rămâne in linie
maioresciana si eminesciana si respinge teoria formelor fara fond, pune accentul pe
crestinismul taranesc. Mircea Eliade se bizuie pe morala experientei si a trăirii. Constantin
Noica vede satul romanesc ca pe un sat al geometriilor,

Cioran este un spirit aparte în această Generație întrucât dorește ca în patria sa să fie
precum în Occident. Consideră că pentru acest lucru este necesar ca românii să renunțe la
propriile tradiții, la mituri, la creștinism. Mircea Vulcanescu, este in opozitie cu Cioran iar
Constantin Noica este filozoful titular al generatiei care aspiră la un sistem coerent de gândire.
Ortodoxismul este o temă prioritară pentru revoluționarii României la care aderă foarte
bine Mircea Vulcănescu. La fel de interesați de acest subiect sunt Eliade și Noica care
valorifică miturile din cultura română conferindu-le o valoare universală, fapt deranjant
pentru Cioran care era un spirit eretic.

4
Eugen Simion Fragmente critice IV Cioran, Eliade, Noica, M. Vulcanescu, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2000.
 Generația 30 este reprezentată de marii filozofi existențialiști din care face parte si
pesimistul secolului XX Emil Cioran. Principala luptă interioară a marelui filozof era
problema identității și regretul de a se fi nascut într-o țară ce nu cunoaște istoria. Cu toate că
acesta nu era mulțumit că propria națiune facea parte din categoria ,,culturilor mici își iubea
cu sinceritate țara.

Eugen Simion afirmă faptul că Noua Generație este adeptă a românismului și a Gărzii
de Fier respingând tradiționalismul deoarece era admiratoare a Europei de Apus iar cei mai
mulți dintre tineri erau preocupați de soarta ingrată a țării mici din care faceau parte. 5

Dintre tinerii Generației 27 Cioran este singurul care consideră că religia nu contribuie la
adevaratul spirit revoluționar, idee regăsită și în capodopera sa Schimbarea la față a României.

Marta Petreu afirmă că Emil Cioran a fost rebelul generației tinere care se împotrivea lui
Maiorescu și Junimii.6

Un lucru semnificativ este faptul ca Noua Generație voia să uite de trecut însă cel care renunță
definitiv la tradiție este Emil Cioran pentru că era adept al modernismului.

În opinia lui Z. Ornea, Emil Cioran face parte din grupul tinerilor inteligenți,fiind un mare
naționalist,un simpatizant al Gărzii de Fier și în plan internațional al lui Hitler si Mussolini
iar dovadă a gândirii sale radicale este Schimbarea la față, cel mai important document al
acestei generații care ne arată o Romanie ce aspiră la imperialism cultural si politic.7

Cioran si Mișcarea legionară

Anul 1933 este cel al rinocerizarii așa cum afirmă marele scriitor Eugen Ionescu deoarece
se realizează convertirea noii generații la Garda de Fier din cauza profesorului Nae Ionescu.
După ce acesta în toamna anului 1933 trece de partea Gărzii de Fier o mare parte din tinerii
generaționiști îl urmează treptat.Printre aceștia se numară:Mircea Eliade, Paul Comarnescu,
Cioran, unii ramânând doar simpatizanți fără a se înrola formal în această organizație.Prin
influiența pe care a exercitat-o acestor tineri intelectuali, acest ,,odios defunct”dupa cum îl
numește Zigu Ornea se face vinovat de exilul lui Cioran, de încarcerarea lui Mircea Eliade în
lagărul de la Miercurea Ciuc dar și de destinul tragic al altor tineri.

Un alt factor favorabil aderării la mișcarea legionară a tinerei generații a fost tocmai aplecarea
ei spre spiritualitate și ortodoxie, iar legionarii se prezentau contemporanilor ca o formațiune
prin care va renaște adevărul religios românesc. Creștinismul ortodox era așezat în fruntea
crezurilor mișcării iar multe din ritualurile ei utilizau practicile cultice, chiar și denumirea

5
Eugen Simion Fragmente critice IV Cioran, Eliade, Noica, M. Vulcanescu, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2000.
6
Petreu Marta, Cioran sau un trecut deocheat, Editura Polirom, 2011.
7
Z.Ornea, Anii Treizeci, Extrema dreapta romaneasca , Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1995
acesteia este de factură creștină: Legiunea Arhanghelului Mihail. Cei mai mulți dintre tinerii
noii generații erau obsedați de soarta ingrată a apartenenței la o cultură mică. Aceștia priveau
cu admirație spre țările totalitare europene precum Italia, Germania și Rusia care prin revoluții
naționale sau sociale au modificat structurile interioare reușind în lume.

Starea economică deplorabilă a României precum și stoparea ascensiunii tinerilor din cauza
bătrânilor care blocau majoritatea posturilor îi nemulțumește pe generaționiști, aceștia
îndreptându-și speranțele către Codreanu care promitea că va făuri o țară glorioasă.

O altă trăsătură definitorie a Generației 30 este promovarea naționalismului, identificată de

asemenea în propaganda legionară. Însă, naționalismul promovat de reprezentanții Gărzii de
Fier este antisemit, cerând crearea unei Românii a românilor.

Deși la început Noua Generație se declară apolitică, odată cu apariția fenomenului

Garda de Fier, majoritatea trec de partea extremei drepte. Printre tinerii care se lasă absorbiți
de vraja acestei grupări se numară și Emil Cioran, unul dintre cele mai inteligente
personalități ale acestei generații. Cioran se declară fățiș în favoarea nazismului publicând o
serie de foiletoane intitulate Scrisori din Germania în Vremea în care afirmă că numai
teroarea ar putea schimba ceva în România.

Cioran consideră că hitlerismul a fost un destin pentru Germania și ceea ce îl atrage

este cultura iraționalului și lipsa de control. Cu toate că nu-i plăcea politica era un mare
admirator a lui Hitler și era de părere că dictatorul are meritul de afi răpit spiritul critic unei
națiuni. Așa cum și Mussolini a redat italiei forța, fascismul fiind un șoc care a ajutat-o să
evolueze. Cât despre Italia, politic nu a reprezentat nimic însă spiritual da, cu ajutorul
Renașterii.

Cioran discută fără nicio constrângere în Schimbarea la față despre Hitler, Mussolini și
Lenin, despre fascism și bolșevism dar niciodată despre Codreanu și legionarism deoarece au
în centru creștinismul. Cartea sa este o meditație asupra filozofiei istoriei și politicii. Pentru
Cioran,ortodoxia nu reprezintă un factor de transformare istorică, religia fiind o forță
conservatoare chiar reacționară.

Cioran nu are nimic de a face cu legionarismul care urmărește formarea omului nou, pe el
nu-l interesează mistica. Tot legionarismul este cel care lansează ideea eroismului în slujba
neamului românesc la care Cioran este indiferent, nu este pasionat de mistica morții și a
eroului însă opinează faptul că eroismul și fanatismul pot fi folosite pentrua realiza revoluția
națională de dreapta prezisă de el.

Marta Petreu afirmă că pentru Cioran, iraționalul și inconștientul sunt unica forță
creatoare de istorie. Acesta este deschis la soluționarea de tip comunist a problemelor sociale
din România, fiind un admirator al lui Lenin.8

8
Petreu Marta, Cioran sau un trecut deocheat, Editura Polirom, 2011.
 Fenomenul ,,problema evreiască” a fost cel mai bine surprins în cartea sa Schimbarea la
față. Acesta consideră că nu străinii sunt o problemă pentru o țară care nu s-a dezvoltat și care
se află în subistorie ci românii înșiși, națiunea română. El reproșează naționalismului că este
prea îngust și că se naște reactiv ca replică la problemele străinilor în loc să se nască mesianic
pentru un viitor. Mai mult de cât atât, apariția evreilor în România a făcut din antisemitism
trăsătura esențială a naționalismului nostru așa cum afirmă Z.Ornea. Evreii nu au făcut altceva
decât să amâne ,,moartea” României. Cioran consideră că dacă ar fi evreu s-ar sinucide.
Pentru el acest popor este cel mai mesianic iar naționalismul său nu are limite geografice, are
dimensiuni universale, este un popor dușman oricărui alt naționalism.

Z. Ornea afirmă faptul că antisemitismul este cel mai mare elogiu adus evreilor iar un
moment semnifiactiv în acest sens îl reprezintă prefața lui Nae Ionescu la romanul lui Mihail
Sebastian De doua mii de ani.9

Cioran si Lovinescu

Cioran are o viziune revoluționară asupra României și propune o cale de dezvoltare

specifică filozofiei germane și anume aderarea la culturile mari. Atât Lovinescu cât și Cioran
sunt de părere că pentru a se dezvolta țara trebuie să adopte legea sincronismului deoarece
numai prin acest salt istoric culturile mici se ridică la nivelul culturilor mari. Ambii scriitori
critică Junimea și naționalismul românesc deoarece nu contribuie la modernizarea țării.
Cioran ca și Lovinescu dorea o Românie europeană care să se bizuie pe civilizația citadină.

Acuzația pe care o aduce Cioran la adresa naționalismului este că se bazează pe un patriotism

sentimental și ineficient care se concentrează pe problema străinilor și nu a românilor, idee
preluată de la Lovinescu din Istoria civilizației române moderne.

Cioran respinge tradiționalismul așa cum o face și Lovinescu care afirmă în Istoria civilizației
moderne, că poparele intrate târziu în istorie nu se supun evoluției, ci conform legii
sincronismului sar etapele în mod revoluționar, sincronizându-se cu statele dezvoltate.
Formele reprezintă pentru Cioran ca și pentru Lovinescu Europa și occidentalizarea românilor
prin imitație.

Schimbarea la față a României

Richard Reschika îl consideră pe Emil Cioran un mare scriitor și filozof,poate cel mai
important critic al secolului, ,,gânditorul privat” alături de Mircea Eliade și paul Celan.10

Cioran este tânărul filozof care dorește să trăiască ca în Occident, mai mult de atât este
fascinat de conducatorul Germaniei Hitler deoarece acesta dorea ca Germania să se impună în
conștiința universală.Tocmai de aceea când sosește în țară aduce poporului român o nouă
viziune și anume istoria care în concepția sa se realizează cu oameni aprigi Cioran și-ar dori
9
Z.Ornea, Anii Treizeci, Extrema dreapta romaneasca , Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1995

10
Richard Reschika, Introducere in opera lui Cioran, Editura Saeculum I.O, Bucuresti, 1998,
ca și poporul român să aibă un astfel de conducator care să trezească națiunea română din
somnul istoric, să patrundă adânc în psihologia de masă .Cea mai bună soluție pentru o țară
care are un destin mediocru este apariția unui dictator într-o țară de resemnați și șmecheri.
Cioran vrea ca țara sa iubită să fie ca Franța care a reușit să-și facă o istorie și să fie o cultură
mare. Tot el are speranța că Garda de Fier care împărtășește anumite trăsături cu fascismul
european va reuși să creeze o țară nouă. De aici și viziunea sumbră asupra propriei
nații.Asadar scrierile lui Cioran din aceasta perioada se datoreaza perspectivei sumbre pe care
o are despre Romania și obsesia pentru istorie iar plecarea în Franța se face și cu scopul
creării unei noi identități.

În opinia lui Richard Reschika, Cioran este adept al lui Spengler, Nietzsche, și Dilthey, și
doreste să dezvolte pentru țara sa un program prin care vrea să ne demonstreze că o ,,cultură
mica’’poate trece printr-un salt istoric valorificandu-și propriile elemente culturale,
transformandu-se astfel într-o cultură mare.11

Eugen Simion consideră faptul că cea mai importantă carte a generației Eliade-Cioran-
Noica „Schimbarea la față a României” este un document ce are valoarea unui program care
neagă tot ce ține de trecut, fiind un jurnal în care Cioran analizează soarta Romaniei.12

Documentul cu valoare confesională este scris de un tânăr care se simte complexat de faptul
că face parte dintr-o cultură mică fără istorie, de aici și emigrarea sa și a altor scriitori precum
Eugen Ionescu în alte culturi. Emil Cioran, spre deosebire de colegii săi Mircea Eliade, Noica
și Vulcănescu se consideră la marginea lumii și fără șansa de a atinge universalitatea.

Gândirea critică a lui Cioran este asemănătoare spiritului epocii și se leagă de existența a
două tipuri de culturi: culturi mari și culturi mici. Cele mici din care face parte și România și-
au ratat soarta iar cele mari precum Franța, Germania, Italia au reușit să se impună în
conștiința universală. Pentru Cioran cultura franceză este cea mai preferată întrucât are un stil
aparte, francezii nu cunosc contradicția dintre viață și spirit. Alte culturi care i se par atractive
sunt: cea germană care are cultul eroului și nu al sfântului, cea rusă pentru memoria sa
monumentală și absolutul în politică. Alte popoare remarcate de Cioran sunt evreii care în
viziunea sa sunt un neam profetic dar care se află sub blestem istoric și englezii care și-au
creat un destin prin împrejurări. Aici se remarcă spiritul său nihilist care analizează totul cu
asprime, este plin de aprecieri care pot atinge orgoliul anumitor nații.

Prin eseul său Schimbarea la față a României, Emil Cioran încearcă să ne prezinte cum
ar trebui să arate viitorul Romaniei și ce măsuri ar trebui să adopte pentru o schimbare
radicală. Este un spirit antidemocratic care vede războiul ca pe o necesitate pentru buna
funcționare a unei societăți. Pentru el ,ceea ce contează mai mult este valoare care se impune
prin forță și nu spiritul care nu ajută ca un anumit neam să-și atingă universalitatea. Tocmai de

11
Richard Reschika, Introducere in opera lui Cioran, Editura Saeculum I.O, Bucuresti, 1998,
12
Eugen Simion Fragmente critice IV Cioran, Eliade, Noica, M. Vulcanescu, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2000.
aceea, consideră că dictatura ar fi cea mai bună soluție pentru a dizolva inerția existentă in
culturile mici.

Ceea ce contează pentru marele filozof Cioran este să definească atât românul cât și destinul
său în istorie dar concepția sa este că modelul existenței românești este reprezentat de o
cultura minoră iar boala este resemnarea și lipsa dinamismului. De aici și atitudinea ostilă față
de satul românesc pe care îl consideră vinovat de stagnarea Romaniei. Un înlocuitor al satului
care să aducă prosperitate este orașul fiind un creator de cultură

Cioran este nemulțumit pentru că face parte dintr-o cultură mică, din acest motiv și
disprețul pe care îl are față de toate valorile românești cum ar fi : valoarea lirică fundamentală
a românilor dorul și arhetipul Miorița care i se pare un blestem național, rana neînchisă a
sufletului românesc. Revoltatul filozof își dorește o țară imperialistă care să-și asume o
revoluție așa cum au facut și celelalte țări care s-au afirmat în istorie nu fatalismul românesc.

Eugen Simion îl consideră pe Emil Cioran un deschizător de drumuri în cultura română

pentru că a promovat o mentalitate diferită menită să ajute la schimbarea României. Până la
Emil Cioran nimeni nu a mai spus ceva rău despre cultura română așadar are marele
merit de a oferi neamului românesc o terapie prin negația sa, prin „Schimbarea la față a
României” se naște un nou destin românesc.13

Activitatea lui Cioran

Filozoful Emil Cioran a dorit să arate lumii întregi care sunt problemele sale existențiale
tocmai de aceea și-a rezumat ideile în titluri.
Volumul său de debut din 1934,se intitulează Pe culmile disperării.Urmează Cartea
amăgirilor în 1936, Schimbarea la față a României în 1937, Lacrimi și Sfinți în 1937 și
Amurgul gândurilor în 1940.
Dumitru Micu afirmă faptul că subiectul principal abordat în operele sale face referire
la dorința de a trăi în delir și la trăirea dramei lăuntrice până la paroxism.14
Cioran si Spengler
Schimbarea la față este o carte de filozofia culturii și a istoriei ce analizează poporul
român. Una dintre componentele importante ale codului cioranian și cea mai importanta este
filozofia spengleriaană a istoriei și a culturii.

13
Eugen Simion Fragmente critice IV Cioran, Eliade, Noica, M. Vulcanescu, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2000.

14
Dumitru Micu,Istoria literaturii romane de la creatia populara la postmodernism, Editura Saeculum I.O,
Bucuresti, 2000.