bugét3 - 1 Bilanț al veniturilor și cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi etc.

pe o perioadă
determinată..
Planul de afaceri- este documentul construit pentru a determina drumul de parcurs al unei
intreprinderi intr-o anumita perioada de timp.

Bilanţul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile
economice şi sursele de finanţare a acestora. Bilanţul se prezintă sub forma unui tabel, format
din două părţi: partea stîngă, denumită activ, care reflectă bunurile economice şi partea
dreaptă, denumită pasiv care reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice reflectate în
activ.

MÁRKETING n. Ansamblu al activităților, metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii

consumatorilor și satisfacerii acestei cereri cu produse și servicii.

merchandising /mercendáizing/ s.n. Cercetare a dezvoltării vânzării și a utilizării mărfurilor și

serviciilor printr-o mai bună prezentare și publicitate în rândul consumatorilor.

Persoana fizica

Omul considerat in mod individual, ca membru al societatii, avand calitatea de subiect de drept.
Calitatea de subiect de drept este recunoscuta si garantata tuturor persoanelor fizice fara nici o
discriminare pe motiv de rasa, nationalitate, sex, religie sau grad de cultura.

Persoana juridica

Colectivitate de persoane fizice, cu calitate de subiect distinct, de drept bucurandu-se de o organizare de

sine statatoare si de un patrimoniu propriu, indreptat spre realizarea unui anumit scop.

AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc.
desfășurată în scopul obținerii de profit.

Economia de piata este o forma moderna de organizare a activitatii economice, in cadrul careia
oamenii actioneaza in mod liber, autonom si eficient, in concordanta cu regulile dinamice ale pietii.
Acest lucru face posibila valorificarea eficienta a resurselor existente pentru satisfacerea nevoilor
nelimitate ale oamenilor.

Un om de afaceri, sau businessman, este o persoană angrenată în business (afaceri), în particular

în activități industriale, agricole, sau comerciale, cu scop de generare a venitului dintr-o combinație de
capital (capital uman, capital financiar și capital fizic), care ulterior alimentează dezvoltarea economică și
profitul. Un antreprenor este un exemplu de businessman. Deși termenul de obicei se referă la fondator,
proprietar, sau deținător majoritar al acțiunilor, uneori termenul poate presupune pe cineva implicat în
nivelul superior al managementului unei corporații, companii, organizații sau agenții.

FRANCÍZĂ, francíze, s. f. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care
aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale
francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al
prestării de servicii.
Francizor -

Francizant –

Planificarea personalului –

tipuri de indicatori culturali

4.FACTORII SOCIO-CULTURALI- În cadrul societatilor în care ponderea cea mai mare o detine populatia rurala,
în general cu un nivel de calificare redus, activitatea întreprinderii este influentata negativ sub aspectul calitatii
productiei, nivelul productivitatii muncii, în general prin prisma eficientei economice si invers.
Nivelul de dezvoltare al învatamîntului favorizeaza pregatirea fortei de munca si implicit eficienta activitatii unei
întreprinderi. (Ex: un învatamînt tehnic înalt calitativ reprezinta premisa favorabila cresterii numarului de inventii,
inovatii si aplicarea acestora în activitati productive si invers).Un rol decisiv îl joaca învatamîntul, care contribuie
atît la îmbunatatirea structurii socio-profesionale a populatiei, cît si, mai ales, la amplificarea nivelului cultural al
acesteia, la formarea unei mentalitati specifice economiei de piata. În acest domeniu trebuie actionat gradual, în
sensul ca, pe de o parte, se impune pregatirea de specialisti de catre firmele romînesti pentru rezolvarea unor
probleme realmente noi, derivate din tranzitia la economia de piata si, pe de alta parte, amplificarea ponderii
populatiei cu studii superioare, prin sporirea corespunzatoare a cifrei de scolarizare în învatamîntul superior, cu
deosebire economic si juridic.
Asemenea transformari, corelate cu altele din sfera stiintei, culturii si ocrotirii sanatatii vor da noi dimensiuni
rolului factorilor socio-culturali în functionarea firmei si managementului sau.Mentinerea capacitatii fortei de munca
prin actiuni de ocrotire a fortei de munca printr-un sistem sanitar bine dotat, structurat contribuie la buna desfasurare
a activitatii în cadrul firmei si invers.Activitatile cultural – artistice pentru cei fara nici o legatura cu activitatea
firmei contribuie la stimularea creativa a personalului, favorizeaza eficacitatea activitatii desfasurate de respectivul
personal care a participat la astfel de activitati.
Mentaliatea, ca ansamblu de concepte, convingeri care determina gîndirea si comportamentul influenteaza
activitatea desfasurata de persoanlul din întreprindere. (Ex: în contextul national în care predomina conceptia ca
timpul se masoara în zile, luni, ani – utilizarea timpului de personalul unei firme este mult inferioara fata de
contextele nationale în care predomina conceptia ca timpul se masoara în minute, secunde – “timpul costa
bani”))Relatia între firme si mediu poate fi exemplificata si în sensul influentei prin aceleasi grupe de factori a
firmei asupra mediului.
De exemplu: O buna functionare a întreprinderilor productive din cadrul unui mediu national reprezinta premisa
favorabila pentru ca acestea sa contribuie cu o cota mai mare la dezvoltarea învatamîntului, a sustinerii activitatilor
social-culturale, de ocrotire a sanatatii. 2.Buna functionare a întreprinderilor conduce la cresterea veniturilor
salariatilor si implicit a capacitatii acestora de a participa la diferite actiuni social-culturale, la ridicarea nivelului si
calitatii pregatirii de specialite si în domeniul managementului

functiile planului de afaceri

Orice plan de afaceri presupune o anumita succesiune de operatiuni. Pentru intocmirea sa e necesara
parcurgerea urmatoarelor 3 etape:
-culegerea informatiilor necesare (preturi, concurenti, furnizori, date tehnice ,juridice)
-planificarea efectiva a activitatilor respective - alegerea strategiei potrivite si gasirea cailor de atingere a
obiectivelor stabilite;
-redactarea planului (etapa de alegere a formei optime de prezentare catre destinatar a rezultatului
etapei anterioara.)

- de cristalizare si dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condusa afacerea;

- de realizare a unei evaluari retrospective a performantelor reale ale unei afaceri de-a lungul timpului;
- de evaluare a unei noi idei de afacere;
- de a obtine finantare.
 Patenta de întreprinzător – simplu, comod și accesibil
Patenta de întreprinzător, denumită în continuare patentă, este un certificat de stat
nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în
decursul unei anumite perioade de timp.

Patenta de întreprinzator se elibereaza de către: - inspectoratul fiscal teritorial pe raza caruia

persoana care solicita eliberarea patentei îsi are domiciliul sau la locul de desfasurare a activitatii
preconizate; (art. 4 alin. (6) al Legii cu privire la patenta de întreprinzator nr. 93-XIV din 15.07.1998); -
primaria în a carei raza de administrare persoana care solicita eliberarea patentei intentioneaza sa-si
desfasoare activitatea în baza patentei - în cazul daca în localitatea respectiva nu este amplasat
inspectoratul (oficiul) fiscal.

Nivelul de calificare al solicitantului se stabileşte în baza documentelor, prezentate de acesta, cu privire

la studii (calificare) şi la activitatea de muncă anterioară.
Patenta se eliberează pe o durată de o lună sau, la dorinţa solicitantului, pe o durată mai mare.
Odată cu menținerea activă a patentei în perioada pe parcursul de timp, căreia acesta a activat în baza
patentă întreprinzator se include în vechimea de munca a acestuia cu conditia achitarii contributiilor de
asigurare sociala de stat. (art.17 alin. (3) al Legii cu privire la patenta de întreprinzator nr. 93-XIV din
15.07.1998).
Se permite desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător cu condiţia
ca veniturile din vînzări ale titularului de patentă să nu depăşească 300000 de lei într-o perioadă de 12
luni consecutive.
Restabilirea patentei se efectuează în baza duplicatului ei, în decurs de10 zile de la data depunerii
cererii respective. Totodată, perioada în care titularul nu a putut beneficia de patentă nu se restabileşte.
Valabilitatea patentei încetează odată cu expirarea duratei patentei sau cînd titularul patentei
renunţă la patentă pe calea depunerii cererii respective.

Pentru cei optimiști însă, Star Kebab a lansat sistemul de franciză, care îți oferă deschiderea și
administrarea propriului restaurant, beneficiind de întregul concept "Star Kebab - gustul
visului". Mai jos ai o lecție de business de la Maxim Stamatin, manager franciză la Star Kebab.

Ce înseamnă de fapt frachisingul? Și ce reprezintă franciza Star Kebab?

Franchising-ul reprezintă oportunitatea de a lansa o afacere proprie sub un brand deja existent și de succes.
Aceasta presupune transferul de imagine(brand, identitate), tehnologii, cultură organizațională și strategii de la
compania mamă – francizor, către un beneficiar, numit francizat.

Franciza Star Kebab, la rîndul ei, oferă posibilitatea de a deschide și administra propriul restaurant de succes,
păstrînd toate standardele de calitate.

Cum s-a lansat franciza Star Kebab în Moldova?

În Moldova până acum nu a existat un brand autohton cu un sistem de franciză bine pus la punct. Am vrut să
extindem afacerea și am decis să o facem pe bază de franchising, atât pe teritoriul Moldovei, cât și peste hotarele
ei. Urmează să ne exindem teritorial în țară - ieșim din Chișinău, după care cucerim și piața externă. Țările cu care
negociem sunt România, Rusia, Estonia și Belarus.

Recent am participat la Expoziția Internațională de Franciză și Branding din București, organizată de Asociația
Română de Franciză. Timp de trei zile am reușit să trezim interesul antreprenorilor români față de conceptul
nostru.

Prin ce este deosebit conceptul Star Kebab că s-a ajuns să fie francizor?

„Star Kebab - gustul visului!” este un brand nou pe piața restaurantelor de tip fast-food, condus de o echipă
managerială tînără și ambițioasă. Avem o abordare deosebită față de oaspeții noștri, față de tehnologii, și
transparența procesului de pregătire a bucatelor care permite clientului să urmărească tot procesul, și care îl
asigura de igiena localului și prospețimea produselor folosite. Totul a pornit un an jumătate în urmă, timp în care
am reușit să deschidem 4 localuri - 3 proprii, și unul pe bază de franciză. Mai nou, SK a adaptat conceptul la
centrele mari comerciale pentru zonele food court, și deja avem un local proaspăt deschis la Shopping MallDova.
Acesta apropo urmează să fie dat sub contract de franchising.

De ce aș vrea eu să fiu francizat Star Kebab? Motivați-mă!

În primul rând taxa mică de intrare, dacă alte francize internaționale se vând cu zeci de mii de euro, noi oferim un
preț promoțional de 3000 Euro. Răscumpărarea investiției are loc destul de rapid, garantată de rentabilitatea
afacerii, și evident conceptul unic pe piața RM. În plus, franciza îți oferă posibilitatea de a avea peste 20 000 de
participanți la programul de fidelitate ”Dream Card” (prețuri de vis și programul ”7+CADOU”). După cum am mai
menționat, Star Kebab are un proces unic, deschis de pregătire a bucatelor și calitatea înaltă a deservirii,
standardizarea completă a tuturor proceselor precum și a etapelor de deservire a oaspeților. De asemenea oferim
suportul și asistența necesară pe întreaga durată a contractului.

Ce include pachetul de franciză?

Franciza Star Kebab oferă un pachet complex de servicii și beneficii:

• know-how-hl afacerii (commercial și tehnologic)
• drepturile de utilizare a brandului
• scenarii ale business-planului
• suport de marketing, financiar, juridic și de recrutare a personalului
• parteneriat pe termen lung
• folosirea utilajelor moderne
• succes garantat!

Proprietatea intelectuala, prescurtat PI, se refera la creatiile mintii: inventii (brevete), opere
literare si artistice, simboluri, nume, imagini, design, utilizate in activitati comerciale.
Detinatorul proprietatii intelectuale poate controla si trebuie rasplatit pentru uzul acesteia, si
acest fapt incurajeaza inovatia si creativitatea spre beneficiul umanitatii.

Proprietatea intelectuala este impartita in doua categorii principale:

 Dreptul de autor (Copyright), care include lucrari literare si artistice precum romane,
poeme, piese de teatru, jocuri, filme, opere muzicale, situri web, picturi, fotografii,
sculpturi, design arhitectural, etc. Drepturile conexe includ drepturile artistilor aparute ca
urmare a interpretarii , drepturile legate de inregistrarile efectuate de producatorii de
fonograme si drepturile aparute urmare a emisiei programelor de radio si televiziune.
 Proprietatea industriala, care include brevete de inventie (patente), marci si indicatii
geografice, desene si modele industriale, si topografii pentru produse semiconductoare.
Sfera de cuprindere a promovării

Activitatea de promovare face viaţa departamentului de vinzare mai uşoară, de fapt vinzarea este “servită”;
promovarea este pentru noi – aducerea în atenţie în mod continuu, a unei imagini puternice şi pozitive, de bine,
despre hotelul Best Western Balvanyos; promovarea întreţine sau confirmă vinzarea. (Lorena Preda, Marketing &
Sales Manager) .

Promovarea este unul dintre cuvintele foarte intens utilizate în contextul economiei de piaţă, considerat de mulţi
ca fiind secretul succesului în afaceri. în sens restrins prin promovare se înţelege efortul făcut de o organizaţie
pentru a-şi prezenta oferta într-o lumină favorabilă astfel încit să vindă cit mai mult şi mai repede.

Această abordare este însă simplistă şi nu reliefează adevărata putere a promovării, aceea de a crea o anumită
imagine cu privire la un produs/serviciu/eveniment/idee/organizaţie, de a schimba opinii şi atitudini în rindul unor
categorii din cele mai diverse ale publicului, de a determina audienţa să acţioneze într-o anumită direcţie.

Datorită acestei puteri, tehnicile de promovare nu se aplică numai în domeniul economic, unde s-au născut şi sau
consacrat, ci şi în domenii nelucrative, cum ar fi social, cultural sau chiar politic. Sub aspect semantic, promovarea
reprezintă acţiunea de „a susţine, a spijini făcind să progreseze, să se dezvolte”.1 Această semnificaţie arată
caracterul pozitiv, cel puţin din punct de vedere lingvistic, al termenului. Rezultă că promovarea este o acţiune
utilă şi necesară în ultimă instanţă.

Transferarea conceptului în plan economic a generat şi căpătarea unei conotaţii negative, unii considerind
că necesitatea realizării unor acţiuni de promovare se datorează numai slăbiciunii elementului promovat şi are
menirea de a ascunde anumite defecte, uneori în detrimentul clienţilor. Credem că în realitate promovarea
realizată de societăţile comerciale este un proces complex, pozitiv atit pentru organizaţie cit şi pentru societate
(dacă se desfăşoară cu bună credinţă şi respectă principiile şi regulile acestei activităţi).

De altfel dacă nu ar fi utilă pentru organizaţiile economice sau nonprofit, şi ar fi dăunătoare societăţii, aceasta
activitate nu ar fi luat amploarea de care se bucură în prezent. O definire cuprinzătoare a acestui proces complex,
în context economic, este dificil de realizat.

Din multitudinea celor existente în literatura de specialitate, ne-am oprit asupra a două care identifică promovarea
în afaceri ca fiind:

un program dirijat care include metode şi tehnici de comunicare, realizat cu scopul de a prezenta consumatorilor
potenţiali organizaţia şi produsele sale; de a comunica atributele importante ale produselor; de a facilita vinzarea
acestora şi astfel de a contribui la maximizarea efectelor pe termen lung;

un ansamblu de activităţi cu obiective şi mijloace de acţiune extrem de variate, presupunind o informare atentă a
consumatorilor potenţiali şi a intermediarilor, acţiuni specifice de influenţare a comportamentelor de cumpărare şi
de consum, de sprijinire a procesului de vinzare.

Deşi este un termen larg răspindit, publicul neavizat încă mai confundă promovarea cu propaganda, publicitatea
sau reclama. Termenul PROPAGANDĂ ar putea fi considerat în anumite situaţii un sinonim al promovării, în sensul
că se foloseşte restricţionat la anumite situaţii neeconomice, reprezentind o acţiune de răspindire a unor idei care
prezintă şi susţin o teorie, o concepţie, un partid politic etc., cu scopul de a convinge şi de a ciştiga adepţi.

Relaţia dintre promovare şi PUBLICITATE este ca de la întreg la parte, deoarece aceasta din urmă este o tehnică
anume de promovare, care implică utilizarea unor mijloace specifice, nepersonale pentru transmiterea unor idei şi
convingerea publicului (cum ar fi inserarea de anunţuri în mass media).

Termenul de RECLAMA se foloseşte de obicei în contexte economice mai specializate, desemnind anunţul
publicitar propriu-zis. în limbaj obişnuit, conceptul poate desemna şi acţiunea de publicitate sau chiar aceea de a
răspindi informaţii elogioase, de a crea o imagine pozitivă, deci de a promova.
Caracteristicile promovării

Activitatea de promovare trebuie să fie o preocupare continuă, pe termen lung a oricărei organizaţii. Desigur că o
societate comercială, mai ales una de dimensiuni reduse şi cu resurse limitate, nu îşi poate permite să desfăşoare
în permanenţă campanii de promovareCampanii de promovare se vor desfăşura numai atunci cînd efectele
proiectate a fi obţinute justifică eforturile necesare.

Promovarea trebuie să fie un proces riguros proiectat. Campaniile de promovare se vor desfăşura numai pe baza
unor planuri realizate în urma unor cercetări de marketing şi vor avea în vedere atît interesele pe termen scurt ale
organizaţiei, cît şi cele pe termen lung. în prealabil aceste planuri trebuie pretestate pentru a se asigura atingerea
obiectivelor fixate.

Observaţiile făcute şi concluziile desprinse vor fi folosite pentru îmbunătăţirea procesului promoţional şi a
campaniilor viitoare.La baza promovării stau atît obiective de ordin cantitativ-economice, cît şi de natură calitativă,
obiective socio-politice sau chiar culturale. Datorită schimbărilor din mediu, politica de promovare trebuie să fie
flexibilă, adaptabilă noilor situaţii.

Mesajele transmise în cadrul campaniilor de promovare trebuie să fie clare, concise, să fie convingătoare. Ele
trebuie să fie astfel concepute încît să determine o schimbare a publicului-ţintă, cum ar fi reevaluarea unor
atitudini, adoptarea unor idei noi, modificarea comportamentului, achiziţia unor produse, implicarea în diferite
acţiuni şi altele. Pentru a fi luat în consideraţie de audienţă, mesajul trebuie să fie credibil şi atrăgător. Modul de
formulare şi transmitere trebuie să ţină cont de publicul-ţintă, de credinţe şi sistemul de valori, de nevoile şi
dorinţele sale.

Publicul-ţintă al promovării nu este format exclusiv din clienţii organizaţiei, dar aceştia sunt cel mai des vizaţi.
Procesul de comunicare-promovare se adresează practic oricărei persoane care se află în mediul extern sau intern
firmei. Trebuie proiectate şi transmise mesaje către persoane şi organizaţii din cele mai variate, cum ar fi
concurenţă, parteneri de afaceri, instituţii financiare sau angajaţi potenţiali/efectivi, pentru a se dezvolta o imagine
de ansamblu completă, mai credibilă şi mai atrăgătoare.

Nu trebuie uitat că rareori o campanie de promovare este receptată exclusiv de publicul-ţintă. Practic accesul la
mesaje este liber oricărei persoane, care va evalua informaţiile primite şi, implicit, organizaţia emitentă, oferta şi
activitatea sa.

Un alt factor care impune promovarea ca un instrument de marketing obligatoriu în arsenalul unei organizaţii este
creşterea exigenţei publicului. Acesta doreşte înainte de a cumpăra asigurări că un anumit produs îi satisface
nevoile, că banii daţi îi vor aduce beneficiile aşteptate. îi trebuie, în măsura posibilităţilor, garanţii că produsul
respectiv îndeplineşte toate condiţiile pentru a-i aduce satisfacţii maxime în condiţiile date. Toate informaţiile
necesare şi aceste garanţii le transmite firma prin intermediul diferitelor tehnici de promovare.

Formele promovării

O campanie de promovare include mai multe tehnici specifice, care îşi aduc fiecare contribuţia la atingerea
obiectivelor fixate. Unele dintre tehnicile de promovare acţionează prin comunicare personală, altele prin
comunicare impersonală.

Unele dintre ele stimulează direct clienţii să cumpere produsele firmei, altele indirect. Unele acţionează pe termen
scurt, altele determină efecte pe termen lung.

Principalele forme pe care le îmbracă promovarea sunt:

publicitate : formă de prezentare comercială nepersonală a organizaţiei şi ofertei sale, cu acţiune pe termen lung şi
impact în special la nivelul imaginii, a caracteristicilor organizaţiei şi ofertei sale, precum şi la nivelul încrederii
publicului în firmă/produsele prezentate;
relaţii publice : un set de tehnici, interpersonale de multe ori, care au menirea principală de a dezvolta pe termen
lung imaginea organizaţiei prin schimbarea eventualei atitudini neîncrezătoare şi dezvoltarea unui comportament
favorabil firmei şi mai bunei colaborări cu diferite componente ale mediului. Astfel se încurajează indirect vînzările
şi creşte satisfacţia clienţilor;

promovarea vînzărilor : o serie de metode care duc la sporirea vînzărilor pe termen scurt prin generarea de
avantaje materiale imediate pentru clienţi;

marcă : dezvoltarea şi utilizarea unui semn distinctiv care reprezintă organizaţia/oferta şi căruia i se asociază o
serie de simboluri şi caracteristici de calitate menite să ducă la recunoaşterea rapidă şi creşterea încrederii în
societate/produs;

manifestări promoţionale : utilizarea unei game largi de tehnici promoţionale în cadrul unor evenimente de tip
expoziţional care au scopul principal de a prezenta organizaţia, dar contribuie şi la stimularea directă a afacerilor

forţe de vînzare : utilizarea unor agenţi care să prezinte şi să vîndă produsele/serviciile organizaţiei fără
intermediari, menţinînd în permanenţă legătura cu clienţii şi mediul;

sponsorizare : susţinerea şi asocierea organizaţiei cu diverse evenimente sau persoane în scopul dezvoltării şi
îmbunătăţirii imaginii organizaţiei;

marketing direct : o tehnică de promovare prin care organizaţia se adresează nemijlocit unui număr mare de
persoane în scopul de a le determina să desfăşoare o anumită acţiune sau numai pentru a le informa cu privire la
schimbări şi activităţi prezente sau viitoare organizate de firmă.

De cele mai multe ori tehnicile de promovare prezentate succint anterior acţionează complementar, fiind deci
obligatorie asocierea lor într-un mix promoţional pentru ca respectiva campanie de promovare să fie eficientă şi
organizaţia să-şi atingă în mod optim obiectivele.

Alegerea şi combinarea celor mai potrivite tehnici de promovare pentru o anumită situaţie se face în funcţie de
diverşi factori, cei mai importanţi fiind: caracteristicile publicului ţintă, resursele organizaţiei, imaginea prezentă a
firmei şi a ofertei sale. De asemenea stabilirea mixului de promovare se face ţinîndu-se cont şi de o serie de
considerente de natură etică şi morală.

ParticularităţI ale promovării întreprinderilor mici şI mijlocii

Promovarea este esenţială pentru prezentarea ofertei, dar întreprinderea nu are de cele mai multe ori resurse
disponibile. Din această cauză comunicarea formală, de tip promoţional, este mai restrînsă. în aceste condiţii firma
trebuie să facă în aşa fel încît să amplifice comunicaţiile informale, atît prin intermediul angajaţilor, cît şi între
clienţii săi. Ea trebuie să creeze ocazii să intre în atenţia presei, să se vorbească cît mai mult de ea.

Cu toate că o campanie de promovare este costisitoare, întreprinderea trebuie să desfăşoare diverse acţiuni
promoţionale. Acestea vor fi de mică anvergură dar eficienţa lor poate fi mare dacă se vor desfăşura la momentul
şi locul potrivit, dacă vor transmite un mesaj puternic unei audienţe bine alese. De asemenea este recomandat să
aleagă tehnici de promovare personale, nu impersonale.

Exemplu:

Dacă o anumită ofertă specială se adresează oamenilor de afaceri, este mai convenabil pentru organizaţie să
desfăşoare o campanie corespunzătoare de mailing decît să publice mai multe anunţuri în reviste dedicate
afacerilor.

O întreprindere de dimensiuni reduse nu poate să-şi promoveze oferta în mod extensiv şi să mizeze pe principiul că
dacă publicul aude des numele companiei va avea în final încredere în produsele sale şi le va cumpăra. Ea este
obligată să desfăşoare campanii de promovare scurte, puţin costisitoare dar creative. Ea trebuie să se bazeze pe
mesaje şi acţiuni promoţionale originale, care să atragă atenţia asupra organizaţiei şi să genereze pe o scară
extinsă discuţii favorabile despre ea şi oferta sa, să stîrnească curiozitatea publicului şi să-l determine să încerce
imediat produsele/serviciile firmei.

în majoritatea cazurilor organizaţiile de mici dimensiuni sunt societăţi prestatoare de servicii. Caracteristicile
acestora, cum ar fi imaterialitatea, imposibilitatea testării, dificultatea în a demonstra beneficiile, greutatea
standardizării, perceperea unui risc ridicat la achiziţie, determină ca şi campaniile de promovare să aibă anumite
particularităţi.

Astfel este obligatorie transmiterea prin intermediul promovării a cît mai multor informaţii despre serviciile oferite,
pentru ca potenţialii clienţi să poată să-şi formeze o imagine cît mai clară despre acestea, iar eventualele diferenţe
între aşteptările şi beneficiile obţinute după consum să nu influenţeze negativ imaginea organizaţiei şi achiziţiile
ulterioare. De asemenea credibilitatea şi eficienţa promovării creşte dacă este prezentat şi cadrul fizic de prestare
a serviciilor sau personalul implicat în acest proces.

Exemplu:

în cadrul promovării unui restaurant se va face referire la atmosfera din interior, la calitatea şi stilul mobilierului, la
amabilitatea şi pregătirea personalului de la bucătărie şi din salonul de servire, sau la orice element palpabil care
poate atrage şi spori încrederea clienţilor potenţiali.

O altă particularitate a societăţilor prestatoare de servicii este rolul promoţional deosebit pe care îl are personalul,
în special cel de contact. Acest rol trebuie să fie valorificat din plin de organizaţie, mai ales că fondurile pe care le-
ar putea aloca promovării sunt în general foarte reduse. Studiile arată că nu numai aprecierea serviciilor, dar şi
imaginea pe care clienţii şi-o formează despre organizaţie, sunt dependente de comportamentul personalului şi de
cît de bine sunt pregătiţi angajaţii. Din această cauză politica de personal are un rol important la creşterea
satisfacţiei clienţilor şi se poate constitui întrun factor de dezvoltare a imaginii organizaţiei.

O organizaţie trebuie să aibă în permanenţă în vederea atingerea unor obiective generale de promovare pe termen
lung. La dezvoltarea unor campanii specifice de promovare, se fixează diferite obiective pe termen mediu şi scurt,
subordonate obiectivelor generale.

Promovarea este un criteriu important in momentul in care iti deschizi o noua afacere, fara promovare afacerea
sau produsul tau nu poate ajunge la un numar mare de oameni. Targetarea publicului este un criteriu decisiv,
multe firme nu isi cunosc publicul tinta.

Aceasta se poate face atat in mediul online cat si in mediul offline. Te poti promova in mediul offline cu ajutorul
bannerelor, a afiselor, reclamelor publicitare asezate si distribuite intr-un loc foarte vizibil, un loc circulat vazut de
multi oameni.

Tot mai multe firme apeleaza la reclama in mediul online, deoarece are un impact mai mare asupra oamenilor. In
mediul online iti poti promova afacerea prin intermediul site-ului. Majoritatea firmelor apeleaza la reclama platita,
reclama furnizata de sistemul Google Adwords. Google Adwords este una dintre cele mai eficiente metode de
promovare ale zilelor noastre in mediul online. Este o metoda excelenta pentru a aduce rapid vizitatori targetati
din Google direct pe site-ul afacerii tale, pentru a promova produsele si/sau serviciile pe care le oferi.

In relatia angajat – angajator exista atat parti frumoase, cat si parti mai putin frumoase. Din moment ce este
numita relatie, iar angajatul si angajatorul pot fi comparati cu un cuplu, trebuie sa ne asteptam la tot felul de
promisiuni, dar si de compromisuri intre cele doua parti. Nu este posibil ca lucrurile sa mearga ca pe roate
intotdeauna, vor exista si scapari, dar tot raul spre bine.

Niciun angajat nu va ramane la o firma unde angajatorul nu il respecta, nu il remunereaza corect, ba mai mult,
unde nu este privit ca o fiinta umana cu drepturile de rigoare. Un angajat trebuie sa simta ca munca ii este cu
adevarat apreciata, sa fie incurajat sa isi depaseasca limitele si sa se dezvolte. Un angajat trebuie sa constientizeze
singur atunci cand face o greseala si sa isi asume acest lucru, incercand pe cat posibil sa indrepte acest lucru. La fel
ca in orice fel de relatie, increderea se castiga in timp si se poate pierde extrem de usor.
Angajatul este nevoit uneori sa si riste. Dar trebuie sa isi pastreze o gandire pozitiva si sa vada fiecare compromis
facut ca pe o caramida pusa intr-o constructie solida. Daca angajatorul incearca pe cat posibil sa ii ofere toate
conditiile necesare pentru a munci, atunci si angajatul trebuie sa isi dea silinta pentru a atinge obiectivul firmei.

Dar sa vorbim si despre angajator si cum ar fi ideal sa se comporte acesta cu angajatii sai. Desi angajatorul
portretizeaza „capul familiei” in aceasta relatie, el trebuie sa se consulte totusi si cu cealalta jumatate a cuplului,
bineinteles, angajatul. Exista anumite situatii care ii privesc in mod direct si pe angajati, iar angajatorii trebuie sa isi
lase ego-ul deoparte si sa le ceara parerea acestora.

Exista, din pacate, foarte multi angajatori care uita ca si ei au pornit de jos, cu munca grea, si incep sa exagereze cu
autoritatea. Problema este ca, in acelasi timp, ei uita si ce inseamna respectul pentru celelalte persoane, pentru ca
un angajat este in primul rand o persoana si are anumite drepturi care trebuie respectate. Un angajator primeste
mai mult respect daca nu i se stie de frica. Angajatii sai ar munci mai cu spor si si-ar da mai mult silinta sa il
multumeasca.

De asemenea, un angajator bun stie cand sa se implice in activitate si sa munceasca cot la cot cu angajatii sai, asa
cum stie si cat de important este sa incurajeze creatiile originale si sa rasplateasca munca depusa pe masura.

In concluzie, o relatie intre doua parti se poate construi doar cu o comunicare intensa, daruire, respect si
incredere. Compromisurile sunt uneori necesare, dar daca o parte ajunge sa faca mai multe compromisuri decat
cealalta, atunci ceva este in neregula si trebuie luate masuri. Nicio persoana nu trebuie sa se lase calcata in
picioare de o alta, nici la locul de munca, nici in viata cotidiana.

Drepturile de autor sau copyright (anglicism care se pronunță [ pron. copiraĭt ] ) reprezintă
ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create; instituția dreptului de
autor este instrumentul de protecție a creatorilor și operelor lor.

Gospodăria ţărănească

Date generale

În agricultură activitatea individuală de întreprinzător se desfăşoară sub formă de gospodărie ţărănească (de
fermier). Gospodăria ţărănească (GŢ) este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra
terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei
familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară,
comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole.

Avantaje/Dezavantaje

Ca formă organizatorico-juridică GŢ prezintă următoarele avantaje:

gospodăria ţărănească (GȚ) se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică;
Numai gospodăriile ţărăneşti (GȚ) pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în agricultură în Republica
Moldova;
înregistrarea gospodăriei de fermieri este efectuată la primăria localităţii în care se află lotul de pământ;
GȚ organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă simplă, fără prezentarea situaţiilor
financiare, pînă la înregistrarea acestora ca contribuabili ai T.V.A. Acest fapt nu scuteşte GŢ de prezentarea dărilor
de seamă fiscale.

Antreprenorii care sunt dispuşi să aleagă forma organizatorico-juridică de GŢ, trebuie să ţină cont şi de limitele
acesteia, adică ca formă organizatorico-juridică GŢ prezintă următoarele dezavantaje:
are statut juridic de persoană fizică;
suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti trebuie să asigure
utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută anual) a muncii personale a membrilor ei;
membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg
patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de procedură civilă, nu fac obiectul urmăririi;
o persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării ţărăneşti;
este destinată desfăşurării activităţii de antreprenoriat doar în ramura agricolă a economiei.

Impozitarea

Sub aspectul impozitării GȚ este cea mai convenabilă formă organizatorico-juridică a activității de antreprenoriat,
deoarece cota impozitului pe venit este în mărime de 7% din venitul impozabil.

Concluzii

În concluzie, alegerea formei organizatorico-juridice de gospodărie țărănească (GȚ) pentru lansarea şi desfăşurarea
unei afaceri, este recomandată în cazul în care activitatea planificată principală urmează să fie legată de activitățile
agricole, iar veniturile aşteptate sunt relativ reduse, la fel fiind şi gradul de risc. Deasemenea, în calitate de factor
major în favoarea alegerii acestei forme organizatorico-juridice, este modalitatea mai simplă de ținere a avidenței
contabile, raportării fiscale și financiare, precum și cota redusă a impozitului pe venit în mărime de 7%.

Recrutarea, selectia si integrarea personalului

Recrutarea este o activitate a managementului resurselor umane care are rolul de a cauta si gasi candidati
pentru posturile vacante ale organizatiei, astfel incat aceasta sa poata selecta cele mai potrivite persoane. Se au in
vedere atat obtinerea necesarului numeric, cat si asigurarea unei anumite calitati a fortei de munca atrase pentru
a satisface necesitatile organizatiei, concomitent cu minimalizarea costurilor aferente.

Recrutarea este un proces complicat si costisitor, cu un impact puternic asupra organizatiei. Eforturile pentru
succesul recrutarii trebuie dezvoltate pornind de la previziunea si planificarea resurselor de personal si de la
analiza posturilor ce urmeaza a fi ocupate.

Surse si metode de recrutare

O organizatie isi poate acoperi posturile disponibile apeland fie la recrutarea de candidati din interiorul firmei, fie
la atragerea candidatilor din exterior. Este o decizie majora a procesului de recrutare. Cele mai multe firme
combina aceste doua tipuri de surse. O alta decizie importanta este ce metode anume vor fi alese pentru
recrutare. In sfarsit, firma trebuie sa decida cum sa identifice sursele de recrutare si cum sa desfasoare contactele
de recrutare.

1. Recrutarea interna.

Recrutarea din interior este posibila si poate fi eficienta mai ales daca organizatia a desfasurat in perioadele
precedente un sustinut proces de recrutare de personal calificat si cu un bun potential. In mod uzual, recrutarea
din interior ia forma promovarii sau a transferului in cadrul organizatiei.

Recrutarea din sursele interne poate avea o serie de avantaje: poate constitui un bun factor de motivare a
angajatilor, mai ales daca acestia stiu ca pot trece de la o munca grea la un post mai bun sau de la o functie de
executie la una de conducere. In plus, candidatii interni nu au nevoie de o familiarizare cu politica organizatiei, iar
posibilitatea aparitiei insatisfactiilor legate de firma va fi mult mai redusa decat in cazul unor candidati din exterior.
In sfarsit, recrutarea interna este mult mai putin costisitoare decat cea externa, ea constituind de fapt o investitie
pentru organizatie.

Desigur, exista si dezavantaje ale recrutarii din interior. Candidatii interni nu pot aduce idei noi, nu pot produce
schimbari, ei fiind deja conectati la 'spiritul' firmei. Adeseori, daca sunt promovati, ei isi mentin vechile legaturi cu
colegii de munca, ceea ce le poate afecta negativ performanta (diverse favoruri pe care le vor face, grija de a nu
rani vechii colegi si prieteni care acum vor fi colaboratori etc.). De asemenea, candidatii interni care nu vor fi
selectati sau promovati ar putea avea resentimente fata de firma.
Instiintarea angajatilor despre existenta unui loc de munca disponibil se face printr-un anunt scris, afisat in mod
vizibil, in locurile in care toti angajatii au posibilitatea sa-l citeasca; de asemenea, anuntul poate fi tiparit intr-o
publicatie a firmei (de uz intern) sau a sindicatului. Anuntul trebuie sa specifice pozitia (titlul) postului, nivelul
salariului si calificarea necesara ocuparii. Departamentului de resurse umane ii revine sarcina intocmirii si afisarii
anuntului de recrutare.

Pentru ca aceasta metoda de recrutare interna sa fie eficienta, este necesara respectarea unor cerinte, si anume:

- atat promovarea, cat si transferurile trebuie anuntate;

- anuntul trebuie afisat cu o anumita perioada de timp inainte de a incepe recrutarea din exterior;

- criteriile de selectie sa fie clarificate si comunicate.

2. Recrutare externa

Organizatiile au la dispozitie o multitudine de surse externe de recrutare a personalului. Recrutarea din exterior
este necesara mai ales firmelor care se dezvolta rapid sau celor pentru care se manifesta un interes deosebit din
partea fortei de munca superior calificate (inclusiv a managerilor).

Recrutarea din afara organizatiei poate oferi mai multe avantaje. Candidatii din exterior pot veni cu idei inovatoare
la locul de munca, cu noi perspective in ceea ce priveste politica firmei. Acestia sunt mai putin susceptibili de a se
conforma presiunilor sau altor fenomene negative de grup, fenomene care afecteaza morala angajatului si
productivitatea muncii sale. In plus, poate fi mai usor si mai putin costisitor pentru firma sa angajeze un
profesionist sau un manager bine pregatit din exterior, decat sa dezvolte sau sa perfectioneze personalul din
interior. Aceasta situatie este valabila mai ales in organizatiile pentru care se manifesta imediat cererea de
angajare din partea fortei de munca inalt calificate.

Exista mai multe metode de recrutare din exterior, fiecare dintre ele prezentand anumite atuuri si satisfacand in
mod diferit nevoile conducerii.

Anunturile publicitare sunt cele mai des folosite in recrutarea din exterior. Acestea pot fi tiparite in ziare locale sau
centrale, reviste de specialitate sau pot fi difuzate pe canale de radio sau televiziune. Aceasta metoda se foloseste
pentru recrutarea de personal pentru orice pozitie de pe scara ierarhica a firmei. In functie de posibilitatile
financiare ale organizatiei si de importanta ierarhica a postului vacant, recrutarea se poate transforma intr-o
adevarata campanie publicitara.

Institutiile de invatamant reprezinta o sursa importanta de recrutare a unor talente manageriale, tehnice,
profesionale.

Recrutarea din institutiile de invatamant nu este un proces simplu. Este necesar un timp indelungat pentru
dezvoltarea relatiilor cu scolile. Pentru a putea recomanda candidatii potriviti scoala trebuie sa cunoasca
organizatia, cerintele sale, strategiile sale.

Organizatia poate facilita aceste relatii oferind materiale publicitare, angajari pe durata vacantelor scolare
(pe timpul verii) sau diverse colaborari (stagii de practica), precum si mentinand un contact permanent cu
institutiile de invatamant; de regula, aceste relatii sunt intretinute prin intermediul departamentelor specializate
pentru acest tip de recrutare, care exista atat la nivelul scolilor cat si la nivelul firmelor.

O alta sursa de recrutare din exteriorul organizatii o reprezinta persoanele care vin intr-un contact anume
cu firma – vizitatori, practicanti chiar si parteneri de afaceri sau diversi colaboratori s.a. Marile firme isi intocmesc
„fisiere de cereri de angajare” ale persoanelor care au contactat firma fie direct, fie prin posta, oferindu-si forta de
munca; aceste fisiere pot fi utilizate la nevoie pentru selectarea persoanelor dorite ceea ce reprezinta un efort de
recrutare minim din partea organizatiei.
 Nu trebuie neglijate nici referintele oferite de angajatii firmei privind persoanele ce pot fi recrutate de
intreprindere. Adeseori, chiar intreprinderea este cea care isi implica angajatii fie formal, fie informal, in procesul
de recrutare, incercand sa-i cointereseze intr-un anumit fel.

Totusi aceasta sursa de recrutare trebuie folosita cu mare atentie, deoarece este lucru stiut ca angajatii tind
sa recomande firmei persoanele cele mai apropiate (rude, prieteni) si nu neaparat persoanele cele mai potrivite.

Agentiile de forta de munca, publice sau private pot fi foarte utile in procesul de recrutare externa. Agentiile
publice sunt administrate de stat si mentin un contact permanent cu persoanele aflate in cautare de lucru (someri,
tineri absolventi si altii). Recrutarea prin agentii publice de forta de munca este o metoda putin costisitoare, dar
ofera in principal candidati mai putin calificati sau pentru nivelurile ierarhice inferioare. De aceea adeseori,
agentiile respective sunt privite cu reticenta atat de firmele solicitante cat si de persoanele care cauta un loc de
munca.

In procesul de recrutare din exteriorul organizatiei pot fi folosite si alte surse. Asociatiile profesionale,
targurile de forta de munca, firmele care intentioneaza sa reduca personalul si altele pot oferi ocazia intalnirii si
contactarii candidatilor.

Selectia personalului

Selectia reprezinta alegerea, potrivit anumitor criterii, a celui mai potrivit candidat pentru ocuparea unui anumit
post in cadrul organizatiei.

La baza selectiei stau pregatirea, aptitudinile si capacitatea de munca ale candidatilor; acestea sunt, de fapt,
criteriile de alegere a persoanelor ale caror calitati corespund cel mai bine cerintelor postului.

Selectia se refera la stadiul final al luarii deciziei in procesul de recrutare. Ea trebuie sa prezinte doua caracteristici
esentiale:

a) sa identifice, dintr-o multime de angajati, acea persoana potrivita postului liber si care sa realizeze
performantele solicitate de organizatie;

b) sa fie eficienta, respectiv resursele utilizate pentru proiectarea si desfasurarea procesului de selectie sa
fie justificate de calitatea noilor angajati.

Metode de selectie si derularea procesului de selectie

La baza procesului de selectie stau diverse metode si tehnici care usureaza efortul organizatiei de luare a deciziei
finale. Astfel selectia se poate efectua pe cale empirica, bazandu-se pe recomandari, impresii, modul de prezentare
la interviu, aspect fizic etc., sau pe cale stiintifica, utilizand criterii riguroase de alegere si folosind drept metode de
selectie testele, chestionarele, probele practice.

Un proces tipic de selectie urmareste parcurgerea unor faze, fiecare dintre ele identificandu-se cu o anumita
metoda de selectie. Derularea acestui proces este ilustrata in figura 7.4.
Bugetul, ca un instrument de anticipare financiara a activitatilor companiei, face diferenta intre
o firmacondusa sub insemnul controlului si al stabilitatii si o alta care este luata prin surprindere de
neprevazut si ca atare, la mila contextului economic si a norocului. Cum insa norocul si-l face omul cu
mana lui, de multe ori acesta se numeste buget. Sa vedem cateva tipuri de buget cu care ne putem
intalni in activitatea economica:

Buget de vanzari

Reprezinta o estimare a viitoarelor vanzari si este foarte folositor pentru setarea obiectivelor echipei si
firmei.

Bugetul de productie

Acest tip de buget se refera la o estimare a numarului de unitati ce trebuie sa fie fabricate pentru a se
atinge obiectivul firmei. Include de asemenea o estimare a variatelor costuri implicate in productia
efectiva, fara a exclude forta de munca si materialele.

Bugetul financiar

Este o proiectie a veniturilor si cheltuielilor pentru o perioada limitata de timp . De obicei aceasta
perioada se refera la viitorul apropiat. Un beneficiu mare pe care il aduce acest tip de bugetare este
determinarea perioadei in care veniturile vor intra si daca vor fi suficiente pentru acoperirea
cheltuielilor.

Bugetul de Marketing

Cu bugetul de marketing estimam fondurile necesare pentru creatie, promovare si relatii publice.

Bugetul pe proiect

Previzionarea se refera la costurile asociate cu un anume proiect al companiei. Aceste costuri includ
forta de munca, materialele si alte chetuieli. Deseori acest tip de buget este desfasurat in
responsabilitati specifice, cu bugete alocate separat.
Avantajele si dezavantajele afacerii in sistem de francize pentru
francizat

Avantajele afacerii in sistem de francize pentru francizat

a) Deschiderea rapida a unei afaceri proprii sub o marca de renume

Francizorul pune la dispozitia beneficiarului francizei numele, imaginea si impactul companiei. Probabilitatea ca
afacerea francizatului sa reuseasca este foarte mare. Conceptul achizitionat este verificat, viabil si capabil sa
asigure francizatului clientela.

b) Asistenta tehnica si comerciala.

Francizorul asigura, atat la deschiderea afacerii, cat si pe parcursul derularii acesteia, asistenta tehnica si
manageriala, servicii de training. De asemenea, pune la dispozitia francizatului un manual de operare, care
detaliaza modul in care trebuie condusa afacerea.

Este in interesul intregii retele de franciza ca fiecare unitate sa fie dezvoltata si mentinuta la aceleasi standarde
calitative. Pregatirea si supravegherea fiecarui francizat asigura reusita succesului in afaceri din intregul sistem.

c) Autonomia francizatului pe toata perioada activitatii

Francizatul este o entitate distincta de francizor care opereaza propria sa afacere. Pe perioada contractului de
franciza, francizatul isi pastreaza independenta juridica, financiara, manageriala.

d) Francizorul asigura promovarea necesara pentru cresterea vanzarilor francizatului

In afacerile in sistem de francize se acorda o importanta deosebita realizarii de campanii publicitare regionale,
nationale si locale. Este cunoscut ca, retelele de franciza sunt printre cei mai importanti cumparatori ai spatiului
din mass-media (presa, televiziune, radio, marketing direct).

De rezultatele campaniilor publicitare profita fiecare francizat. Desigur, publicitatea sustinuta de o retea de
franciza este mult mai eficienta decat cea realizata de o companie.

Dezavantaje afacerii in sistem de francize pentru francizat

a) Costuri ridicate

Francizatul are obligatia sa plateasca o taxa de intrare in reteaua de franciza si taxe periodice catre francizor.
Asadar, un procent din profitul francizatului merge la francizor. In schimbul acestor plati, francizorul sprijina
dezvoltarea afacerii francizatului.

b) Autonomia francizatului este limitata

Francizorul manifesta o grija deosebita pentru mentinerea integritatii marcii si impune o conduita contractuala
stricta in acest sens. Independenta francizatului in operarea francizei este limitata. Francizatul trebuie sa respecte
regulile de productie, distributie, prestare de servicii impuse de francizor.

De asemenea, exista posibilitatea ca prin contractul incheiat cu francizorul, francizatul sa fie conditionat sa se
aprovizioneze de la furnizori prestabiliti si sa respecte politica de angajari a francizorului.

Francizorul poate impune fiecarui francizat sa numeasca un director general care sa intruneasca urmatoarele
conditii:

- sa fie acceptat de francizor;

- sa nu aiba angajamente de ordin operational sau managerial in cadrul altor afaceri;
- sa locuiasca in localitatea unde isi are sediul afacerea.

c) Gama bunurilor si serviciilor pe care francizatul le poate oferi este prestabilita

Pentru mentinerea coeziunii retelei de francize, francizatul poate sa comercializeze doar acele produse si servicii
stabilite prin contractul de franciza. Aceasta cerinta este imperativa si limiteaza posibilitatile francizatului de a
valorifica avantajele conditiilor pe piata locala.

d) Limitarea dreptului de a vinde afacerea

Cu toate ca francizatul este proprietarul afacerii, francizorul isi rezerva, de regula, dreptul de a refuza potentialii
cumparatori ai francizei. Prin contractul de franciza, francizorul poate impune ca revanzarea francizei sa se faca in
conditii foarte stricte.

Sa presupunem ca un francizat dobandeste franciza restaurantului S.C. Restaurant S.R.L. pe o perioada de 20 de

ani. Dupa 10 ani, francizatul vrea sa plece definitiv din tara si isi instraineaza toate afacerile din Romania.El nu
poate instraina franciza oricarui cumparator, ci numai aceluia agreat de francizor.

In contractul de franciza se poate include o clauza cu urmatorul continut:

,,Francizatul nu are dreptul sa vanda, sa cesioneze, sa ofere, direct sau indirect, nici o obligatie sau drept care
deriva din prezentul contract, avand ca obiect franciza sau statutul si angajamentele dumneavoastra, decat cu
consimtamantul scris al francizorului.“

Planul de afaceri reprezinta harta intreprinzatorului menita sa il ajute sa isi atinga obiectivele, si sa ii
ofere repere constante pentru a vedea daca se indreapta in directia corecta.

Un plan de afaceri cuprinde intre 5 si 10 capitole distincte, fiecare prezentand in detaliu diferite
aspecte ale afacerii pe care intentionati sa o dezvoltati. In functie de specificul afacerii, unele
capitole pot fi comasate sau eliminate.

Nu exista o ordine standard in care sunt elaborate, singura mentiune fiind aceea ca rezumatul se
face ultimul, tocmai pentru a avea o imagine in ansablu cat mai clara a afacerii.

1. Rezumat

2. Descrierea companiei
2.1. Misiune/Valori
2.2. Scurt istoric
2.3. Obiective

3. Produse si servicii
3.1. Caracteristici
3.2. Beneficii
3.3. Stadiul de dezvoltare
3.4. Tehnologia utilizata (unde este cazul)
3.5. Viitoare produse sau servicii

4. Analiza pietei si a industriei

4.1. Cota de piata si potentialul de crestere
4.2. Piata tinta.
4.3. Segmentarea pietei
4.4. Nevoi
4.5. Trenduri
4.6. Analiza industriei
4.7. Concurenta
4.8. Oportunitatile oferite de piata

5. Strategie si implementare
5.1. Valoarea oferita
5.2. Avantajul competitiv
5.3. Strategia de marketing
5.3.1. Pozitionarea
5.3.2. Strategia de produs/serviciu
5.3.3. Strategia de pret
5.3.4. Strategia de distributie
5.3.5. Strategia de promovare
5.3.6. Programele de marketing
5.4. Strategia de vanzari
5.4.1. Previziuni de vanzari
5.4.2. Programe de vanzari
5.5. Parteneriate strategice
5.6. Sistem de monitorizare si evaluare

6. Management
6.1. Structura organizationala
6.2. Echipa de management
6.3. Plan de recrutare si instruire

7. Planificarea financiara
7.1. Indicatori financiari cheie
7.2. Proiectii financiare
7.3. Previziuni de cash-flow
7.4. Analiza cost-beneficiu
7.5. Surse de finantare
7.6. Managementul riscului
7.7. Finantarea
7.7.1. Necesarul de finantare
7.7.2. Solutii de finantare

Anexe
Obligatorii
• Previziuni financiare: 3-5 ani
• Previziuni de cash-flow
• Cv-urile managementului

Optionale
• Rezultatele unor cercetari de piata
• Planuri operationale
• Orice alte materiale care pot oferi informatii relevante celor care vor citi planul de afacere.

Succesul unei afaceri depinde foarte mult de inspiratia si munca depusa de administratorul sau. Cu siguranta,
fiecare persoana care isi infiinteaza o firma isi doreste sa aiba profit si lucrurile sa mearga ca pe roate, insa sunt o
multime de factori care influenteaza si determina reusita in afaceri.

Intrucat o mare parte dintre cei care isi deschid o firma nu reusesc sa treaca de primul an, se impune prezentarea
unor factori care au rolul de a influenta bunul mers al unei afaceri.

Iata care sunt principalii factori ce influenteaza reusita in afaceri:

Planificarea detaliata

Succesul unei companii poate fi influentat de o planificare detaliata. Chiar daca foarte multi manageri considera
inutil un plan de afaceri, acesta are rolul de a oferi vizibilitate asupra telurilor pe care si le-a impus si a evolutiei
acestora. Fara indoiala, scrierea acestuia necesita timp, insa el arata buna organizare interna, iar efectele vor fi
vizibile in viitor. Bineinteles, tot de organizare tine si folosirea elementelor de papetarie si birotica,
iar a4office.ro vine in ajutorul administratorilor cu preturi foarte bune pentru necesarul de la birou.

2. Colaboratori externi

Intrucat o companie mica nu poate sa tina cate o persoana pe fiecare departament, precum contabilitate, resurse
umane sau arhivare, este absolut necesar sa apeleze la servicii externe si sa diminueze cheltuielile. Astfel, un
manager gaseste servicii arhivare oferite de Stefadina la preturi foarte bune, dar si profesionalism.

3. Produse/servicii noi

O afacere de succes depinde foarte mult de noutatea pe care o aduce. De aceea, un antreprenor trebuie sa se
gandeasca foarte bine la lucrurile pe care le aduce noi si daca acestea sunt de interes pentru clienti. Astfel, este
foarte importanta analiza concurentei, precum si incercarea de a veni cu ceva inedit comparativ cu aceasta.

4. Resursele umane

Oamenii sunt extrem de importanti si pot contribui considerabil la reusitele unei companii. De aceea, managerii
trebuie sa vada in acestia plusul de valoare pe care il aduc firmei si sa nu ii considere numai niste cheltuieli.
Aceasta din urma este o mare greseala pe care foarte multi administratori o fac. Bineinteles, la angajare, ei trebuie
sa se orienteze in functie de bugetul de care dispun, dar si de calitatile potentialului angajat.

5. Atitudinea

Apoi, atitudinea managerului companiei conteaza extrem de mult. Este esential ca acesta sa isi asume riscuri, sa fie
increzator in sine, dar si sa fie deschis la propunerile celor din jur. De asemenea, pasiunea si atitudinea pozitiva
aduc un mare plus unei companii. Pe de alta parte, instabilitatea emotionala, teama si agresivitatea reprezinta
defecte care pot conduce catre esec.

6. Resursele financiare

Fara un buget bine stabilit inca de la inceput nu se poate demara o afacere. De aceea, orice manager are nevoie de
o suma initiala care sa il ajute sa faca fata cheltuielilor si sa reuseasca sa angajeze oameni. In zilele noastre, foarte
putini oameni sunt constienti ca pot beneficia de fonduri europene nerambursabile si ca obtinerea acestora
reprezinta un real ajutor pentru orice afacere.

Asadar, succesul unei afaceri este asigurat de o planificare detaliata, de externalizarea anumitor servicii, de
noutatea adusa prin servicii si/sau produse, precum si de atitudinea administratorului. De asemenea, atat
resursele umane, cat si cele financiare sunt elemente care pot face diferenta intre o afacere de succes si una
sortita esecului.

Statisticile cu privire la rata de succes a afacerilor sunt dure. 50% dintre afaceri esueaza in primul an, iar 80% nu
supravietuiesc primelor 18 luni.

Daca te uiti la aceste numere, care crezi ca e partea pozitiva? Daca 50% nu reusesc sa treaca de primul an,
inseamna ca acelasi procent de afaceri depasesc acest prag. Si daca mergi mai departe cu deductia, inseamna ca
daca ai doua tentative de afaceri, statistica spune ca una dintre ele va trece de primul an cu succes.

Totusi, daca iei in calcul primele 18 luni, observi ca rata esecurilor e imensa. Numai una din 5 afaceri reuseste.
Oare de ce? Multi oameni se apuca de afaceri nepregatiti. Sa faci o afacere nu e asa de greu ca si chimia organica
dar nici foarte usor. Trebuie sa ai anumite cunostinte si sa iti dezvolti anumite calitati.

Cei care dau faliment si apoi renunta la afaceri sunt cei care nu invata nimic din esecuri. Daca ii intrebi de ce nu au
reusit iti vor raspunde ca au avut ghinion, ca au fost inselati, ca a venit criza sau alte motive pe care si le
construiesc in mintea lor pentru a nu-si asuma responsabilitatea. Iti spun sigur ca in 100% din cazuri e vina
patronilor.

Am stat si m-am gandit care sunt cele mai frecvente greseli pe care am observat eu de-a
lungul timpului ca le fac cei care se afla la inceput de drum in afaceri.

Vreau sa impartasesc cu tine care sunt aceste greseli pentru ca daca le vei evita, sansele ca afacerea ta sa fie in
procentul de 20% care reusesc, se imbunatatesc.

Inainte de a-ti enumera aceste greseli vreau sa-ti spun ca o conditie necesara e sa nu te gandesti in primul rand la
bani. Cei care au pus inaintea profiturilor multa pasiune si chiar putina dragoste au reusit in afaceri.

1. Alegerea unor parteneri nepotriviti

Neintelegerile intre parteneri e unul dintre motivele pentru care multe afaceri ajung sa dea faliment. O afacere in
care asociatii se cearta tot timpul nu poate sa supravietuiasca. Aceste certuri genereaza o gramada de alte
probleme. Angajatii sunt bulversati si demotivati, e greu de luat decizii, oamenii isi pierd increderea unii in altii si
numai un miracol mai poate salva afacerea.

Chiar ieri am vorbit cu un fost coleg de liceu care are propria afacere in Bucuresti si mi-a spus ca aceasta e cea mai
mare greseala pe care considera ca a facut-o in afaceri.

Daca atunci cand iti faci o afacere intentionezi sa te asociezi cu cineva, trebuie sa existe de la inceput o intelegere
foarte clara intre voi. Cate procente va detine fiecare, ce rol va avea fiecare in afacere, cu cati bani contribui tu si
cu cati contribuie partenerul. Cum va asigurati ca fiecare isi va respecta intelegerea si ce se intampla in caz contrar.
Ar fi bine ca totul sa fie scris si semnat de toti cei implicati.

2. Patronii cheltuiesc mai mult decat produce afacerea

Aici ma refer la cheltuielile in interes personal. Multi oameni construiesc afaceri profitabile dar “fura” din afacere
mai multi bani decat produce. In unele cazuri chiar ei personal se apuca sa-si cumpere masini si case mai scumpe
decat isi permit. In alte situatii partenerul de cuplu, copiii sau alti membri ai familiei cheltuiesc banii. In ambele
cazuri afacerea are de suferit si de cele mai multe ori ajunge la faliment.
Daca ai o afacere, gandeste-te de la inceput cum si cat te vei plati. Stabileste-ti un salariu sau un procent din profit.

3. Necinstea

Proprietarii de afaceri care isi inseala angajatii, partenerii de afaceri sau clientii pot avea castiguri pe termen scurt
dar in timp vor pierde tot.

Asigura-te ca iti faci o reputatie de om corect si cinstit. In afaceri de cele mai multe ori inseamna mai mult decat
banii.

4. Nu isi cunosc cu adevarat afacerea

O sa te miri dar unii patroni nu stiu aproape nimic despre afacerea lor. Cum e posibil? Poate au cumparat-o de la
altcineva crezand ca o sa se descurce sau au mostenit-o de la parinti.

Acesti antreprenori, nu stiu sa ia decizii, habar n-au ce se intampla in afacere isi gasesc tot timpul chestii
neimportante de facut.

Altii cunosc foarte bine o parte din afacere, de exemplu se pricep foarte bine sa faca un produs de calitate. Oricat
de bun ar fi produsul, asta nu garanteaza ca afacerea va avea profituri. Degeaba produsul e bun daca nu se vinde.
O afacere trebuie sa aiba un manager foarte bun care sa implementeze un proces eficient de productie, de vanzari,
de management al angajatilor si pana la urma sa obtina profituri.

Daca patronul nu poate sa indeplineasca toate aceste sarcini, trebuie sa angajeze pe cineva care cunoaste bine
industria respectiva.

5. Pierderi mari care pot fi evitate

Sunt multe moduri prin care intr-o afacere apar pierderi. Acestea pot aparea din cauza unui proces deficient sau
invechit de productie, pot aparea la aprovizionare, la desfacere sau la livrare.

La multe afaceri pierderile cele mai mari sunt din cauza unui inventar dezorganizat si haotic.

Ca sa ai un control cat mai bun asupra pierderilor trebuie sa stii cu ochii inchisi numerele afacerii tale. Cat te costa
fiecare produs? Ce profit castigi la fiecare? Cand calculezi costul trebuie sa iei in considerare totul de la pretul
materiei prime, forta de munca, pret de productie si de livrare.

6. Prea conservatori si fara initiativa

Unii antreprenori incep bine dar pe parcurs nu reusesc sa tina pasul si afacerile se sting putin cate putin. Ei sunt
foarte reticenti la schimbari si le e teama sa incerce lucruri noi. Tony Robbins spune ca “Cine nu creste, moare”.
Cred ca asta e valabil si in afaceri.

O afacere stagneaza daca nu vine cu idei noi. Un manager cu viziune trebuie sa gandeasca strategic, sa aiba
initiativa si sa gaseasca moduri in care afacerea poate sa creasca si sa nu-i fie frica de schimbari.

7. Nu stiu sa se poarte cu clientii

Daca ai o afacere, e bine sa ai un dialog permanent cu clientii tai, sa incerci sa le intelegi nevoile si preferintele.
Pune-te in locul lor! Tu ai cumpara produsul tau? Daca ai vedea pentru prima data produsul, ti-ar fi clar la ce ti-ar
folosi?

Incepe sa gandesti pe termen lung. Nu incerca sa faci o vanzare rapida sau sa prestezi un serviciu de mantuiala cu
gandul de a incasa cat mai repede banii. Clientul tau trebuie sa se simta pretuit si sa fie multumit de ceea ce ii
oferi. In acest caz probabil ca iti va face si reclama gratuita si castigul e cu atat mai mare.

8. Nu stiu sa se poarte cu angajatii

La capitolul angajati, cu ce sa incep? Nu cred ca ai avea rabdare sa citesti toate greselile pe care le pot face
antreprenorii. Cateva.

Nu stiu sa isi aleaga oamenii potriviti. Pentru fiecare pozitie ai nevoie de oameni cu anumite abilitati distincte.
Poate pentru o slujba e nevoie de multa rabdare si o femeie e mai potrivita, pentru alta e nevoie de anumite
abilitati tehnice sau de comunicare. Trebuie sa stii exact ce om cauti.

Angajeaza prieteni si rude. Afacerea ta nu e o organizatie de binefacere.

Nu le dau sarcini clare. Daca tu nu stii ce vrei de la oameni, cum poti sa te astepti ca ei sa faca o treaba buna?

Vor sa fie implicati personal in toate activitatile. E bine sa supraveghezi si sa fii informat despre tot ce se intampla
dar e bine sa recunosti ca nu le stii pe toate. Fii deschis la ideile pe care le au angajatii tai. Astfel vor fi incurajati si
mai motivati sa faca o treaba buna.

Vorbesc urat cu ei, nu ii trateaza ca pe niste colegi ci ca pe niste slugi. Daca te porti urat cu oamenii, vor demisiona
cu prima ocazie si nu vor pune suflet sa faca un lucru de calitate.

Unii sunt slabi, nu au incredere in ei si nu stiu sa se impuna in fata angajatilor. Trebuie sa fii corect cu angajatii dar
ferm. Daca vor simti ca esti slab, te vor trage in piept cum vor avea ocazia.

9. Nu se concentreaza pe vanzari, ci pe cheltuieli

E clar ca scopul principal al unei afaceri e sa genereze profituri. Multi antreprenori nu inteleg asta. Ei atunci cand
incep o afacere incearca sa copieze un model de la alta afacere din acelasi domeniu. Dar cea ma vizibila parte a
unei afaceri e partea de cheltuieli. Ce sediu are, cati angajati are, cate masini si utilaje are.

Incepe cu cat mai putine cheltuieli si concentreaza-te prima data sa faci rost de un client. Apoi mai multi clienti. Cat
mai multi clienti. Investeste bani pentru a creste afacerea atunci cand ai profituri si iti permiti. Nimic nu-ti
garanteaza ca vei obtine profituri daca vei investi multi bani la inceput. Din contra. E o strategie paguboasa si e
probabil una din cele mai frecvente greseli pe care o fac antreprenorii.

Atunci cand te hotarasti sa incepi o afacere sunt mai multi pasi de parcurs, care depind de tipul de
afacere sau de domeniul de activitate, insa cei care urmeaza se aplica la marea majoritate a ideilor
de afaceri.

Deschiderea unei afaceri de la zero

Daca simti ca esti gata sa fii propriul tau sef, in cele ce urmeaza, ai descrisi care sunt cei 10 pasi esentiali de parcurs
atunci cand ti-ai propus sa ai o afacere.

Pentru inceput vom enumera pasii pe scurt, apoi ii vom detalia:

Aduna informatii despre domeniul de activitate dorit si afacere.

Creaza un plan de afacere profesionist

Cauta finantatori si persoane ajutatoare

Ocupa-te de formalitatile legale de deschidere a unei firme

Alege numele firmei, logo, sloganul si strategia de vanzare

Stabileste o prezenta web

Promovarea

Asigura sediul
Stabileste un brand

Analizeaza abilitatile care trebuiesc dezvoltate

1. Aduna informatii despre domeniul de activitate dorit si despre afacere. In primul rand, trebuie sa te gandesti la
afacere, la idee, cum ar putea fi mai bine materializata, sub ce forma. In faza de start-up va trebui sa decizi daca
afacerea va fi part-time sau full-time, daca ai nevoie de un birou sau daca vei lucra de acasa, daca o vei crea de la
zero sau daca vei achizitiona o franciza.

Urmatorul pas este alegerea tipului de firma: PFA, SA, SRL, SNC, SCA, etc. Daca vrei sa afli care sunt diferentele
dintre un PFA si o microintreprindere, intra AICI. Pentru a alege tipul firmei, trebuie analizata afacerea, sursele de
finantare, prognoze obiective privind dezvoltarea ei. Pentru a vedea ce tip ce firma se potriveste afacerii tale,
parcurge articolul ACESTA. Este foarte important ca ceea ce iti doresti sa faci, sa fie ceva realist si potrivit pentru
tine. Studiaza clientela si nevoile sale, dar si competitia, pentru a sti care iti sunt sansele de reusita.

2. Creeaza un plan de afacere profesionist. Planul de afacere este esential deoarece acesta este harta a ceea ce
vrei sa faci destinata investitorilor, finantatorilor, angajatilor, partenerilor de afaceri. De asemenea este o oglinda a
ta ca antreprenor, deoarece esti responsabil de tot ce este scris in plan. Planul trebuie sa fie adaptat in functie de
specificul afacerii, productie, comert, servicii, etc.

Un plan de afacere trebuie sa se concentreze pe raspunsul la intrebarile „ce va face firma ta”, „cum va aduce
profit” si „de cati bani ai nevoie pentru start-up”. Totul trebuie sa fie scris pe baza informatiilor adunate in pasul
anterior. Informatii detaliate despre cum se face un plan de afaceri gasesti AICI.

3. Cauta finantatori si persoane care te-ar putea ajuta. Acest pas este unul critic pentru ca finantareaeste cea mai
importanta etapa in deschiderea unei afaceri. Trebuie luata in considerare natura afacerii care urmeaza a fi
lansata. Sursele pot veni sub diverse forme, prin credit bancar, fonduri guvernamentale, economii personale, de la
prieteni sau familie. Trebuie avut in vedere faptul ca procesul de obtinere a acestor fonduri de finantare poate
dura de la cateva luni la mai mult de un an, in cazul in care este vorba de fonduri nerambursabile. De asemenea,
trebuie sa analizezi de unde iti poti procura ajutor. Daca ai nevoie de consultanta in domeniul contabil sau legal,
stabileste-ti cunostinte de incredere in aceste domenii.

4. Ocupa-te de formalitatile legale de deschidere a unei firme. Procesul de infiintare a unei firme de tip SRL ar
trebui sa dureze 3 zile lucratoare de la depunerea dosarului. Trebuie parcursi urmati urmatorii pasi:

alegerea si rezervarea denumirii firmei;

stabilirea obiectivului principal de activitate si a celor secundare conform CAEN;

depunerea capitalului social la banca;

stabilirea sediului social;

redactarea actului constitutiv;

declaratia pe propria raspundere.

5. Alege numele firmei, logo, sloganul si strategia de vanzare. Numele firmei ales anterior va trebui sa reflecte cel
mai bine firma, la fel si logo-ul, sa fie simplu, usor de retinut si sa atraga privirea. Prin aceste elemente, iti
construiesti un brand. Nu este usor si nici nu se intampla peste noapte, este nevoie de timp.

Elementele de identificare ale firmei trebuie sa se gaseasca pe cartile de vizita, formulare, si alte materiale care ar
putea intra in contact cu potentiali clienti. Tot in acest moment este timpul sa iti stabilesti strategia de vanzari,
care sa fie in corelatie cu obiectivele firmei.
6. Stabileste o prezenta web. Daca analizele asupra clientelei tinta, competitiei, duc la concluzia ca prezenta online
este necesara, acest pas este cel care urmeaza. Cand vine vorba de segmentul de clientela tanara, prezenta in
mediul online este absolut esentiala. Se poate crea un site web sau se pot folosi site-urile de socializare prin care
sa se faca cunoscuta noua afacere.

Este recomandat un URL usor de retinut si tastat. Poti incepe cu un site de baza, usor de construit, pana aduni
resurse pentru unul profesionist. Website-ul este prima forma de promovare si este cea mai simplu de accesat de
catre clienti.

7. Promovare. La capitolul promovare, este important sa alegi strategia, materialele promotionale si canalele de
promovare. In stransa legatura cu promovarea, trebuie sa fie raspunsul la intrebarea „cine este clientul meu
obisnuit?”, iar de aici, se vor analiza celelalte componente de marketing si promovare. Daca bugetul nu este unul
generos, poti incepe cu anunturi in ziare, reviste, flyere, email-uri de promovare. Nici aceasta etapa nu va avea un
rezultat imediat, ci trebuie avuta rabdare si perseverenta pentru a face cunoscuta afacerea, chiar si intr-un oras
mai mic.

Trebuie sa ai in vedere care din metode este cea care aduce clientii la tine, prin formulare de feedback, sau
intrebari fata in fata. Acest lucru este important pentru a sti care metoda consuma banii fara rezultat. Mai multe
informatii cu privire la posibilitatile de promovare pentru afacerea ta gasesti AICI si AICI.

8. Asigura sediul si afacerea. In caz de furt sau oricare alt eveniment nefericit care ar putea afecta activitatea
desfasurata, este bine sa existe polite de asigurare. Acest pas este important atat pentru angajati, clienti, cat mai
ales pentru antreprenor, pentru a minimiza riscurile.

9. Stabileste un brand. Trebuie sa arati cum se deosebeste firma ta de alta cu aceeasi activitate si de ce va alege
clientul produsele sau serviciile tale. Brand-ul creaza loialitate, inspira incredere, reducand ideea de risc pe care si
l-ar asuma clientul, si astfel creaza cererea..

10. Analizeaza abilitatile care trebuiesc dezvoltate. Niciun om nu se naste invatat. Fiecare invata din toate
intamplarile in care este pus, pentru a se dezvolta. Trebuie sa inveti cum sa tii contabilitatea, cum sa vorbesti cu
oamenii, sau cum sa vorbesti in public. Fara adaptabilitate din partea antreprenorului, nu exista reusita in afaceri.
El trebuie sa fie in continua stare de invatare si studiere a diverselor probleme cu care se confrunta firma.

PROMOVAREA AFACERII TALE

Visul de a avea propria afacere este unul care se regaseste in gandurile fiecaruia din noi, insa dupa ce au
fost puse bazele ei, cum o promovam?

Care metode sunt cele mai eficiente pentru a atrage atentia clientilor sau potentialilor parteneri de
afaceri fara a costa prea mult?

Mai jos vom incerca sa prezentam succint cateva dintre metodele promitatoare pentru promovarea
afacerii unui proaspat antreprenor.

Foloseste fiecare hartie, document, in orice format, fizic sau electronic ca mijloc pentru promovarea
afacerii. Daca intreprinzatorul are carte de vizita, este un pas bun. Astfel isi poate lasa cartea de vizita
fiecarei persoane cu care intra in contact. Aceste carti de vizita trebuie sa fie si ele cu un mesaj care sa
atraga atentia asupra afacerii, un logo, un slogan, orice.

Fiecare document trimis in numele firmei, trebuie sa contina un antet, precum si sloganul, logo-ul si
datele de contact ale firmei.

Scrierea articolelor cu subiecte legate de propria afacere. Ideal ar fi ca articolele despre afacere, cu
referire la activitatea desfasurata sau chiar angajati, sa fie publicate in format fizic sau electronic de
catre publicatii de specialitate. Nici cele locale cu caracter general, insa, nu sunt de evitat. Orice
publicitate este publicitate binevenita.

Trimiterea comunicatelor de presa. Aceasta metoda este una excelenta pentru a face cunoscuta
afacerea si evenimentele demne de luat in considerare de public. Este important ca informatiile
transmise sa fie folositoare pentru clientela sau parteneri. Informatiile care se preteaza unei astefel de
promovari: lansarea unor noi produse, sponsorizari, organizarea unor evenimente, tot ce ar putea pune
intr-o lumina pozitiva afacerea.

Social Media. Deja este cunoscut faptul ca Facebook-ul, YouTube-ul, Twitter-ul si alte retele de
socializare au invadat viata de zi cu zi a tot mai multor persoane. Fiecare persoana, fizica sau juridica, are
un cont pe cel putin unul din aceste site-uri de socializare. Recomandarile de pagini, pagini de
prezentare, promotii, concursuri, si altele, sunt metode fara cost de a promova o afacere.

Obiecte promotionale de daruit. Nimeni nu refuza un cadou gratuit, oricat de mic ar fi acesta, fie un
discount, fie un pix, un calendar. Daca spre exemplu, in apropierea unui magazin, unor potentiali clienti
le este oferita posibilitatea de a primi un cadou daca viziteaza locatia, nu ii va costa nimic sa treaca
pragul magazinului. Exista posibilitatea ca un produs, o oferta, sa le atraga atentia si sa se intereseze mai
departe de cadoul primit.

Prezentari publice. Daca este vorba de conferinte, lansari de publicatii, dezbateri, seminarii, nu trebuie
sa se piarda oportunitatea de a tine un speech prin care sa se promoveze cumva, sau doar sa aminteasca
de afacerea detinuta. Este un mediu propice de a lua contact cu persoane din domeniul afacerilor cu
care s-ar putea colabora.

In concluzie, o strategie de marketing este esentiala in succesul unei afaceri, fie ea mica, medie sau
mare. Totul este ca promovarea sa fie creativa si cat mai atractiva pentru toate categoriile de potentiali
clienti sau parteneri.

Există date și informații cu caracter economic care, deși nu constituie secrete de stat și nici nu fac
obiectul unei invenții, totuși, nu sunt destinate publicului. Aceste date şi informaţii trebuie păstrate cu
stricteţe, deoarece, chiar dacă nu sunt de valoarea secretelor de stat sau a informaţiei de brevet, ele
vizează importante interese ale economiei naţionale, deoarece ţin de secretul comercial sau know-how-
ul unui sau altui agent economic.

Legea cu privire la secretul comercial stipulează că prin secret comercial se

înţeleg informaţiile ce nu constituie secret de stat, care ţin de producţie, tehnologie, administrare, de
activitatea financiară şi de alte activităţi ale agentului economic, date a căror divulgare (transmitere,
scurgere) poate să aducă atingere intereselor lui.

Informaţiile ce constituie secret comercial sunt proprietate a agentului antreprenoriatului sau se află în
posesia, folosinţa sau la dispoziţia acestuia în limitele stabilite de el în conformitate cu legislaţia.
Divulgarea unor astfel de date sau informaţii, fie de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de
serviciu, fie de cel care a ajuns să le cunoască în orice alt mod, reprezintă o ameninţare pentru agentul
economic respectiv. Păstrarea secretului comercial constituie o obligaţie morală, patriotică şi juridică
atât pentru persoanele care îl cunosc în virtutea unor circumstanţe obiective, cât şi pentru orice
persoană care a ajuns să îl cunoască într-un fel sau altul.
Divulgarea unui secret comercial reprezintă un pericol social foarte serios, fapt ce justifică incriminarea
şi sancţionarea ei în legea penală. Prin incriminarea acestei fapte ca infracţiune se urmăreşte apărarea
atât a avutului public, cât şi a celui privat.