MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE CHIMIE ŞI TEHNOLOGIE CHIMICĂ
DEPARTAMENT CHIMIE INDUSTRIALĂ ŞI ECOLOGICĂ

Lucrul individual
la disciplina
Monitoringul calității mediului

A efectuat: A evaluat:
Gherasim Cristina, Borodaev Ruslan,
grupa CEPM, anul IIM doctor, lector univ.

CHIŞINĂU, 2017

1
2
Cuprins

3
Capitolul I Studiu de caz

Din moment ce a apărut viața pe Terra, populația a fost expusă mereu la sursele naturale de
radiații din mediul ambiant. Concomitent, radiațiile ionizante naturale au contribuit considerabil
în evoluția formelor de viață de pe Pământ. Comitetul Științific al Organizației Națiunilor Unite a
propus și a elaborat metode de estimare a riscului expunerii populației la sursele naturale de
radiații ionizante globale prin calcularea dozei efective medii anuale individuale, care constituie
circa 2,4 mSv. Suplimentar, omul a fost supus şi altor expuneri de radiaţii. Astfel, investigaţiile
medicale (radioscopii, radiografii, tratamente radiologice) contribuie la expunerea omului la
radiaţii mult mai puternice decât cele naturale. Sursele naturale de radiații ionizante acționează
permanent asupra populației. Circa 82% din dozele de radiații absorbite de către om, provin din
radioactivitatea naturală, cum ar fi cea cosmică, terestră, radiații de emisie. În ultimii ani, au fost
efectuate mai multe studii internaționale, care au raportat diverse valori, în ceea ce privește
efectul radiațiilor de fond asupra sănătății umane. 5 În mod natural, materialele radioactive, în
general, conțin radionuclizi de origine terestră, rămase de la crearea pământului [1]. Pentru a
evalua efectele radiațiilor ionizante asupra substanței și organismelor vii, se folosește termenul
de "doză". Doza absorbită reprezintă raportul dintre energia transmisă de substanța radioactivă și
greutatea substanței. Unitatea de măsură a dozei absorbite se consideră – Gray (1 Gy = 1 J/kg).
Pentru a evalua impactul radiațiilor asupra organismelor vii, utilizând o doză echivalentă,
calcularea căruia ia în considerare faptul că radiațiile ionizante posedă diferite tipuri de energie și
ulterior influența asupra organismului este diferită. Unitatea de doză echivalentă în sistemul SI
este Sievert (Sv) [2].

4
 Capitolul II. Sarcină de reflecţie
Formularea argumentelor pentru afirmațiile:
I. îngrășămintele chimice- factor de degradare a solurilor,
II. îngrășămintele chimice- factor de protecție a fertilității solului.
Aplicarea îngrășămintelor chimice în cantități considerabile a început odată cu
industrializarea puternică și respectiv cu creșterea numărului populației, rezultată cu creșterea
cerințelor de aprovizionare cu produse alimentare.
În general îngrășămintele chimice sunt clasificate în 2 mari grupe:
 îngrășăminte minerale,
 îngrășăminte organice.
Din acest motiv pentru formularea argumentelor pro sau contra de aplicare a îngrășămintelor
trebuie neapărat de specificat tipul. Afirmația conform căreia aplicarea îngrășămintelor organice
cu obținerea produselor organice (ecologice) este benefică pentru mediul ambiant este greșită.
Din punct de vedere agrotehnic îngrășămintele minerale sunt mai rentabil de utilizat, deoarece
acestea au conținut sporit de elemente nutritive K, N, P, se aplică sub forma asimilabilă pentru
plante, se poate de calculat cu precizie înaltă în ce raport acestea vor fi consumate, prevenind
spălarea cantităților remanente de către apele naturale.
Îngrășămintele organice reprezintă dejecțiile animaliere, nămolul activ rezultat de pe urma
epurării apelor reziduale, resturi de produse vegetale, altfel spus compoziția acestora variază în
limite foarte largi. Spre exemplu în cazul dejecțiilor animaliere, compoziția este determinată de
nutrientul folosit pentru animale, din acest motiv este dificil de a determina cât mai exact
compoziția îngrășămintelor organice. Sunt aplicate cel mai des formule de aproximare după care
se calculează raporturile de elemente, spre exemplu C/N.
Trebuie de remarcat și faptul că conținutul elementelor nutritive în îngrășămintele organice este
cu mult mai scăzut, de aceea este nevoie de aplicat cantități considerabile pentru a suplini în sol
necesarul cu aceste elemente, spre exemplu 10-15 t/ha de dejecții rezultate de la crescătoriile de
păsări, sau 5-7 t/ha de dejecții rezultate de la ferme de porcine [1].
1. Îngrășămintele chimice- factor de degradare a solurilor
Însățifenomenul de agriculturăpresupuneschimbareacompozițieimediuluiambiant,
prinformareaunorecosistememaipuțin stabile (agroecosisteme), care necesităun monitoring bine
dirijatșioriceneglijență, chiarnesemnificabilăpoateaveaimpacteconsiderabile.
Aportul principal îndegradareasoluluiprinaplicareaîngrășămintelorîirevinedozei de administrare.
Astfelcantitățimariinduc multiple schimbăriîncomplexuladsorbtiv al solului (CAS),
principalelefiindsubstituțiaionilor de Ca2+și Mg2+ cu cei de Na+, ceeace induce la

5
micșorareastabilitățiimecanice a soluluișicreșterea pH-ului, însămaifrecvent se
întâlneștefenomenul invers- acidifiereaputernicădatoratăanionilor de NO3-saualții,
pelângăaceastaconcomitent are locșisubstituțiaionilor de H+și Al3+ cu cationiibazici din
îngrășământ (de exemplu cu ioni de K+) ceeace induce la plasareaacidității de schimbpe post de
aciditateliberă [2]. Astfel ionii Al3+ având o toxicitatea foarte mare asupra plantelor, inhibă
creșterea și dezvoltarea acestora, respectiv fertilitatea solului scade brusc, totodată
microorganismele din sol deasemenea mor, ceea ce dereglează procesele de mineralizare a
substanțelor organice, altfel spus se perturbă considerabil starea ecologică normală a solului ca
mediu de viață.
Cantități excesive de îngrășăminte minerale sunt periculoase pentru om, deoarece plantele au
proprietatea de a acumula substanțele nutritive, îndeosebi nitrații. Nimerind în organismul uman
aceștia provoacă diverse efecte, ca de exemplu methemoglobinemia (legarea nitriților de către
poziția distală (a VI-a) a hemului din componența hemoglobinei), cancer provocat de N-
nitrosamine, formate în urma nitrozării aminelor secundare și terțiare de către ionii nitriți,
dereglarea sistemului circulator (NO are proprietăți de relaxant, în cantități mari poate avea
efecte letale). Ionii de fosfat au impact asupra mediilor acvatice de suprafață, odată ce pătrund
într-un bazin acvatic ușor conduc la fenomenul de eutrofizare.
Modificarea pH-ului are și consecințe directe, majoritatea culturilor agricole fiind vulnerabile la
modificările acestuia. În cazul în care reacția solului devine puternic acidă are loc dizolvarea
metalelor grele sub formă de ioni liberi, care în concentrații foarte mici sunt capabili să stopeze
creșterea și dezvoltarea plantelor.
Aplicarea îngrășămintelor organice la fel au diverse impacte negative în cazul aplicării
incorecte. În cazul în care acestea se aplică direct având o umiditate mare, fără a fi uscate și
maturate (pentru a avea loc procesul de mineralizare- mărirea conținutului de elemente nutritive)
apare riscul de producere a fenomenului de tasare a solului [3].
Dacă se aplică cantități cu mult peste limita necesară este posibil un fenomen mult mai
periculos, este vorba despre dereglarea proceselor de mineralizare a compușilor organici, din
cauza cantităților excesive de compuși organici din compoziția îngrășământului, astfel
microorganismele autohtone nu sunt capabile să asigure viteza optimă de mineralizare, care la
rândul ei asigură circuitul normal al elementelor în litosferă, iar pe de altă parte sunt introduse
culturi alohtone de microorganisme, care metabolizează produși nespecifici pentru compoziția
normală a solului.
Cazul enunțat mai sus, precum că îngrășămintele măresc pH-ul solului se referă preponderent
la îngrășămintele organice. Este o trăsătură specifică pentru toate tipurile de îngrășăminte
organice, datorită în special a sărurilor organice de Na+ rezultate de pe urma proceselor de
6
descompunere biochimică. Respectiv are loc un fenomen dublu- modificarea reacției solului și
sărăcirea CAS în cationii metalelor alcalino-pământoase.
Un impact negativ, mai rar întâlnit, este introducerea bacteriilor patogene odată cu
administrarea îngrășămintelor organice, în cazul în care acestea nu au fost tratate conform
regulilor prestabilite (întâlnit la gospodăriile îndividuale/particulare).
2. Îngrășămintele chimice- factor de protecție a fertilității solului
În cazul în care dozele de îngrășăminte sunt administrate corect, preventiv solul fiind
prelucrat cu CaCO3 pentru a păstra valoarea pH-ului solului și a îmbogăți CAS cu ioni de Ca2+,
atunci îngrășămintele chimice devin un factor important de protecție a fertilității solului.
Deși sunt numeroase afirmații conform cărora îngrășămintele minerale au impact doar negativ,
acestea la o administrare corectă pot deveni o sursă importantă de elemente necesare pentru a
îmbogăți solul. Astfel, la calcularea corectă a cantităților se minimizează riscul de pătrundere a
îngrășămintelor minerale în apele subterane sau de suprafață din apropiere. Se exclude
acumularea în plante a nitraților (pericol pentru om).
Totuși o acțiune mai pronunțată asupra fertilității solului o au îngrășămintele organice. Totodată
și din punct de vedere economic sunt mai avantajoase. Acest tip de îngrășăminte au o contribuție
enormă asupra multor componente și proprietăți ale solului. În cazul aplicării cantităților
necesare are loc îmbogățirea CAS cu ioni de Ca2+, K+, se mărește cantitatea de humus, în urma
proceselor de mineralizare. Acestea la rândul lor induc ameliorarea altor proprietăți importante
ale solului și anume: crește porozitatea, grație structurii CAS și humusului, se mărește
capacitatea de reținere a apei.
Îngrășămintele chimice organice sunt binevenite pe solurile cu reacție acidă, acestea măresc
pH-ul, care conduce la legarea ionilor Al3+ și metalelor grele și la nimicirea bacteriilor patogene
active la valorile pH-ului acid. Însă acest fenomen este posibil doar la o aplicare permanentă a
acetui tip de îngrășăminte.
Există a 3-a modalitate de administrare a îngrășămintelor și anume- îngrășămintele mixte. Pe
contul conținutului sporit de elemente nutritive din compoziția îngrășămintelor se dezvoltă foarte
rapid microorganismele azotofixatoare, benefice pentru culturile agricole.
În ultimii 20 de ani se practică introducerea, odată cu îngrășămintele, a bacteriilor care
nimerind în interiorul plantei fixează azotul molecular.
Așadar sunt diferite argumente pro și contra pentru utilizarea îngrășămintelor, fie organice, fie
minerale, concluzia este că trebuie corect de monitorizat aplicarea acestora, respectând toate
procedurile necesare. De fapt este foarte complicat, pentru că este necesar de ținut cont de un șir
enorm de factori, dintre care și capacitatea de asimilare a culturii agricole cultivate.

7
Bibliografie
1) Proiecte și atestate. Poluarea solului cu agenți contaminanți. 12.11.2017. Disponibil pe
Internet:http://cristisorin.blogspot.md/2012/09/poluarea-solului-cu-agenti-
contaminanti.html;
2) Proiecte și atestate. Poluarea solului cu pesticide și exces de îngrășăminte. 12.11.2017.
Disponibil pe Internet: http://cristisorin.blogspot.md/2012/09/poluarea-solului-cu-
pesticide-si-exces.html;
3) Земледелие. Влияние удобрений на почву. 12.11.2017. Disponibil pe Internet:
http://racechrono.ru/osnovy-ucheniya-o-pochvah/5778-vliyanie-udobreniy-na-
pochvu.html;
4) Bugă I. Rezumatul tezei de doctorat, 2010. CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA
APLICĂRII FERTILIZANȚILOR CHIMICI ȘI A PESTICIDELOR ASUPRA
ACTIVITĂȚII BIOLOGICE ȘI ASUPRA ALTOR PROPRIETĂȚI ALE SOLURILOR
DIN CÂMPIA CRIȘURILOR. 12.11.2017. Disponibilpe Internet:
http://webbut.unitbv.ro/teze/rezumate/2010/rom/BugaOnetAurelia.pdf.