FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

ORADEA

SPECIALITATEA MEDICINĂ GENERALĂ

FARMACOLOGIE
REFERAT

Profesor coordonator Student

Dr. Chipurici Olah Alexandru Mihai
anul 3, seria, 2 gupa 8

ORADEA
2018

1
 CHIMIOTERAPIA ANTICANCEROASĂ
Generalităţi
Prin utilizarea chimioterapiei anticanceroase se pot vindeca un număr de 10 cancere ale copilăriei şi ale
vârstei adulte, în proporţie de 40-80%. Prin vindecare se înţelege dispariţia oricărui semn de tumoare
malignă timp de mai mulţi ani, de obicei 5 ani.
Următoarele forme de cancere pot fi vindecate prin chimioterapie anticanceroasă, singură sau în
asociere cu alte mijloace de tratament:
a) tumori ale copilăriei: leucoza limfoblastică acută, sarcomul Burkitt, sarcomul Ewing,
retinoblastomul, tumora Wilms şi rabdomiosarcomul;
b) tumori ale adultului: boala Hodgkin, limfoame nehodgkiniene, coriocarcinomul trofoblastic
şi cancerele cu celule germinative ale testiculelor şi ovarelor.
Rezultate favorabile se pot obţine şi în alte forme de cancere cum ar fi:
- carcinomul pulmonar cu celule mici,
- nediferenţiate,
- leucoza mieloidă acută,
- cancere mamare şi
- tumori maligne epiteliale ale ovarului.
Tumorile maligne rezistente sunt:
- melanomul,
- carcinomul de colon şi rect,
- cancerul renal şi
- cancerul pulmonar, formele fără celule mici.
Ciclul celular normal cuprinde mai multe faze astfel:
l. Faza G₁, în care se produce sinteza componenetelor ADN;
2. Faza S, în care are loc sinteza şi replicarea ADN;
3. Faza G₂, în care are loca sinteza componentelor necesare mitozei, celula conţinînd un număr
tetraploid de cromozomi;
4. Faza M, în care are loc mitoza sau diviziunea celulară.
Mai departe celulele pot să reintre în ciclu sau pot ajunge într-o fază de repaus, G₀. Celulele canceroase
se caracterizează printr-o proliferare foarte intensă. Celulele proliferante sunt mult mai sensibile la
acţiunea anticanceroaselor. Şi alte celule, normale, suferă o proliferare intensă.
Iniţial, tumorile maligne au o creştere foarte rapidă, apoi se produce o încetinire, până se obţine un
platou. Scăderea vitezei de creştere a tumorii se datorează scăderii fracţiei de creştere, adică, proporţia
de celule care proliferează activ. Fracţia de creştere este cel mai important determinant al creşterii
tumorale şi reprezintă celulele care se divid intens şi sunt sensibile la chimioterapia anticanceroasă.
Cele mai mari succese prin monochiomioterapie anticanceroasă se obţin în limfomul Burkitt şi în
coriocarcinomul trofoblastic.

Efectele adverse ale chimioterapiei anticanceroase

Se datorează lipsei de specificitate citotoxicelor şi sunt în majoritatea cazurilor dependente de doză.
Anticanceroasele produc mai ales efecte toxice.
Toxicitatea pentru măduva hematogenă se manifestă prin
- leucopenie cu apariţia infecţiilor severe,
- trombocitopenie cu apariţia hemoragiilor şi uneori
- pancitopenie, în cazurile grave.
Toxicitatea asupra măduvei hematogene este reversibilă după încetarea tratamentului şi poate fi fi
redusă prin administrarea unor factori de creştere ai elementelor figurate.
Manifestările digestive constau în
- greţuri,
2
 - vărsături,
- modificarea gustului,
- anorexie.
Voma apărută după citostatice se datorează în mare măsură unei acţiuni centrale, la nivelul trigger-ului
vomei din area postrerna.
Alte manifestări constau în stomatite, disfagie, ulceraţii bucale, esofagită, diareea şi sângerările
digestive. Asupra folicului pilos produc un efect toxic manifestat prin alopecie parţială sau totală.
Alopecia este de obicei reversibilă la încetarea tratamentului.
Asupra foliculului pilos cele mai agresive sunt
- ciclofosfamida,
- doxcorubicina,
- vincristina,
- metotrexatul şi
- dactinomicina.
Unele anticanceroase produc flebite sau necroză tisulară locală. În urma distrucţiei masive a
celulelor tumorale rezultă cantităţi crescute de acid uric, care poate precipita în tubii renali, producând
nefrotoxicitate.
Afectarea hepatică, manifestată prin fibroză hepatică, se constată frecvent după metotrexat, chiar şi la
doze mici. Alte anticanceroase care afectează toxic ficatul sunt asparaginaza, mercaptopurina şi
azatioprina.
Afectarea renală este produsă de către cisplatină, streptozotocina şi dozele mari de metotrexat. O
complicaţie frecventă este cistita hemoragică sterilă produsă de către acroleină, un metabolit al
ciclofosfamidei şi ifosfamidei.
Antraciclinele sunt toxice cardiace, ciclofosfamida administrată în doze mari i.v. poate produce
necroze hemoragice subendocardice.
Busulfanul şi bleomicina (mai ales) produc fibroză interstiţială pulmonară cronică.
Metotrexatul produce o pneumonie alergică, manifestată prin febră şi eozinofilie.
Afectarea sistemului nervos se manifestă prin parestezii ale extremitătilor, slăbiciune, mialgii şi
rareori, convulsii.
Alte manifestări sunt dezoriemarea şi somnolenţa (asparaginaza, procarbazina, ifosfamida). 5-
Flourouracilul poate produce ataxie de origine cerebeloasă.
Manifestările din partea sistemului vegetativ constau în hipotensiune ortostatică, constipaţie cronică
şi fenomene de ocluzie intestinală.
Alchilantele produc tulburări ale ciclului menstrual (menopauză prematură).

1. ALCHILANTE
Sunt citostatice (citotoxice) care acţionează prin înlocuirea unui proton al unei molecule ţintă cu o
grupare alchil. Se leagă ireversibil de acizii nucleici, în special de ADN. ADN-ul alchilat nu mai este
funcţional, nu se mai produce replicarea sa şi procesele de mitoză încetează.

A. Azotiperitele.
1. Clormetina (Mustargen®).
În prezent clormetina se utilizeză mai puţin, cu excepţia limfoamelor hodgkiniene şi
nehodgkiniene.
În boala Hodgkin se utilizează în cura MOPP (clormetina + vincristină + procarbazina +
prednison).
Clometina se mai numeşte Mustargen (M), iar vincristina, Oncovin (O).
Se administrează pe cale i.v, în doză de 6 mg/m², de două ori pe lună, la interval de o
săptămână. Are o toxicitate acută crescută, este şi carcinogen.
Pentru alte indicaţii terapeutice clormetina a fost înlocuită cu alte alchilante, mai avantajoase.

3
2. Melfalanul (Alkeran®)
Este o azotiperită cu un substituent fenilalaninic la atomul de azot.
Se administrează pe cale orală, iniţial o,25 mg/kg/zi, timp de 4 zile, la fiecare 4-6 săptămâni.
Doza de întreţinere este de 2-4 mg/zi.
Indicaţia principală o constituie mielomul multiplu. Se asociază frecvent cu prednisonul şi
alcaloizii din Vinca rosea.
În doze mari (120-180 mg/m²) se foloseşte în leucozele acute, mieloame, adenocarcinoame
ovariene şi în sarcomul Ewing.
Melfalanul este relativ bine suportat, toxicitatea hematologică, deşi gravă, este reversibilă
spontan.
Se prezintă sub formă de comprimate de 2 mg, 5 mg şi flacoane injectabile de 100 mg.

3. Clorambucilul (Leukeran®)
Este indicat în administrare orală, în leucemiile limfoide cronice şi în limfoame cu
agresivitate redusă.
Dozele sunt de 0,1-0,2 mg/kg şi pe zi, într-o singură priză.
Doza de întreţinere este de 2 mg/zi (1 comprimat).

B. Oxazoforinele
1. Ciclofosfamida (Ciclofosfamid⁺, Endoxan®)
Este agentul alchilant cel mai folosit fie ca medicament unic, fie în asociaţii polichimioterapice,
cu snetotrexat, vincristină sau doxorubicină.
Indicaţiile principale sunt:
- boala Hodgkin,
- limfoamele hodgkiniene,
- mielomul multiplu,
- cancerul de sân,
- cancerul ovarian,
- carcinoame bronhopulmonare cu celule mici,
- leucoze limfoide cronice,
- leucoze acute limfoblastice,
- carcinoame embrionare,
- sarcoame ale ţesutului conjunctiv,
- cancere pediatrice.
Se poate administra pe cale orală şi intravenoasă.
Pe cale i.v. se administrează în doze de 1 g/m², într-o singură doză.
Pe cale orală doza este 3,5-5 mg/kg/zi, timp de 10 zile.
Intră în asociaţia CVP (ciclofosfamidă + vincristină + prednison) şi în asociaţia CMF
(ciclofosfamidă + metotrexat + fluorouracil).
Efecte adverse:
- afectarea măduvei hematogene,
- alopecia,
- vărsăturile.
Un efect advers important şi frecvent este cistita hemoragică sterilă, cauzată de acroleină, un
metabolit cu acţiune iritantă la nivelul vezicii urinare.
La doze mari, de peste 2 g/m², poate apare o necroză miocardică acută.
Ciclofosfamida se prezintă sub formă de capsule de 54 de mg şi flacoane injectabile de 10 mg şi
200 mg.

4
2. Ifosfamida (Holoxan®)
Are proprietăţi alchilante după metabolizarea hepatică.
Indicaţiile terapeutice:
- cancerul de plămâni cu celule mici,
- cancerul de sân,
- cancerul de ovar,
- cancerul de col uterin,
- cancerul testicular,
- sarcomul Ewing,
- sarcoame de părţi moi şi
- rabdomiosarcomul embrionar.
Efecte adverse: greaţă, vomă, afectarea toxică a rinichiului şi a măduvei hematogene.
Cistita hemoragică apare mai frecvent (peste 7% din cazuri).
Profilaxia acestei complicaţii se face prin administrare de donatori de grupări SH, cum ar fi
Mesna.
Se prezintă sub formă de pulbere injectabilă în flacoane de 200 mg, 500 mg, 1 g şi 2 g.

C. Etileniminele.
1. Tiotepa
Este indicată în
- cancerul de ovar,
- cancerul de vezică,
- cancerul de sân şi
- boala Hodgkin.
Poate înlocui clormetina în cura MOPP.
Produce greaţă şi mielosupresie ca efecte adverse.
Se administrează pe cale i.v., în doză de 0,2 mg/kg/zi, timp de 5 zile.
Se prezintă sub formă de soluţie injectabilă 10 mg/ml.

2. Altretamina
Este indicată în tratamentul
- adenocarcinoamelor ovariene şi în
- cancerele pulmonare cu celule mici.
Se administrează per os. în asociaţie cu alte anticanceroase.
Produce
- greţuri,
- vărsături şi
- afectarea măduvei hematogene (mai puţin).

D. Sulfunoxizii
l. Busulfanul (Myleran®)
Este singurul citostatic utilizat din această clasă.
Este medicamentul de elecţie în leucemia granulocitară cronică.
Doza este de 2-8 mg/zi pe cale orală, 150-200 mg pe o cură.
Efectele adverse constau în
- afectarea măduvei hematogene cu mielosupresie prelungită şi
- pancitopenie (la doze mari).
Alte efecte adverse:
- infiltrate şi fibroză pulmonară,
- alopecie,

5
 - ginecomastie,
- hiperpigmentarea pielii,
- convulsii,
- tromboflebite.
Se prezintă sub formă de comprimate de 2 mg.

E. Nitrozoureele
Sunt citostatice active în tumorile cerebrale şi în localizările meningiene ale leucemiei (carmustina,
lomustina şi semustina sunt compuşi sintetici). Streptozotocina este o nitozouree naturală indicată în
cancerele pancreatice cu celule beta-insulare. Au o mielotoxicitate marcată, tardivă şi cumulativă.

1. Carmustina
Se foloseşte numai în tratamentul unor tumori cerebrale.

2. Lomustina
Este indicată în tratamentul tumorilor cerebrale primitive, în diverse combinaţii terapeutice şi
mai ales în recăderile bolii Hodgkin, a limfoamelor, a mielomului şi a cancerelor pulmonare cu
celule mici.

3. Fotemustina
Este indicată în melanomul malign diseminat şi în metastazele cerebrale ale acestuia.
Are efect mielosupresiv tardiv, poate produce flebită la locul injecţiei.
Se administrează pe cale i.v., în doze de 100 mg/m², de trei ori la interval de o săptămână, ca
tratament intial.
Doza de întreţinere este aceeaşi, dar la 3 săptămâni interval.

4. Streptozotocina
Este un antibiotic produs de Sreptomyces acromogenes.
Streptozotocinul este util în tumorile carcinoide şi mai ales în insulinoamele pancreatice
maligne. Produce la animalele de experienţă un diabet insulinodependent, similar cu cel uman.
Fenomenele nefrotoxice sunt frecvente şi pot fi severe. Alte efecte adverse sunt: greaţă, vomă.
diaree, afectarea ficatului, hiperglicemie, diabet insipid nefrogen. Asupra măduvei hematogene
are un efect mai redus.

F. Organoplatinele
1. Cisplatine (Cisplatin⁺, Platamin®)
Este indicată în
- cancerul testicular,
- cancerul ovarian,
- cancerul vezical,
- cancerele bronhopulmonare şi în
- cancerele capului şi gâtului sau cancere din sfera ORL.
Efectele adverse constau în afectarea toxică a rinichiului şi ototoxicitate, care este freceventă şi
se manifestă prin hipoacuzie şi chiar pierderea auzului.
Cisplatina se prezintă sub formă de flacoane injectabile de 10 mg şi 50 mg pentru administrare
în perfuzie i.v.
Este contraindicată la pacienţii cu suferinţă renală şi nu se asociază cu alte nefrotoxice şi
ototoxice cum sunt antibioticele aminogl icozide.

2. Carboplatina
6
 Are aceleaşi indicaţii terapeutice ca şi cisplatina, find utilizată ca monoterapie sau în asociaţie
cu alte antitumorale. Este mai bine suportată decât cisplatina, dar produce mielosupresie,
manifestată prin leucopenie şi trombocitopenie.
Se administrează în perfuzie i.v.

G. Intercalantele
1. Dactinomicina (Actinomycin DR®)
Este o cromopeptidă cu proprietăţi citotoxice marcate.
Acţionează prin intercalarea între perechile de baze guanină-citozină din ADN dublu helicoidal
şi determină blocarea transcripţiei ADN sub influenţa ARN¬polimerazei.
Indicaţii terapeutice:
- coriocarcinomul metastatic (în asociere cu metotrexat şi ciclofosfarnidă),
- cancerul testicular,
- rabdomiosarcomul,
- sarcoamele osteogene şi
- tumora Wilms (în asociere cu vincristina).
Efecte adverse:
- greaţă şi vărsături,
- stomatită destul de frecventă,
- leucopenie şi
- trombocitopenie.
În cazul administrării paravenoase se produce necroză locală.
Se administrează în perfuzie i.v.

2. Doxorubicina (Adriablastina DK⁺, Doxorubicin⁺)

Este un antibiotic din grupa antraciclinelor.
Acţionează similar cu dactinomicina. Acţionează şi asupra citocrom P-450 reductazei cu
formarea de peroxid de hidrogen şi radicali hidroxil, foarte agresivi pentru celule.
Este activă pe foarte multe forme de cancer precum:
- sarcoamele de părţi moi,
- osteosarcomul,
- boala Hodgkin şi
- limfoamelc nehodgkiniene,
- leucerniile acute,
- cancerele de sân,
- cancerul pulmonar,
- cancer tiroidian şi
- neuroblastomul.
Se foloseşte singură sau în asociaţie cu fluorouracilul şi ciclofosfamida (CAF) - în cancerul de
sân sau cu bleomicina, vincristina şi dacarbazina (ABVD) în boala Hodgkin.
Efectele adverse. Doxorubicina produce
- afectarea toxică a inimii,
- a măduvei hematogene,
- alopecie, stomatită,
- pigmentarea pielii.
- Colorează urina în roşu.
Asocierea cu ciclofosfamidă îi accentuează toxicitatea cardiacă.
Se administrează în perfuzie i.v.

3. Dounorubicina (Cerubidine®)
7
 Este un antibiotic antraciclinic eficace îndeosebi în leucemia acută mieloidă.
Este eficace şi în
- leucemia acută limfoblastică împreună cu vincristina,
- prednisonul şi
- asparaginaza.
Are efecte adverse asemănătoare cu ale doxorubicinei însă cardiotoxicitatea este ceva mai
redusă.
Se administrează pe cale i.v.

4. Epirubicina (Epirubicin⁺, Farmorubicin®)

Este indicată în
- carcinomul mamar,
- carcinomul ovarian,
- carcinomul gastric şi
- carcinomul rectal,
- în limfoamele nehodgkiniene şi
- în sarcoame de părţi moi.
Cardiotoxicitatea este mai redusă decât în cazul doxorubicinei.
Se administrează în perfuzie i.v.

5. Bleomicina (Bleomycini®)
Are o structură care conţine un amestec de glicopeptide.
Mecanismul de acţiune este complex.
Indicaţiile terapeutice sunt reprezentate de
- cancerul testicular,
- carcinoamele cu celule scuamoase din sfera ORL,
- boala Hodgkin şi
- limfoamele nehodgkiniene.
Este indicată ca medicaţie unică sau în asociere cu alte anticanceroase.
Este bine tolerată, în ceea ce priveşte afectarea măduvei hematogene.
Efectul advers cel mai important îl constituie fibroza pulmonară gravă. Aceasta apare mai ales
la dozele mari de bleomicină.
Se poate administra i.v. sau i.m.
Se prezintă sub formă de fiole de l5 mg.

II. ANTIMETABOLIŢI
Acţionează citotoxic, predominant în faza S aciclului celular, în faza de sinteză a ADN. Se comportă ca
şi nişte "nucleotizi frauduloşi", care conduc la sinteza unor acizi nucleici nefunctionali.

A. Analogi ai purinelor
1. Mercaptopurina (Purinethol)®
Este un analog al hipoxantinei cu un atom de sulfin poziţia 6.
Indicaţii terapeutice:
- leucemia acută limfoblastică,
- leucemia acută mieloidă,
- leucemia granulocitară cronică.
Cele mai bune rezultate se obţin în leucemia acută limfoblastică la copil, ca tratament de
întreţinere cu 6-mercaptopurina (6-MP). În timp se poate instala rezistentă la mercaptopurină.
Efecte adverse:
- toxicitatea măduvei hematogene,

8
 - anorexie,
- greaţă şi
- vomă.
Alte efecte, mai rare, sunt: icter colestatic, stomatită, ulceraţii intestinale şi pancreatită.
Produce creşterea marcată a uricemiei ceea ce impune administrarea alopurinolului. În paralel,
se reduce doza de mercaptopurină la 25%.
Se prezintă sub formă de comprimate de 50 mg, doza fiind de 2,5 mg/kg şi pe zi, pe cale orală.

2. Tioguanina (Lanvis®)
Este un analog al guaninei care se încorporează în acizii nucleici şi le alterează proprietăţile.
Se foloseşte de regulă în asociaţie cu daunorubicina sau doxorubicina şi cu citarabina în
tratamentul de întreţinere al leucemiei acute mieloide.
Se administrează pe cale orală în doze de 2 mg/kg/zi.
Se prezintă sub formă de comprimate de 40 mg.

B. Analogi ai pirimidinelor
1. Fluorouracilul (S-Fluorouracil, Fluorouracii®).
Este analogul fluorat în poziţia 5 a uracilului.
Acţionează citotoxic prin interferarea sintezei ADN după ce se transformă în organism într-un
nucleotid fraudulos. Acest nucleotid fraudulos inhibă tirnidilat¬sintetaza, enzimă cheie a căii
endogene a pirimidinelor.
Este indicat curativ şi paliativ în unele adenocarcinoame mamare şi ovariane şi în unele
cancere epidermoide ale căilor aeriene şi digestive superioare. Se poate aplica şi local în unele
cancere cutanate.
Preparatul 5-Fluorouracil se prezintă sub formă de fiole de 125 mg/5 ml şi 250 mg/10 ml.
Se administrează pe cale i.v. Este un medicament greu de mânuit.
Produce efecte adverse toxice, manifestate prin vomă, stomatită ulcere-necrotică, diaree,
leucopenie şi trombocitopenie.
Sub forma preparatului Efudix® se prezintă ca unguent 5%.

2. Citarabina (Alexan®)
Este un analog al cindinei, nucleotidul citozinei, care conţine arabinoză în loc de riboză, în
structură.
Acţionează prin incorporarea ca nucleotid fraudulos în acizii nucleici şi prin inhibarea ADN-
polimerazei şi blocarea sintezei ADN. Este indicată în leucemia acută mieloidă, în forma
mieloblastică.
Se administrează în perfuzie i.v. continuă sau în injecţii s.c. la 8 ore, în doză de 100 mg/m².
Efecte adverse. Produce frecvent greaţă şi vomă. diaree. Afectează măduva hematogenă şi
uneori, destul de sever.

C. Antifolice
1. Metotrexatul (Metotrexat⁺, Trexan®)
Este un analog structural al acidului folie, care acţionează prin inhibiţia enzimei dihidrofolat-
reductaza. Această asigură transformarea acidului dihidrofolic în acid tetrahidrofolic, forma
activă a acidului folie. În final este împiedicată sinteza nucleotizilor purinici şi pirirnidinici,
sinteza ADN, a ARN şi a proteinelor.
Indicaţii terapeutice:
- leucemie acută limfoblastică,
- coriocarcinomul trofoblastic (ca monoterapie),
- în cancere de sân, pulmonare,

9
 - cancere din sfera ORL şi în
- osteosarcom.
În afara indicaţiilor oncologice metotrexatul mai este indicat în formele severe de psoriazis.
Alte indicaţii sunt ca imunodepresiv la cei cu transplant de măduvă şi în unele afecţiuni cu
patogenie autoimună cum ar fi artrita reumatoidă, dermatomiozita şi granulomatoza Wegener.
Efecte adverse:
- mielosupresie,
- complicaţii infecţioase,
- frecvent greaţă,
- vomă şi
- diaree,
- uneori febră,
- reacţii anafilactoide şi
- necroză hepatică.
În doze mari produce leziuni renale acute.
În administrarea timp îndelungat (în psoriazis) poate produce ciroză hepatică. Toxicitatea acută
a metotrexatului poate fi antagonizată de administrarea folinatului de calciu (leucovorin).
Metotrexatul se prezintă sub formă de comprimate de 2,5 mg şi pulbere liofilizată de 5 mg şi
50 mg pentru injecţii.
Se administrează în injecţii i.m. 30 mg/m² de 2 ori pe săptămână în leucemia limfoblastică a
copilului. În localizările cerebrale şi meningiene ale leucozelor, ale limfoamelor nehodkiniene
şi a cancerelor pulmonare cu celule mici, se administrează intrarahidian.

D. Hidroxicarbamida (Hydrea®)
Se mai numeşte hidroxiureea şi acţionează prin împiedicarea transformării ribonucleotizilor în
dezoxiribonucleotizi. Consecutiv este blocată sinteza ADN. Acţionează citotoxic în faza S a ciclului
celular.
Este indicată în leucemia granulocitară cronică şi care nu mai răspunde la busulfan. Se administrează
spe cale orală in doze de 80 mg/kg la fiecare 3 zile.

III. ASPARAGINAZA
Asparaginaza (Kidrolase®)
Este o enzimă produsă de Escherichia coli, care hidrolizează l-asparagina. Acesta este un
aminoacid esenţial care intră în structura proteinelor din unele celule canceroase (limfoblaştii
leucemiei acute a copiilor).
Indicaţia principală o constituie leucemia acută limfoblastică a copiilor.
Se prezintă sub formă de flacon injectabil care conţine 10.000 UI.
Se administrează în perfuzie intravenoasă, în doză de 1.000 UI/kg şi pe zi, timp de 8-21 zile.
Pentru întreţinere se foloseşte aceeaşi doză, de 1-2 ori pe săptămână.
Ca reacţii adverse se notează frecvent hiperglicemie (uneori comă hiperglicemică) şi un risc
crescut de reacţii alergice.

IV. INHIBITORI Al TOPOIZOMERAZELOR

Topoizomerazele sunt enzime care asigură conformaţia spaţială, tridimensională a ADN-ului.

1. Etopozlda (Etoposid⁺, Lastet®)

Este un derivat semisintetic al epipodofilotoxinei, principiu activ care se extrage din
Podophylum peltatum.
Efectul citostatic se datorează inhibării topoizomerazei II.
Indicaţiile terapeutice ale etopozidei sunt:

10
 - cancerul pulmonar cu celule mici,
- în asociere cu cisplatina,
- cancerul testicular,
- cancerul de sân,
- boala Hodgkin şi
- limfoamele nehodgkiniene,
- leucemia acută mieloidă şi
- sarcomul Kaposi.
Efecte adverse:
- greaţă,
- vomă,
- diaree,
- febră,
- reacţii anafilactoide şi
- flebită locală.
Produce frecvent leucopenie, efect limitant de doză.
Se administrează în perfuzie i.v.
Se prezintă sub formă de fiole de 100 mg/5 ml.

2. Tenipozida
Are structură, mecanism de acţiune şi proprietăţi asemănătoare cu ale etopzidei, dar spectrul
antitumoral este diferit.
Este indicată în
- limfoamele maligne,
- tumorile maligne cerebrale,
- cancerul de vezică urinară.
Efectele adverse constau în
- alopecie,
- dermatită şi
- fenomene neurotoxice.
Se administrează în perfuzie i.v.

3. Amsacrina
Este un analog al mepacrinei, un antimalaric. Inhibă topoizomeraza II printr-un mecanism
diferit de al epipodofilotoxinelor.
Este indicată în
- cazurile de leucemie acută mieloidă rezistente la ciatarabină şi daunorubicină,
- în limfoame şi
- cancere ovariene avansate.
Se administrează pe cale intravenoasă.

4. Irinotecanul şi Topotecanul sunt inhibitori ai topoizomerazei I.

Indicaţiile terapeutice sunt reprezentate de cancerul de colon, cancerul de ovar şi cancerul
pulmonar cu celule mari.

V. ALCALOIZI TOXICI
Sunt inhibitori ai tubulinei. Sunt medicamente cu acţiune toxică asupra fusului de diviziune. Se mai
numesc şi antimitotice deoarece mitoza sau diviziunea celulară este blocată în metafază.

1. Vinblastina (Vinblastini®)
11
 Este un alcaloid care se extrage din Vinca rosea.
Acţionează citotoxic prin împiedicarea polimerizării fragmentelor de tubulină, formarea
microtubulilor şi a fusului de diviziune.
Indicaţiile terapeutice ale vinblastinei sunt:
- boala Hodgkin şi
- limfoamele nehodgkiniene,
- cancerul testicular,
- coriocarcinomul rezistent la alte tratamente şi
- cancerul de sân.
Vinblastina întră în cura ABVD (vinblastină+ doxorubicina+ bleomicină+ dacarbazina), în
tratamentul bolii Hodgkin.
Se administrează pe cale i.v.
Efectele adverse sunt comune celorlalte citostatice, leucopenia fiind principalul factor limitant
de doză.
Se prezintă sub formă de flacoane injectabile de 5 mg şi 10 mg.

2. Vincristina (Oncovin®, Vincristină⁺)

Are structură şi mecanism de acţiune similare cu ale vinblastinei.
Indicaţiile terapeutice şi toxicitatea sunt, în parte, diferite.
Indicaţia principală a vincristinei o reprezintă inducerea remisiunii în leucemia limfoblastică
acută. Se asociază în acest scop cu prednisonul şi asparaginaza.
Este indicată în
- boala Hodgkin,
- în cura MOPP, ca şi
- în limfoamele nehodgkiniene. Alte indicaţii sunt:
- cancerul de sân,
- sarcornul Ewing,
- neuroblastomul,
- rabdomiosarocmul,
- tumora Wilms şi
- cancerul pulmonar cu celule mici.
Este mai puţin toxică asupra măduvei hematogene. Alopecia este frecventă. Poate produce
constipaţie. Toxicitatea neurologică este importantă şi frecventă. Se manifestă sub forma unor
dureri nevritice, parestezii, ptoză palpebrală, reflexe osteotendinoase abolite. Se impune
prudenţărin folosireca vincristinei la cei cu boli neuromusculare preexistente.
Se prezintă sub formă de flacoane injectabile de 1 mg.

VI. HORMONI. ANTIHORMONI

Sunt medicamente eficace în unele forme de cancer cum ar fi: cancerul de prostată, cancerul de sân la
bărbaţi şi la femei, cancerul de endometru. De asemenea sunt eficace în leucemiile limfatice şi în
limfoamele maligne.

A. Glucocorticoizii
1. Prednisonul
Este un glucocorticoid indicat în leucemia acută limfoblastică, leucemia limfatică cronică,
mielomul multiplu, boala Hodgkin şi limfoamele nehodgkiniene. Intră în cura MOPP, folosită
în tratamentul bolii Hodgkin.
Este indicat şi ca tratament simptomatic în diverse localizări ale tumorilor maligne, fiind
eficace în edemul mediastinal şi edemul cerebral după iradiere.

12
 Efectele adverse sunt comune medicaţiei cortizonice şi constau în hiperglicemie şi diabet
cortizonic, osteoporoză, atrofie cutanată, retenţie hidrosalină, hemoragii gastrointestinale,
cataractă subcapsulară, deprimarea imunităţii, vindecarea cu dificultate a leziunilor cutanate etc.

B. Androgenii
Sunt utili în cancerul mamar metastatic la femei.
Se administrează pe cale orală sau injectabilă sub forma preparatelor retard. Pe cale orală se
administrează metiltestosteron 100 mg/zi, iar pe cale i.m. se administrează testosteron
fenolpropionat în doză de 50- 100 mg de 1-2 ori pe săptămână.
Efectele adverse constau în:
- retenţie hidrosalină,
- hirşutism,
- acnee,
- răguşeală.

C. Antiandrogenii
Flutamida (Flucinonl®)
Acţionează prin blocarea receptorilor pentru androgeni de la nivelul prostatei.
Este indicată în tratamentul cancerului de prostată metastatic.
Efecte adverse:
- ginecomastie,
- greaţă şi
- vomă.

D. Estrogenii
Sunt indicaţi în tratamentul cancerului de prostată. ca terapie asociată orhiectomiei. Se pot folosi şi în
cancerul de sân la bărbaţi, când acesta nu răspunde la orhiectomie. Se administrează pe cale orală sub
forma preparatelor care conțin dietilstilbestrol şi etinilestradiol.

1. Fosfestrolul
Este un estrogen de sinteză care acţionează prin transformarea in organism în dietilstilbestrol.
Este indicat în cancerul de prostată în administrare orală sau i.v. lentă.

E. Antiestrogenii
1. Tamoxifenul (Tamoxifen⁺)
Este un antiestrogen sintetic ce acţionează competitiv cu esrrogenii endogeni pentru receptorul
citoplasmatic al acestora. După absorbţie se concentrează în organele ţintă pentru estrogeni:
ovare, uter, epiteliu vaginal, sân. Complexul medicament - receptor are activitate mică (sau
nulă) estrogen - agonistă. Prezenţa receptorilor pentru estrogeni în biopsiile din cancerul de sân
este un bun predictor al răspunsului la terapia cu tamoxifen. Aproximativ 60% din femeile cu
tumori ER (estrogen receptor) pozitive prezintă remisie comparativ cu mai puţin de l0% în
cazul tumorilor ER negative.
Indicaţii terapeutice.Tamoxifenul este indicat în cancerul de sân metastatic la femei, mai ales
după menopauză. În această situaţie, densitatea receptorilor estrogenici la nivelul tumorilor este
foarte mare. Este mai eficace în cazurile de cancer aparute după climax sau după ovariectomie
bilaterală. Este indicat şi în cancerul de endometru rezistent la progestative.
Se administrează pe cale orală în doze de 20-40 mg/zi, în 2 prize, precedate de o doză de atac
de 80 mg în prima zi.
Efecte adverse constau în:
- greaţă,

13
 - vomă,
- bufeuri de căldură creşteri ale calcemiei,
- sângerări vaginale,
- dismenoree,
- amenoree,
- trombocitopenie şi
- tulburări vizuale.
Se prezintă sub formă de comprimate de 10 mg.

2. Aminoglutetimida (Aminoglutetimid⁺)
Este indicat în cancerul de sân metastatic la femei în postmenopauză.
Este avantajos în caz de metastaze osoase.
Acţionează prin inhibiţia enzimei aromataza, responsabilă de transformarea androstandionului
în estronă. Altă indicaţie o reprezintă carcinomul suprarenal care produce consecutiv sindrom
Cushing.
Efectele adverse sunt frecvente şi constau în:
- erupţii cutanate,
- tulburări nervos-centrale (nelinişte, ataxie, depresie),
- mialgii şi hipotensiune.
Se impune prudenţă în cazul asocierii cu alte medicamente cum ar fi dexametazona,
anticoagulantele cumarinice şi estrogenii. Aminoglutetimida are proprietăţi inductoare
enzimatice şi face să crească metabolizarea acestor medicamente.
Se prezintă sub formă de comprimate de 250 mg, doza fiind de 2 ori pe zi câte un comprimat.
Se asociază cu hidrocortizon în doze de 20 mg/zi.

14
Bibliografie
1. Cuparencu. Barbu: Farmacoiogre pentru medici-vol. III. Editura Dacia Cluj-
Napoca, 1995
2. Cuparencu, Barbu: Textbook of Fundamental and Clinică Plrarmacology, Editura
Groupromo Oradea, 2003
3. Stroescu, Valentin: Bazele farmacologice ale practicii medicale, ediţia a VI-a,
Editura Medicală Bucureşti, 1998.
4. Craig, Charles R., Stitzel, Robert E.: Modern pharmacology with clinica/
aplications, Sixth Edition, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.
5. Katzung, Bertram G.: Basic & Clinica! Pharmacology, Tenth Edition, Mc Graw-
Hill, 2007
6. Laurence L. Brunton, John S. Lazo, Keith L. Parker: Goodman & Gilman's, The
pharmacologicaf basis of theropeutics, Eleventh Edition, Mc Graw Hill, 2006
7. Abul K. Abbas, Andrew H. Lichtman: Basic lmmunology, Functionss and
Disorders of the lmmune System, Second Edition, Saunders 2004

15
Cuprins
Generalităţi…………………………………………………………………………………….2
Efectele adverse ale chimioterapiei anticanceroase…………………………………………..2
1. ALCHILANTE……………………………………………………………………………3
A. Azotiperitele………………………………………………………………………3
1. Clormetina (Mustargen®)……………………………………….…………3
2. Melfalanul (Alkeran®)……………………………….…………………….4
3. Clorambucilul (Leukeran®)…………………………….………………….4
B. Oxazoforinele……………………………………………………………………..4
1. Ciclofosfamida (Ciclofosfamid⁺, Endoxan®)……………...………………4
2. Ifosfamida (Holoxan®)………………………………………...…………..5
C. Etileniminele……………………………………………………………...………5
1. Tiotepa………………………………………………………………..……5
2. Altretamina ………………..………………………………………………5
D. Sulfunoxizii …………………………..…………………………………………..5
l. Busulfanul (Myleran®)…………….………………………………………5
E. Nitrozoureele………………………………….………………………………….6
1. Carmustina…………………………………..……………………………..6
2. Lomustina……………………………………….…………………………6
3. Fotemustina………………………………………….…………………….6
4. Streptozotocina………………………………………….…………………6
F. Organoplatinele……………………………………………………..……………6
1. Cisplatine (Cisplatin⁺, Platamin®)………………………………..……….6
2. Carboplatina………………………………………………………….……6
G. Intercalantele………………………………….…………………………………7
1. Dactinomicina (Actinomycin DR®)………………………………………7
2. Doxorubicina (Adriablastina DK⁺, Doxorubicin⁺)………………………...7
3. Dounorubicina (Cerubidine®)…………………………………………….7
4. Epirubicina (Epirubicin⁺, Farmorubicin®)…………………….……….....8
5. Bleomicina (Bleomycini®)……………………………………………….8
II. ANTIMETABOLIŢII……………………………….………………………………….8
A. Analogi ai purinelor……………………………….……………………………8
1. Mercaptopurina (Purinethol®)…………………..………………………..8
2. Tioguanina (Lanvis®)……………………………….……………………9
B. Analogi ai pirimidinelor……………………………………….………………..9
1. Fluorouracilul (S-Fluorouracil, Fluorouracii®)……………….………….9
2. Citarabina (Alexan®)…………………..…………………………………9
C. Antifolice…………………………………………..…………………………….9
1. Metotrexatul (Metotrexat⁺, Trexan®)………….…………………………9
D. Hidroxicarbamida (Hydrea®)…………………………….…………………..10
III. ASPARAGINAZA……………………………………………………………………10
IV. INHIBITORI Al TOPOIZOMERAZELOR…………………………….………….10
1. Etopozlda (Etoposid⁺, Lastet®)………………………………………….………10
2. Tenipozida…………………………………………………………………….…10
3. Amsacrina………………………………………………………………………..11
4. Irinotecanul şi Topotecanul……………………………………………………...11
V. ALCALOIZI TOXICI ………………………………………………………………...11
1. Vinblastina (Vinblastini®)………………………………………………………11
2. Vincristina (Oncovin®, Vincristină⁺)……………………………………………11
VI. HORMONI. ANTIHORMONI………………………………………………………12
16
 A. Glucocorticoizii…………………………………………………………………12
1. Prednisonul……………………………………………………………….12
B. Androgenii………………………………………………………………………12
C. Antiandrogenii…………………………………………………………………13
D. Estrogenii……………………………………………………………………….13
1. Fosfestrolul………………………………………………………………13
E. Antiestrogenii…………………………………………………………………..13
1. Tamoxifenul (Tamoxifen⁺)……………………………………………...13
2. Aminoglutetimida (Aminoglutetimid⁺)…………………………………14
Bibliografie………………………………………………………………………….…….15

17