UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

Unitatea de învăţare nr. 5

Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal
Unitatea de studiu 5.1
...........
Ritm de studiu recomandat: .....
Cuprins

❖ Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul terestru

❖ Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul maritim şi fluvial
❖ Reguli de completare a conosamentului
❖ Tipuri de conosamente
❖ Modalităţi folosite în transportul multimodal

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 5.1.

- identificarea şi caracterizarea documentelor utilizate în expedierea mărfurilor în
transportul terestru;
- identificarea şi caracterizarea documentelor utilizate în expedierea mărfurilor în
transportul maritim şi fluvial;
- enumerarea și caracterizarea regulilor de completare a conosamentului;
- clasificarea corectă a principalelor tipuri de conosament;
- clasificarea modalităţilor folosite în transportul multimodal.

Derularea contractelor internaţionale constă în ansamblul activităţilor desfăşurate de

vânzător, cumpărător şi terţe firme privind producerea, efectuarea controlului, ambalarea,
expedierea şi transportul mărfurilor până la destinaţie, în condiţii stabilite de părţi, precum şi
cele privind plata preţului prin intermediul băncilor comerciale. Dacă noţiunea de executare a
contractelor sugerează mai mult sensul juridic al îndeplinirii de către părţi a obligaţiilor
contractuale asumate, noţiunea de derulare are un conţinut mai larg, implicând o serie de
activităţi (fizice şi economice), menite să ducă la transferarea în natură a mărfurilor de la
vânzător la cumpărător şi încasarea contravalorii lor.
5.1.1 Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul terestru
Transportul rutier – contractul de transport tip „C.M.R”
Contractul de transport tip „C.M.R” se aplică oricărui transport internaţional de
mărfuri, în cazul în care pentru un astfel de transport a fost încheiat un contract de transport
de mărfuri pe şosele, cu titlu oneros, cu vehicule, dacă locul primirii mărfurilor şi locul
prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt situate în două ţări diferite,
din care cel puţin una este ţara contractantă, independent de domiciliul şi de naţionalitatea
părţilor contractante.
Contractul de transport tip „C.M.R” care se prezintă sub forma scrisorii de trăsură, se
consideră încheiat atunci când marfa a fost încărcată în autocamion, iar conducătorul auto a
semnat scrisoarea de trăsură de preluare a mărfii. Scrisoarea de trăsură se întocmeşte în trei
exemplare semnate atât de predător cât şi de cărăuş.

66
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoţeşte marfa până la destinaţie,

iar al treilea exemplar rămâne la transportator. Scrisoarea de trăsură se întocmeşte pentru
fiecare autocamion în parte, chiar dacă lotul de marfă expediat este mai mare şi se încarcă pe
mai multe autocamioane aparţinând aceluiaşi cărăuş.
Scrisoarea de trăsură trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele elemente:
· numele şi adresa expeditorului;
· locul şi data întocmirii scrisorii de trăsură;
· numele şi adresa transportatorului;
· locul şi data primirii mărfii pentru transport;
· locul prevăzut pentru eliberarea mărfii;
· numele şi adresa destinatarului mărfii;
· denumirea curentă a mărfii şi felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase se va
indica denumirea general recunoscută;
· numărul coletelor, menţionându-se şi marcajele respective;
· cantitatea exprimată în kilograme precum şi în alte unităţi după caz;
· instrucţiuni privind formalităţile vamale;
· menţiunea că transportul respectiv este supus regimului stabilit prin C.M.R şi nici
unei alte cauze contrare;
· valoarea declarată a mărfii;
· instrucţiunile expeditorului către transportator cu privire la conservarea calităţii
mărfii în timpul transportului;
· lista documentelor remise transportatorului pentru ca acesta să răspundă în caz de
rătăcire sau deteriorare a lor.
Transportatorul este obligat să constate la încărcare, prin conducătorul auto starea
aparentă a mărfii şi ambalajelor, precum şi exactitatea numărului de colete în baza
observaţiilor şi a constatărilor făcute. El poate înscrie anumite remărci pe scrisoarea de
trăsură, remărci care pot conduce la refuzul de plată a mărfii de către destinatar sau la pretenţii
şi reclamaţii faţă de încărcător.
Pentru ca un transport să se deruleze în trafic rutier internaţional trebuie ca încărcătura
să fie însoţită, în afara scrisorii de trăsură şi de alte documente care privesc organele sanitar-
veterinare, de poliţie şi grănicereşti, financiare, precum şi alte organe şi organisme
guvernamentale. Aceste documente sunt prevăzute în reglementările internaţionale
multilaterale sau bilaterale, precum şi în legislaţia internă a ţărilor de tranzit şi a ţărilor de
destinaţie. Sunt de menţionat:
1. Documente referitoare la conducătorul auto: permis de conducere; paşaport; carnet
BUCH privind evidenţa perioadelor de lucru şi odihnă.
2. Documente referitoare la autovehicul: foaie de parcurs; diagrama tahograf; certificat
de agreare; carnet de trecere prin vămi CPD; autorizaţie de transport internaţional.
3. Documente referitoare la marfă: scrisoare de transport internaţional tip C.M.R;
carnet TIR; certificat ATP pentru mărfuri perisabile; documente şi instrucţiuni privind
transportul mărfurilor periculoase (dacă este cazul).

67
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

Transportul rutier sub acoperirea carnetului TIR este reglementat de „Convenţia

Vamală referitoare la Transporturile Internaţionale de Mărfuri sub acoperirea Carnetului
TIR”, încheiată la 15.01.1959, la care România a aderat în anul 1963.
Carnetul TIR se va întocmi de transportator, expeditor şi organele vamale, într-un
singur exemplar pentru fiecare vehicul sau container sau un singur carnet TIR pentru mai
multe vehicule sau containere.
Acest carnet va fi valabil pentru o singură călătorie. El va conţine cel puţin numărul de
volete detaşabile pentru luarea în evidenţă şi descărcare necesare pentru efectuarea
transportului în cauză.
Pe lângă carnetul TIR documentele care îl însoţesc sunt:
a) documentele de însoţire a mărfii;
b) scrisoarea de transport internaţional;
c) certificatul de agreare vamală (dacă circulă sub Convenţia TIR);
d) autorizaţii emise de Ministerul Transporturilor din ţările de tranzit sau de destinaţie.
Facilitarea acestui carnet TIR permite trecerea prin punctele de frontieră de intrare/ieşire ale
ţărilor membre fără control vamal.
Transportul feroviar – scrisoare de trăsură tip „C.I.M”
Odată încheiată încărcarea mărfii, predătorul mărfii trebuie să se ocupe de perfectarea
documentelor privind expedierea, în primul rând a scrisorii de trăsură internaţională. Pentru
fiecare vagon de marfă expediat se completează de către expeditor un set de scrisori de trăsură
feroviară internaţională.
Scrisoarea de trăsură model C.I.M cuprinde următoarele file:
- originalul scrisorii de trăsură, însoţeşte transportul şi se eliberează destinatarului
odată cu marfa;
- foaia de expediţie, care se întocmeşte într-un număr de exemplare egal cu numărul de
căi ferate (din diferite ţări) participante la transport, este oprită de fiecare cale ferată
participantă şi de staţia de destinaţie, câte un exemplar şi serveşte la decontarea transportului
între companiile de cale ferată;
- avizul şi adeverinţa de primire, care însoţeşte marfa până la destinaţie, constituie
documentul privitor la primirea mărfii de către destinatar;
- duplicatul scrisorii de trăsură, care se eliberează predătorului, constituie dovada
expedierii mărfii, a preluării de către acesta a taxelor pe transport şi este documentul utilizat la
bancă pentru încasarea contravalorii mărfii expediate;
- copia scrisorii de trăsură, care rămâne la staţia de expediere a mărfii.

O scrisoare de trăsură feroviară internaţională cuprinde în principal următoarele date:

numele şi adresa expeditorului; denumirea staţiei de expediţie; denumirea mărfii; numele şi
adresa destinatarului; greutatea mărfii, numărul coletelor şi marcajul acestora; numărul
vagonului, iar la vagoanele particulare şi ţara de origine a acestora; enumerarea detaliată a
documentelor (specificaţii ale mărfurilor, factura comercială şi cea consulară, certificatele de
origine, de calitate, sanitar, fitopatologice, veterinar) care însoţesc marfa, inclusiv cele cerute
de organele vamale şi alte autorizaţii şi care sunt anexate la scrisoarea de trăsură; ştampila cu
dată a staţiei de expediţie, dată care confirmă livrarea mărfii.

68
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

O parte din aceste date se regăsesc în Dispoziţia de Transport şi Vămuire,

încărcătorului mărfii revenindu-i sarcina de a le pune de acord cu datele concrete apărute cu
ocazia încărcării mărfii în vagon.
În cazul în care vânzătorul realizează exportul direct, acesta va completa rubrica cu
privire la valoarea mărfii livrate numai la solicitarea expresă a cumpărătorului, iar cheltuielile
tarifare suplimentare aferente le va include în preţul extern al mărfii. Dacă mărfurile circulă
pe roţi proprii se va întocmi o scrisoare de trăsură separată, pe care se va trece seria (numărul)
vagonului respectiv.
După încărcarea mărfii în vagon şi perfectarea documentelor privind expedierea
mărfii, predătorul acesteia trebuie să prezinte staţiei de cale ferată scrisoarea de trăsură
împreună cu toate documentele care vor însoţi marfa în timpul transportului (menţionate
expres în scrisoarea de trăsură).
După încheierea contractului de transport, expeditorul primeşte duplicatul scrisorii de
trăsură (exemplarul 4 în cazul C.I.M) şi copii ale documentelor care însoţesc marfa,
ştampilate de cărăuş. Vagonul sigilat este preluat de calea ferată şi expediat.
5.1.2 Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul maritim şi fluvial
Conosamentul
Nu se poate spune cu exactitate când au început să fie utilizate conosamentele, cu toate
că au fost descoperite documente care confirmau că diferite tipuri de mărfuri au fost încărcate
la bordul navelor de peste o mie de ani.
Necesitatea transferului titlului de proprietate înainte ca mărfurile să ajungă la
destinaţie a fost generată de dezvoltarea comerţului şi de creşterea continuă a complexităţii
tranzacţiilor comerciale. Astfel, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, conosamentele deveniseră
titluri reprezentative ale mărfurilor şi puteau fi transferate înainte de sosirea navei la
destinaţie. Odată cu transferul conosamentelor se transferă şi dreptul de proprietate asupra
mărfurilor.
Conosamentul ca dovadă a existenţei contractului de transport
În mod uzual, înainte de încărcarea mărfurilor pe o navă, există negocieri între
navlositor şi armator, negocieri ce se pot finaliza cu încheierea unui contract (fie el un
contract de navlosire sau un „booking-note”) sau doar cu o înţelegere verbală.
Conosamentul ce se va emite, după preluarea mărfurilor către transport de către cărăuş
sau după ce acestea vor fi încărcate pe navă, trebuie să fie în strictă conformitate cu termenii
acestei înţelegeri.
Deoarece emiterea conosamentului este ulterioară înţelegerii dintre navlositor şi
armator, se spune că din punct de vedere legal, conosamentul este o dovadă a existenţei
contractului de transport. Pentru a clarifica această funcţie a conosamentului, vom analiza
următoarele relaţii contractuale:
a) în situaţia în care nu există contract de navlosire: relaţia dintre cărăuş şi încărcător;
relaţia dintre cărăuş şi posesorul conosamentului, altul decât încărcătorul.
b) în situaţia în care există un contract de navlosire: relaţia dintre cărăuş şi navlositor; relaţia
dintre cărăuş şi posesorul conosamentului, altul decât navlositorul.

69
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

Relaţia dintre cărăuş şi încărcător

În cazul navigaţiei de linie, încărcătorul sau un agent al acestuia încheie un „booking-
note” cu o companie de linie, iar conosamentul ce se emite, nu este contractul de transport
dintre armator şi încărcător.
Conosamentul este însă o excelentă dovadă a termenilor şi condiţiilor contractuale
agreate de cele două părţi înainte de emiterea conosamentului. Atâta timp cât conosamentul se
află în posesia încărcătorului, acesta poate aduce dovezi prin care termenii conosamentului
pot fi modificaţi pentru a fi în concordanţă cu termenii şi condiţiile agreate înainte de emiterea
conosamentului.
Relaţia dintre cărăuş şi posesorul conosamentului, altul decât încărcătorul În
momentul în care conosamentul ajunge în mâna unui terţ, acesta conţine termenii şi condiţiile
contractului de transport. Nici una dintre părţi nu poate aduce dovezi prin care termenii
contractului de transport pot fi modificaţi sau contrazişi.
Relaţia dintre cărăuş şi navlositorul posesor al conosamentului Atunci când
navlositorul devine şi posesor al conosamentului, conosament îşi pierde funcţia de dovadă a
contractului de transport, el fiind doar document ce atestă că mărfurile au fost preluate spre
transport de către cărăuş.
Drepturile şi obligaţiile navlositorului şi armatorului sunt guvernate de contractul de
navlosire încheiat între cele două părţi. Conosamentul emis nu poate modifica termenii şi
condiţiile contractului de navlosire decât în situaţia în care acest lucru este expres prevăzut în
contractul de navlosire.
Relaţia dintre cărăuş şi posesorul conosamentului, altul decât navlositorul
Această este relaţia cea mai dificilă, deoarece cele mai multe conosamente emise pe
piaţa tramp conţin diverse clauze de încorporare a termenilor, condiţiilor, libertăţilor şi
excepţiilor din contractele de navlosire.
În situaţia în care conosamentul nu face referire la un contract de navlosire, acesta este
documentul ce conţine termenii şi condiţiile ce reglementează drepturile şi obligaţiile
cărăuşului şi pe cele ale posesorului conosamentului. În situaţia în care termenii şi condiţiile
menţionate în conosament impun obligaţii mai mari asupra cărăuşului decât cele înscrise în
contractul de navlosire, cărăuşul are dreptul de a cere de la navlositor compensaţii pentru
daunele suferite, dar pentru care nu ar fi fost responsabil pe baza contractului de navlosire.
Conosamentul ca titlu de valoare
Există câteva motive plauzibile pentru care conosamentul are această funcţie, de titlu
de valoare. Pentru a explica această funcţie a conosamentului, se va considera că s-a încheiat
un contract de vânzare-cumpărare internaţională în condiţia de livrare F.O.B („Free On
Board”).
Vânzătorul nu doreşte să piardă posesia mărfurilor până în momentul în care se
încasează contravaloarea lor, cumpărătorul se află pe o poziţie similară, în sensul că nu
doreşte să plătească preţul mărfurilor fără a fi în posesia acestora şi fără a şti dacă mărfurile
sunt în concordanţă, din punct de vedere cantitativ şi al stării şi condiţiei aparente, cu
prevederile contractului de vânzarecumpărare încheiat. Documentul care satisface cerinţele
vânzătorului, cât şi pe cele ale cumpărătorului este conosamentul.

70
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

5.1.3 Reguli de completare a conosamentului

Pentru a înţelege mai bine ce informaţii se înscriu în conosament şi care este rolul
acestora, în cele ce urmează se prezintă unul dintre cele mai utilizate tipuri de conosamente,
„Congebill” ediţia 1994. Principalele elemente ale acestui tip de conosament sunt enumerate
în cele ce urmează.
1. Încărcător
În această rubrică se înscriu numele şi adresa încărcătorului. Acesta este de cele mai
multe ori exportatorul, însă, în funcţie de condiţiile contractuale, se poate înscrie la această
rubrică un intermediar sau chiar primul cumpărător al mărfii.
2. Primitor
Informaţiile înscrise la această rubrică nu interesează, în mod deosebit, comandantul
navei la momentul semnării conosamentului, aceasta fiind o problemă ce priveşte vânzătorul
şi cumpărătorul mărfurilor. În această rubrică se pot înscrie:
- numele primitorului, caz în care conosamentul devine un conosament nominativ şi îşi
pierde una din cele trei funcţii şi anume pe cea de titlu de valoare;
- cuvintele „to order”, urmate sau nu de numele primitorului sau al unei bănci, caz în
care conosamentul devine un conosament la ordin.
3. Portul de încărcare
Pentru cumpărător originea mărfurilor poate avea o importanţă deosebită, iar portul de
încărcare poate da indicii cu privire la originea mărfurilor. Portul de încărcare poate fi
important şi pentru a stabili dacă transportul respectiv este supus Regulilor da la Haga, Haga-
Visby sau Hamburg. Comandantul trebuie să se asigure că portul de încărcare este înscris în
conosament, însă el nu are nici o responsabilitate în ceea ce priveşte verificarea originii
mărfii.
4. Portul de descărcare
În mod uzual în conosament se înscrie un singur port de descărcare, însă există şi
situaţii, în special în transportul produselor petroliere, în care încărcătorul sau navlositorul, are
opţiunea de a nomina portul de descărcare după plecarea navei din portul de încărcare. După
nominarea portului de descărcare, armatorul are obligaţia de a proceda către acel port, dacă nu
există un pericol care să împiedice nava să ajungă în acel port. Se poate întâmpla ca în
conosament să se înscrie un port de descărcare ce se află în afara zonei din care navlositorul
poate nomina portul de descărcare conform contractului de navlosire. În acest caz,
comandantul are dreptul să refuze semnarea conosamentului şi are obligaţia de a-l informa pe
armator asupra acestei probleme.
5. Descrierea mărfurilor de către încărcător. Greutatea brută.
Cumpărătorul mărfii se bazează pe faptul că în conosament marfa este descrisă cât mai
exact din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Informaţiile pe care cărăuşul este obligat să le
înscrie la această rubrică sunt cele referitoare la marcajul mărfii, la numărul de colete sau la
greutatea mărfii, precum şi la starea şi condiţia aparentă a mărfii.

71
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

Marcajul mărfii în conosament se înscriu toate elementele de identificare ale mărfii,

aşa cum au fost ele avizate de încărcător înainte de începerea încărcării, dacă acestea sunt
vizibile pe mărfuri sau pe ambalajul acestora. Încărcătorul poate fi ţinut răspunzător pentru
descrierea incorectă a mărfurilor, în situaţia în care cărăuşul va suferi pierderi datorită
incorectitudinii informaţiilor furnizate.
Numărul de colete, bucăţi sau greutatea mărfii – cărăuşul trebuie să depună toate
eforturile pentru a verifica acurateţea informaţiilor primite de la încărcător cu privire la
cantitatea de marfă ce se va încărca.
Starea şi condiţia aparentă a mărfii – prin înscrierea în conosament a unor expresii cu
privire la starea şi condiţia aparentă a mărfurilor se are în vedere prezentarea cât mai exactă a
aspectului exterior al mărfii, deoarece comandantul poate doar viziona marfa. Singura
promisiune pe care o face cărăuşul, prin conosament, este aceea că marfa va fi livrată în
aceeaşi stare şi condiţie aparentă în care a fost preluată spre transport.
Mărfurile includ şi ambalajul şi de aceea, dacă ambalajul prezintă deficienţe, acestea
trebuie menţionate în conosament. Numărul de colete sau de bucăţi ce prezintă deficienţe
trebuie înscris cât mai exact în conosament.
6. „din care (cantitatea) pe punte, pe riscul încărcătorului; cărăuşul nefiind responsabil
pentru pierdere şi avariere, indiferent de cauza ce le-a provocat”
Transportul mărfii pe punte fără acordul încărcătorului sau fără a exista un obicei ca
aceste mărfuri să se transporte, în mod uzual, pe punte este o gravă încălcare a contractului de
transport. Dacă în conosament este înscris în mod expres că marfa este în mod efectiv
încărcată pe punte, este foarte important să se înscrie şi faptul că marfa este în mod efectiv
încărcată pe punte.
7. Navlu plătibil în conformitate cu prevederile contractului de navlosire datat ……
Dacă nava este exploatată pe baza unui contract de navlosire, este foarte important ca
data la care a fost încheiat acest contract să fie înscrisă în conosament. Dacă nava este
exploatată doar pe baza unui contract de navlosire pe voiaj, în conosament se înscrie data la
care acesta a fost finalizat. Dacă nava este exploatată pe baza unui contract de navlosire pe
timp situaţia este puţin mai delicată, în sensul că din punctul de vedere al armatorului, cel mai
potrivit este ca în conosament să se înscrie data contractului de navlosire pe timp, deoarece
armatorul nu are cunoştinţă de contractul de navlosire pe voiaj pe care l-a încheiat
navlositorul cu un sub-navlositor, iar din punctul de vedere al sub-navlositorului este necesar
a se înscrie data contractului de navlosire pe voiaj, deoarece acesta nu are cunoştinţă de
termenii contractului de navlosire pe timp.
8. Navlu în avans. Sume primite din navlu
Această rubrică este foarte rar completată şi atunci când se completează ea conţine
sumele primite de armator de la navlositor ca avans din navlu.
9. Timpul utilizat la încărcare…… zile …….. ore
Această rubrică este foarte rar completată. Dacă nava este exploatată pe baza unui
contract de navlosire, comandantul nu poate refuza semnarea conosamentului doar pentru
faptul că nu este de acord cu timpul utilizat la încărcare menţionat în conosament.
72
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

10. Încărcat în portul de încărcare (numele portului) în stare şi condiţie aparent bună, la
bordul navei (numele navei), spre a fi transportate în portul de descărcare (numele portului)
sau atât de aproape cât nava poate descărca în siguranţă mărfurile menţionate mai sus
În cele mai multe conosamente este prevăzut că nava va descărca în portul de
descărcare sau atât de aproape cât poate ajunge în siguranţă, ceea ce înseamnă că dacă nava
nu poate ajunge în acel port, de obicei din motive de siguranţă a navigaţiei, comandantul are
dreptul să descarce marfa în alt port.
11. Greutatea, volumul, calitate, cantitate, condiţia, conţinutul şi valoarea necunoscute
Aşa cum s-a precizat şi la punctul (5), validitatea unei astfel de clauze depinde de
modul în care marfa este descrisă de către încărcător. Aşa cum este utilă pentru mărfurile în
colete, legături sau bucăţi şi nu are nici o valoare în cazul mărfurilor în vrac.
12. Navlu plătibil la ….
La această rubrică se înscrie locul în care se plăteşte navlul.
13. Numărul conosamentelor originale
În mod tradiţional, conosamentele sunt emise în trei exemplare originale, însă aceasta
nu este o regulă şi încărcătorul poate solicita numărul de exemplare pe care îl doreşte, cu
condiţia ca acesta să fie înscris în această rubrică. Fiecare conosament poartă un număr situat
în colţul din dreapta sus. De obicei, conosamentele sunt numerotate în funcţie de portul de
destinaţie în sensul că pot exista două conosamente, emise în portul de încărcare, ce poartă
acelaşi număr dacă mărfurile la care se referă se descarcă în porturi diferite, dar nu pot exista
două conosamente ce poartă acelaşi număr, dacă mărfurile se descarcă în acelaşi port, chiar
dacă mărfurile au fost încărcate în porturi diferite.
14. Locul şi data emiterii
Data emiterii conosamentului este foarte importantă deoarece, în funcţie de aceasta, se
poate stabili dacă încărcătorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contractul de vânzare -
cumpărare. Data emiterii conosamentului trebuie să fie data la care s-a terminat încărcarea
mărfurilor descrise în conosament. Înscrierea în conosament a unei date anterioare sau
posterioare nu trebuie acceptată de către comandant sau cărăuş deoarece ea poate genera o
serie de dispute ulterioare şi cărăuşul poate fi ţinut răspunzător pentru toate pagubele suferite
de cumpărătorul mărfii.
În cazul în care nava a încărcat mai multe loturi de marfă într-un port, încărcătorul are
dreptul de a solicita emiterea conosamentelor imediat ce se termină încărcarea fiecărui lot, iar
comandantul navei nu are dreptul să condiţioneze semnarea conosamentelor de încărcarea
întregii cantităţi de marfă din portul respectiv.
Locul în care se emit conosamentele este de obicei portul de încărcare, însă acest lucru
nu este obligatoriu şi există situaţii în care conosamentele se emit în alt loc decât portul de
încărcare.
15. Semnătura
Navele sunt adesea exploatate pe baza contractelor de navlosire şi de multe ori în
funcţie de persoana care a semnat conosamentul se determină identitatea cărăuşului.

73
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

Conosamentul poate fi semnat de către comandantul navei, armator, agentul

armatorului, navlositor şi agentul navlositorului. În situaţia în care nava este exploatată pe
baza unui contract de „bare-boat” (închiriere), conosamentul nu poate fi semnat în numele
armatorului, ci doar în numele navlositorului de „bare-boat” sau al unui alt sub-navlositor.
Dacă nava este exploatată pe baza unui contract de navlosire pe timp, atunci
navlositorul are dreptul de a încheia contracte de navlosire pe voiaj sau pe timp. În
conosamentele ce se emit apar ca fiind cărăuş, armatorul sau navlositorul. Dacă armatorul este
înscris ca fiind cărăuş şi conosamentul este semnat de comandant sau de agentul navei, atunci
nu există nici un dubiu cu privire la identificarea părţii pe care proprietarul conosamentului,
altul decât sub-navlositorul, o poate ţine responsabilă pentru pagubele produse mărfii, acesta
fiind armatorul.
5.1.4 Tipuri de conosamente
Deşi, în realitate există două tipuri importante de conosamente, şi anume
conosamentele folosite în transportul convenţional, adesea supuse unui contract de navlosire
şi conosamentele folosite în transportul de linie, în funcţie de prevederile conosamentului se
mai folosesc o serie de denumiri referitoare la conosamente.
a) Conosamente convenţionale – mărfurile generale şi mărfurile vrac se transportă cu
nave, exploatate în sistem tramp, ce sunt angajate pe baza unor contracte de navlosire.
Particularitatea acestor documente este aceea că în ele sunt de obicei incluşi termenii şi
condiţiile, libertăţile şi excepţiile contractelor de navlosire.
b) Conosamente de linie – mărfurile generale, în parţi mici se transportă de regulă cu
nave de linie. Liniile de navigaţie îşi stabilesc condiţiile de transport pe care le publică şi le
înscriu în conosamente. Aceste condiţii de transport sunt, de obicei, nenegociabile şi
încărcătorilor li se solicită să le accepte sau să caute o altă linie de navigaţie care să le
transporte mărfurile.
c) Conosamentul nominativ – acest tip de conosament are la rubrica „consignee”
menţionat numele unei firme sau al unei persoane şi aceasta este singura îndreptăţită să
solicite armatorului să-i predea mărfurile înscrise, în cantitatea indicată.
Un asemenea tip de conosament se transferă mai greu în timpul executării
transportului, întrucât persoana înscrisă în acest document trebuie să întocmească un act de
cesiune, pe care apoi să-l notifice comandantului navei, acesta neavând dreptul să elibereze
marfa decât persoanei nominate.
d) Conosamentul la ordin – acest tip de conosament are menţionate la rubrica
„consignee” cuvintele „to order” (la ordinul) urmate sau nu de numele unei firme sau
persoane (destinatarul mărfii, încărcătorul sau o bancă), pe care îl poate transmite unei alte
persoane. Operaţiunea de transmitere a proprietăţii asupra conosamentului poartă denumirea
de andosare. Modul de transmitere al conosamentului la ordin este asemănător cu cel al
transmiterii cambiilor.
e) Conosamentul la purtător – este la purtător atunci când la rubrica „consignee” sunt
înscrise cuvintele „la purtător”. Un astfel de titlu este prin excelenţă negociabil, dar utilizarea
lui prezintă şi un considerabil pericol, deoarece, prin natura lui, conosamentul la purtător
îndreptăţeşte pe oricare posesor să solicite marfa, iar comandantul este obligat să predea
marfa posesorului acestuia.

74
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

f) Conosamentul „încărcat la bord” – acest conosament indică faptul că marfa a fost

încărcată la bordul navei.
g) Conosamentul „primit spre încărcare” – în acest caz, cărăuşul eliberează un
conosament cu menţiunea „primit spre încărcare” pentru mărfuri care nu sunt încărcate, dar
care sunt preluate de cărăuş pe răspunderea sa. Acest tip de conosament se foloseşte mai ales
în transportul mărfurilor cu nave de linie. Conosamentele de acest tip sunt admise în practica
bancară ca documente negociabile, dacă acest lucru nu se interzice în mod expres sau dacă se
solicită, prin contract sau credite documentare, un conosament „încărcat la bord”.
h) Conosamentul fără transbordare – în cazul transporturilor directe, respectiv cu
acelaşi mijloc de transport din portul de încărcare până la portul de destinaţie, se eliberează un
conosament fără transbordare. Această precizare se face, de regulă, atunci când transportul se
poate efectua şi în mod indirect cu transbordare printr-un port intermediar.
i) Conosament cu transbordare – pentru părţile mici de marfă, nefiind economic a
angaja întreaga capacitate de încărcare a unei nave, transportul se efectuează cu transbordare
într-un port intermediar, în care există un flux mai mare de marfă.
j) Conosamentele eliberate de agenţii cărăuşului– în unele porturi cărăuşii au
reprezentanţi diferiţi, agenţi de încărcare sau case de expediţii care preiau marfa de la
încărcător, eliberând în schimb conosamente în numele cărăuşului pe care îl reprezintă.
k) Conosamente eliberate de operatorii multimodali şi case de expediţie
internaţională – aceste conosamente acoperă întreg lanţul de transport al mărfii de la fabrica
vânzătorului până la destinatar.
l) Conosamentul oceanic sau maritim – acest tip de conosament acoperă transportul
dintr-un port maritim de încărcare până la portul de descărcare.
m) Conosamentul direct – odată cu dezvoltarea transportului din poartă în poartă, mai
ales în cazul transportului containerizat, se utilizează conosamente directe. Acestea acoperă
întreaga distanţă de transport, respectiv distanţa de transport, respectiv distanţa de la locul de
încărcare, indiferent de modalitatea de transport şi mijlocul de transport folosit.

Scrisoarea de trăsură maritimă („Seawaybills”) este un document nenegociabil ce

atestă că marfa a fost primită spre încărcare sau a fost încărcată la bord. Faptul că este un
document nenegociabil o face să difere de conosament. Unul din principalele avantaje ale
acestui document este acela că se reduce posibilitatea de fraudă.
Cu toate că în primul rând scrisoarea de trăsură este un document ce atestă că marfa a
fost primită spre încărcare sau a fost încărcată la bord, ea este şi o dovadă a existenţei
contractului de transport.
Forma scrisorii de trăsură este similară cu cea a conosamentului, cu deosebirea că pe
document sunt imprimate cuvintele „Non-Negotiable Waybill”. Organizaţiile ce tipăresc
astfel de documente, precum BIMCO („Baltic and International Maritime Comitee”) şi cei
mai importanţi armatori, încearcă să deosebească scrisorile de trăsură de conosamente şi
pentru aceasta folosesc culori diferite pentru scrisorile de trăsură.
Scrisoarea de trăsură poate fi de asemenea utilizată în situaţiile în care durata
transportului este scurtă, comparativ cu timpul necesar conosamentului să ajungă de la
încărcător la primitor pe canalul bancar. Din moment ce durata transportului este scurtă, este

75
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

foarte puţin probabil ca primitorul să dorească să revândă marfa cât timp aceasta se află în
tranzit.
Utilizarea scrisorii de trăsură prezintă avantaje pentru încărcători, primitori şi în
special pentru armatori, care pot livra marfa persoanei care dovedeşte că este cea înscrisă în
acest document. Scrisoarea de trăsură poate fi ţinută la bord şi după ce primitorul îşi declină
identitatea pe care comandantul sau agentul armatorului o verifică cu cea înscrisă în scrisoarea
de trăsură, eliberează marfa şi în acest fel scrisoarea de trăsură se întoarce la funcţia de
document ce atestă că marfa a fost livrată primitorului. În cazul acestor documente nu este
necesar a se întocmi mai multe copii şi primitorul nu are obligaţia de a prezenta un exemplar
pentru eliberarea mărfii.
Pentru primitor se evită întârzierea formalităţilor vamale şi livrarea mărfurilor datorită
lipsei conosamentelor originale şi astfel se evită contrastaliile şi cheltuielile de închiriere a
spaţiilor de depozitare în porturi până la sosirea conosamentelor originale.
Tot ce are de făcut primitorul în acest caz este să furnizeze dovezi cu privire la
identitatea sa şi eventual să plătească navlul şi alte taxe necesare pentru a intra în posesia
mărfii.
Scrisoarea de trăsură se utilizează cu precădere în următoarele situaţii:
Transporturi ale companiilor multinaţionale care transportă mărfuri de la o fabrică
proprie la o altă fabrică proprie situată în altă ţară;
Transportul unor obiecte ce nu fac subiectul unui contract de vânzare-cumpărare:
pentru expoziţii, muzee, obiecte personale;
Mărfuri ce sunt vândute pe baza unui credit documentar;
Mărfuri ce ajung la destinaţie înaintea documentelor.
Utilizarea scrisorii de trăsură se răspândeşte tot mai mult, în special în cazul mărfurilor
ce se transportă pe distanţe scurte peste Atlantic. De asemenea, creşterea importanţei
transportului din poartă în poartă, conduce la utilizarea pe scară largă a scrisorilor de trăsură,
deoarece, posesorul conosamentului nu se prezintă la dana în care soseşte nava cu un
exemplar original al conosamentului. În mod uzual scrisorile de trăsură nu sunt supuse
Regulilor de la Haga sau regulilor Haga-Visby.
5.1.5 Modalităţi folosite în transportul multimodal
FCL („full container load”) – reprezintă serviciul de transport din poartă în poartă.
Mărfurile sunt încărcate la locul de producţie de către furnizor, vămuite cu această
ocazie la export, după care containerul este transportat cu diverse mijloace (rutier, feroviar,
maritim) până ajunge la destinaţia finală. În toată această perioadă, containerul este sigilat şi
nimeni nu umblă la marfă, el fiind însoţit de un document de transport multimodal (de regulă
un conosament nenegociabil), valabil pentru oricare din mijloacele de transport cu care a
călătorit containerul încărcat până la destinaţia finală. La primirea containerului de la ultimul
cărăuş, destinatarul va proceda la vămuirea mărfii şi va returna documentul de transport
multimodal în original emitentului acestuia, confirmând prin aceasta primirea în bune
condiţiuni a containerului încărcat cu mărfurile ce-i sunt destinate.
LCL („less container load”) – reprezintă serviciul de transport de la un terminal de
containere (CFS) la alt terminal, expeditorul (exportatorul) mărfii trebuind să aducă şi să

76
 UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

predea marfa operatorului de transport multimodal în terminalul acestuia. Operatorul (OTM)

va încărca marfa în containere, se va îngriji, la cerere de efectuarea formalităţilor vamale de
export şi va expedia containerele respective către un alt terminal unde, printr-un corespondent
(reprezentant) al său va elibera mărfurile destinatarilor acestora, care vor efectua formalităţile
vamale de import pentru a putea părăsi terminalul cu mărfurile în cauză.
CFS („container freight station”) – este un loc special amenajat în terminalul
operatorului de transport multimodal, unde mărfurile livrate în condiţia „less container load”
sunt predate şi preluate de către exportator sau importator. De regulă, este prevăzut cu un
depozit sub supraveghere vamală (antrepozit vamal public), destinat efectuării formalităţilor
vamale şi păstrării mărfurilor în condiţii de deplină siguranţă până la expedierea lor cu un
container sau eliberarea lor către destinatari după sosirea lor. Pentru depozitarea containerelor
(goale sau încărcate) în cadrul unui terminal de containere, se repartizează un loc special
amenajat denumit „container yard”, unde , containerele goale sau cele încărcate în sistem „full
container load” sunt preluate în terminal, depozitate şi apoi predate cărăuşilor în vederea
expedierii la destinaţie.
De reţinut, că în conformitate cu prevederile Convenţiei Vamale TIR, pentru tranzitul
vamal al containerelor poate fi utilizat un carnet TIR, procurarea acestuia şi răspunderea
pentru corecta utilizare revenind Operatorului de Transport Multimodal.

Temă pentru studiu.

5.1.6. TESTE DE AUTOEVALUARE

…..

5.1.7. LUCRARE DE VERIFICARE

...

5.1.8. RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

77
UI 5: Documentele utilizate în expedierea mărfurilor în transportul multimodal

5.1.9. BIBLIOGRAFIE

…..

78