te iubesc, puișorul meu drag.

Test (Analize gramaticale, literare și stilistice)

”Mama se ridică binișor

Și se așeză pe mormânt.
Privește buruienile care au crescut între timp,
Ascultă ciorile.
Vede crucile cum stau să se dărâme,
Observă morminte noi și alte crăpături
În zidul bisericii.

Și când își aruncă ochii, na! c-a dispărut

Ulmul din vârful dealului, de pe mejdina noastră,
De stăteau oamenii la umbră,
Când așternea ea masa pe pământ, vara.
Fața de masă, de cânepă, fixată la colțuri
Cu bulgări de pământ. Și pe ea așeza bucatele,
Aduse cu banița în cap,
C-o mână ținând de baniță, și în cealalată cărând
Ulciorul cu apă.
Suia, ei! era greu, dar ce să facă...
Și ulmul pentru asta era acolo, în buza dealului,
Deasupra Săliștii – asta era misunea lui:
Să facă umbră, vara când mănâncă oamenii.
Oftau când se așezau jos.
Dar măcar ședeau la umbră.

Și cum de l-au tăiat? Unde-o fi dispărut?

Și ulmul aude gândul ei.

Locul unde a fost se neliniștește, fosta umbră
Se agită și copacul apare falnic și se întrupează
Numărându-și cercurile, foșnind din cercuri,
Acoperind cu coroana imensă
Imaginea Săliștei din vale.

Se dau înapoi întâmplările lui.

Se zăresc tăietorii izbind cu securea trunchiul tare,
Nădușind, glumind și ferindu-se
De așchiile care sar ca schijele.
Cade. E curățat de crengi și cărat în sat
Cu șase perechi de boi. Nu încape în curte.
E lăsat la poartă.

Apoi o ploaie grozavă.

Curg ududoaiele, se varsă vâlcelele.
Răculețul, Guura Racului, Bisa, Ungureanca,
Se varsă valea a mare, ca niciodată.
Și ulmul e încins de puhoaie
Și luat pe sus, plutește, alunecă,
Sar vreo doi oameni și îl proptesc
De alt copac, tocmai când era gata să alunece
În marele fluviu al văii.

Apoi, zboară și prinde rădăcini,

La locul lui.
Acum stă falnic, acolo sus, pe creastă,
Ca pe vremuri.
Se uită în jur și întreabă:
- Unde sunt oamenii? Secerătorii? Prășitorii?
Culegătorii de porumb, de floarea soarelui?
Cetele harnice, vesele, mișunând ca albinele,
Femei întrecându-se, care ajunge mai repede
La capul locului și la vremea mesei
Năzuind să se așeze la umbra mea?

Unde e Nicolița, care venea

Cu banița în cap și cu ulciorul de apă în mână
Cu de mâncare pentru zece-cincsprezece oameni?

Și mama, rezemată de propria-i cruce,

Semănând cu cea din poză,
Vede – ce minune! – ulmul la loc.
Când? Cum a apărut? Că adineaori nu era?
Locul – ca înainte, cu mejdinile vechi.
Se vede pe ea însăși, cu banița în cap
Și cu ulciorul ăl mare în mână,
Gâfâind printre rândurile de porumbi,
Or prin grâu, urcând coasta.

Sare Nea Florea și-i ajută să pună banița jos,

Țața Mări îi ia ulciorul.
Ea oftează de ușurare
Și începe să întindă șervetul, scoate oalele,
Bâjbele cu mâncare, străchinile, lingurile, sarea.
Femeile, bărbații, copiii, se strâng
Dejghinați de muncă.
Ilie al Floarei s-a întins pe pământ, cu fața-n sus
Și încearcă să privească prin frunzișul des
Cerul încins ca sticla de lampă.
”Ți-ai putea aprinde țigara de la cer –
Așa dogorește. ”
Mama se uită tot mai uimită la ulm,
Ulmul nostru.
Și ulmul o vede că îl vede.
”Doamne, cum nu trece vremea! ” oftează.
”Credeam că vremea trece, dar ea nu trece.
Nu trece neam. Nu, nu trece. ”
Ulmul fericit, foșnește că așa e –

Și dispar amândoi, într-o clipă:

Mama de pe mormântul ei
Și ulmul de pe coastă. ”
(Marin Sorescu, La Lilieci)

1. Să se împartă textul în propoziții, să se arate felul lor și relațiile dintre ele;

2. Într-o compunere de 25-30 de rânduri, comentați poemul de mai sus;
3. Realizați, în 10-15 rânduri, un portret al mamei, așa cum reiese din acest text;
4. Care este simbolul central al textului?... Explicați de ce poetul a realizat o alegorie prin
care prezintă în paralel viața mamei sale și a comunității din care face parte cu existența
ulmului;
5. Ce anume recuperează pentru poet amintirea?... Explicați în 10-12 rânduri care sunt
motivele pentru care poetul rememorează momentele trecute ale existenței sale;
6. Care sunt cele patru etape cheie ale viziunii paradisiace a poetului?...
7. De ce operă literară (sau secvență epică) vă amintește motivul ulmului?...
8. Identificați tema poemului și câteva motive principale;
9. Care sunt personajele acestui poem epico-liric? Numiți-le;
10. Analizați sintactic și morfologic fragmentul subliniat în text.

Barem:

1. 30 p.
2. 30 p.
3. 10 p.
5. 10 p.
6. 10.
7. 5 p.
8. 5 p.
9. 5 p.
10. 5 p.

Notă: se acordă 10 puncte din oficiu. Punctajul se acordă de la 10 la 120 de puncte.

Dicționar:
MÉJDINĂ, mejdine, s. f. (Reg.) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăți); mejdă. –
Din bg. meždina.
bấjbă sf Pl: -be, 1 (Reg) Oală de lut mare și încăpătoare în care se pregătește (ciorba) pentru
praznic. 2 Conținutul unei bâjbe (1).