Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
”Nu-mi plac profeții, precum nu-mi plac nici marii fanatici care nu s-au îndoit niciodată
de credințele și misunea lor. Valoarea profeților o măsor după capacitatea lor de îndoială, după
frecvența momentelor cu adevărat chinuitoare, de-o luciditate dureroasă. Căci la marii profeți
îndoiala este mai tulburătoare decât la ceilalți oameni, deși numai în îndoială sunt profeții și
fanaticii cu adevărat umani. Restul este absolutism, predică, morală și pedagogie. Vor să învețe
pe alții, să mântuiască, să arate calea adevărului, să devieze destinele altora, ca și cum
adevărurile lor ar fi mai bune decât ale celor pe care îi învață. Criteriul îndoielii este singurul
valabil spre a-i deosebi de maniaci. Nu se îndoiesc ei însă prea târziu? Acela care s-a crezut fiul
lui Dumnezeu nu s-a îndoit decât în momentele finale. Și adevărata îndoială a lui Cristos nu este
cea de pe munte, ci aceea de pe cruce. Sunt convins că Isus pe cruce a invidiat destinul celui mai
anonim dintre oameni și, dacă ar fi putut, s-ar fi retras în colțul cel mai obscur al lumii, unde
nimeni n-ar mai fi cerut speranță sau mântuire. Și când a rămas numai cu soldații romani, sunt
sigur că le-a cerut să-l ia jos, să-i scoată cuiele, pentru a fugi atât de departe, încât ecoul
suferințelor oamenilor să nu mai ajungă până la el. Nu că Isus ar fi încetat deodată să mai creadă
în misiunea și ideile lui – era prea iluminat pentru a fi un sceptic – , dar moartea pentru alții este
mult mai greu de suportat decât moartea ta, consumarea destinului tău personal. Isus a suportat
rsăstignirea, deoarece știa că numai prin jertfa lui proprie pot triumfa ideile sale. ”
(Emil Cioran, Pe culmile disperării)
Barem:
1. 20 p.
2. 20 p.
3. 10 p.
4. 10 p.
5. 10 p.
6. 5 p.
7. 10 p.
8. 10 p.
9. 5 p.
10. 10 p.