Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
”Aşa am făcut acea uimitoare călătorie pe tărâmurile negre ale uitării, afund în
inconştientul atoateştiutor, ca să mă întâlnesc cu mine însumi; adică nu cu mine, cu omul
primitiv care a avut întâiul fior de artă urmărind o căprioară ce-i amintea de o fată.
Cât am stat acolo, atârnat pe prăpastia pieirii, au avut timp să-mi treacă pe dinainte multe
din nălucile vieţilor anterioare. În ele eram necontenit proiectat eu, care luam felurite chipuri,
până am ajuns la tânărul artist. Eram tot eu, vânătorul în care se trezeşte primul gest gratuit, să
laşi prada pentru umbra ei săpată repede pe un os. A fost un salt nebun în spirit, o faptă
neînchipuită pentru acea eră neîndurată.
Sămânţa acelui gest, rodit de vânătoare, a înflorit apoi dumnezeieşte, acoperind cu
frumuseţe nepieritoare pe toţi oamenii acestui pământ.
Asta a fost vedenia care mi-a descoperit izvodul, naşterea şi rudenia artei cu vânătoarea.
- Dar Domnița?...
- Domniţa mărturiseşte curat în noaptea despărţirii că nu-i stăpână pe gândurile ei. Şi s-a
măritat cu altul de seama sa.
Cât pentru mine, zguduirea a fost atât de cumplită, m-am cutremurat atât de adânc şi am
căzut atât de afund, că la deşteptare n-am mai găsit domniţa nici în mine, nici afară din mine.
Plecase. Am rămas numai cu căprioara, care cea dintâi mi-a călăuzit mâna să scrijelească artistic
osul. Şi cu un bust, Diană nepământească zămislită în lut, pe care nu-mi vine să-l ating. Nu-l torn
nici în bronz, nu-l cioplesc nici în marmoră. Şi sunt totuşi sigur că va înfrunta, ca şi osul sălbatec,
veacurile omeneşti. Prea închide în el patima şi frumusețea ca să poată pieri. Am să vi-l arăt într-
o zi, înainte de a-mi da sufletul. ”
(Vasile Voiculescu, Căprioara din vis)
Barem:
1. 20 p.
2. 30 p.
3. 5 p.
4. 10 p.
5. 5 p.
6. 10 p.
7. 5 p.
8. 10 p.
9. 5 p.
10. 10 p.
Zeița Diana