Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
”Echivocul iubirii pleacă din faptul că ești fericit și nefericit în același timp, chinul
egalând voluptatea într-un vârtej unic. De aceea, nefericirea în dragoste crește cu cât femeia te
înțelege și te iubește mai mult. O pasiune fără margini te face să regreți că mările au fund și dorul
de scufundare în nemărginit îl atingi în nesfârșitul azurului. Cerul măcar n-are granițe și pare
făcut pe măsura verticalei sinucideri.
Iubirea-i o ispitire de înec, o tentație de adâncime. Prin aceasta seamănă morții. Așa se
explică de ce sentimentul sfârșitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în
rădăcinile vieții, până în prospețimea fatală a morții. Nu sunt fulgere ca să te lovească în
îmbrățișări, iar ferestrele dau spre spațiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă
fericire și prea multă nefericire în suișirile și scoborâșurile iubirii și inima e prea îngustă
dimeniunilor ei.
Erotica emană de dincolo de om; îl copleșește și-l năruie. Și de aceea, năpădit de valurile
ei, zilele trec fără să mai observi că obiectele sunt, vietățile se agită și viața se macină, căci prins
în somnul voluptuos al iubirii, de prea multă viață și de prea multă moarte le-ai uitat pe
amândouă, încât trezit din dragoste, sfâșierilor ei neîntrecute le urmează o prăbușire lucidă și
nemângâiată. ”
(Emil Cioran, Amurgul gândurilor)
Barem:
1. 20 p.
2. 20 p.
3. 10 p.
4. 10 p.
5. 5 p.
6. 10 p.
7. 10 p.
8. 10 p.
9. 5 p.
10. 10 p.