Îmbătrânirea instalaţiilor provoacă tot mai desdefecţiuni.

Întreţinerea lor este costisitoare, şi

nuaduce întotdeauna rezultatele scontate. Cheltuieli-le de întreţinere tot mai mari şi riscul tot
mai marea producerii unor daune în clădiri în mod firesc şi obligatoriu duc la restaurarea
absolută, la schimbarea sistemelor de instalaţii. Însă restaurarea, eventuala schimbare a
instalaţiilor se poate face numai ţinând cont de valorile istorice şi patrimoniale! În acelaşi timp
la realizarea instalaţiilor noi tre-buie revizuită şi îndeplinirea cerinţelor de fizica clădirilor.
Pentru aceasta este necesară cooptarea simultană a unui specialist în tehnica instalaţiilor şi a
unui arhitect expert în monumente. Echipa-mentele de încălzire cu valoare patrimonială, chiar
muzeală (şeminee, sobe din ceramică sau din fontăetc.) trebuiesc păstrate şi atunci, dacă ele nu
mai sunt folosite în mod regulat. (Oricând poate fi necesară încălzire suplimentară) Dintre
instalaţiile de încălzire „moderne” se va alege tipul care armonizează cu spaţiul dat, şi tre-buie
amplasat pe cât posibil în loc ascuns, dar uşoraccesibil. În cazul monumentelor se poate
recurge foarte rar la încălzire prin pardoseală. Este o problemă de câteva decenii utilizarea con-
vectoarelor de parapet şi ale aparatelor de aer con-ditionat pe monumente.