Malpraxis : tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui

pacient care îi produce acestuia prejudicii de orice natură în relaţie cu gradul

de afectare a capacităţii fizice sau psihice.
Malpraxis-ul medical este un act sau omisiune de către un furnizor de
îngrijirea sănătăţii, care se abate de la standardele acceptate de practica în
comunitatea medicală şi care cauzează un prejudiciu pentru pacient.
Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, defineste
malpraxisul la articolul 642, ca eroarea profesională săvârşita în exercitarea
actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra
pacientului, implicand răspunderea civilă a personalului medical si a
furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare si farmaceutice.

Răspunderea juridica pentru malpraxis

Personalul medical, prin exercitarea profesiunii sale nobile, contribuie

la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, consacrate in art. 22 al
Constitutiei Romaniei -dreptul la viata si dreptul la integritate fizica si
psihica.Exercitarea profesiunii medicale implică respectarea unor norme
deontologice si juridice. Normele deontologice stabilesc minimum de morală
specifica pentru exercitarea acestei profesii, iar în măsura în care încălcarea
unora dintre aceste norme periclitează valori apărate de drept, acestea din
urma sunt reglementate ca si norme juridice. În prezent, normele de
deontologie medicala sunt cuprinse in Codul de deontologie medicala care
respecta, in forma actuala,normele internationale in materie de deontologie
medicala cuprinse in Declaratia de la Geneva emisa in 1948 dupa
Codul de la Nurnberg (1947) si amendata de catre Asociatia Mondiala
Medicala si in Codul International al Eticii Medicale.Incalcarea unei norme
deontologice, fara a produce vreun prejudiciu pacientului, poate atrage
raspunderea disciplinara a medicului, insa in situatia in care
conduitaculpabila a medicului are drept rezultat producerea unei pagube pe
seama pacientului,intervine raspunderea civila delictuala pentru
malpraxis.Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul
Sanatatii reglementeaza raspunderea civila a personalului medical si a
furnizorului de produse siservicii medicale, sanitare si farmaceutice.
Malpraxisul este definit in art. 642 al legii ca fiind eroarea
profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic,
generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila
a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale,
sanitare si farmaceutice.Raspunderea civila delictuala este generata de
obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat de o fapta ilicita. Codul
civil reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie,
precum si raspunderea comitentilor (persoanele care directioneaza, indruma
si controleaza activitatea altei persoane) pentru faptele prepusilor
(persoanele care au obligatia de a urma indrumarile sidirectivele primite de
la comitent). In cazul in care, prin fapta ilicita, au fost incalcate sinorme de
drept penal, iar fapta intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni,
incauza este antrenata si raspunderea penala a persoanei vinovate, alaturi de
raspundereacivila.
Pentru angajarea raspunderii juridice trebuie sa existe cumulativ o
conduita ilicita,un prejudiciu, legatura de cauzalitate intre conduita culpabila
si rezultatul vatamator,vinovatie din partea subiectului actului ilicit si sa nu
existe imprejurari sau cauze careinlatura raspunderea juridica.Desi actele
medicale defectuoase nu exclud faptele ilicite comise cu intentie, celemai
multe acte de malpraxis sunt comise din culpa, aceasta fiind de cele mai
multe oriforma de vinovatie cu care actioneaza personalul medical.
De asemenea, personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile
ce decurgdin nerespectarea reglementarilor privind confidentialitatea,
consimtamantul informat siobligativitatea acordarii asistentei medicale.Mai
mult, se raspunde civil si pentru prejudiciile produse in exercitarea
profesieiatunci cand personalul medical depaseste limitele competentei, cu
exceptia cazurilor deurgenta in care nu este disponibil personal medical ce
are competenta necesara.Pe de alta parte, raspunderea civila nu inlatura
angajarea raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie
infractiune conform legii.

Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale

Unitatile sanitare publice sau private, in calitate de furnizori de servicii
medicale, raspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse
in activitatea de preventie,diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea
sunt consecinta:
a)infectiilor nosocomiale( infectie dobandita de pacient in cursul
spitalizarii pentru o altaafectiune) cu exceptia cazului cand se dovedeste o
cauza externa ce nu a putut ficontrolata de catre institutie;
b)defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale
folosite in mod abuziv,fara a fi reparate;
c)folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor
medicamentoase sisanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a
termenului de valabilitate a acestora,dupa caz;
d)acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale
sanitare, substantemedicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea
prevazuta de lege, precum sisubcontractarea de servicii medicale sau
nemedicale de la furnizori fara asigurare deraspundere civila in domeniul
medical.Totodata, unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii
medicale, raspund civil si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau
indirect, pacientilor, generate denerespectarea reglementarilor interne ale
unitatii sanitare.
Mai mult, unitatile sanitare si producatorii de echipamente si
dispozitive medicale,substante medicamentoase si materiale sanitare raspund
potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacientilor in mod direct sau
indirect de viciile ascunse aleechipamentelor si dispozitivelor medicale,
substantelor medicamentoase si materiale sanitare, in perioada de
garantie/valabilitate, conform legislatiei in vigoare.

Sanctionarea cazurilor de Malpraxis

Sanctionarea legală a malpraxisul-lui medical
In articolul 22 din Constitutia Romaniei se reglementeaza dreptul la
viata si dreptul la integritate fizica si psihica.
Personalul medical, avand o profesie considerata nobila, contribuie la
respectarea acestor drepturi fundamentale ale omului dar si a unor norme
deontologice si juridice. Diferenta dintre ele este ca daca prin incalcarea
unor norme deontologice se pericliteaza valori aparate de drept, se
reglementeaza prin norme juridice.Daca se incalca o norma juridica dar nu
se aduce un prejudiciu pacientului sesanctioneaza disciplinar medicul, dar in
situatia in care conduita medicului are dreptrezultat producerea unei pagube
pe seama pacientului, intervine astfel raspunderea civila delictuala pentru
malpraxis.Malpraxisul este definit in articolul 642 al titlului XV al Legii
95/2006 ca fiind"eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului
medical sau medico-farmaceutic,generatoare de prejudicii asupra
pacientului, implicand raspunderea civica a personaluluimedical si a
furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice".Cele
mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpa. Trebuie facuta
distinctiaintre culpa comisiva (imprudenta, nepricepere sau stangacie), culpa
omisiva(neexecutarea unei actiuni necesare), culpa "in eligendo" (alegere
gresita a unor procedurimedicale sau delegarea unei persoane necompetente)
si culpa "in vigiliando"(neinformare, nesolicitarea unui ajutor).

Malpraxisul nu este valabil în două situaţii.

Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile
produse atunci când acestea sunt cauzate de condiţiile de lucru, de dotarea
insuficientă cu echipament de diagnostic şi tratament, în cazul infecţiilor
nosocomiale, a efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor
acceptate,viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi
dispozitivelor medicale, a medicamentelor şi substanţelor sanitare folosite.
În aceste situaţii, răspunderea va fi a spitalului, pentru neasigurarea
condiţiilor necesare ale realizării unui act medical de calitate.
Malpraxisul nu este valabil nici în cazul în care medicul acţionează cu
bună credinţă în situaţii de urgenţă cu respectarea competenţei acordate.
Legea 95/2006 stabileşte o procedură prin care sunt evidenţiate
cazurile de răspundere profesională pentru medici, farmacişti şi alte
persoane din domeniul asistenţei medicale.
O noutate în România, în sensul că se constituie la nivelul fiecărui
judeţ şi al municipiului Bucureşti, este realizarea comisiei de monitorizare şi
competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis. Această comisie de
malpraxis are ocuprindere largă, dispune de o listă de experţi care, în cazul
în care este sesizată de victima unui malpraxis, stabileşte o expertiză ce
cuprinde elementele necesare şi răspunde la întrebarea dacă a fost sau nu
Malpraxis.
Decizia comisiei de malpraxis se comunică tuturor persoanelor implicate,
inclusive asiguratorului, în termen de cinci zile calendaristice. Dacă
asiguratorul nu este de acord cu decizia comisiei de malpraxis, o poate
contesta la instanţa judecătorească competentă.

Comisia de malpraxis
Are o intervenţie specifică unei comisii de expertiză deoarece decizia
ei poate fi contestată la instanţa de drept comun. În situaţia în care se decide
realizarea unei contestaţii la decizia comisiei de malpraxis, se vor face şi alte
expertize şi se pot administra alte probe pentru ca instanţa să decidă dacă a
fost sau nu malpraxis şi care sunt modalităţile de despăgubire a persoanei
afectate de malpraxis.