Soarele este steaua aflat� �n centrul Sistemului nostru Solar.

Masa total� a
P�m�ntului, a tuturor celorlalte planete, asteroizi, meteoroizi, comete precum ?i a
prafului interplanetar care orbiteaz� �n jurul Soarelui, reprezint� abia 0,14% din
masa �ntregului Sistem Solar, �n timp ce masa Soarelui reprezint� 99,86%. Energia
provenit� de la Soare (sub forma luminii, c�ldurii ?.a.) face posibil� �ntreaga
via?� de pe P�m�nt, de exemplu prin fotosintez�, iar prin intermediul c�ldurii ?i
clima favorabil�.

�n cadrul discu?iilor dintre cercet�tori, Soarele este desemnat uneori ?i prin

numele s�u latin Sol, sau grecesc Helios. Simbolul s�u astronomic este un cerc cu
un punct �n centru: ? {\displaystyle \bigodot } {\displaystyle \bigodot } Unele
popoare din Antichitate �l considerau ca fiind o planet�.

Cuprins

1 Istoria ?i viitorul Soarelui

2 Informa?ii generale
3 Fotosfera
4 Cromosfera ?i coroana
5 Nucleul
6 Activitatea solar�
7 Observatoare
8 Eclips� de Soare
9 Radia?ia Soarelui
10 Forma?iuni solare
10.1 Pete solare
10.2 Spicule
10.3 Facule
10.4 Protuberan?e
10.5 Explozii solare
11 Sistemul Solar
11.1 V�ntul solar
12 Mitologie
13 Referin?e ?i note
14 Lectur� suplimentar�
15 Leg�turi externe
16 Vezi ?i

Istoria ?i viitorul Soarelui

Conform cercet�rilor actuale, v�rsta Soarelui este de aproximativ 4,6 miliarde de

ani, ?i el se afl� pe la jum�tatea ciclului principal al evolu?iei, �n care �n
miezul s�u hidrogenul se transform� �n heliu prin fuziune nuclear�. �n fiecare
secund�, peste patru milioane de tone de materie sunt convertite �n energie �n
nucleul soarelui, gener�ndu-se astfel neutrino ?i radia?ie solar�.
Ciclul de via?� al Soarelui

Conform cuno?tin?elor actuale, �n decursul urm�torilor aproximativ 5 miliarde de

ani Soarele se va transforma �ntr-o gigant� ro?ie ?i apoi �ntr-o pitic� alb�, �n
cursul acestui proces d�nd na?tere la o nebuloas� planetar�. �n cele din urm� �?i
va epuiza hidrogenul ?i atunci va trece prin schimb�ri radicale, �nt�lnite des �n
lumea stelelor, care vor conduce printre altele ?i la distrugerea total� a
P�m�ntului. Activitatea magnetic� a Soarelui genereaz� o serie de efecte cunoscute
sub numele generic de activitate solar�, incluz�nd petele pe suprafa?a acestuia,
erup?iile solare ?i varia?ii ale v�ntului solar, care disperseaz� materie din
componen?a Soarelui �n tot sistemul solar ?i chiar ?i dincolo de el. Efectele
activit�?ii solare asupra P�m�ntului includ formarea aurorelor polare, la
latitudini nordice medii spre mari, precum ?i afectarea comunica?iilor radio ?i a
re?elelor de energie electric�. Se consider� c� activitatea solar� a jucat un rol
foarte important �n evolu?ia sistemului solar ?i c� ea influen?eaz� puternic
structura atmosferei exterioare a P�m�ntului.

De?i este cea mai apropiat� stea de P�m�nt ?i a fost intens studiat�, multe
�ntreb�ri legate de Soare nu ?i-au g�sit �nc� r�spuns; ca de exemplu, de ce
atmosfera exterioar� a Soarelui are o temperatur� de peste un milion Kelvin, �n
timp ce suprafa?a vizibil� (fotosfera) are o temperatur� de �doar� aproximativ
5.780 K.

Investiga?iile curente legate de activitatea Soarelui includ cercet�ri asupra

ciclului regulat al petelor solare, originea ?i natura fizic� a protuberan?elor
solare, interac?iunea magnetic� dintre cromosfer� ?i coroan�, precum ?i originea
v�ntului solar.
Informa?ii generale

Hidrogenul reprezint� aproximativ 74% din masa Soarelui, heliul 25%, iar restul
este constituit din cantit�?i mici de elemente mai grele. Datorit� acestei compozi?
ii ?i a temperaturilor ridicate, pe Soare nu exist� o crust� (scoar?�) solid�, ?i
nici materie �n stare lichid�, toat� materia solar� fiind �n �ntregime �n stare de
plasm� ?i gazoas�.

Soarele face parte din clasa spectral� G2V. "G2" �nseamn� c�:

temperatura la suprafa?� este de aproximativ 5778 K (5505 �C, 9941 �F);

iar spectrul s�u con?ine linii de metale ionizate ?i neutre precum ?i foarte
slabe linii de hidrogen.

Sufixul "V" (citit 5) indic� apartenen?a Soarelui la grupul majoritar al stelelor

aflate �n secven?a principal�. Aceasta �nseamn� c� �?i genereaz� energia prin
fuziunea nuclear� a nucleelor de hidrogen �n heliu, ?i c� se afl� �n echilibru
hidrostatic, adic� nici nu se contract� nici nu se dilat�. Numai �n galaxia noatr�
sunt mai mult de 100 de milioane de stele din clasa G2. Datorit� distribu?iei
logaritmice a m�rimii stelelor, Soarele este de fapt mai str�lucitor dec�t 85% din
stelele galaxiei, majoritatea acestora fiind pitice ro?ii.[1]

Faza principal� a existen?ei Soarelui va dura �n total aproximativ 10 miliarde de

ani. V�rsta actual�, determinat� folosind modele computerizate ale evolu?iei
stelelor ?i nucleocosmocronologia, se consider� a fi de aproximativ 4,57 miliarde
de ani [2]. Soarele orbiteaz� �n jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, la
o distan?� de 25-28 de mii de ani-lumin� de acesta, realiz�nd o revolu?ie complet�
�n circa 225-250 de milioane de ani. Viteza orbital� este de 220 km/s, adic� un an-
lumin� la fiecare 1.400 de ani, sau o Unitate Astronomic� la fiecare 8 zile.[3]

Soarele este o stea din a treia genera?ie, a c�rei formare este posibil s� fi fost
declan?at� de undele de ?oc ale unei supernove aflate �n vecin�tate. Acest fapt
este sugerat de prezen?a �n abunden?� �n Sistemul nostru Solar a metalelor grele
cum ar fi aurul ?i uraniul; cea mai plauzibil� explica?ie a provenien?ei acestora
fiind reac?iile nucleare dintr-o supernova sau transmuta?iile prin absob?ia de
neutroni din interiorul unei stele masive de genera?ia a doua.

Masa Soarelui este insuficient� pentru a genera explozia �ntr-o supernov�, �n

schimb, �n 4-5 miliarde de ani, el va intra �n faza de gigant� ro?ie, straturile
exterioare urm�nd s� se extind�, �n timp ce hidrogenul din centru va fi consumat,
iar miezul se va contracta ?i �nc�lzi. Fuziunea heliului va �ncepe c�nd temperatura
�n centru va ajunge la 3�108 K. De?i probabil expansiunea straturilor exterioare
ale Soarelui va atinge actuala traiectorie a P�m�ntului, cercet�ri recente
sugereaz� c� �n faza premerg�toare, datorit� pierderii de mas�, orbita P�m�ntului
va fi �mpins� mai departe, prevenind astfel �nghi?irea P�m�ntului (totu?i atmosfera
P�m�ntului se va evapora ?i �mpr�?tia).
Soarele.

Faza de gigant� ro?ie va fi urmat� de �mpr�?tierea straturilor exterioare ale

Soarelui datorat� intenselor pulsa?ii termice, d�nd na?tere unei nebuloase
planetare. Soarele se va transforma apoi �ntr-o pitic� alb�, r�cindu-se �n timp.
Aceast� succesiune a fazelor este tipic� evolu?iei stelelor de mas� mic� spre
medie.[4][5]

Lumina ?i c�ldura Soarelui constituiesc principala surs� de energie pe suprafa?a

P�m�ntului. Constanta solar� este cantitatea de energie solar� care ajunge pe
P�m�nt pe unitatea de suprafa?� direct expus� luminii solare. Constanta solar� este
aproximativ 1.370 watt/m2 la distan?a de Soare de o unitate astronomic� (UA).
Lumina ce ajunge pe suprafa?a P�m�ntului este atenuat� de atmosfera terestr�, de
fapt pe suprafa?a P�m�ntului ajunge o cantite mai mic� de energie, undeva �n jurul
valorii de 1.000 watt/m2 �n condi?iile unei expuneri directe, c�nd Soarele se afl�
la zenit. Aceast� energie poate fi utilizat� printr-o multitudine de procedee
naturale sau artificiale:

fotosinteza realizat� de plante, care captureaz� energia solar� ?i o folosesc

la conversia chimic� a bioxidului de carbon din aer �n oxigen ?i compu?i redu?i ai
carbonului
prin �nc�lzire direct�
prin conversie realizat� de celule fotovoltaice pentru a genera electricitate.
Energia stocat� �n petrol ?i al?i combustibili fosili a provenit ini?ial tot
din energia solar�, prin fotosintez�, �n trecutul �ndep�rtat.

Lumina Soarelui prezint� c�teva propriet�?i biologice interesante. Lumina

ultraviolet� de la Soare are propriet�?i antiseptice ?i poate fi utilizat� pentru a
steriliza diverse obiecte. De asemenea, poate cauza ?i arsuri solare, av�nd de
asemenea ?i alte efecte medicale, cum ar fi produc?ia de vitamin� D. Lumina
ultraviolet� este puternic atenuat� de atmosfera P�m�ntului, astfel �nc�t
cantitatea de lumin� UV variaz� mult cu latitudinea local�, datorit� drumului mai
lung al luminii solare prin atmosfer� la latitudini mari. Aceast� varia?ie este
responsabil� pentru multe adapt�ri de natur� biologic�, cum ar fi varia?iile de
culoare a pielii omului �n diferite regiuni ale globului.

Observat� de pe P�m�nt, traiectoria Soarelui pe bolta cereasc� variaz� pe parcursul

anului. Traiectoria descris� de pozi?ia Soarelui pe cer luat� �n fiecare zi la
exact aceea?i or� pe parcursul unui an se nume?te analem� ?i seam�n� cu o figur� �n
form� de 8, aliniat� pe o ax� de la nord la sud. �n afar� de cea mai evident�
varia?ie a pozi?iei aparente a Soarelui pe bolta cereasc� �ntre nord ?i sud cu o
amplitudine unghiular� de 47 de grade (datorit� �nclina?iei axei terestre de 23,5
grade fat� de ecliptic�), exist� de asemenea ?i o component� pe axa est-vest a
acestei varia?ii de pozi?ie. Varia?ia pe axa nord-sud r�m�ne �ns� sursa principal�
a anotimpurilor pe P�m�nt.

Datorit� faptului c� se afl� at�t de aproape de P�m�nt, �n termeni astronomici,

Soarele este steaua cea mai bine cercetat� ?i cunoscut�. Astronomii disting chiar
detaliile de la suprafa?a sa (�ncep�nd de la 150 km ?i mai mult). �n compara?ie cu
P�m�ntul, Soarele este gigantic. Volumul s�u ar putea cuprinde 1.300.000 de planete
ca a noastr�, iar de-a lungul diametrului s�u s-ar putea alinia 109 P�m�nturi.
Soarele este o imens� sfer� de gaz foarte cald, a c�rei mas� o dep�?e?te de 300.000
de ori pe cea a Pam�ntului. La suprafa?�, for?a gravita?ional� este de aproximativ
28 de ori mai puternic� dec�t cea de pe P�m�nt. Totu?i, Soarele nu este dec�t o
stea foarte obi?nuit�. Pentru astronomi, este o adev�rat� ?ans� s� poat� studia o
stea at�t de tipic�: tot ceea ce afl� ei prin studierea Soarelui �i ajut� s� �n?
eleag� mai bine ?i celelalte stele.
Fotosfera
Lumina orbitoare a Soarelui provine de la un �nveli? de grosime mai mic� de 300 km,
fotosfera. Aceasta este cea care d� impresia c� Soarele are o margine bine
delimitat�. Temperatura fotosferei este de aprox. 5.780 Kelvin. V�zut� prin
telescop, ea se prezint� ca o re?ea de celule mici sau granule str�lucitoare,
aflate �ntr-o permanent� agita?ie. Fiecare granul� este o bul� de gaz de m�rimea
unei ?�ri ca Fran?a. Ea apare, se transform� ?i dispare �n aproximativ 10 minute.
Pe alocuri, suprafa?a Soarelui prezint� pete �ntunecate, numite pete solare, care
au fost foarte mult cercetate dupa inventarea lunetei ?i a telescopului. Urm�rindu-
le zi de zi, observ�m c� ele nu ram�n �n acela?i loc. Aceast� deplasare dovede?te
c� Soarele se �nv�rte?te �n jurul propriei sale axe. �n timpul unei eclipse totale,
c�nd discul orbitor al Soarelui dispare, uneori chiar total, �n spatele Lunii
pentru c�teva ore, remarc�m �n jurul Soarelui o bordur� sub?ire, de un ro?u aprins,
cromosfera, iar dincolo de aceasta, un halo argintiu, mai mult sau mai pu?in
neregulat, coroana.
Cromosfera ?i coroana

Cromosfera ?i coroana sunt �nveli?urile exterioare ale Soarelui. Ele formeaz� a?a-
numita atmosfer� solar�. �n mod obi?nuit nu le vedem, pentru c� sunt mult mai pu?in
luminoase dec�t fotosfera. Cromosfera se ridic� p�n� la 5.000 km de suprafa?a
Soarelui. Ea este acoperit� de mici jeturi dinamice de gaz foarte cald, spiculii
(sau spicule). Temperatura ei cre?te o dat� cu altitudinea: �n v�rf, ea atinge
20.000 �C. Coroana, care �mbrac� atmosfera, se dilueaz� treptat �n spa?iu ?i nu are
o limit� exterioar� bine definit�. Ea este foarte rarefiat�, dar extrem de cald�:
temperatura sa depa?e?te 1 milion de grade. Cu ajutorul instrumentelor speciale,
din timp in timp se observ� c� anumite regiuni ale cromosferei devin deodat� foarte
str�lucitoare: acestea sunt erup?iile solare. �n urma acestora apar jeturi imense
de gaz, protuberan?ele, care au aspectul unor filamente �ntunecate. �n afar� de
acestea, un flux de particule foarte rapide p�r�se?te Soarele prin coroan� �n mod
permanent. Acestea sunt v�nturile solare. Desigur, interiorul Soarelui nu poate fi
v�zut, dar studierea suprafe?ei ?i a straturilor sale exterioare ofer� astronomilor
informa?ii despre structura sa intern�. Ea con?ine toate elementele simple
identificate ?i pe P�m�nt, dar 98% din masa sa este format� din hidrogen ?i heliu
(73% hidrogen ?i 25% heliu).
Nucleul
Articol principal: Nucleul solar.

Spre centrul Soarelui este din ce �n ce mai cald, iar materia este din ce �n ce mai
comprimat�. �n centru temperatura ajunge la 15 milioane de grade, iar presiunea
este de 100 milioane de ori mai mare decat cea din centrul P�m�ntului. �n acest
cuptor, atomii de hidrogen se aglomereaz� c�te patru ?i se transform� �n atomi de
heliu. �n cadrul acestei reac?ii de fuziune nuclear� se degaj� c�ldur� ?i lumin�,
sursa str�lucirii Soarelui. �n fiecare secund�, 564 de milioane de tone de hidrogen
se transform� �n aproape 560 de milioane de tone de heliu �n centrul Soarelui, iar
diferen?a, mai mult de 4 milioane de tone pe secund�, se transform� �n energie
radiativ� (�n jur de 383 yotawatt, adic� 3,83 x 1026 Watt). Zona unde se produc
aceste reac?ii nucleare nu reprezint� dec�t un sfert din raza Soarelui, dar ea
cuprinde jum�tate din masa acestuia. Lumina emis� �n aceast� zon� central� a
Soarelui nu ajunge la suprafa?a sa dec�t dup� dou� milioane de ani. Petele solare
au un aspect �ntunecat pentru c� ele sunt mai reci dec�t regiunile din jur. Ele
sunt adeseori asociate �n perechi, care se comport� ca polii unui enorm magnet. Pot
r�m�ne vizibile timp de mai multe s�pt�m�ni. Num�rul petelor care pot fi observate
pe Soare variaz� dup� un ciclu de aproximativ 11 ani.