Sunteți pe pagina 1din 69

Nicio partea a acestui material nu poate fi reprodusă sub nicio formă și

prin niciun fel de mijloc – electronic sau mecanic – inclusiv prin


fotocopiere, înregistrare magnetică sau orice alt sistem de stocare și de
redare a informației, fără permisiunea explicită scrisă a deținătorului de
Copyright în persoana prof.univ. Mihai Chiriță

Iași, 23.11.2012
PROTEINE COLAGENICE
Colagenul reprezintă aproximativ

5% din greutatea organismului 25–35% din cantitatea totală de proteine

Se caracterizează printr-o serie de specificităţi :

compoziţia în aminoacizi
secvenţa aminoacizilor în lanţul polipeptidic

reactivitatea histochimică
periodicitatea la microscopul electronic

aspectul difraţiei cu raze X

În colagen, toate unităţile peptidice se formează în poziţia trans şi aceasta duce la


formarea triplului helix
Un factor de importanţă vitală pentru toate structurile biopolimerilor
este legătura de hidrogen

Toate proteinele de la animale şi plante, din organismele evoluate şi mai puţin


evoluate, s-au dovedit a fi formate din L-aminoacizi.

O caracteristică importantă a colagenului este capacitatea sa de a se umfla în


sisteme apoase de acizi şi baze.

Fibrele de colagen se contractă la temperatura de 60-65°C.

În stare nativă, colagenul, elastina şi reticulina sunt rezistente la


acţiunea proteazelor nespecifice.

Colagenul nativ este hidrolizat numai de colagenaze, iar


elastina numai de etastaze.
Structură Colagenele cuprind o familie numeroasă
Moleculele de colagen prezintă de proteine fibroase, apropiate structural,
două zone distincte: o zonă cu răspândite în tot regnul animal exceptând
structură “ordonată” sau protozoarele.
“cristalină” şi o altă zonă cu o
Colagenul intră în constituţia
structură “dezordonată” sau Stare naturală organismelor în proporţie de
“amorfă”.
minimum 25% din total proteine,
Zona ordonată este constituită, în la nivelul pielii, vaselor de sânge,
primul rând, din glicină, alanină, cartilajelor, tendoanelor, oaselor,
prolină, hidroxiprolină, iar corneii, membranelor bazale etc.
legăturile de hidrogen se repetă Răspândire
periodic, la intervale regulate de-a
lungul lanţului.
Zona dezordonată este
Proteine
constituită, în primul rând, din colagenice
amino-acizi cu resturi laterale Conferă rezistenţa şi integritatea
voluminoase şi cu polarităţi structurală a ţesuturilor.
diferite. Ea reprezintă cam 1/3 din Este implicat în morfogeneză şi în
molecula proteică. mecanisme de reglare complexe, ca
cel al creşterii şi al vindecării rănilor.
Specii moleculare Funcţii
Colagenul cuprinde o familie de molecule distincte
genetic, care au o configuraţie unică de triplu helix În organismul matur, colagenul are
cu 3 subunităţi polipeptidice (lanţuri α). mai ales rol structural, iar datorită
proprietăţilor sale imunologice a
Masa moleculară a unui α helix este 90-95000. fost propus ca adjuvant în unele
Au fost izolate şi identificate 19 tipuri de colagen. intervenţii chirurgicale şi reparatorii.
Colagenul de tip I este cel mai abundent
Compoziţia lanţului şi distribuţia tipurilor de colagen în corp
Tipul de Compoziţia lanţului Ţesutul în care este distribuit
colagen

Tipurile de colagen I [α1(I)]2α2(I), trimer[α1(I)]3 Piele,tendon, os, dentină, cornee


II [ α1(II) ]3 Cartilajul hialin, umoarea vitroasă,
I, II şi III au structuri
coarda dorsală.
foarte apropiate. III [ (α1III) ]3
Vasele largi, peretele uterin, dermă,
intestin, valva inimii, gingie ( obişnuit
coexistă împreună cu tipul I, în afară
de os, tendon, cornee).
Tipurile de colagen au IV [ α1(IV) ]2α2(IV) Membranele bazale.
lungimi diferite ale V (α1(V)α2(V)α3(V) sau Cornee, membrana placentală, os,
helixului şi porţiuni [α1(V)]2α2(V) sau [α1(V) ]3 vasele largi, cartilajul hialin, gingie.
nehelicoidale diferite VI α1(VI)α2(VI)α3(VI) Piele, muşchiul inimii.
ca natură şi VII [α1(VII)]3 Piele, placentă, plămân, cartilaj,
cornee.
dimensiuni.
VIII α1(VIII)α2(VIII) – organizarea Produs de celulele endoteliale.
lanţurilor în helix este
necunoscută
IX α1(IX)α2(IX)α3(IX) Cartilaj.
Fiecare lanţ α are X Cartilaj hipertrofic şi demineralizat.
[α1(X)]3
masa moleculară de XI α1α2α3 sau α1(XI)α2(XI)α3(XI) Cartilaj, discul intervertebral, umoarea
90-95000 deci helixul α1(XII)3 vitroasă.
major are masa XII Tendon de embrion de pui de găină,
moleculară în valoare ligamentul periodontal de bovine.
apropiată de 300000 XIII [α1(XIII)]3
Muşchi, cartilaje.
XIV [α1(XIV)]3 Piele, cartilaje.
XV [α1(XV)]3 Uter, rinichi.
Fiecare tip de colagen are particularităţi proprii de structură şi
este localizat în organism în organe specifice.

Tipurile de colagen I, II, III, V şi IX formează clasa colagenelor fibrilare (A).


Aceste colagene se asociază în fibrile, fibre, fascicule de fibre ca în organe
şi ţesuturile conjunctive (derm, cartilaj, tendon, os etc.).

Din grupa B fac parte colagenele tip IV, VIII, X care formează
reţele ca în membranele bazale

Tipurile IX, XII, XIV, XVI şi XIX formează clasa colagenelor asociate,
FACIT (Fibril Associated Collagens with Interruped Triple Helice) (C).

Colagenul tip VI se asociază sub formă de filamente (D)

Colagenul tip VII formează fibrile de ancorare (E)

Colagenele tip XIII şi XVII parţial caracterizate, formează domeniul transmembranar (F)

Colagenele XV, XVIII, XX sunt doar parţial caracterizate


A. Colagene fibrilare
B. Colagene care formează
reţele
C. Colagene asociate structurii
fibrilare
D. Colagene microfibrilare
E. Colagene care formează
fibrile de ancorare
H. Proteine necolagenice care
au în structură zone triplu
helicoidale.
Grupele de colagene F şi G nu sunt
reprezentate deoarece structura
lor nu este bine definită

H
Colagenul tip I, [α1(I) ]2α2(I)], reprezintă circa 90% din totalul
colagenelor ţesuturilor conjunctive; el participă în constituţia pielii,
tendoanelor, corneei, a organelor interne etc.
Acest tip de colagen a fost cel mai mult studiat, de la care s-au
obţinut cele mai multe informaţii privind structura şi proprietăţile
colagenelor.

O moleculă de colagen conţine aproximativ 240 grupe amină în


resturile de lizină, hidroxilizină şi arginină şi 230 grupe carboxil în cele
ale acizilor aspartic şi glutamic.

Colagenul tip II, [α1(II)]3 , este prezent în cartilaje, în stroma corneeană


primară. Cu toate că lanţurile α1(I) şi α1(II) au mărimi similare, ele sunt
produse de gene diferite.

Structural, lanţurile α1(I) şi α1(II) au caracteristici asemănătoare cu


deosebirea că lanţul α1(II) are cele mai multe resturi de Lys din structura sa
transformate în resturi de Hyl şi multe din acestea din urmă sunt glicozilate.
Biosinteza colagenului
are loc în trei trepte:
formarea lanţurilor
polipeptidice

formarea macromoleculei
de colagen (tropocolagenul)

formarea protofibrilelor
(filamentelor), fibrilelor,
fibrelor şi a fasciculelor
de fibre
In funcţie de localizarea subcelulară:
Colagenul de tip I

Biosinteza colagenului

Faza intrafibroblastică Faza extrafibroblastică

Biosinteza precursorilor polipeptidici, Organizarea moleculelor de tropocolagen


hidroxilarea resturilor de lizină şi prolină a filamentelor (microfibrilelor),
şi glicozilarea. fibrilelor, fibrelor şi fasciculelor de fibre
FAZA INTRAFIBROBLASTICĂ
Activarea amino-acizilor,
Biosinteza precursorilor polipeptidici

încorporarea lor în complexe Amino-acizii activaţi sunt transferaţi la Complexul este transferat pe
enzimă-substrat, în prezenţa ARN de transfer, cu care formează un ribozomi unde are loc
adenozintrifosfatului (ATP) complex amino-acid-ARN de transfer. formarea unui polipeptid după
tiparul codificat de ARN
1 Fibroblaşti mesager, denumit

Enzimele resposabile sunt glicozil-


Osteoblaşti
Condroblaşti ☺ protocolagen.

transferazele, care fixează la grupa Din acest moment, biosinteza colagenului


hidroxilică a resturilor de hidroxilizină începe să se deosebească de sinteza
secvenţa 2-O-α-D-glucopiranozil-O- proteinelor, în general, datorită apariţiei
β-D-galactopiranozil unor procese specifice

Mecanismul glicozilării
colagenului este conform
3 IF 2 Formarea unor amino-acizi
hidroxilaţi (hidroxiprolina şi
principiilor generale de hidroxilizina), care nu
glicozilare a existau în stare liberă în
Glicozilarea Hidroxilarea citoplasma celulei
glicoproteinelor.

Formarea unor mari agregate ribozomiale, Elaborarea la nivelul Procesul de hidroxilare a


denumite polizomi, care permit interconectarea microzomilor, a 3 lanţuri prolinei şi lizinei este
celor 3 lanţuri polipeptidice într-o polipeptidice, dintre care 2 caracteristic biosintezei
macromoleculă unică, cunoscută sub cu un conţinut diferit de colagenului
denumirea de tropocolagen amino-acizi
☺ Procesul de asamblare decurge rapid: 200 de aminoacizi pe minut.
Aceasta înseamnă că biosinteza unei lanţ polipeptidic de 1000–1200
aminoacizi are loc în 5–6 minute.

☺ Trei lanţuri polipeptidice, în formă de helixuri de stânga,


se asamblează împreună înfăşurându-se, în direcţia
extremităţilor N–terminale, sub forma unei elici de dreapta.

Cele trei lanţuri au la capete nişte prelungiri polipeptidice


suplimentare, nespiralate, numite propeptide sau telopeptide.

La extremitatea C–terminală se formează La extremitatea N–terminală


punţi disulfidice intercatenare. este ataşată şi o peptidă semnal.

Cele trei lanţuri polipeptidice ajung şi se asamblează în reticulul


endoplasmatic rugos, unde se produce şi clivarea peptidei semnal şi
începe procesul de hidroxilare.
Etape ale biosintezei colagenului
NH2
CH2OH CH2 Asamblarea fragmentelor de lanţ
polipeptidic în fibroblaste duce la formarea
HO H O O CH lanţurilor pro-α (α1 şi α2) ce conţin toţi
CH2OH OH H
O H CH2 amino-acizii cunoscuţi în colagen.
HH H H
OH H O CH2 Lanţurile au o greutate moleculară de
HO aproximativ 120 000.
H OH NH CH CO
Peptidã
În faza intrafibroblastică apare molecula
Rest
Fig. 4de
.1.Rpolipeptidă
est de polipeptiglicozilată
dã glicozilatã de procolagen, o fază tranzitorie a
moleculei de colagen (tropocolgenul),
în care trei lanţuri pro-α (2α1 şi 1α2),
sunt formate dintr-o parte helicoidală
şi o parte nehelicoidală, care conţin şi
a.a. triptofan şi cisteina,
se unesc la capătul C-terminal prin
punţi disulfidice.

Lanţurile pro-α au la partea lor N-terminală secvenţe de amino-acizi,


care pot fi considerate ca lanţuri peptidice adiţionale.
Prin intermediul punţilor disulfidice ce le formează cisteina, se realizează structura tricatenară
a procolagenului.
Eliminarea peptidelor adiţionale de la capătul N-terminal al lanţurilor pro-α are
loc numai după terminarea procesului de hidroxilare şi glicozilare.
Molecula de procolagen

N C

Triplul helix cu propeptidele la capetele terminale şi cu legături disulfidice


la capătul C – terminal.
Sinteza in RES (reticul endoplasmatic)

Asocierea celor trei lanţuri polpeptidice pentru formarea


procolagenului începe cu propeptidele C−terminale, prin
intermediul punţilor disulfidice intercatenare formate de
resturile de cisteină

Propagarea
triplului helix

Transformarea procolagenului în tropocolagen se realizează


în spaţiul extracelular prin eliminarea peptidelor adiţionale pe cale
enzimatică prin acţiunea a două metaloproteinaze, denumite
procolagen-peptidaze (N− şi C−peptidaze)

Asamblarea, organizarea şi
interconectarea (similar cristalizării într-o
soluţie suprasaturată)
FAZA EXTRAFIBROBLASTICĂ
Molecula de molecula de colagen (tropocolagen) se formează din molecula
de procolagen după ce cele 3 lanţuri pro-α ale sale sunt complet hidroxilate
şi glicozilate şi au pierdut prin hidroliză enzimatică (procolagen-peptidaza)
peptidele de stabilizare.

În afara celulelor se continuă organizarea moleculelor de tropocolagen,


a filamentelor (microfibrilelor), fibrilelor, fibrelor şi fasciculelor de fibre.

Formarea fibrelor în spaţiul extracelular poate fi asemănată cu formarea


cristalelor într-o soluţie salină suprasaturată.
Moleculele de colagen conţin pe suprafaţa lor grupări polare, care se
atrag între ele, conform unor condiţii matriciale optime, fapt ce are ca
urmare aşezarea moleculelor într-o poziţie parţial suprapusă.

Mai multe microfibrile, vizibile numai la microscopul electronic, se asociază


constituind fibrilele de colagen, vizibile la microscopul optic, iar din reuniunea
mai multor fibrile rezultă fibrele de colagen, vizibile cu ochiul liber.
Această aşezare conduce la agregate cu suprafeţe
terminale oblice sau zimţate.

Formarea legăturilor între


aceste suprafeţe reprezintă Legăturile transversale în
primul stadiu de conectare colagen se realizează prin
“cap la cap” la formarea intermediul grupelor carbonil din
fibrilelor, însoţită, de resturile laterale ale lanţurilor
conectarea directă a grupărilor polipeptidice.
terminale.
Este vorba de gruparea
Fibrele nou formate se aldehidică a allizinei şi a
ataşează la fibrele de colagen
hidroxiallizinei ce derivă de la
preexistente, proces în care
mucopolizaharidele au un rol
lizină şi hidroxilizină şi formează
esenţial. punţi aldolice şi aldiminice
— NH — CH — CO — — NH — CH — CO —
| |
(CH2)3 (CH2)3
| |
CHO CH — OH
+ → |
Condensare
CH2 — CHO CH — CHO
aldolică | |
(CH2)2 (CH2)2
| |
— NH — CH — CO — — NH— CH — CO —
2 Resturi de allizină Punte aldolică

— NH — CH — CO — — NH — CH — CO
| |
(I) (CH2)4 (CH2)4
| |
NH2 N
Condensare + → ||
aldiminică CHO - H2O CH
| |
(II) (CH2)3 (CH2)3
| |
— NH — CH — CO — — NH — CH — CO —
I. Rest de lizină
II.Rest de allizină Punte aldiminică
Patogeneza biosintezei colagenului
Hidroxilarea prolinei şi lizinei este un proces enzimatic
care implică prezenţa, acidului ascorbic (vitamina C)

Deficienţa în vitamină C cauzează scorbutul, o boală gravă şi dureroasă,


datorită sintezei necorespunzătoare a colagenului, care împiedică
formarea unui ţesut conjunctiv puternic.

Scorbutul se manifestă prin degradarea gingiilor care devin sângerânde,


pierderea dinţilor, piele decolorată, plăgi care nu se vindecă.

În corpul uman, funcţionare deficitară a sistemului imun duce la boala autoimună,


în care fibrele de colagen sănătoase sunt sistematic distruse prin inflamaţii ale
ţesuturilor înconjurătoare.
Procesele de boală rezultate se numesc Lupus Eritematos şi artrita reumatoidă sau
ţesut colagenic bolnav.
COMPOZIŢIA ÎN AMINO-ACIZI A COLAGENULUI
Din cei 20 de amino-acizi care participă la formarea macromoleculei de colagen din punct de vedere
cantitativ, cei mai importanţi sunt: glicina, reprezentând aproximativ 30% din totalul
amino-acizilor, prolina şi hidroxiprolina (22,1%), alanina (11%), acizii glutamic
şi asparagic (11,8%), lizina şi arginina (7,8%), serina (3,6%)

Ser
Lys - Arg

Gly
Glu - Asp

Ala

Pro-Hyp

Hidroxiprolina este caracteristică


numai colagenului
Compoziţia în aminoacizi a colagenului din pielea de mamifere,
% din 100 de aminoacizi.

Amino-acidul % Amino-acidul %
Alanina 11,0 Metionina 0,6

Glicina 33,0 Arginina 5,1

Leucina 2,4 Acidul asparagic 4,5

Izoleucina 1,0 Histidina 0,48

Valina 2,4 Lizina 2,7

Prolina 12,8 Acidul glutamic 7,3

Fenilalanina 1,2 3-Hidroxiprolina 0,1

Tirozina 0,28 4-Hidroxiprolina 9,3

Serina 3,6 Hidroxilizina 0,58

Treonina 1,7 Triptofanul urme


Roluri ale amino-acizilor specifici

Hidroxiprolina se găseşte în colagen într-o proporţie relativ constantă de 9-10% şi de


aceea, prin determinarea sa cantitativă, se poate calcula conţinutul în colagen din
ţesuturi.

Prezenţa inelului pirolidinic, din structura prolinei şi a hidroxiprolinei, constituie unul


din factorii fundamentali care asigură stabilitatea structurală a lanţurilor
polipeptidice ale macromoleculei de colagen, creind un grad ridicat de rigiditate.

Aceste inele influenţează stereochimic dispoziţia spiralată a lanţului polipeptidic alături


de mezomeria legăturii peptidice, prin limitarea rotaţională a legăturilor din catenă.

Hidroxilizina, deşi se găseşte în cantitate mică în colagen, doar 1%, reprezintă un


component important, deoarece prin intermediul său se formează legături între
macromoleculele de colagen şi glucide.

Din colagen lipsesc amino-acizii cistina şi cisteina, iar amino-acizii


aromatici se găsesc sub formă de urme.
Structura colagenului
În perioada 1900-1910, chimistul german Emil Fischer a obţinut date care
sprijineau ipoteza că, aminoacizii din proteine se află combinaţi în lanţuri lungi,
numite catene polipeptidice, iar legătura formată între doi aminoacizi, este
legătura peptidică.

F. Sanger (1945-1952) a determinat pentru prima dată secvenţa amino-acizilor


din lanţurile polipeptidice de insulină.
Folosindu-se metoda Sanger, s-a determinat structura primară a
hemoglobinei şi a mai multor proteine

Molecula de colagen tip I, de la vertebrate, are o formă de bastonaş,


cu lungimea de 3000Ǻ şi diametrul de 15Å,
este formată din trei lanţuri α-polipeptidice, din care,
două lanţuri α1 şi un lanţ α2,
în cazul celor mai multor colagene, care diferă între ele prin
compoziţia în aminoacizi.
Un lanţ α-polipeptidic este format din aproximativ 1050 - 1100
amino-acizi, aşezaţi într-o anumită ordine, determinată
genetic (dependentă de specia animalului din care provine),
legaţi între ei prin legături peptidice.

Greutatea moleculară a unui lanţ este de 90000-95000.

Masa moleculară a colagenului este de aproximativ 300000.

Lanţurile α1 sunt mai bogate în amino-acizi polari, prolină,


hidroxiprolină şi mai sărace în amino-acizi neutri, în
comparaţie cu lanţurile α2.

Tabelul 4.3. - Compoziţia în amino-acizi a lanţurilor α1 şi α2 (numărul de resturi de amino-


acizi) pag.61-62 Biopolimeri şi compozite naturale
STRUCTURA PRIMARĂ A COLAGENULUI
Amino-acidul Piele de viţel Piele de porc Piele de găină Piele de om
α2 α1 α2 α1 α2 α1 α2 α1
Total 1032 1043 1041 1050 1036 1041 1012 1015
Hidroxiprolină 81 90 101 115 101 112 91 101
Acidul asparagic 47 47 47 44 52 44 44 42
Treonina 18 17 19 18 21 20 18 17
Serina 25 35 34 37 32 28 35 39
Metionina 4 7 4 7 5 9 5 7
Acidul glutamic 73 80 68 80 69 80 67 65
Prolina 124 141 127 144 121 125 114 133
Glicina 341 339 340 336 339 341 339 334
Alanina 104 125 112 115 108 134 110 117
Valina 35 19 36 18 29 15 34 20
Izoleucina 18 9 15 7 18 7 14 7
Leucina 35 22 32 21 33 21 34 20
Tirozina 3 4 2 2 2 2 4 2
Fenilalanina 17 13 12 19 14 13 11 13
Hidroxilizina 11 5 9 5 10 5,4 9 5
Histidina 8 3 8 2 8 2 11 2
Lizina 22 33 23 30 22 31,2 22 31
Arginina 59 52 52 50 52 52 52 50
Nicio partea a acestui material nu poate fi reprodusă sub nicio formă și
prin niciun fel de mijloc – electronic sau mecanic – inclusiv prin
fotocopiere, înregistrare magnetică sau orice alt sistem de stocare și de
redare a informației, fără permisiunea explicită scrisă a deținătorului de
Copyright în persoana prof.univ. Mihai Chiriță

Iași, 23.11.2012
STUDIUL SECVENŢEI AMINOACIZILOR DIN LANŢURILE
α-POLIPEPTIDICE

Studiul secvenţei aminoacizilor din lanţurile polipeptidice ale colagenului a


întâmpinat dificultăţi din cauza dimensiunilor mari ale lanţurilor şi a monotoniei
relative a succesiunii aminoacizilor.

Pentru determinarea secvenţei aminoacizilor:

1. se procedează la o scindare prealabilă a lanţurilor α în fragmente de lanţ

2. se determină ordinea acestor fragmente de-a lungul catenei respective


3. apoi se scindează câte un aminoacid de la un capăt al unui segment
de lanţ şi se identifică pe rând, aplicându-se metoda Edmann, care se
bazează pe reacţia dintre fenilizotiocianat cu grupa NH2 terminală, la
temperatura de 400C şi pH=8-9

Fracţionarea lanţurilor α, separate şi izolate din molecula de colagen, poate fi făcută


cu bromură de cianogen, cu hidroxilamină sau prin digestie limitată cu colagenază
Scindarea cu bromură de cianogen.
Metoda a fost dată de Witkop (1961) şi aplicată de către Bornstein şi Piez (1965)

Bromura de cianogen scindează selectiv lanţul polipeptidic


la carbonul din grupa peptidică de la metionină.

Reacţia are loc în mediu acid, în soluţie de 1N HCl sau


acid formic de 70 %.

Randamentul de scindare este de 80 – 90 %.

Separarea peptidelor obţinute prin scindarea cu bromură de


cianogen se realizează prin cromatografia cu schimbători de ioni
R NH CH CO NH CHR' COOH
(CH2)2 + Br C N

S
CH3
Metionil_peptidã Bromurã de cianogen

+
R NH CH C NH_ CHR' COOH H2O
O Br + S C N
_
CH2 CH2
CH3
Bromurã de imino _ lactonã Tiocianat de metil

R NH CH C O
O + H2N CHR' COOH
_
CH2 CH2
Homoserinã Aminoacid
(forma lactonã
la capãtul C terminal)
Scindarea cu enzime

Colagenul este foarte rezintent la acţiunea de degradare a enzimelor. Singura enzimă


capabilă să degradeze colagenul nativ, în condiţii fiziologice de pH şi temperatură este
colagenaza bacteriană sau clostridiopeptidaza A izolată din variatele tulpini de
Clostridium (Clostridium Histolyticum, Clostridium Perfringens tip A).

Colagenaza hidrolizează legătura peptidică formată la partea N−terminală a unui


rest de glicină în imediata vecinătate a unui rest de prolină sau hidroxi-prolină:

−X−Pro −Y− Gly − Z −

Peptidele rezultate după hidroliza colagenului posedă întotdeauna în partea lor


N−terminală un rest de glicină, iar la extremitatea C−terminală poate fi identificat,
în majoritatea cazurilor, un rest de hidroxiprolină.
Sunt o serie de enzime, numite enzime nespecifice, care acţionează asupra
colagenului denaturat, iar asupra colagenului nativ acţionează cu scindarea
propeptidelor (telopeptidelor) de la capetele lanţurilor polipeptidice ale
procolagenului.

Dintre enzimele nespecifice ale colagenului sunt: tripsina, α−chimotripsina,


pepsina, catepsina şi papaina, ficina şi bromelina (enzime vegetale).

Tripsina provine din pancreas, are masa moleculară 24000, domeniul


optim de acţiune la pH = 8, iar specificitatea sa este:


—R — Lys / Arg — R—

α−Chimotripsina provine din pancreas alături de tripsină, are


greutatea moleculară 25000 şi activitatea optimă la pH = 8.

Tripsina ca şi α−chimotripsina scindează telopeptidele procolagenului.


Ca şi tripsina şi α−chimotripsina nu hidrolizează colagenul nativ,
dar scindează telopeptidele (propeptidele) procolagenului.

Pepsina este elaborată de mucoasa stomacală sub forma unui precursor


denumit pepsinogen (masa moleculară 39000).

Pepsina hidrolizează legăturile peptidice în partea C−terminală de la


fenilalanină şi tirozină din lanţurile polipeptidice ale colagenului denaturat :

R— Phe / Tyr —R

Pepsina a fost izolată din sucul gastric al vertebratelor, în deosebi al unor


animale domestice (porcine, ovine, bovine), al păsărilor (pui de găină), al
unor specii de peşti (rechin, morun) şi din sucul gastric al omului şi s-a
constatat că este diferită (stabilitate, structură şi compoziţie chimică,
specificitate de substrat etc.) de la o specie la alta

Pepsina este electronegativă, are pHi = 1, are optimul de acţiune la pH = 1–2


În anul 1975, Peter P. Fietzek şi Klaus Kühn au publicat secvenţa completă a
aminoacizilor dintr-un lanţ α1 al moleculei de colagen tip I

Glu−Leu−Ser−Tyr−Glu−Tyr−Asp−Glu−Lys−Ser−Thr−Gly−Ile−Ser−Val−Pro− 16
Gly−Pro−Met−Gly−Pro−Ser−Gly−Pro−Arg−Gly−Leu−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Ala−Hyp− 18
Gly−Pro−Gln−Gly−Phe−Gly−Gly−Pro−Hyp−Gly−Glu−Hyp−Gly−Glu−Hyp−Gly−Ala−Ser− 36
Gly−Pro−Met−Gly−Pro−Arg−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Lys−Asn−Gly−Asp−Asp− 54
Gly−Glu−Ala−Gly−Lys−Pro−Gly−Arg−Hyp−Gly−Gln−Arg−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Gln− 72
Gly−Ala− Arg−Gly−Leu−Hyp−Gly−Thr−Ala−Gly−Leu−Hyp−Gly−Met−Hyl−Gly−His−Arg− 90
Gly−Phe−Ser− Gly−Leu−Asp− Gly−Ala−Lys−Gly−Asn−Ala− Gly−Pro−Ala− Gly−Pro−Lys− 108
Gly−Glu−Hyp−Gly−Ser−Hyp−Gly−Glu−Asn−Gly−Ala−Hyp−Gly−Gln−His−Gly−Pro−Arg− 126
Gly−Leu−Hyp−Gly−Glu−Arg−Gly−Arg−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Ser−Ala−Gly−Ala−Arg− 144
Gly−Asp−Asp−Gly−Ala−Val− Gly−Ala−Ala−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Thr−Gly−Pro−Thr− 162
Gly−Pro−Hyp−Gly−Phe−Hyp−Gly−Ala−Ala−Gly−Ala−Lys−Gly−Glu−Ala−Gly−Pro−Gln− 180
Gly−Ala−Arg−Gly−Ser−Glu−Gly−Pro−Gln−Gly−Val−Arg−Gly−Glu−Hyp−Gly−Pro−Hyp− 198
Gly−Pro−Ala−Gly−Ala−Ala−Gly−Pro−Ala−Gly−Asn−Hyp−Gly−Ala−Asp−Gly−Gln−Hyp− 216
Gly−Ala−Arg−Gly−Pro−Ser−Gly−Pro−Gln−Gly−Pro−Ser−Gly−Ala−Hyp−Gly−Pro−Lys− 234
Gly−Asn−Ser−Gly−Glu−Hyp−Gly−Ala−Hyp−Gly−Asn−Lys−Gly−Asp−Thr−Gly−Ala−Lys− 252
Gly−Glu−Hyp−Gly−Pro−Ala−Gly−Val−Gln−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Ala−Gly−Glu−Glu− 270
Gly−Lys−Arg−Gly−Ala−Arg−Gly−Glu−Hyp−Gly−Pro−ser−Gly−Leu−Hyp−Gly−Pro−Hyp− 288
Gly−Glu−Arg−Gly−Gly−Hyp−Gly−Ser−Arg−Gly−Phe−Hyp−Gly−Ala−Asp−Gly−Val−Ala− 306
Gly−Pro−Lys−Gly−Pro−Ala−Gly−Glu−Arg−Gly−Ser−Hyp−Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Lys− 324
Gly−Ser−Hyp−Gly−Glu−Ala−Gly−Arg−Hyp−Gly−Glu−Ala−Gly−Leu−Hyp−Gly−Ala−Lys− 342
Gly−Leu−Thr−Gly−Ser−Hyp−Gly−Ser−Hyp−Gly−Pro−Asp−Gly−Lys−Thr−Gly−Pro−Hip− 360
Gly−Pro−Ala−Gly−Glu−Asn−Gly−Arg−Hyp−Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Hyp−Gly−Ala−Arg− 378
Gly−Gln−Ala−Gly−Val−Met−Gly−Phe−Hyp−Gly−Pro−Lys−Gly−Ala−Ala−Gly−Glu−Hyp− 396
Gly−Lys−Ala−Gly−Glu−Arg−Gly−Val−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Ala−Val−Gly−Pro−Ala− 414
Gly−Lys−Asp−Gly−Glu−Ala−Gly−Ala−Gln−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Ala− 432
Gly−Glu−Arg−Gly−Glu−Gln−Gly−Pro−Ala−Gly−Ser−Hyp−Gly−Phe−Gln−Gly−Leu−Hyp− 450
Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Hyp−Gly−Glu−Ala−Gly−Lys−Hyp−Gly−Glu−Gln−Gly−Val−Hyp− 468
Gly−Asp−Leu−Gly−Ala−Hyp−Gly−Pro−Ser−Gly−Ala−Arg−Gly−Glu−Arg−Gly−Phe−Hyp− 486
Secvenţa completă a aminoacizilor dintr-un lanţ α1 al moleculei
de colagen tip I (continuare)

Gly−Glu−Arg−Gly−Val−Glu−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Arg−Gly−Ala−Asn− 504
Gly−Ala−Hyp−Gly−Asn−Asp−Gly−Ala−Lys−Gly−Asp−Ala−Gly−Ala−Hyp−Gly−Ala−Hip− 522
Gly−Ser−Gln−Gly−Ala−Hyp−Gly−Leu−Gln−Gly−Met−Hyp−Gly−Glu−Arg−Gly−Ala−Ala− 540
Gly−Leu−Hyp−Gly−Pro−Lys−Gly−Asp−Arg−Gly−Asp−Ala−Gly−Pro−Lys−Gly−Ala−Asp− 558
Gly−Ala−Pro−Gly−Lys−Asp−Gly−Val−Arg−Gly−Leu−Thr−Gly−Pro−Ile−Gly−Pro−Hyp− 576
Gly−Pro−Ala−Gly−Ala−Hyp−Gly−Asp−Lys−Gly−Glu−Ala−Gly−Pro−Ser−Gly−Pro−Ala− 594
Gly−Thr−Arg−Gly−Ala−Hyp−Gly−Asp−Arg−Gly−Glu−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Ala− 612
Gly−Phe−Ala−Gly−Pro−Hyp−Gly−Ala−Asp−Gly−Gln−Hyp−Gly−Ala−Lys−Gly−Glu−Hyp− 630
Gly−Asp−Ala−Gly−Ala−Lys−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Ala− 648
Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Ile−Gly−Asn−Val−Gly−Ala−Hyp−Gly−Pro−Hyl−Gly−Ala−Arg− 666
Gly−Ser−Ala−Gly−Pro−Hyp−Gly−Ala−Thr−Gly−Phe−Hyp−Gly−Ala−Ala−Gly−Arg−Val− 684
Gly−Pro−Hip−Gly−Pro−Ser−Gly−Asn−Ala−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Ala− 702
Gly−Lys−Glu−Gly−Ser−Lys−Gly−Pro−Arg−Gly−Glu−Thr−Gly−Pro−Ala−Gly−Arg−Hyp− 720
Gly−Glu−Val−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Ala−Gly−Glu−Lys−Gly−Ala−Hyp− 738
Gly−Ala−Asp−Gly−Pro−Ala−Gly−Ala−Hyp−Gly−Thr−Pro−Gly−Pro−Gln−Gly−Ile−Ala− 756
Gly−Gln−Arn−Gly−Val−Val−Gly−Leu−Hyp−Gly−Gln−Arg−Gly−Glu−Arg−Gly−Phe−Hyp− 774
Gly−Leu−Hyp−Gly−Pro−Ser−Gly−Glu−Hyp−Gly−Lys−Gln−Gly−Pro−Ser−Gly−Ala−Ser− 792
Gly−Glu−Arg−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Met−Gly−Pro−Hyp−Gly−Leu−Ala−Gly−Pro−Hyp− 810
Gly−Glu−Ser−Gly−Arg−Glu−Gly−Ala−Hyp−Gly−Ala−Glu−Gly−Ser−Hyp−Gly−Arg−Asp− 828
Gly−Ser−Hyp−Gly−Ala−Lys−Gly−Asp−Arg−Gly−Glu−Thr−Gly−Pro−Ala−Gly−Ala−Hyp− 846
Gly−Pro−Hyp−Gly−Ala−Hyp−Gly−Ala−Hyp−Gly−Pro−Val−Gly−Pro−Ala−Gly−Lys−Ser− 864
Gly−Asp−Arg−Gly−Glu−Thr−Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Ile−Gly−Pro−Val−Gly−Pro−Ala− 882
Gly−Ala−Arg−Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Gln−Gly−Pro−Arg−Gly−Asn−Hyl−Gly−Gly−Thr− 900
Gly−Gln−Gln−Gly−Asn−Arg−Gly−Ile−Hyl−Gly−His−Arg−Gly−Phe−Ser−Gly−Leu−Gln− 918
Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Gly−Ser−Hyp−Gly−Glu−Gln−Gly−Pro−Ser−Gly−Ala−Ser− 936
Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Arg−Gly−Pro−Hyp−Gly−Ser−AQla−Gly−Ser−Hyp−Gly−Lys−Asp− 954
Gly−Leu−Asn−Gly−Leu−Hyp−Gly−Pro−Ile−Gly−Hyp−Hyp−Gly−Pro−Arg−Gly−Arg−Thr− 972
Gly−Asp−Ala−Gly−Pro−Ala−Gly−Pro−Hyp−Gly−Pro−Hyp−Pro−Gly−Hyp−Gly−Pro−Hyp− 990
Gly−Pro−Pro− 993
Ser−Gly−Gly−Tyr−Asp−Leu−Ser−Phe−Leu−Pro−Gln−Pro−Pro−Gln−Gln−Gln−Lys−Ala− 18
His−Asp−Gly−Gly−Arg−Tyr−Tyr 7
Secvenţa aminoacizilor din lanţul polipeptidic de colagen este următoarea:

- Gly–X–Y-
Glicina constitue totdeauna unul din 3 resturi de aminoacizi din lanţ:
–(Gly–X –Y)n
–X este adesea prolină (Pro)
–Y este adesea hidroxiprolină (Hyp)

În colagen Pro & Hyp constitue 22% din toate resturile de aminoacizi
• Glicina se situează spre centrul triplului helix
• Prolina & Hyp formează catene laterale expuse în întregime mediului de solvent

Cele mai dese secvenţe din zonele apolare ale lanţurilor polipeptidice sunt de forma:
Gly−Pro−Hypro
Gly−Pro−Gly
Gly−Pro−Ala
Acestea conţin 94% din totalul prolinei şi 74% din totalul glicinei.
STRUCTURA SECUNDARĂ A COLAGENULUI

În cadrul acestei structuri, se studiază forma unui


singur lanţ α-polipeptidic din molecula de colagen.

În anul 1951, Pauling şi Corey au dovedit că modalitatea


cea mai posibilă de îndoire şi răsucire a unui lanţ α
ar fi cea elicoidală,
sub forma unei spirale
cu răsucire de la stânga spre dreapta
spre partea N−terminală
(şurub de dreapta)
numit α -helix sau helix minor
Modelul lui Pauling şi Corey conţine
3,28 amino-acizi într-o spirală,
distanţa între spire este de 5,44Å
iar proiecţia unui aminoacid pe axul elicei este de
cca. 3 Å

Catenele laterale R ale diferitelor resturi de


amino-acizi ies radial din helix
Difractograma colagenului la raze X, cu unghi mare
prezintă arcuri meridionale la 11Ǻ−7,6Ǻ − 4,5Ǻ−3Ǻ.

1,5
20

1,8
17

15
2,3 Stabilitatea structurii complexe a unui lanţ
13 α−polipeptidic se realizează prin legături de
hidrogen de tipul NH. . .O = C, între grupele
2,62 3,05
10 legăturilor peptidice ale aminoacizilor din
spirele alăturate.
7 2,7 4,1
2,25 Catenele laterale R ale diferitelor resturi de
5
3,75 aminoacizi ies radial din helix
5,4
3 4,5 7,4

0,40 0,30 0,10 0,10 0,30 0,40

Fig. 11. 10. Reprezentarea schematicã a


difractogramei colagenului la raze X
cu unghi mare ( 111).
Aspectul colagenului la difracţia cu raze X, cu
unghi mare, utilizând un fascicul de raze cu unghi
înclinat. M – arc meridional la 3,05Å
D – spoturile difuze 4,4Å
E – reflectarea ecuatorială la 10,4 – 15Å

Helix de stânga
α - helix

N C
Reprezentarea schematică a elicei:
- p - pasul elicei;
- r - raza elicei;
- β - unghiul de rotaţie
(Parametrii geometrici ai spiralei )
lungimea proiecţiei unui aminoacid sensul de rotaţie al spirei (spre
pe axa de rotaţie a elicei stânga sau spre dreapta).

Alte mărimi utilizate pentru


descrierea elicei se referă la:

numărul de aminoacizi pe o perioadă


exprimat prin coeficientul de simetrie nm, lungimea moleculei spiralate
unde n reprezintă numărul de aminoacizi
şi m este numărul de spire pe o perioadă

grosimea spirei sau diametrul


moleculei spiralate
STRUCTURA TERŢIARĂ A
COLAGENULUI

Molecula de colagen - tropocolagenul vertebratelor are o


formă de bastonaş rigid, cu dimensiunile de 3000x14 Å,
• este alcătuit din 3 lanţuri α - polipeptidice ( 2 x α1 şi 1 x α2 ),
• răsucite împreună de la dreapta spre stânga,
• în jurul unui ax comun, realizându-se triplul helix sau helixul
major
• - α1 şi α2 diferă între ele prin compoziţia în amino-acizi
• lanţurile polipeptidice care alcătuiesc molecula de colagen sunt
solidarizate prin legături transversale, al căror număr creşte
progresiv, pe măsura maturării proteinei

Masa moleculară a colagenului este de aproximativ 300000.


Modelele lui Rich şi Crick şi Ramachandran şi Kartha sunt foarte asemănătoare şi nu diferă între ele
decât prin puţine detalii, cu privire la numărul legăturilor de hidrogen.
Co(3),C3(12)
Proiecţia unui triplu helix în plan vertical pe axa fibrei
C _ 1(0),C2(9) C
C1(6),C4(15) Cβ
C2(3),C5(12)
120o o
H1
120o ( )
A
C1(3),C4(12) C1(0),C 4 9 C*
H2 N
C1(0),C3(9) B C3(6),C6(15) Cγ

C2(6),C5(15)

Unităţile peptidice din lanţuri sunt marcate prin linii care unesc atomii de carbon α.
Numerele indică înălţimea atomilor de carbon α, în Ǻ, în cele trei lanţuri A, B, C.
Atomii de hidrogen H1 şi H2 sunt ataşaţi la atomii de carbon α, C1, iar atomii de
carbon β, în configuraţia L (marcaţi cu Cβ) pot fi uşor ataşaţi la atomii de carbon α,
C2 şi C3.
Inelul pirolidinic al restului de prolină este ataşat la atomul C3 într-un lanţ (marcat
Cα, Cβ, Cγ , N).
Atomii de carbon sunt indicaţi cu cercuri mari şi atomii de hidrogen cu cercuri mici
Structura cu punţi de apă a tripluhelixului de colagen propusă
de Ramachandran şi Chandraskaran

Triplul helix
Trei α-helixuri cu spirale care se rotesc
de la stânga la dreapta iar
α-helixurile se înfăşoară dela dreapta
spre stânga
Spectrul în IR a colagenului nativ
STRUCTURA CUATERNARĂ A COLAGENULUI
Organizarea tridimensională a asociatelor moleculare

Agregarea Structura cuaternară = structura supramoleculară


unidimensională a
macromoleculelor de
colagen printr-un proces
de polimerizare liniară, Protofibrile
ducând la apariţia
protofibrilelor, structuri
cu diametrul de 15Å şi
lungime variabilă
La această unire participă porţiuni
neelicoidale ale lanţurilor polipeptidice,
denumite telopeptide

Telopeptidele reprezintă 5% din conţinutul proteic al colagenului.


Ele sunt fragmente ale lanţurilor α, formate din cel mult 100 amino-acizi şi au formă dreaptă,
nehelicoidală.

Agregarea laterală a
protofibrilelor sau a
macromoleculelor de
colagen, determinând Fibrile, fibre, fascicule de fibre
apariţia fibrilelor, fibrelor,
fasciculelor de fibre
Formarea fibrilelor este un proces de tranziţie la starea solidă
care decurge în două etape:

1. o agregare unidirecţională cap- nm


cap a macromoleculelor de
colagen însoţită de o suprapunere
a lor pe distanţe de 30-40 Å,
ducând la apariţia microfibrilelor

2. agregare laterală unde fiecare moleculă


este decalată longitudinal cu 1/4 din lungimea
sa faţă de vecinele sale şi prezintă o
periodicitate structurală de 620-700 Å
Decalarea longitudinală cu 1/4
din lungime faţă de moleculele
de colagen vecine care dau
naştere la o periodicitate
structurală de 620-700 Å
Zonã partial Zonã
4 , 40 xD suprapusã deschisã

Reprezentarea bidimensională a aranjamentului de împachetare a moleculelor de


colagen de tip nativ
a b

Secţiune transversală a fibrilei de colagen propusă de Sasisekharan şi Ramachandran;


a. secţiune cilindrică,
b. b. secţiune cilindrică spiralată.
A B C C D EA
4 3 2 2 1 5 4

5 4 3 3 2 1 5

1 5 4 4 3 2 1

2 1 5 5 4 3 2
B
C A 3 2 1 1 5 4 3

D E 4 3 2 2 1 5 4

5 4 3 3 2 1 5
a 1 5 4 4 3 2 1

Ilustrarea structurii de filament compus din cinci lanţuri moleculare de colagen într-un
aranjament decalat regulat. Filamentul este prezentat în (a) privit în secţiune
transversală şi în (b) privit perpendicular pe lungime, din două direcţii (Schmith).
Stabilitatea acestei structuri se realizează prin legături
intermoleculare de hidrogen, ionice, hidrofobe, dar şi covalente.

Aspectul electronomicroscopic al fibrilei de colagen:


a. umbrire cu crom; b. umbrire cu acid tungstenic.
Aspectul difractogramei cu raze X, cu unghi mic, pentru :
a. fibrilă de colagen uscată,
b.fibrilă de colagen uscată şi colorată cu acid fosfotung-stenic,
c. fibrilă de colagen tăbăcită în crom şi uscată,
d. fibrilă de colagen umedă.
În cursul formării fibrilelor se produce o uşoară răsucire a lor.
Odată atins un anumit diametru al fibrilelor, acesta nu se mai modifică din
considerente energetice.
Grosimea maximă a fibrilelor este de 1000Ǻ, iar unităţile structurale imediate,
denumite subfibrile, au diametrul de 100Ǻ şi protofibrila un diametru de 15Ǻ.

3 000 Ǻ (1 000 aminoacizi)

punti covalente
=
între douã lizine

Fibril de
colagen
Filamente Fibra elementară de colagen se formează din fibrile, ce se aşează paralel,
în număr variabil de la 200 până la 1000. Există şi excepţii de la aşezarea
paralelă şi s-a ajuns la concluzia că fibrilele din fibrele de colagen sunt
răsucite între ele.
Microfibrilă, Subfibrilă, Fibrilă
Agregare laterală

Protofibrilă 15Å
Agregare cap la cap

Grosimea maximă a fibrilelor este de 1000 Å, iar unităţile structurale imediate,


denumite subfibrile, au diametrul de 100 Å şi protofibrila un diametru de 15 Å.

Fibra de colagen este formată din 30-300 de fibre elementare


TIPURI DE LEGĂTURI LA COLAGEN
Legături
de hidrogen

Legături Legături
hidrofobe electrovalente

Legături
covalente
Legăturile de hidrogen acţionează la distanţa de 2-3 Å.
Se formează în acelaşi lanţ polipeptidic, între grupele legăturilor
peptidice ale amino-acizilor din spiralele alăturate sau între două
lanţuri polipeptidice adiacente prin grupele hidroxilice, carboxilice,
aminice, amidice ale resturilor laterale de amino-acizi ale acestor
lanţuri.

Legături de
hidrogen în:
(a) partea N
terminală şi în
(b) partea C
terminală a
unui α- helix

Grupele hidroxilice ale hidroxiprolinei, hidroxilizinei, serinei, tirozinei şi treoninei, grupele aminice
libere ale lizinei şi argininei, grupele carboxilice libere ale acizilor dicarboxilici (acidul glutamic şi
acidul aspartic), monoamidele de la asparagină şi gluamină sunt posibilităţile formării legăturilor de
hidrogen între două lanţuri polipeptidice adiacente.
Legăturile hidrofobe se formează între catenele laterale ale amino-acizilor
apolari. Aceste legături au afinitate redusă pentru apă şi prezintă tendinţa
de a se orienta în interiorul agregatelor moleculare.
Legăturile covalente contribuie la asigurarea stabilităţii colagenului.
Ele sunt prezente intra şi intermolecular.

Legăturile covalente apar în număr tot mai mare pe măsură ce colagenul devine
matur.

Legăturile intermoleculare se stabilesc atât între moleculele agregate în fibrile, cât


şi între fibrile şi alţi constituenţi ai ţesutului conjunctiv, cum ar fi: proteine
necolagenice, complexe mucopolizaharidice, glucide neutre etc.

Legarea glucidelor se realizează prin punţi glicozidice de tip ester, între grupele
hidroxil ale glucidului şi grupele carboxil ale lanţurilor polipeptidice.

O mare parte din hexoze sunt localizate în zona polară a moleculei de colagen şi
sunt fixate O-glicozidic la hidroxilizină.

Au loc legături intermoleculare de tip aldolic şi aldiminic ca şi în cazul legăturilor


intramoleculare.
Participarea glucidelor la formarea
legăturilor intramoleculare (A)
şi a legăturilor intermoleculare ale
colagenului (B)
Legăturile electrovalente acţionează la distanţe de 10-100Å şi apar ca forţe
de coeziune electrostatice între grupele încărcate cu sarcini opuse, situate
în regiunile polare a două lanţuri polipeptidice diferite.
Un tip particular al legăturilor ionice intermoleculare este reprezentat de unirea dintre
grupa ε−aminică a lizinei cu grupa γ−carboxilică a acidului glutamic sau cu grupa
β−carboxilicăa acidului aspartic.

Legăturile electrovalente au loc între resturile laterale de


acizilor glutamic şi asparagic şi resturile de lizină şi arginină.

Legăturile prin intermediul moleculelor de apă participă la stabilizarea


structurii cuaternare a colagenului, a moleculelor agregate în fibrile.
Modul de asamblare a moleculelor de colagen în fibrile duce la realizarea
unui anumit grad de liniaritate.

Această liniaritate este favorizată de interpunerea moleculelor de


apă între moleculele de colagen adiacente.
Legături prin punţi “de apă”

A: interlanţ,
1 moleculă de apă

B: interlanţ,
2 molecule de apă

C: intralanţ,
3 molecule de apă Suprafaţa moleculară

D: intralanţ,
Reţea de molecule de apă
Din colagen lipsesc aminoacizii cistina şi cisteina, iar aminoacizii
aromatici se găsesc sub formă de urme.

Conţinutul mediu în colagen a diferitelor organe


———————————————————————————————
Organul Conţinutul mediu Organul Conţinutul mediu
În colagen, % din în colagen, % din
organul umed organul umed

Tendon 25 – 35 Muşchi 1–2


Piele 20 – 30 Inima, organe
Cartilaj şi os 10 – 20 parenchimale (ficat, rinichi) 0,5 – 2

Peretele vaselor
sanguine 5 – 12 Sistemul nervos central 0,2 – 0,4
———————————————————————————————
Conţinutul în colagen separat din organele diferitelor organisme

Organul Organismul
Conţinutul mediu de colagen, %
din substanţa uscată a organului
———————————————————————————————
Piele Porc de mare 63
Şobolan 67
Câine 64
Bovine 80
Om 72

Aortă Şobolan 25
Bovine 23
Porcine 16
Om 12 – 24

Ficat Şobolan 0,64


Porc de mare 0,82
Bovine 1,97
Porcine 2,46
Om 3,90
———————————————————————————————
Nicio partea a acestui material nu poate fi reprodusă sub nicio formă și
prin niciun fel de mijloc – electronic sau mecanic – inclusiv prin
fotocopiere, înregistrare magnetică sau orice alt sistem de stocare și de
redare a informației, fără permisiunea explicită scrisă a deținătorului de
Copyright în persoana prof.univ. Mihai Chiriță

Iași, 23.11.2012