În 1933, dr. Albert Hyman, specialist cardiac la Spitalul Beth Davis din New York și C.

Henry
Hyman, un inginer electric, în căutarea unei alternative la injectarea de droguri puternice direct
în inimă, a venit cu o invenție care a folosit un șoc electric în locul injecției de droguri.
Această invenție a fost numită Hyman Otor unde se folosește un ac gol pentru a trece un fir izolat
în zona inimii pentru a produce șocul electric.
Acul gol din oțel acționa ca un capăt al circuitului și vârful sârmei izolate celălalt capăt. Nu se
cunoaște dacă Hyman Otor a avut succes.
Principalele componente ale unui defibrilator sunt: potențiometru variabil pentru selectarea
nivelurilor de energie, un transformator de conversie a curentului alternativ în curent direct, un
capacitor pentru stocarea energiei, un buton pentru comanda încărcării și altul pentru descărcare
închizând astfel circuitul dintre capacitor  și electrozi.

 Defibrilatoarele se clasifica in defibrilatoare externe,transvenoase sau implantate, si pot fi

de 3 tipuri:
 Defibrilatoare semiautomate externe:
-Analizează ritmul cardiac
-Pregrătesc aplicarea șocului
-Convenabile pentru defibrilarea de “prim-
ajutor”
 Defibrilatoare manuale:
-Implică din partea operatorului:
-Identificarea ritmului ECG
-Incărcarea aparatului și aplicarea șocurilor
 Defibrilatoare implantabile – conțin trei componente:
-generatorul de impulsuri electrice
-electrozii
-un sistem de programare .

Defibrilatoarele externe automate sunt în general utilizate atât de personal calificat cât şi de

unităţile cu acces public, precum centre comerciale, birouri guvernamentale, restaurante,
hoteluri, stadioane sportive, şcoli sau universităţi s.a.
Defibrilatoarele manuale sunt aproape identice cu cele externe dar încarcatura este transportată
prin patchuri interne aflate în contact direct cu inima. Acestea se găsesc aproape exclusiv în
camerele de chirurgie, unde există probabilitatea ca toracele să fie deschis sau unde acesta poate
fi deschis cu uşurinţă de către un chirurg.
Defibrilatoarele interne sunt implantate, similar pacemakerurilor cardiace (multe dintre aceste
defibrilatoare au şi funcţia pacemakerurilor). Acestea monitorizează în mod constant ritmul
cardiac al pacientului şi administrează automat şocuri pentru numeroase aritmii ameninţătoare de
viaţă, înregistrate în memoria instrumentului.