DERMATOLOGIE

INFECŢIILE BACTERIENE CUTANATE

Dr. CABULEA SIMONA

Pielea normală este colonizată de o floră microbiană saprofită care este întâlnită
în straturile superficiale ale epidermului şi anexele pilare. Această floră permanentă a
pielii cuprinde coci Gram pozitivi: Staphylococcus epidermidis şi aureus, streptococul,
micrococi; bacili Gram pozitivi: corinebacterii aerobe sau anaerobe (Propionibacterium
acnes) lipofile; bacterii Gram negative: coci (Neisseria) şi bacili (Acinetobacter,
Proteus).
Infecţiile bacteriene cutaneo-mucoase apar în urma contaminării externe sau prin
contiguitate cu punct de plecare dintr-o zonă de portaj.

A. INFECTIILE STAFILOCOCICE

Stafilocociile cutanate sunt afecţiuni ale pielii determinate de infecţii cu Stafilococ

aureu coagulazo-pozitiv relativ frecvente şi care îmbracă aspecte clinice multiple.
Frecvenţa crescută a infecţiilor cutanate cu stafilococi este explicată prin faptul
că un număr mare de persoane sunt purtătoare de stafilococi patogeni.
Mai sunt implicate in afectiunile cutanate Stafilococul epidermidis si S.
saprophyticus (coagulazo-negativi). Ei produc enzzme cu rol distructiv (coagulaze,
catalaze, protease) si diverse toxine cu efecte citolitice.
Exista purtatori de S.aureus bacteria fiind prezenta la nivelul narilor, axilelor,
perianal de unde aceasta se poate imprastia pe piele.
Se utilizeaza termenul de piodermite pentru a desemna infectii cutanate
bacteriene care se caracterizeaza clinic prin prezenta puroiului la nivelul unei pustule
sau al unei ulceratii.
Exista mai multe tipuri de infectii cutanate bacteriene, in functie de aspectul clinic
al leziunilor si de etiologia infectiei:
a. FOLICULITA STAFILOCOCICĂ SUPERFICIALĂ

1
 Foliculita superficială este o infecţie a orificiilor foliculare şi glandelor sebacee
produsă de Stafilococul aureu. Apare mai frecvent la barbati.
Clinic se prezintă ca mici papule sau pustule centrate de un fir de păr, apărute
izolat sau în grupuri şi înconjurate de un halou eritematos.
În evoluţie pustulele se rup sau se usucă transformându-se în cruste.
Vindecarea se poate realiza spontan în decurs de 7-10 zile, dar în lipsa
tratamentului pot apărea complicaţii precum furuncule, abcese, celulite. In cazul
foliculitelor cornice evolutia este de obicei cronica, recidivanta, deoarece intervin factor
ice tin de teren sau sunt persoane purtatoare de stafilococ pathogen.
Leziunile pot fi localizate pe orice zonă de tegument precum pielea păroasă a
capului la copii, pe faţă şi părţile păroase ale membrelor la bărbaţi, la nivelul barbii,
scalpului, feselor, gatului, vestibule nazal.
Tratamentul constă în evacuarea puroiului şi badijonarea zonei afectate cu
antiseptice şi antibiotice locale antistafilococice (neomicină, bacitracină, polimixină,
mupirocin, acid fucidinic) sau ATB antistafilococice (Oxacilina, cefalosporine) necesare
pe cale sistemica in cazul purtatorilor de stafilococ patogen.
b. FURUNCULUL

Furunculul este o infecţie profundă a foliculului pilo-sebaceu dată de Stafilococul

aureu, care patrunde in organism prin taieturi, zgarieturi si alte leziuni cutanate si se
poate extinde în ţesutul adipos subcutanat şi care evoluează în 5-10 zile spre necroza
şi eliminarea foliculului pilos.
Furunculul este mai des întâlnit la pacienţii cu diabet, imunosupresie, denutriti,
casectici, acne, atopie şi anemie.
Clinic, simptomele sunt in functie de stadiul bolii:
- in primul stadiu ia forma unui nodul sub piele inflamat, dureros, care zvacneste
- dupa cateva zile, furunculul devine proeminent, rosu, cu central alb sau galben
(puroi), dureros
Pot precede aparita furunculului febra, oboseala, starea generala alterata
Unic sau multiplu, furunculul este localizat îndeosebi pe fata, memnbre
superioare, inferioare, cervical, umeri, coapse sau fese. Furunculul poate fi însoţit de
febră.
Trebuie evitată traumatizarea leziunii datorită riscului de extindere a infecţiei.
Complicaţia cea mai frecventă a furunculului este trecerea în cronicitate
(furunculoza cronică). Aceasta se caracterizează prin succesiunea unor furuncule

2
timp de luni sau ani de zile. Septicemia şi alte complicaţii viscerale date de stafilococul
aureu sunt rare.
Tratament antibiotic administrat oral sau parenteral, care actioneaza pe flora
stafilococica. Se asociaza cu tratament simptomatic pentru scaderea febrei
(antitermice). Local in faza inflamatorie se paote pune gheata. Pentru evacuarea
complete a puroiului se poate face incizie si drenaj in conditii sterile.
Preventie – igiena, alimentatie sanatoasa, evitarea folosirii in comun a
prosoapelor, lenjeriei de pat, etc.

c. HIDROSADENITA (APOCRINITA SUPURATIVĂ)

Hidrosadenita este o infecţie stafilococică a unei glande sudoripare apocrine

(care produc „transpiraţia”), al cărei canal de evacuare se astupă, conţinutul
nemaiputându-se elimina. Pentru că glandele sudoripare sunt situate în stratul cel mai
profund al pielii (numit hipoderm) şi se infectează imediat dacă nu-şi pot evacua
conţinutul, hidrosadenita se transformă rapid într-o „pungă de puroi” foarte dureroasă.
Localizate îndeosebi în regiunea axilară (o zonă foarte bine inervată şi bogată în
glande sudoripare şi foliculi piloşi, care întreţin o floră microbiană bogată. ), gat,
submamar la femei şi anogenitală la barbati. Afectarea perianala este mai severa.
Cauze:
- epilare, pentru ca aceasta produce o iritare mecanica a pielii.
- igiena precara a tegumentelor
- iritarea mecanica a pielii prin scarpinare sau datorita etichetelor hainelor
- acneea, seboreea (cresterea secretiei de sebum a glandelor sebacee)
- diferite boli care slabesc sistemul imunitar precum: diabetul, obezitatea,
avitaminozele, alcoolismul, surmenajul
- fumatul este factor declansator
Debutul bolii este dupa puberatate, cand glandele apocrine incep sa se
dezvolte.
Boala afectează pacienţii cu vârste cuprinse între 16 şi 40 de ani.
Clinic debutează sub forma unor nodozităţi (nodului) inflamatorii şi dureroase,
pruriginoase care în evoluţie pot atinge dimensiunile unei nuci, devin fluctuente şi
abcedează lăsând să se scurgă o cantitate mică de puroi cremos.
Pe măsură ce unele leziuni se vindecă, altele apar, boala evoluând timp
îndelungat, luni/ani.

3
 Alte semne pe care le poti avea doar daca ai o hidrosadenita mai extinsa sunt:
cefalee, anorexie, febra, frisoane, alterarea starii generale
Tratamentul.
În fazele de debut ale bolii se poate utiliza dezinfecţia zonei şi antibiotice
antistafilococice generale, antiinflamatorii, iar în fazele de supuraţie se efectuează
incizie şi drenaj sub protecţie de antibiotice. Se poate încerca vaccinoterapia.
d. PERIONIXIS

Este o infectie a repliului unghial localizata la nivelul structurilor superficial,

determinate de Stafilococul aureus intalnita mai des la femei, datorita manichiurii si
menajului.
Repliul ungheal devine edematiat, eritematos, desprins de pe lama ungheala,
dureros la palpare si uneori apare o picatura purulenta la presiune intre repliu si
unghie.
Mainile sunt implicate mult mai frecvent, dar poate apare si la picioare. Pentru
tratamentul etiologic sunt necesare examinari bacteriologice si micologice.
Tratamentul local de electie consta in aplicarea unui dezinfectant general (solutie
sau unguent antiseptic), cum este produsul Betadine unguent, iodul continut avand
efect atat antibacterian cat si anticandidozic. Daca leziunea se extinde se vor administra
ATB systemic. Se va efectua drenaj daca este necesar.

B. INFECTII STREPTOCOCICE

a. ERIZIPELUL

4
 Erizipelul reprezinta o infectie superficiala a pielii, determinata de bacterii.
Poate sa apara la orice varsta, dar afecteaza de obicei adultii.
Afectiunile se instaleaza rapid si pot fi severe, necesitand instituirea cat mai
precoce a unui tratament antibiotic.
Apare la nivelul membrelor inferioare si fetei, dar orice zona a corpului poate fi
afectata.
Cauze
Bacteriile patrund in stratul profund al pielii printr-o leziune localizata la nivel
cutanat. Aceasta leziune poate fi foarte mica (ex. produsa de scarpinat, intepatura de
insecta, injectie) sau se poate datora unei alte boli (tinea pedis = infectie cu fungi la
nivelul piciorului, ulcer de gamba). Sistemul imun al organismului va incerca sa
opreasca raspandirea bacteriei si sa previna dezvoltarea infectiei.
Erizipelul este determinat de bacterii cunoscute sub denumirea de Streptococi
beta hemolitici.
Erizipelul apare mai frecvent:
 Daca exista istoric anterior de erizipel/celulita;
 Daca exista anomalii ale drenajului venos sau limfatic al unui membru;
 Daca exista fisuri in spatiile interdigitale, de ex. in cazul prezentei tinea pedis
(“piciorul de atlet” = infectia fungica a pielii din spatiile interdigitale);
 Daca exista solutii de continuitate la nivelul pielii, ex. ulcer de gamba, escara,
intepaturi de insecte, taieturi;
 Pacienti supraponderali;
 Diabet slab controlat;
 Consum de droguri iv.
 Sistem imun alterat, secundar unor boli sau medicamente imunosupresoare.
Erizipelul nu reprezinta o afectiune ereditare.
Clinic
Debutul este brusc cu febra, frison, stare generala alterata, chiar cu cateva ore
inaintea aparitiei de leziuni cutanate. Zona de tegument afectata va deveni inflamata,
umflata, calda, rosie, si pot aparea bule, cu senzatie locala de arsura.
Erizipelul se prezinta ca o zona de roseata aparuta brusc la nivelul pielii si care
se mareste progresiv, lent, cu o margine neta, unde pielea afectata poate fi dura la
palpare, secundar edemului si cu timpul se pot dezvolta bule, cu continut clar sau
hemoragic.
Diagnostic
Diagnosticul este stabilit de catre medic, pe baza aspectului clinic si prin
prezenta febrei, care poate preceda roseata.
Severitatea erizipelului variaza de la moderata la severa. Gradul de severitate
depinde de marimea zonei afectate, zona corpului (erizipelul cu localizare la nivelul fetei
este mai sever) si prezenta factorilor agravanti.
Complicatii:
 Septicemie (bacteria se raspandeste in sange);
 Abces (colectie de puroi in zona respectiva);
 Infectii care se raspandesc in tesuturile profunde;
 Umflarea pe termen lung a locului afectat, datorita lezarii drenajului limfatic;
 Predispozitia de a dezvolta ulterior episoade de celulita/erizipel in acelasi loc.
5
 Tratament
Tratamentul are rolul de a preveni producerea acestor complicatii.
Terapia cu antibiotic trebuie initiata cat mai curand posibil de la momentul
atacului si trebuie mentinuta timp de 10-14 zile. Daca nu se obtine o imbunatatire, pot fi
necesare doze mai mari sau prelungirea duratei de tratament, pana in momentul
disparitiei tuturor semnelor de infectie. Majoritatea pacientilor pot fi tratati la domiciliu,
cu antibioterapie po. Cazurile severe pot necesita tratament cu antibiotic injectabil si
eventual internare. In timpul atacului, cat timp zona afectata este rosie, umflata si calda,
este necesar repausul si mentinerea membrului afectat in pozitie procliva (membrul
afectat mentinut mai sus decat restul corpului). In cazul recurentelor frecvente, poate fi
necesara continuarea tratamentului cu o doza mica de antibiotic po, administrata pe
termen lung. Este importanta tratarea solutiilor de continuitate de la nivel cutanat
(eczema, tinea pedis) pentru a preveni recurentele.
Dupa vindecarea episodului acut, edemul membrului respectiv ar trebui tratat cu
compresie elastica, pana la remiterea acestuia.