Obiectivele prezentului cod de conduită urmăresc să asigure creşterea calităţii serviciilor, o bună

administrare în realizarea obiectivelor instituţiei, precum şi eliminarea birocraţiei şi a faptelor de

corupţie din instituţie, prin:
a) reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi
profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei şi
personalului;
b) informarea instituţiei ierarhic superioare, a clienţilor şi colaboratorilor cu privire la conduita
profesională la care este îndreptăţit să se aştepte din partea personalului în exercitarea funcţiei;
c) crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între utilizatori, colaboratori şi personalul
din Biblioteca Judeţeană Sălaj, pe de o parte şi autorităţile administraţiei publice, pe de altă
parte

Etica este o ştiinţă filozofică ce studiază morala ca pe una dintre cele mai importante laturi ale
existenţei umane şi sociale. în acelaşi timp, etica este şi o disciplină ştiinţifică, deoarece în cadrul său
sunt elucidate două grupuri de probleme:
1) probleme teoretice propriu-zise ce se referă la natura şi esenţa moralei;
2) probleme ce ţin de modul în care ar trebui să procedeze omul, după ce principii şi norme să se
conducă în viaţă.
Etica elucidează astfel de domenii cum ar fi:
- axiologia etică care se ocupă de problemele binelui şi răului;
- deontologia etică studiază problemele fişei de post;
- fenomenologia etică are în vizorul său morala unei societăţi sub aspect sociologic şi istoric .

Pentru a se constitui, o ştiinţă are nevoie de anumite metode de cercetare care să conducă la rezultate
adecvate realităţii pe care o cercetează. Pe parcursul dezvoltării eticii un rol deosebit 1-a jucat metoda
speculativă, care considera că legile morale existau până la apariţia fiecărei generaţii de oameni, le
interpreta ca fiind ceva înnăscut, ca ceva de la început dat, atribuindu-le adeseori o origine
supranaturală.

Filozoful D.Gusti considera că prin analiza faptelor obţii experienţa de a afla în ce constă morala, te poţi
ridica până la formularea legilor 8 cauzale ale moralităţii. In etică trebuie să porneşti de la realitatea
morală aşa cum se prezintă ea, deoarece faptele morale alcătuiesc realitatea morală. Ca urmare, prin
explicări, se ajunge la cunoaşterea ideii de realitate. Ideea, la rândul său, este dinamică, tinde să se
desfăşoare, să se realizeze, tinde spre perfecţiune. Aplicând această metodă, descoperim idealul etic.

Caracteristecele
A avea un comportament etic înseamnă a săvârşi mereu fapte morale. Normele morale arată ce trebuie
să facă sau să nu facă, cum trebuie să fie sau să nu fie subiectul conştient pentru ca rezultatele
comportamentului manifestat să fie apreciate ca bune sau ca rele. Normele de conduită au existat în
toate timpurile (date, obiceiuri, legi); acestea s-au transmis, prin educaţie, din generaţie în generaţie.
Norma morală reprezintă un instrument de constrângere morală, de protejare:
un model prescriptiv acceptat şi recunoscut de membrii societăţii;
un standard, etalon de comportament social.
Normele, în general, se elaborează prin două modalităţi:
- neorganizat (neinstituţionalizat): spontan, difuz (cutume, obiceiuri, tradiţii);
- organizat (instituţionalizat): de către organizaţii, instituţii, agenţii specializate.
 Normele având ca scop reglementarea normativă şi integrarea socială:
- creează un sistem de drepturi şi obligaţii, interdicţii în diferite contexte sociale;
- asigură cadrul normativ pentru ordinea juridică şi cea socială;
- permit rezolvarea şi evitarea conflictelor;
- indică ceea ce ar trebui să fie într-o societate (nu ceea ce este);
- nu stabilesc puncte, reguli normative, ci constituie o „zonă" în cadrul căreia sunt permise şi limite de
variaţie.

Normele morale se pot clasifica astfel:

1. Norme generale (universale):
sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane, au durabilitate în timp şi influenţează toate
activită- ţile umane (cinstea, demnitatea, sinceritatea, loialitatea, generozitatea).
2. Norme particulare: au atribuţie la unele comunităţi umane determinate, vizând activităţi umane
particulare [normele vieţii de familie, cele specifice anumitor activităţi profesionale (medici, avocaţi,
profesori, sportivi, economişti etc.)].

3. Norme speciale: se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori cu ocazii speciale (norme de
protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă în afaceri etc.).
Normele pot fi formulate:
- ca imperativ categoric indică ce trebuie să facă oricine, oricând şi oriunde într-o anumită situaţie (arată
ce este obligatoriu să facem sau să ne abţinem să facem).
- ca imperativ ipotetic: arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem sau să ne abţinem să facem în
anumite situaţii.
O normă poate să conţină interdicţii (de exemplu: Să nu omori decât în legitimă apărare!); permisii (Poţi
să nu te supui ordinelor, dacă ele încalcă drepturile omului) sau obligaţii (Tine-ţipromisiunile!). Normele
morale sunt norme sociale ce reglează comportamentul omului în societate, relaţiile omului cu semenii
săi şi cu sine. Respectarea lor este asigurată de forţa opiniei publice, de convingerile interioare ale
personalităţii cu privire la bine şi rău, echitate şi inechitate, virtute şi viciu etc.