AA-curs Ucish-10 PDF

conf. univ. dr. ing.
Altan ABDULAMIT
altan@utcb.ro; altan.abdulamit@mmediu.ro
tel/fax: 021-242-1870; 0722-121-114; 0740-017-531
3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 1

INTRETINERE SI REPARATII LA CONSTRUCTIILE HIDROTEHNICE
1. LACURI DE ACUMULARE
1.1. Deficienţele din zona cuvetei lacului de acumulare:
 1.1.1. Alunecările în zona cuvetei lacului de acumulare pot afecta siguranţa unui baraj
în mai multe feluri, incluzând: reducerea capacităţii de stocare, răsturnarea copacilor,
arbuştilor şi a altei vegetaţii în lacul de acumulare, ce poate duce la blocarea sau chiar
deteriorarea organelor de evacuare, provocând valuri mari ce pot deversa barajul.
 1.1.2. Infiltraţiile. Din punct de vedere al siguranţei barajului, exfiltraţiile din cuveta
lacului de acumulare, pe lângă baraj sau structurile anexe, pot provoca sufozia,
solubilizarea sau instabilitatea şi în unele cazuri, chiar o descărcare necontrolată a
lacului.
 1.1.3. Grohotişul de pantă. Copacii, arbuştii, tufişurile sau alte vegetaţii pot prezenta o
ameninţare pentru baraj dacă sunt depozitate în cuveta lacului de acumulare datorită
unei alunecări sau vântului. Grohotişul de pantă poate bloca prizele golirilor sau
descărcătorilor, provocând pierderea gărzii şi deversarea.

 1.1.4. Eroziunea cuvetei lacului de acumulare este provocată în general de scurgerile de
suprafaţă, de acţiunea valurilor şi a curenţilor şi poate avea ca rezultat cedări prin
alunecare locală sau prin eroziunea regresivă a malurilor. Depunerea materialului erodat
poate obtura funcţionarea evacuatorilor şi prizelor.
Alunecări
superficiale
Erozini datorate
variaţiei nivelului
în lac.
Deteriorarea planului
înclinat al prizei
energetice
Foto 1. Versantul drept al acumulării Vidra (Lotru, BH Olt) –Zona cuprinsă între baraj şi priza energetică

 1.1.5. Colmatarea excesivă. Colmatarea excesivă apare de obicei ca o “deltă” la coada
lacului de acumulare. Pentru paraiele ce se varsa in lacul de acumulare si care prezinta
transport important de debit solid, exista pericolul ca acumularile mici sa fie colmatate
total.
Foto 2. Colmatare excesiva a lacului de acumulare Curtea de Argeş (Argeş)

1.2. Măsuri de întreţinere:
 1.2.1. Se vor inventaria şi urmări periodic starea afluenţilor şi captărilor cu descărcare în

lacul de acumulare, din punct de vedere al aportului de debit solid, precum şi detectarea
din timp a fenomenelor negative (adânciri de albii, ravenări evolutive, alunecări de
maluri) pentru a lua măsurile necesare stopării respectivelor fenomene.
 1.2.2. Principalele măsuri de întreţinere impotriva colmatării lacurilor sunt:

 realizarea de lucrări de stopare a eroziunii albiei râului ce debuşează în lacul de acumulare;
 reţinerea aluviunilor în amonte de lacul de acumulare prin lucrări specifice realizate în albia
râurilor, pâraielor în zonele cu ravene;
 asigurarea capacităţii de transport prin întreţinerea secţiunii de intrare în lac a râului principal şi a
celorlalţi afluenţi;
 evacuarea aluviunilor prin spălări dirijate, conform prevederilor din Regulamentul de Exploatare;

1.2. Măsuri de întreţinere:
 1.2.3. Defecţiunile apărute în versanţii adiacenţi lacului de acumulare şi care ar

putea duce la probleme de instabilitate a acestora (fisurări, prăbuşiri, alunecări, apariţia
de torenţi, izvoare, umeziri, şiroiri de material) se vor notifica către factorii decizionali. Se
vor planta reperi sau mijloace speciale de supraveghere, asigurându-se urmărirea
acestora.
Se iau primele măsuri constând în:
 devieri ale pâraielor, izvoarelor de la partea superioară a zonelor afectate;
 realizarea de şanturi drenante la baza zonelor afectate de alunecări;
 crearea posibilităţilor de evacuare şi/sau ocolire de către apele din ploi a zonelor afectate prin
construirea şi întreţinerea de rigole de evacuare;
 coborârea nivelui din lac într-un ritm redus.
 1.2.4. În cazul creşterii nivelului freatic care are ca efecte negative pentru riverani
afectarea culturilor, afectarea pivniţelor diverselor construcţii, sărăturarea solurilor, se vor
întreprinde printre altele drenarea suprafeţelor de teren afectate de creşterea nivelului
pânzei freatice.

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
Scopul principal al întreţinerii si reparatiilor curente la evacuatori, este ca acestea să
prezinte siguranţă şi funcţionare în timpul viiturilor.
 2.1.1. Probleme ale betonului
 2.1.1.1. Fisurarea
Fisurarea este de obicei primul semn vizibil al deteriorării betonului.
Foto 3. Fisură în copertina descărcătorului sifon al bazinului compensator

Cibin (aval baraj Gura Raului, Cibin, BH Olt)

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.1.2. Defectele de suprafaţă sunt defecte ale betonului care de regulă nu se extind în timp şi
rezultă din tehnologii neadecvate de execuţie. Cele mai obişnuite defecte de suprafaţă sunt
segregarea, stratificarea, petele şi deteriorarea datorită impactului.
 2.1.1.3. Deteriorarea betonului
Cavitaţia este un proces care favorizeaza inceperea fenomenului de deteriorare a betonului sau
metalului, când există devieri sau neregularităţi ale suprafeţei de curgere expusă la debite cu viteze
mari. Cavitaţia apare în punctele în care în curentul de apă apare o scădere a presiunii sub limita
presiunii de vaporizare şi anume:
 în zonele de schimbarea aliniamentelor cu unghiuri nepotrivite;
 în zonele cu discontinuităţi;
 în zonele cu rugozitate mare;
 în zonele de separare a scurgerii prin elemente dimensionate necorespunzător din punct de vedere
hidraulic;
 la rosturile elementelor de beton decalate în secţiune (ca urmare a unei execuţii defectuoase sau a
tasărilor diferenţiate) pe traseele de curgere ale galeriilor, canalelor rapide, disipatoarelor;
 în aval de vane, praguri, unde nu este asigurată aerarea curentului de apă;
 în zonele de vortex ce se formează aval de dinţii disipatoarelor de energie, la unirea curenţilor de apă de
pe diferite trasee ale evacuatorilor sau prizelor;
 pe suprafaţa blindajelor în zonele de îmbinare prin suduri care nu au fost polizate corespunzător.
O dată ce a început procesul de degradare a betonului ca urmare a cavitaţiei, deteriorarea
avansează rapid.

2. BARAJE
2.1. Evacuatori

Abraziunea se datorează de obicei frecării materialelor abrazive transportate de apă (sedimente,
aluviuni târâte). Radierul descărcătorilor de ape mari şi a disipatoarelor de energie sunt cele mai
afectate. Punctele cu schimbări de pantă în canale, colţurile supuse unei acţiuni abrazive, colţurile
pe traseul în pantă la galerii, conducte şi canale, disipatorii de energie, sunt în general mai afectate.
Măcinarea este o formă specifică de abraziune a betonului. Fenomenul este de obicei frecvent la
disipatorii de energie.
Dacă curgerea continuă lungi perioade de timp şi dacă materialul abraziv este transportat la viteze
relativ mari, atunci rezultă daune extinse datorate abraziunii la structurile din beton. Abraziunea la
radierul unui bazin de liniştire/disipator poate smulge suficient material pentru a face structura
instabilă.

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
Foto 4. Bazin compensator Cibin (aval baraj Gura Raului, Cibin, BH Olt) . Abraziuni la
dinţii deversorului bazinului de liniştire

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.2. Obturarea descărcătorilor de ape mari şi golirilor (blocarea cu material a zonei
de admisie, reducând capacitatea de descărcare a evacuatorilor). În timpul unei viituri,
dacă se reduce capacitate de descărcare, barajul poate fi deversat şi poate apare
pericolul unor avarii majore sau al unei cedări.
Cauzele obturării sunt:
 vegetaţie excesivă;
 vegetaţia acvatică; plantele acvatice (algele) pot obtura admisia submersată a unei goliri;
 cedarea taluzului adiacent; cedarea taluzului se produce datorită pantelor abrupte la canale şi
maluri, golirii lacului de acumulare în condiţiile unui material saturat de mal, precum şi eroziunii
regresive a malurilor/taluzelor;
 grohotiş de pantă; copacii putrezi, materialul provenit din alunecări precum şi alte materiale pot
obtura admisia evacuatorilor; canalele de acces, grătarele precum şi stavilele şi vanele pot fi
obturate de grohotiş;
 sedimentare excesivă a disipatorilor de energie (foto 5); disipatorul nu-şi mai poate îndeplini rolul
funcţional, ducând la eroziuni în aval;
 baraje de zăpadă/gheaţă; în zonele unde au loc ninsori puternice, zăpada este colectată în
canalele descărcătorilor de ape mari, iar în timpul viiturilor de primăvară, aceste baraje pot bloca
utilizarea evacuatorilor pentru atenuare;
 elemente structurale străine de proiect, neautorizate, puse în operă după punerea în funcţiune a
amenajării.
2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.2. Obturarea descărcătorilor de ape mari şi golirilor
Figura 1. Obturarea descărcătorilor de ape mari

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.2. Obturarea descărcătorilor de ape mari şi golirilor
Foto 5. Baraj Taşca (Bistrita, BH Siret). Disipator de energie, rizbermă fixă şi mobilă
colmatate cu aluviuni

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.3. Deplasări ale elementelor de beton fundate pe terenuri slabe
 2.1.3.2. Abaterea la scară mare este dislocarea întregii structuri din amplasamentul unde a fost
proiectată şi executată.
Cauzele abaterii la scară mare includ:
 umplutură prea compactată, presiune excesivă a terenului, sau presiune hidrostatică peste valorile de
calcul; aceste fenomene generează eforturi excesive, care împing structura din poziţia sa;
 pierderea materialului de umplutură sau a materialului din fundaţie;
 tasarea excesivă a fundaţiei;
 activitate seismică care provoacă prăbuşirea fundaţiei.
Abaterea la scară mare poate provoca cedarea structurii.
Figura 2. Deviere între secţiunile unui canal rezultând din deplasarea diferenţiată
2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.3. Deplasări ale elementelor de beton fundate pe terenuri slabe
 2.1.3.2. Abaterea la scară mare
Foto 6. Baraj deversor Racova (Bistrita, Foto 7. Baraj deversor Racova. Abaterea pe verticală
BH Siret). Tasarea diferenţiată intre de la aliniament ca urmare a tasărilor diferenţiate.
deschiderile 4-3 Calea de rulare a macaralei supraînălţată cu cca. 27
cm pe zona deschiderilor 2 - 3

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.4. Probleme ale fundaţiei şi umpluturii

Factori ce influenţează calităţile fundaţiei şi ale umpluturii sunt:
 infiltraţiile; infiltraţiile pot deplasa materialele prin eroziune internă, putând diminua calitatea
fundaţiei sau a umpluturii; de asemenea, o porţiune din pământ saturat se poate deplasa sau
prăbuşi;
 eroziunea; fundaţia sau umplutura adiacentă canalelor descărcătorilor de ape mari sau a zonelor
terminale a acestora sunt deseori supuse eroziunii;
 tasarea. tasarea poate provoca abateri;
 faliile din fundaţie; faliile din fundaţie pot provoca abateri;
 fundaţii din material expandabil; structurile construite pe fundaţii din argilă expandată sau şist
argilos expandat suferă umflări sau abateri de-a lungul rosturilor.

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.5. Infiltraţii
În figura următoare, o fisură în conductă a permis apei să se infiltreze în afara conductei
şi să se deplaseze de-a lungul acesteia la piciorul barajului. Pe măsură ce apa de
infiltraţie a ieşit din umplutură, ea a transportat o parte din materialul de umplutură. Când
fisura s-a mărit şi infiltraţiile au crescut, umplutura a fost erodată progresiv, formând o
“cale” prin materialul de umplutură. Cedarea prin eroziune internă s-a încheiat când
materialul de umplutură îmbibat cu apă a provocat o breşă în baraj.

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.5. Infiltraţii
Infiltraţiile iniţiază eroziunea internă
Începe cedarea prin eroziune internă pe măsură

ce infiltraţiile transportă material de umplutură în
aval
Începe eroziunea internă
Figura 3. Cedare prin eroziune internă

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.6. Drenaj ineficient

De obicei organele de evacuare au barbacane şi alte mijloace de drenare pentru a
preveni ca presiunea excesivă a apei să apară şi să se dezvolte în spatele structurii.
Când nu există barbacane sau sistem de drenare, sau când drenurile sunt înfundate,
atunci apa în exces se acumulează. Acest lucru constituie o problemă din următoarele
motive:
 o fundaţie saturată are o capacitate portantă scăzută;
 subpresiunea datorată apei de infiltraţie poate provoca daune canalului descărcătorului de ape
mari (deplasările tronsoanelor, tasări diferenţiate, plutirea radierelor, etc.);
 dacă aceste presiuni hidrostatice sunt depăşite datorită unui drenaj ineficient, atunci poate apare
instabilitatea construcţiei.
Semnele de drenaj ineficient sunt:
 băltirea apei în spatele pereţilor;
 umezeală pe suprafeţele de beton, în special la fisuri şi rosturi;
 apă care se infiltrează prin fisuri sau rosturi;
 pereţi înclinaţi sau dale umflate.

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.6. Drenaj ineficient
Figura 4. Semne ale unui drenaj ineficient

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.7. Măsuri de întreţinere şi reparaţii curente
 2.1.7.1. Măsurile de limitare ale problemelor fundatiei constau în: drenarea apelor subterane,
realizarea sau reactivarea filtrelor inverse, betonarea golurilor din fundaţie, injectarea rocii de
fundaţie, închiderea rosturilor de contracţie, injectarea fisurilor în beton, ancorarea elementelor
de beton.
 2.1.7.2. Pentru defecte de suprafaţă, măsurile pot fi, pe baza de proiect, după caz: îndepărtarea
betonului afectat, sablarea zonei, rebetonarea la forma iniţială, respectând condiţiile de calitate
din caietele de sarcini de la betonare. Pentru zone subţiri se pot folosi răşini sintetice pentru
creşterea aderenţei, dacă se constată că întregul element de beton este poros (cazul pilelor) se
poate face blindarea şi injectarea în spatele blindajului pentru elementul respectiv.
 2.1.7.3. Funcţie de amploarea zonelor afectate, poziţia acestora, dezvoltarea în adâncime a
fenomenului, proiectantul, la solicitarea beneficiarului, este acela care se va stabili pe bază de
proiect de reparaţie, măsurile ce urmează a fi luate.
 2.1.7.4. Infiltraţiile însoţite de eflorescenţă şi mirosuri specifice materialelor antrenate apar de
regulă la rosturi (de betonare, de contracţie – dilatare). La constatarea apariţiei infiltraţiilor
inspecţiile efectuate cu frecvenţă ridicată vor avea în vedere şi recoltarea de probe de apă ce se
vor trimite spre analiză la instituţii specializate, în vederea stabilirii măsurilor şi materialelor de
construcţii ce urmează a fi utilizate la remedieri. Pregătirea lucrărilor de remediere preconizate
va avea în vedere desfăşurarea acestora în luna aprilie, perioadă de deschidere maximă a
rosturilor respective.

2. BARAJE
2.1. Evacuatori
 2.1.7. Măsuri de întreţinere şi reparaţii curente
 2.1.7.5. Pentru fenomene de cavitaţie, datorită poziţionării acestui fenomen, precum şi
caracteristica de autoamorsare a evoluţiei, se va proceda la inspectarea traseelor curgerii.
Remedierea zonelor afectate se desfăşoară în urma elaborării proiectului care va cuprinde:
curăţirea prin sablare a zonelor deteriorate şi aducerea la cotă prin betonare, aducerea în
aliniament a discontinuităţilor create la turnarea betoanelor prin polizare, aerarea curentului de
apă, tratarea suprafeţelor de beton cu răşini, polizarea zonelor de îmbinare prin sudură a
blindajelor.
 2.1.7.6. Starea uvrajelor cu circulaţie permanentă de apă se va verifica după un program stabilit
în concordanţă cu graficul de exploatare al lucrării, iar la lucrările cu circulaţie temporară
obligatoriu după fiecare deversare, indiferent de mărimea debitului deversat.
 2.1.7.7. Operaţiile de reparatie sau intretinere la galeriile hidrotehnice realizate din beton armat
(în corpul barajelor din umpluturi) constau în: reactivarea sau realizarea de noi drenuri, repararea
zonelor de beton erodate, injectarea fisurilor, matarea rosturilor prin care se infiltrează apa.
 2.1.7.8. Operaţiile de reparaţie sau întreţinere la casa vanelor, galeriile de acces la casa vanelor
constau în: matarea (sau injectarea) fisurilor, matarea rosturilor care prezintă infiltraţii, dupa ce s-
a identificat şi remediat cauza acestor infiltraţii, întreţinerea, revizia, repararea sistemului de
drenaj, curăţirea rigolelor de dirijare a apelor drenate.

2. BARAJE
2.2. Fundaţiile şi versanţii barajelor
 2.2.1. Defecţiuni întâlnite în perioada de exploatare curentă
 2.2.1.1. Infiltraţiile
A. Infiltraţii cu aspect de apă tulbure transporta particule din terenul de fundare şi poate crea
eroziune internă. Eroziune internă poate fi însoţită de apă tulbure, pâlnii de eroziune sau
grifoane, iar în stadiile avansate de un vortex în lacul de acumulare la punctul de intrare al
infiltraţiei.
Foto 8. Barajul Zăvideni (Olt). Infiltraţii cu apă tulbure ca urmare a

eroziunii interne la nivelul fundaţiei şi antrenării stratului suport al
pereului

2. BARAJE
B. Grifoanele sunt o manifestare a eroziunii interne şi indică presiuni de infiltraţie mari.
Eroziune internă
progresivă
Figura 5. Grifon
Foto 9. Baraj Lugaşu (Crisul Repede, BH

Crisuri). Grifon

2. BARAJE
C. Pătarea suprafeţei şi formarea de depozite pe rocă poate indica solubilizarea. Pătarea
reprezintă o peliculă foarte subţire întinsă în jurul unei suprafeţe de fisurare pe un afloriment de
rocă. Depozitele sunt asemănătoare cu petele, numai că au o grosime mai mare. Petele şi
depozitele pot indica slăbirea fundaţiei sau a versanţilor. Noi pete şi depozite pot indica o
modificare a căilor de infiltraţie.
D. Băltirea poate fi provocată de infiltraţii sau de:
 descărcarea controlată a apei din organele de descărcare;
 drenaj neadecvat al zonei;
 grohotiş de pantă sau vegetaţie care blochează evacuarea apelor;
 precipitaţii recente.
Băltirea poate ascunde amplasarea şi natura infiltraţiilor sau alte deficienţe cum ar fi fisurile,
eroziunea şi depresiunile.
E. Vegetaţia de baltă, dacă apare în zone în care de obicei nu creşte, ea poate indica infiltraţii,
apă stătătoare datorată unei drenări neadecvate a suprafeţei, un izvor subteran. Acest tip de
vegetaţie poate obstrucţiona vizualizarea unei anumite zone sau poate bloca debuşările
drenurilor.

2. BARAJE
 2.2.1.2. Instabilitatea fundaţiei şi a versanţilor
A. Fisurile se pot datora eforturilor sau pot fi cauzate prin alunecări, surpări sau tasări
diferenţiate. Fisurile apărute la baza barajului (digului) pot fi provocate de deplasarea fundaţiei.
Fisurile la adâncimi importante sau cu zone abrupte pot indica instabilitatea versanţilor şi a
zonelor adiacente.
Foto 11. Barajul Taşca (Bistrita, BH Siret. Regularizare aval. Fisuri

provocate de deplasarea fundaţiei
Foto 10. Barajul Zăvideni (Olt). DMS. Eroziune internă la nivelul

fundaţiei şi cedarea grinzii de rezemare

2. BARAJE

B. Alunecările prezintă motive de îngrijorare deoarece pot bloca organele de evacuare a apei
sau pot afecta stabilitatea unui baraj. În cazuri rare, alunecările serioase pot provoca deversarea
barajului, datorită acţiunii valurilor. La barajele de umpluturi situaţia este mai gravă, deoarece
deversarea poate eroda rapid materialele de umplutură.
Alunecările sunt rezultatul instabilităţii zonelor de umplutură sau ale versanţilor. Cauzele care pot
genera o alunecare sunt:
 slaba compactare în timpul realizării umpluturilor;
 pantă de excavaţie prea abruptă;
 infiltraţii excesive;
 subpresiuni;
 activitate seismică;
 golire rapidă a lacului de acumulare în condiţiile unor versanţi saturaţi;
 scurgeri sau cedarea structurală a unei lucrări anexe;
 neîndepărtarea materialului necorespunzător din fundaţie, în timpul construcţiei.

2. BARAJE

B. Alunecările
Alunecările pot fi grupate în două categorii importante: alunecări superficiale şi alunecări de
profunzime.
Alunecările superficiale (figura 6) ale zonelor versanţilor sunt câteodată numite desprinderi.
Figura 6. Alunecare superficială

2. BARAJE
B. Alunecările
Alunecările de profunzime (figura 7) sunt o ameninţare serioasă pentru siguranţa barajului. Dacă
alunecare se află pe versantul amonte, ea poate bloca sau deteriora organele de evacuare a
apei. Dacă alunecarea se află pe versantul aval, ea poate provoca deteriorarea sau poate bloca
sistemele de drenare sau organele de evacuare. Alunecările versanţilor pot avea ca rezultat
pierderea stabilităţii barajului.
Figura 7. Alunecare de profunzime
Foto 12. Barajul Brădişor (Lotru, BH Olt). Vedere a alunecării de la malul stâng
în aval de bazinul disipatorului de energie al barajului
2. BARAJE

C. Bombările se formează prin alunecarea materialelor pământoase. Deseori, este dificil de
stabilit dacă bombările sunt rezultatul alunecărilor, al înclinării neadecvate a taluzelor în timpul
construcţiei sau a posibilei umflări datorate îngheţului.
D. Depresiunea este o zonă scufundată a terenului care nu are o ieşire naturală pentru drenarea
suprafeţei. Ceea ce poate părea o depresiune poate să fi fost creată prin excavare în timpul
construcţiei barajului. Depresiunile pot fi de asemenea cauzate de:
 descompunerea materialului organic îngropat;
 dezgheţarea materialului îngheţat;
 consolidarea sau tasarea fundaţiei;
 eroziunea internă şi/sau pâlnii de eroziune.

2. BARAJE
D. Depresiunea
Pâlniile de eroziune sunt un tip de depresiune importantă deoarece ele indică îndepărtarea
materialului fin din fundaţie (eroziune internă) cu o direcţie de golire subterană bine conturată.
Pâlniile de eroziune au pante abrupte, ca o căldare datorită acţiunii de forfecare a pământului la
prăbuşirea în golul creat sub material.
Cale preferenţială de infiltrare

Figura 8. Comparaţia dintre depresiune minoră
şi pâlnia de eroziune

2. BARAJE
E. Deficienţele în întreţinerea fundaţiei şi a versanţilor include:
E1. Eroziunea datorată curgerilor de suprafaţă poate avea ca rezultat pierderea stabilităţii pentru
pereţi şi structurile anexe sau poate duce la desprinderi şi alunecări. Poate provoca de
asemenea eroziune regresivă şi/sau formarea de rigole în zona piciorului barajului. Dacă
eroziunea regresivă este gravă, ea poate provoca probleme de stabilitate pentru ansamblul
barajului, precum şi scurtarea căii infiltraţiilor prin zona versanţilor.
E2. Grohotiş de pantă. Acumularea de tufişuri şi buşteni în zona fundaţiei şi a versanţilor poate
face anumite zone impracticabile pentru inspectarea vizuală. De asemenea, acumularea de
tufişuri şi buşteni în zona aval a fundaţiei poate duce la inundări superficiale ale zonei. O
cantitate foarte mare de grohotiş de pantă amonte poate bloca descărcătorul de ape mari sau
structurile de golire.
E3. Scurmăturile de animale creează cuiburi şi făgaşe în zona barajelor de umpluturi, a
versanţilor şi a prismului aval, putând deveni căi pentru infiltraţii şi duce, în unele cazuri, la
eroziune prin curgeri de suprafaţă.

2. BARAJE
E4. Creşterea inoportună a vegetaţiei
Creştere excesivă a vegetaţiei
Vegetaţia excesivă în zona versanţilor şi a fundaţiei poate să:
 împiedice inspectarea vizuală a lucrărilor;
 împiedice accesul în zona din jurul fundaţiei şi versanţilor;
 asigure un habitat pentru rozătoare şi alte animale;
 obstrucţioneze punctele de drenare;
 împiedice efectuarea măsurătorilor topogeodezice.
Vegetaţie cu rădăcini adânci
Copacii mari pot fi trântiţi şi dezrădăcinaţi în timpul unei furtuni. Gaura mare lăsată de rădăcini
poate scurta calea de infiltrare şi poate iniţia eroziune internă.
Rădăcinile se dezvoltă şi pătrund în secţiunea transversală a barajului. Când vegetaţia moare,
rădăcinile descompuse pot asigura căi de infiltrare şi pot provoca eroziunea internă. Chiar şi
rădăcinile sănătoase ale plantelor mari pot reprezenta o ameninţare asigurând căi de infiltrare.
Aceste căi de infiltrare pot genera fenomenul de eroziune internă, ameninţând siguranta
barajului.

2. BARAJE
E4. Creşterea inoportună a vegetaţiei
Foto 13. Regularizarea aval baraj Taşca (Bistrita, BH Siret). Vegetaţie ce nu a permis vizualizarea
eroziunii interne la nivel fundaţiei

2. BARAJE
E5. Acumularea sedimentelor
Sedimentarea sau depunerea de particule de pământ apare în acumulări, în canalele ce sunt în
contact cu descărcătoarele de ape mari, la intrarea într-o structură de golire, în canalele de
descărcare, în bazinele de liniştire sau la golirile sistemelor interne de drenaj.
Depozitele de sedimente depuse la debuşarea unui dren interior pot indica antrenarea
particulelor dintr-un baraj de umpluturi, din fundaţia acestuia.
E6. Material slab permeabil sau drenaj neadecvat
Dacă zona aval a barajului nu are pantă suficientă faţă de baraj sau dacă drenajul este
inadecvat, dacă există infiltraţii sau curgeri de suprafaţă, apa poate forma bălţi la piciorul aval al
barajului.

2. BARAJE
2.3. Barajele din beton: arcuite, de greutate si stavilar
 2.3.1. Fisurarea
 2.3.1.1. Fisurile structurale (figura 9) periclitează integritatea structurală a unui element.
Deseori fisurile structurale se găsesc la unele elemente ale barajului unde apar concentraţii de
eforturi – de exemplu:
 colţul unei deschideri;
 zonele cu gradienţi mari de temperatură;
 discontinuităţi în fundaţie provocate de materiale diferite, modificarea aliniamentului sau diferite deplasări în
fundaţie sau versanţi.
Figura 9. Fisură structurală neregulată cu deplasare verticală (secţiune)

2. BARAJE
 2.3.1.1. Fisurile structurale
Fisurile structurale sunt deseori neregulate, mergând în unghi faţă de axele majore ale barajului
şi îşi pot schimba direcţia abrupt. Aceste fisuri sunt de obicei deschise şi sunt deseori însoţite de
deplasarea observabilă a betonului adiacent fisurii. Deschiderea are tendinţa de a se mări ca
rezultat al solicitărilor continue şi fluajului betonului.
 2.3.1.2. Fisuri de-a lungul rosturilor de lucru prost tratate pot apare datorită deplasărilor
structurale, modificărilor volumetrice sau reacţiilor chimice. Dacă nu au fost prevăzute prin
proiectare, pot reprezenta un pericol pentru integritatea a barajului şi se recomandă
monitorizarea lor.

2. BARAJE
 2.3.1.3. Fisuri interlamelare (de contracţie la uscare)
Când betonul este expus la cicluri de umezire şi uscare, el expandează şi se contractă. În timpul
acestui proces apar modificări de volum, iar în interiorul betonului se dezvoltă eforturi de
întindere care provoacă fisurarea. Fisurile de contracţie datorate uscării sunt în general fine şi nu
prezintă urme de deplasare. Ele sunt de obicei de mică adâncime, dar pot fi şi lungi de câţiva
metri.
Fisurile de contracţie la uscare apar deseori imediat după punerea în operă, pe măsură ce apa
din pasta de ciment se evaporă şi materialul se contractă. Aceste fisuri nu merg de obicei prea
adânc, nefiind un pericol pentru construcţie.
Foto 14. Baraj Negovanu (Sadu, BH Olt). Fisură interlamelară cu

depunere de calcită

2. BARAJE
 2.3.1.4. Fisurarea termică datorată eforturilor termice este de obicei rectangulară sau în bloc.
Fisurile induse termic sunt în general mult mai adânci decât fisurile interlamelare.
Fisurile pot fi de asemenea provocate de variaţiile de temperatură. În timpul sezonului rece,
partea superioară a barajului poate să se răcească mai mult decât partea inferioară care este în
contact cu apa lacului de acumulare
Foto 15. Baraj Brădişor (Lotru, BH Olt). Fisură termică

2. BARAJE
 2.3.1.5. Fisurarea în reţea (figura 10) este reprezentată de deschiderile fine sub formă de reţea,
de pe suprafaţa betonului. Fisuraţia în reţea este rezultatul unei variaţii a volumului de beton aflat
în contact cu mediul exterior.
Fisuraţia în reţea este consecinţa acţiunii ciclului îngheţ-dezgheţ sau a unor reacţii chimice
nedorite ce au loc în beton. Acţiunea ciclului îngheţ-dezgheţ apare când apa intră în pori, fisuri
sau rosturile din beton, îngheaţă şi expandează, provocând fisurarea betonului. Apoi ea poate
intra în noile fisuri şi, când îngheaţă, poate duce la mărirea deschiderii acestora sau la aşchierea
suprafeţei.
Figura 10. Fisurarea în reţea

Foto 16. Baraj Negovanu (Sadu, BH Olt). Fisuraţie în reţea

2. BARAJE
 2.3.1.6. Fisurile la rosturi (figura 11) înseamnă formarea progresivă a unei serii de fisuri fine la
distanţe mici, deseori într-o reţea aleatorie în formă de D de-a lungul unui rost şi indică faptul că
aici are loc acţiunea ciclului îngheţ-dezgheţ. Pe măsură ce ciclul continuă, fisurile se extind mai
departe de linia rostului şi devin mai grave. Acest proces poate duce la dezintegrarea ulterioară a
betonului.
Figura 11. Fisuri la rosturi

2. BARAJE
 2.3.2. Deteriorarea betonului este o modificare dăunătoare a suprafeţei sau a masei
betonului care poate duce la distrugerea sa.
În cele mai multe cazuri fisurarea este atât o cauză iniţială cât şi un efect al deteriorării
betonului. Prin expunerea suprafeţelor betonului la alterare sub acţiunea agenţilor
atmosferici, infiltraţii, substanţe chimice sau alte elemente, fisurile duc la deteriorare
ulterioară. În acelaşi timp, fisurarea este un indiciu al faptului că are loc deteriorarea
betonului.
 2.3.2.1. Dezintegrarea este deteriorarea betonului în particule mici, sau sfărâmarea datorită
anumitor cauze.
 2.3.2.2. Aşchierea (figura 12) reprezintă pierderea unor bucăţi de beton sau rocă de pe o
suprafaţă, de obicei din cauza compresiunii, impactului sau abraziunii. Aşchierea apare deseori
la muchiile elementului de beton (de exemplu, de-a lungul fisurilor, rosturilor şi colţurilor sau
lângă obiecte încastrate).

2. BARAJE
 2.3.2. Deteriorarea betonului
 2.3.2.2. Aşchierea
Aşchierea se poate datora unor cauze variate:
 lovituri în masa betonului;
 alterare sub acţiunea agenţilor atmosferici;
 presiune internă (de exemplu, de la o bară de armătură corodată lângă suprafaţă);
 expansiunea în cadrul masei de beton.
Deşi zonele aşchiate se află la suprafaţa betonului nereprezentând astfel o problemă gravă,
aşchierea poate duce la apariţia unor fenomene secundare
Figura 12. Aşchierea de-a lungul unei fisuri

2. BARAJE
 2.3.2.3. Eflorescenţa este un depozit de săruri minerale care se depozitează la suprafaţa
betonului. Eflorescenţa este provocată de apa din rosturi şi fisuri, care prin dizolvare formează
hidroxid sau carbonat de calciu ce se depune pe suprafaţa betonului. Pe măsură ce apa se
evaporă, la suprafaţă se formează un depozit dur alb de calciu (calcită). Pe măsură ce calciul
este extras din betonul din jurul rostului, deschiderea se poate mări. Aceasta duce la infiltratii
sporite şi o deteriorare mai rapidă. Totuşi, trebuie remarcat că, dizolvarea şi extragerea calciului
poate fi şi un proces de autoreparare. În unele cazuri calciul poate fi depozitat astfel în jurul
rostului încât acesta etanşează deschiderea împotriva infiltratiilor.
Foto 17. Exfiltraţii cu depunere de calcită

2. BARAJE
 2.3.2.4. Betonul cavernos este betonul care are un gol, o separare sau altă slăbiciune în beton.
Betonul cavernos este detectat de un sunet caracteristic când este lovit de o scoabă.
Figura 13. Betonul cavernos

2. BARAJE
 2.3.2.5. Crăpăturile conice (figura 14) sunt mici porţiuni din suprafaţa betonului ce pocnesc
datorită presiunii interne, lăsând o depresiune conică de mică adâncime.
Figura 14. Crăpături conice

2. BARAJE
 2.3.2.6. Coroziunea punctuală (figura 15) rezultă din dezvoltarea unor cavităţi relativ mici la
suprafaţa betonului. Ea este provocată de dezintegrarea punctuală.
Figura 15. Coroziunea punctuală
 2.3.2.7. Exfolierea (figura 16) are loc sub formă de fulgi sau cojire a unei suprafeţe de beton.
Figura 16 Exfolierea

2. BARAJE
Barajul Drăgan (Dragan, BH Crisuri). Aspectul caracteristic al betonului agresat prin îngheţ – dezgheţ şi variaţii de
umiditate într-o zonă cu depunere de calcită – Plot 24 – cota 798.00
Foto 18 Beton exfoliat – mai 1999 Foto 19. Beton exfoliat – septembrie 2000

2. BARAJE
 2.3.2.8. Alte cauze obişnuite ale deteriorării betonului:
Amestec neadecvat al componentelor betonului
Atacul chimic: atacul sulfaţilor, atacul acid şi reacţia alcali-agregate.
 Atacul sulfaţilor este o reacţie chimică şi/sau fizică între sulfaţii din apa din sol şi beton. Reacţia provoacă
expansiunea sau dilatarea betonului, ceea ce duce la dezintegrare. Betonul atacat de sulfaţi este de
culoare deschisă şi se desprinde uşor când este lovit cu ciocanul. Alte simptome tipice ale atacului
sulfaţilor includ fisurarea, aşchierea, dezintegrarea şi pătarea.
 Atacul acid este de obicei rezultatul acţiunii bacteriene asupra hidroxidului de calciu din cimentul hidratat,
calcar sau agregatele dolomitice. În cele mai multe cazuri reacţia are ca rezultat spălarea compuşilor
solubili în apă. Simptomele atacului acid pot include eflorescenţa, fisurarea, aşchierea şi modificarea
culorii.
 O reacţie alcali-agregate este o reacţie chimică nedorită între ciment şi agregate care provoacă o
expansiune anormală şi fisurarea. Există două tipuri principale de reacţie alcali-agregate: reacţia alcali -
carbonat şi reacţia alcali-siliciu. Indicaţiile timpurii ale acestor reacţii includ fisurarea în reţea (de obicei
concentrată în zonele care sunt expuse la umezeală), eflorescenţa, o substanţă ca un gel în pori, fisuri sau
deschideri din beton (numai în cazul reacţiei alcali-siliciu).

2. BARAJE
Foto 20. Coroziune biologica

2. BARAJE
Corodarea metalelor (figura 17)
Când betonul se deteriorează apa poate ajunge la armături şi poate provoca corodarea acestuia.
Oxidul ce se formează în timpul corodării are ca rezultat o creştere de volum care provoacă
fisurarea şi aşchierea stratului de beton de deasupra. Rugina este cea mai cunoscută formă de
coroziune.
Figura 17. Corodarea metalelor Foto 21. Infiltraţii cu depuneri de calcită şi oxizi ferici
prin ţevile de injecţii

2. BARAJE
 2.3.3. Defectele de suprafaţă nu au un caracter progresiv, rămânând constante în timp
 2.3.3.1. Segregarea (figura 18) este un gol rămas în beton când mortarul nu reuşeşte să umple
spaţiile dintre particulele de agregate grosiere. Segregarea este cauzată de practici de execuţie
defectuoase, cum ar fi amestecul necorespunzător al betonului, segregarea datorată unor
metode improprii de punere în operă sau vibrarea neadecvată după turnarea în cofraje.
Figura 18. Segregarea

2. BARAJE
 2.3.3.1. Segregarea
Foto 22. Barajul Drăgan (Dragan, BH Crisuri). Foto 23. Barajul Drăgan. Paramentul amonte –
Paramentul amonte – Zona plotului 21 – inspectie Zona plotului 21 – inspectie din barcă
subacvatică

2. BARAJE
 2.3.3.2. Stratificaţia (figura 19) este separarea betonului prea umed sau prea vibrat în straturi
orizontale, cu localizarea materialului cu dimensiuni din ce în ce mai mici în partea superioară.
Stratificaţia duce la formarea unui beton cu o rezistenţă neuniformă, la crearea unor zone slabe
şi la detaşarea suprafeţelor lamelelor.
Figura 19. Stratificaţia

2. BARAJE
 2.3.3.3. Pătarea
Cele mai multe pete de pe suprafaţa de beton provoacă doar un aspect neplăcut şi nu daune,
petele putând avea cauze naturale cum ar fi depozitele datorate curgerii apei sau cele provocate
de corodarea oţelului expus. Ele pot apare de asemenea datorită unor accidente de construcţie
sau întreţinere (de exemplu, ulei, grăsime, vopsea, etc.).
 2.3.3.4. Deteriorarea datorită impactului
Deteriorarea suprafeţei de beton se datorează câteodată impactului mecanic. De exemplu,
impactul cu un camion, barcă, macara sau grohotiş de pantă poate deteriora sau aşchia o
porţiune din suprafaţa de beton. Deşi aceste daune sunt locale, ele pot conduce la alte daune,
cum ar fi alterarea sub acţiunea agenţilor atmosferici permiţând umezelii să pătrundă în beton.

2. BARAJE
 2.3.4. Deplasările pot fi cauzate de factori cum ar fi: tasarea sau deplasarea versanţilor
sau fundaţiei, reacţii chimice în beton, comportarea structurală a barajului, alte solicitări
de magnitudine excepţională (de exemplu, subpresiuni, cutremure, variaţii extreme ale
temperaturii).
Există două tipuri principale de deplasări la un baraj de beton:
 2.3.4.1. Abateri de aliniament înseamnă orice variaţie de la configuraţia originală a structurii.
 2.3.4.2. Deplasările diferenţiate apar când o parte a unei structuri se deplasează faţă de o altă
parte adiacentă.

2. BARAJE
 2.3.5. Infiltraţiile
 2.3.5.1. Infiltraţiile prin rosturi şi fisuri
Principalele cauze sunt: existenţa fisurilor, rosturi deschise, etanşări deteriorate, ţevi sau
conducte ce permit curgerea, beton deteriorat sau cu defecte.
Semnele de infiltraţii pot varia de la o suprafaţă umedă sau udă până la un debit concentrat de
apă. Cele mai obişnuite semne de infiltraţii la un baraj de beton sunt: umezeală pe paramentul
aval al barajului (foto 24 şi 25), umezeală în galerii, pătarea sau depozitele de sedimente de-a
lungul rosturilor şi fisurilor, apa izvorând sau curgând din rosturi sau fisuri pe paramentul aval,
debite importante în rigolele galeriilor, în sistemul de drenaj şi în drenuri.
Infiltraţiile pot avea drept rezultat deteriorarea rapidă a betonului, spălarea cimentului din beton,
pierderea de masă, precum şi o rezistenţă structurală redusă.

2. BARAJE
 2.3.5. Infiltraţiile
 2.3.5.2. Infiltraţiile prin fundaţie şi versanţi pot fi cauzate de următoarele condiţii:
 deteriorarea fundaţiei;
 voal de etanşare defectuos;
 drenuri de fundaţie insuficiente sau înfundate;
 rosturi sau deschideri în materialul fundaţiei sau al versanţilor.
Semnele ce indică infiltraţiile pot include:
 zone umede pe versanţi sau fundaţie aval de baraj;
 creşterea vegetaţiei de balta în zona aval a barajului;
 instabilitatea versanţilor aval de baraj;
 măsurători la AMC indicând valori de subpresiuni ce depăşesc limitele acceptate în calcul.
Consecinţele infiltraţiilor includ: subpresiuni crescute şi deplasări diferenţiate la baraj,

solubilizarea materialele din fundaţie, instabilitatea (alunecarea) versanţilor sau fundaţiei cu
posibila cedare în unele cazuri.

2. BARAJE
 2.3.6. Probleme legate de întreţinere
Deficienţele legate de întreţinerea neadecvată includ: drenaj ineficient, vegetaţie necontrolată,
grohotiş de pantă, starea rosturilor şi starea reparaţiilor anterioare.
Foto 24. Baraj Drăgan (Dragan, BH Crisuri). Paramentul

aval. Noiembrie 1995
Foto 25. Baraj Drăgan (Dragan, BH Crisuri). Paramentul

aval. Noiembrie 2001

2. BARAJE
 2.3.7. Măsuri de întreţinere
 2.3.7.1. Coronamentul barajelor se va menţine în stare curată, se vor vopsi periodic parapeţii,
balustradele, semnele de avertizare, semnele de circulaţie (dacă drumul peste baraj este închis
circulaţiei publice). Rigolele, gurile de scurgere a apelor pluviale se vor menţine permanent
curate şi în stare de funcţionare.
 2.3.7.2. Întreţinerea galeriilor din corpul barajelor va consta în: întreţinerea sistemului de iluminat,
întreţinerea scărilor, balustradelor, radierelor pentru circulaţie, întreţinerea sistemelor de
ventilaţie, menţinerea în stare de curăţenie a rigolelor de drenaj (în special în secţiunile de
măsurare a debitului), menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de evacuare a apelor
drenate (pompe, puţuri, jompuri, rigole de evacuare gravitaţională a apelor), inscripţionarea
galeriilor.
În cazul depistării unor defecţiuni se anunţă factorii de decizie de la nivelul sucursalei.

2. BARAJE
 2.3.8. Măsuri de reparaţii curente
Măsurile de reparaţii curente sunt măsuri ce trebuie luate pentru a îmbunătăţi siguranţa
în exploatare a unui baraj. Reparaţiile curente executate pentru îmbunătăţirea siguranţei
în exploatare previn stoparea următoarelor fenomene:
 eroziunea materialelor din fundaţie;
 scurgeri prin beton sau materialul din fundaţie şi versanţi care sporesc în timp sau care prezintă
urme de antrenare a materialului;
 instabilitatea taluzelor cuvetei lacului de acumulare sau ale versanţilor sau a fundaţiei de-a lungul
piciorului aval;
 tasare excesivă.
Măsurile de reparaţii curente ce trebuie luate în considerare includ şi:
 eventuala golire a lacului de acumulare;
 modificarea procedurilor de exploatare;
 etanşarea şi drenarea fisurilor;
 consolidarea taluzelor instabile (în unele cazuri);
 modificarea procedurilor de UCC.

2. BARAJE
 2.3.9. Măsuri de modernizare si reabilitare
Masurile de modernizare si reabilitare sunt măsuri pe termen care se fac pentru a
corecta deficienţele care pun în pericol siguranţa barajului. Măsurile pot include:
 Recondiţionarea integrităţii structurale:
 mărirea gărzii,
 ancorarea,
 adăugarea de blocuri de reazem,
 remedierea betonului.
 Recondiţionarea integrităţii fundaţiei:
 reducerea presiunii datorate infiltraţiilor şi subpresiunii prin reabilitarea sistemelor de drenare, injectarea
fundaţiilor şi versanţilor şi adăugarea de etanşări de profunzime,
 ancorarea,
 protecţii la versanţi şi piciorul aval,
 monitorizarea comportării barajului modificat prin observaţii vizuale şi aparate de măsură şi control.

2. BARAJE
Figura 20. Mărirea gărzii

2. BARAJE
Figura 21. Ancorarea

2. BARAJE
Figura 22. Adăugarea de blocuri de reazem pentru

îmbunătăţirea rezistenţei la alunecare

AA-curs Ucish-10 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AA-curs Ucish-10 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

conf. univ. dr. ing.

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 1

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 2

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 3

Foto 2. Colmatare excesiva a lacului de acumulare Curtea de Argeş (Argeş)

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 4

 1.2.1. Se vor inventaria şi urmări periodic starea afluenţilor şi captărilor cu descărcare în

 1.2.2. Principalele măsuri de întreţinere impotriva colmatării lacurilor sunt:

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 5

 1.2.3. Defecţiunile apărute în versanţii adiacenţi lacului de acumulare şi care ar

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 6

Foto 3. Fisură în copertina descărcătorului sifon al bazinului compensator

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 7

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 8

 2.1.1. Probleme ale betonului

 2.1.1.3. Deteriorarea betonului

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 9

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 10

Figura 1. Obturarea descărcătorilor de ape mari

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 12

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 13

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 15

 2.1.4. Probleme ale fundaţiei şi umpluturii

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 16

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 17

Infiltraţiile iniţiază eroziunea internă

Începe cedarea prin eroziune internă pe măsură

Începe eroziunea internă

Figura 3. Cedare prin eroziune internă

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 18

 2.1.6. Drenaj ineficient

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 19

 2.1.6. Drenaj ineficient

Figura 4. Semne ale unui drenaj ineficient

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 20

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 21

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 22

Foto 8. Barajul Zăvideni (Olt). Infiltraţii cu apă tulbure ca urmare a

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 23

Foto 9. Baraj Lugaşu (Crisul Repede, BH

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 24

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 25

Foto 11. Barajul Taşca (Bistrita, BH Siret. Regularizare aval. Fisuri

Foto 10. Barajul Zăvideni (Olt). DMS. Eroziune internă la nivelul

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 26

 2.2.1. Defecţiuni întâlnite în perioada de exploatare curentă

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 27

 2.2.1. Defecţiuni întâlnite în perioada de exploatare curentă

Figura 6. Alunecare superficială

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 28

Figura 7. Alunecare de profunzime

 2.2.1. Defecţiuni întâlnite în perioada de exploatare curentă

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 30

Cale preferenţială de infiltrare

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 31

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 32

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 33

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 34

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 35

Figura 9. Fisură structurală neregulată cu deplasare verticală (secţiune)

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 36

3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 10 37

Foto 14. Baraj Negovanu (Sadu, BH Olt). Fisură interlamelară cu