Cristalin

Secţiune a unui ochi uman

Cristalinul este unul din mediile refringente ale ochiului.

Acesta funcționează ca o lentilă, razele de lumină captate

suferind în ochi 3 refracții, dintre acestea 2 având loc în
cristalin.

Cristalinul își modifică curbura pentru ca imaginea să se

formeze clar pe retină.
Astfel, pentru vederea de aproape cristalinul se bombează, iar
pentru vederea la distanță se aplatizează (alungește).

La un ochi normal imaginea se formează corect pe retină între

distanțe de 10–15 cm și 6 m.

Există un punct la care cristalinul este aplatizat la maximum

pentru vederea de aproape (10-15 cm).

Pentru distante mai mari de 6 m vedem clar, fără să mai aibă

loc turtirea lui, iar vederea se face fără efort.

Pierderea elasticității cristalinului se numește prezbitism.

Aceasta apare de obicei la bătrânețe și se corectează prin
purtarea de ochelari cu lentile convergente.

Opacifierea cristalinului reprezintă boala numită cataractă.

Aceasta se tratează prin operație.

Umoarea apoasa umple camera anterioara si cea posterioara a

globului acular. Ea are rolul de nutritie a componentelor
avasculare si determina presiunea in interiorul globului ocular .

Cresterea presiunii se atesta la bolnavi de glaucom.

Corpul vitros se afla in camera obscura, mentine forma globului

ocular, are rol trofic.