Sunteți pe pagina 1din 5

I

Tehnologia de cultură a cepei


Importanţă

Ceapa se cultiva pentru bulbi, frunze si tulpina falsa. Bulbii se folosesc


pentru prepararea unei game foarte diversificate de mâncăruri, cât si in
industria conservelor. Sub formă de ceapă verde se foloseşte pentru consum in
stare proaspătă.

Exigente ecologice

Ceapa are pretenţii mici fata de căldură. Plantele tinere, bine


înrădăcinate, pot rezista de la –40C la -80C. Temperatura minima de încolţire
este de 3-40C, iar cea optima de 18-200C. Pentru formarea si creşterea frunzelor
verzi, temperatura optima este de 19-240C, iar formarea, creşterea si maturarea
bulbilor are loc la temperaturi optime de 25-300C.

Temperatura are un rol foarte important in procesul de vernalizare si


inducere a fazei generative. Repausul mugurilor bulbului durează, in funcţie
de soi, de la câteva zile pana la mai multe luni. La temperaturi de circa 280C,
bulbii bine uscaţi au cel mai lung repaus, in timp ce la temperaturi cuprinse
intre 9 si 150C repausul este cel mai scurt.

Temperaturile înalte (28-300C) inhibă formarea florilor atât in situaţia


când sunt precedente vernalizării (antivernalizare) cat si atunci când urmează
vernalizarea (devernalizare). La temperaturi sub 90C repausul endogen se
scurtează si pornirea mugurilor întârzie datorita inhibării creşterii („repaus
forţat”). Temperaturile cuprinse intre 3 si 170C determină diferenţierea si
formarea tulpinilor florifere.

Aceste influente au implicaţie in măsurile tehnologice cum ar fi: evitarea


păstrării bulbilor la temperaturi mijlocii si utilizarea antivernalizării pentru a
diminua pericolul emiterii tijelor florifere la arpagicul de dimensiuni mari.
II

Cerinţele cepei fată de apă sunt relativ mari, deoarece sistemul radicular
este superficial. Umiditatea in sol pe adâncimea de 30-40 cm trebuie să fie de
80-90 % din capacitatea de câmp in perioada când cresc rădăcinile si frunzele,
70-80 % in timpul formării si creşterii bulbilor si 60-70 % in timpul maturării
lor. Insuficienta umidităţii in sol împiedică creşterea bulbilor, iar excesul, in
perioada maturării bulbilor , prelungeşte creşterea vegetativă a plantelor si
reduce durata păstrării. Umiditatea atmosferică trebuie să fie 60-70 %.

Ceapa are pretenţii mari fata de lumină. Cantitatea de lumină absorbită


de frunze are influentă determinantă asupra producţiei. Nu se va cultiva in
locuri umbrite deoarece nu formează bulbi si tulpini florifere. Este o plantă de
zi lungă. In timpul formării bulbilor necesită 14-16 ore de lumină.

Hibrizii de ceapă pot avea reacţie de zi lungă sau de zi scurtă in funcţie


de zona si sezonul in care se cultivă, dar si de caracteristicile soiului. Reacţia
fotoperiodică a unui hibrid este un criteriu de bază pentru precocitatea
recoltărilor ca si pentru zonarea culturilor si stabilirea epocilor de semănat.

Ziua lungă si temperaturile înalte inhibă creşterea frunzelor si


favorizează formarea bulbilor, capacitatea de acumulare a substanţelor de
rezervă, repausul mugurilor, maturarea bulbilor si, ca urmare, capacitatea lor
de păstrare.

Lungimea zilei influenţează si calitatea bulbilor. Astfel, bulbii formaţi in


condiţii de zi lungă si la temperaturi ridicate (culturile prin arpagic), deşi au
dimensiuni mai mici deoarece se maturizează mai repede, sunt de calitate
superioară: frunzele exterioare sunt bine uscate si feste, bulbii sunt in repaus
profund si se păstrează foarte bine. Prin comparaţie, bulbii formaţi in condiţii
de zi scurtă si temperaturi relativ reduse (cultura prin răsad) cresc mai încet, se
maturează mai târziu si, ca urmare, au o greutate mai mare, dar calitatea este
inferioară, nu se păstrează bine.

Cele mai bune soluri pentru cultura de ceapă sunt cele uşoare sau mijlocii
ca textură nisipo-lutoase, cu o structură bună, permeabile, dar si cu o capacitate
optimă de reţinere a apei, bine însorite, fertile, cu reacţie neutră. O condiţie
esenţială este aceea de a nu forma crustă la suprafaţă. Aluviunile sunt cele mai
recomandate.

Pentru a evita creşterile vegetative puternice, in detrimentul maturării


bulbului, îngrăşămintele organice se vor aplica la plantele premergătoare.
Ceapa reacţionează bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, totuşi dozele
mari de azot nu sunt recomandate, deoarece reduc capacitatea de păstrare a
bulbilor. La fertilizarea cepei, trebuie avut în vedere efectul deosebit de bun al
III

microelementelor mangan, bor, zinc.

Cultivare

Soiurile şi hibrizii de ceapă sunt specializaţi pe sisteme de cultură si


destinaţia bulbilor:

- pentru cultura prin arpagic, cultivarele recomandate au o


perioadă de vegetaţie de 110-130 zile si sunt destinate mai ales
pentru păstrare în timpul iernii.

- pentru cultura prin semănat direct în câmp (ceaclama), cultivarele


au perioada de vegetaţie de 95-110 zile. Destinate consumului
proaspăt şi pentru păstrare sunt hibrizii : Dacapo F1, Tilbury F1,
soiul Franzisco şi hibridul Wolf F1 care este destinat semănatului
în toamnă.

Tehnologia de cultură

În tara noastră, pentru obţinerea bulbilor, ceapa se cultivă în câmp. După


modul de înfiinţare, se deosebesc trei sisteme de cultură: prin arpagic; prin
semănat direct în câmp (ceapa ceaclama) si prin răsad (ceapa de apă).
Pentru consumul ca ceapă verde (de stufat), culturile se efectuează atât în
câmp cât si în sisteme protejate sau forţate.

Cultura cepei prin semănat direct în câmp (ceapa ceaclama)

- se practică mult pe plan mondial, şi se extinde şi la noi în ţară, deoarece


permite obţinerea bulbilor pentru consum într-un singur an şi se realizează cu
cheltuieli mai mici (cu circa 32 % faţă de ceapa din arpagic). Cele mai bune
rezultate se înregistrează în regiunile umede, unde răsărirea este uniformă, dar
si în celelalte zone, dacă se însămânţează toamna sau primăvara cât mai
timpuriu si dacă se aleg terenuri mijlocii spre uşoare cu posibilităţi de irigare,
care nu formează crustă la suprafaţă.

Tehnologia cepei prin semănat direct se aseamănă foarte mult cu a cepei


din arpagic. În cazul semănatului din toamnă este necesar ca plantele din
culturile premergătoare să elibereze terenul cât mai devreme, permiţând astfel
executarea lucrărilor de pregătire a solului la timp şi în condiţii bune.

Lucrările de pregătire a terenului se fac cu multă atenţie, pentru a realiza


un pat germinativ cât mai bun. Acestea se diferenţiază în funcţie de data la care
se face înfiinţarea culturii. Dacă se seamănă toamna, se execută arătura de
IV

toamnă şi se grăpează imediat, apoi se lasă câteva zile să se aşeze pământul sau
se tăvălugeşte solul. Când se seamănă primăvara, arătura din toamnă se lasă
negrăpată, iar primăvara se lucrează cu cultivatorul sau combinatorul.

Fertilizarea de bază se face în funcţie de rezultatele analizelor


agrochimice.

Cele mai bune rezultate se obţin când pregătirea terenului, inclusiv


modelatul, se face din toamnă.

Înfiinţarea culturii se poate face toamna târziu, în ultima decadă a lunii


noiembrie, sau primăvara devreme (1-10 martie). Una din schemele de semănat
este : pe stratul înălţat se seamănă 2 benzi, a câte 2 rânduri distanţate la 20 cm,
iar între benzi se lasă 44 cm. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm, iar
cantitatea de sămânţă pentru 1 hectar este de circa 4 kg. Se seamănă cu SUP-21,
cu Saxonia sau chiar cu SPC-6 adaptată. După semănat se tăvălugeşte cu TI-
3,05 în agregat cu tractorul L-445.

Lucrările de îngrijire.

Pe terenurile semănate din toamnă se iau măsuri de reţinere a zăpezii,


prin instalarea parazăpezilor, precum şi evacuarea apei care bălteşte în zonele
mai joase. Primăvara timpuriu, când terenul se zvântă şi permite deplasarea
tractoarelor şi agregatelor, se distruge crusta pentru a da posibilitate plantelor
să răsară, fără a fi dezrădăcinate. În continuare se aplică 3-4 praşile mecanice şi
cel puţin una manuală.

La acest sistem de cultură, o atenţie deosebită trebuie acordată distrugerii


buruienilor prin erbicidarea cu diferite produse, ca: Dual 3 l/ha sau Ramrod 6
kg/ha, imediat după semănat şi Basagran 3 l/ha, când plantele au 2-3 frunze
normale. Rezultatele foarte bune în combaterea buruienilor perene, se obţin cu
erbicidul Panther 40 EC. Acest produs se aplică în doză de 1,5 l într-o cantitate
de 200-300 l apă/ha şi poate fi folosit în combaterea costreiului, chiar până la
înălţimea acestuia de 70 cm.

Când plantele au 3-4 frunze, se efectuează răritul pe rând, la distanţa de


3,5-4 cm.

Se fac 1-2 fertilizări, când plantele au 1-2 frunze şi când începe formarea
bulbului. Irigarea se face cu cantităţi mari de apă decât la ceapa de arpagic,
aplicându-se 6-8 udări. Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face la fel ca la
ceapa de arpagic.
V

Cu 3-5 săptămâni înainte de recoltare, se sistează atât fertilizarea cât si


irigarea culturii, în vederea desăvârşirii maturării bulbilor şi uscării tunicilor
exterioare. În acelaşi scop, se recomandă tăvălugitul culturii. Nu se mai fac
tratamente cu pesticide, pentru a evita poluarea bulbilor.

Recoltarea

Se efectuează manual sau mecanizat, în prima jumătate a lunii


septembrie. Se recoltează când bulbii de ceapă au ajuns la un grad de
dezvoltare specific soiului şi peste 80 % din plante au rozetele înclinate la
pământ. Întârzierea recoltării influenţează negativ calitatea producţiei şi
capacitatea de păstrare a bulbilor, care sunt mai expuşi la încolţire şi la atacul
bolilor. Condiţionarea se face ca la ceapa din arpagic. Se pot obţine producţii
de 50-90 t/ha, dacă se aplică o tehnologie corectă şi dacă se irigă.

Cultura protejată în solarii


În acest sistem, cultura se înfiinţează, de obicei din toamnă, în luna
septembrie, început de octombrie. Primăvara cât mai devreme (sfârşitul lunii
februarie sau începutul lunii martie), solarul se acoperă cu folie de polietilenă,
creând un regim termic care grăbeşte creşterea vegetativă şi accentuează
timpurietatea recoltărilor. Lucrările de îngrijire sunt aceleaşi de la cultura din
câmp, la care se adaugă aerisirea solarului, pentru a evita creşterea
temperaturilor peste 18-200C.
Recoltarea (la maturare) începe cu mult mai devreme decât la cultura din
câmp neprotejată. Modul de valorificare şi producţia sunt similare cu cele de la
cultura din câmp.
Înfiinţarea culturii în solar, se poate face şi prin plantare primăvara, în
asociere cu culturile de bază (salată, varză timpurie, conopidă timpurie, tomate
etc.). Pentru suprafeţe mai mici, cultura de ceapă verde plantată din toamnă
sau primăvara devreme, poate fi protejată şi cu tunele joase. Parametrii
tehnologici sunt aceiaşi ca la cultura din câmp protejat, dar recoltările vor fi
mai timpurii.
În sere se pot face culturi pure în intervalul noiembrie-februarie,
plantându-se foarte des, chiar bulb lângă bulb (sau intercalat printre culturile
de bază sau sub registrele de încălzire). După 40-50 zile de la plantare poate fi
recoltată asigurând consumul în timpul iernii.