ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE

FARMACEUTICĂ

CURS NR. 3
 Principii fundamentale în exercitarea profesiei
Standarde deontologice - I

BIBLIOGRAFIE:

CODUL DEONTOLOGIC AL FARMACISTULUI

Aprobat de Adunarea generală naţională a CFR prin Decizia
nr. 2 din 15 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 490
din 15 iulie 2009
 CODUL DEONTOLOGIC AL FARMACISTULUI

A fost adoptat de Colegiul Farmaciştilor din România prin

Decizia nr. 2 din 15 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 490
din 15 iulie 2009

Cuprinde un ansamblu de principii şi reguli care reprezintă

valorile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de
farmacist pe teritoriul României

Exprimă adeziunea farmaciştilor români la Carta Universală a

Drepturilor Omului (12 decembrie 1948) şi la Carta Farmaciei
Europene (publicată in anul 1989 de Grupul Farmaceutic al Uniunii
Europene).
În exercitarea profesiei sale, farmacistul furnizează
servicii de sănătate specializate pacientului şi publicului
în general, fără nici un fel de discriminare.

Prin discriminare se intelege distinctia care se face intre

persoane aflate in situatii similare pe baza rasei, sexului,
varstei, apartenentei etnice, originii nationale sau
sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei
personale.
Relatiile dintre farmacisti si beneficiarii serviciilor acordate trebuie
sa aiba la baza increderea in competenta si experienta
profesionala a farmacistului.

Din această încredere iau naştere anumite obligaţii care îl vizează

pe farmacist. Astfel, de-a lungul întregii sale cariere trebuie să-şi
menţină la cel mai înalt nivel performanţele profesionale şi să-şi
actualizeze cunoştinţele profesionale permanent în sfera activităţii
sale. Aceeaşi obligaţie vizează şi conduita personală a
farmacistului.
 Principiile fundamentale
in baza carora se exercita profesiunea de farmacist:

ü  Respect fata de viata si persoana umana

ü  Interesul pacientului si sanatatea publica

ü  Respectarea drepturilor pacientilor

ü  Colaborarea cu toti factorii implicati in asigurarea starii de

sanatate a pacientului

ü  Educatia sanitara a publicului, combaterea toxicomaniei,

polipragmaziei, automedicatiei etc.
ü  Aptitudinile practice, competenta stiintifica şi performante
profesionale să fie in concordanta cu progresele stiintelor si
practicii farmaceutice

ü  Loialitate si solidaritate, sa-si acorde colegial asistenta

ü  Sa se comporte cu cinste si demnitate profesionala

În cazul problmelor profesionale a căror soluție nu este prevăzută

în normele legale, farmacistul trebuie să ia o decizie concordantă
cu etica profesiei şi să îşi asume responsabilitatea.
Pentru a respecta aceste principii, farmacistul este
obligat să-şi păstreze libertatea şi independenţa
profesională, în conformitate cu jurământului profesiei.

Ca organizaţie profesională, Colegiul Farmaciştilor din

România apără demnitatea şi promovează drepturile şi
interesele membrilor săi în toate sferele de activitate,
apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională
a farmacistului în exercitarea profesiei.
STANDARDE DEONTOLOGICE

I. RESPONSABILITATEA PERSONALĂ ŞI INDEPENDENŢA

FARMACIŞTILOR

Farmacistul este răspunzător pentru toate deciziile sale

profesionale.

În virtutea acestui standard deontologic farmacistul este

obligat să respecte următoarele reguli:

1.  să-şi exercite profesia în conformitate cu procedurile

standard de operare prevăzute de regulile de bună practică
farmaceutică din domeniul său de activitate;

2.  să-şi îndeplinească îndatoririle profesionale cu competenţă,

în termenele stabilite;
3.  să profeseze doar în acele posturi în care i se permite,
să-şi respecte îndatoririle esenţiale ca farmacist,
libertatea de decizie şi independenţa profesională;

4.  să accepte acele posturi pentru care are competenţa

şi disponibilitatea necesare pentru a îndeplini cu
succes îndatoririle profesionale;

5.  să-şi îndeplinească personal atribuţiile şi, la nevoie,

să delege o persoană competentă autorizată;
6.  în cazul în care nu îşi poate îndeplini îndatoririle
profesionale să informeze imediat o persoană
responsabilă;

7.  să raporteze medicului prescriptor sau autorităţilor

competente orice efect nedorit sau advers al
medicamentelor;

8.  să se abţină să critice sau să condamne convingerile

personale ori religioase ale pacientului care apelează
la serviciile sale;
9.  să acorde servicii în mod egal pentru toţi
pacienţii, fără discriminare, în ordinea
solicitării acestora, cu excepţia situaţiilor de
urgenţă;

10.  să se asigure că serviciile sale au fost

percepute şi înţelese corect de pacient;

11.  să nu refuze nejustificat acordarea serviciilor

care îi intră în atribuţii, conform legii.
Farmacistul poate refuza acordarea unor servicii
către pacient atunci când refuzul este justificat
de interesul sănătăţii pacientului.

Înainte de a-şi asuma o funcţie de conducere,

farmacistul trebuie să se autoevalueze şi să se
asigure că este capabil să îndeplinească toate
responsabilităţile acestei funcţii.
Obligaţiile farmacistului-şef:

ü  trebuie să se informeze asupra tuturor

aspectelor şi cerinţelor legate de funcţia pe care
o îndeplineşte;

ü  trebuie să se asigure că toţi membrii

personalului aflat în subordinea sa sunt
informaţi asupra atribuţiilor profesionale pe care
trebuie să le îndeplinească;
ü  trebuie să transmită instrucţiunile clar pentru
a împiedica orice risc de eroare;

ü  se asigură că membrii personalului aflat în

subordinea sa îşi îndeplinesc atribuţiile în
conformitate cu prevederile legale, dar şi cu
competenţa şi aptitudinile personale;

ü  t r e b u i e s ă r e s p e c t e i n d e p e n d e n ţ a
profesională a farmaciştilor din subordine;
ü  se asigură că echipamentele, localul şi utilităţile de
la locul de muncă sunt menţinute la standardele
acceptate;

ü  se asigură că toate activităţile profesionale

desfăşurate sub controlul său, precum şi cele
exercitate de el personal sunt supuse asigurării de
răspundere profesională;

ü  se asigură că toate măsurile privind păstrarea

confidenţialităţii sunt efective;
ü  are datoria să notifice colegiului pe
raza căruia îşi desfăşoară activitatea
orice schimbare de interes
profesional privind membrii
personalului din subordinea sa;

ü  trebuie să accepte, în măsura

posibilităţilor, elevi şi studenţi, pentru
îndeplinirea stagiului de practică în
unitatea pe care o conduce.
II. COMPETENŢA PROFESIONALĂ

Pentru a-și îndeplini atribuţiile cu competenţa

necesară, farmacistul trebuie să îşi asigure şi să îşi
menţină la un înalt nivel pregătirea profesională.

Pentru a-și actualiza permanent cunoştinţele

profesionale, farmacistul este obligat:

ü  să-şi planifice şi să participe la formele de

pregătire profesională organizate sau acreditate
de Colegiul Farmaciştilor din România;
ü  să evalueze şi să aplice în practica
curentă cunoştinţele actualizate
permanent;

ü  să ateste cu documente doveditoare

pregătirea sa, prin formele
programelor de dezvoltare
profesională acceptate, atunci când
acest lucru îi este solicitat de comisiile
de specialitate ale colegiului teritorial
la care este înregistrat.
III. CONFIDENŢIALITATEA

Confidentialitatea în accepţiunea de secret medical

este prevăzută în următoarele acte normative:

Codul penal Art. 196 Divulgarea secretului profesional.

Codul de procedură penală Art. 79 alin. 1 Ascultarea

persoanei obligate de a pastra secretul profesional.

Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile

pacientului, art. 21-25

Codul deontologic al medicilor, art. 13-22

Codul international de etica medicală al Asociației
Medicale Mondiale (International Code Of Medical
Ethics Of The World Medical Association) – 1949

Norme de reglementare ale CNA

ü  Decizia nr. 40 din 9 martie 2004 privind
asigurarea informarii corecte si a pluralismului
ü  Decizia nr. 248 din 1 iulie 2004 privind protectia
demnitatii umane si a dreptului la propria
imagine

Codul deontologic al farmacistului

Conform acestui standard deontologic

Farmacistul este obligat să respecte şi să

protejeze informaţia profesională.

El trebuie să respecte şi să protejeze

confidenţialitatea informaţiilor referitoare la
pacienţi, obţinute în cursul activităţilor
profesionale.
Informaţiile pot fi dezvăluite în următoarele cazuri:

1.  când pacientul sau tutorele acestuia şi-a dat consimţământul

scris.

2.  când este necesar pentru a preveni afectări majore sau

punerea în pericol a sănătăţii pacientului, a unei terţe
persoane sau a publicului în general;

3.  la solicitarea instanţei de judecată, în cazul săvârşirii unor

infracţiuni pentru stabilirea vinovăţiei;

4.  în alte situaţii prevăzute de lege.

Farmacistul nu trebuie să dezvăluie, decât cu acordul scris al
medicului prescriptor, nicio informaţie referitoare la practica
prescrierii acestuia.

Protejarea informației profesionale interne se realizează de către

farmacist respectând următoarele reguli:

ü  să nu permită accesul terţilor la informaţii privind activitatea

unităţii în care îşi desfăşoară activitatea decât cu acordul scris al
angajatorului sau în alte situaţii prevăzute de lege;

ü  să respecte cerinţele legale de protecţie a informaţiilor privind

acumularea şi utilizarea acestora;

ü  să asigure protecţia informaţiilor la operaţiunile de stocare,

transmitere, primire ori distrugere.
 IV. RELAŢIILE DE COLABORARE ALE FARMACISTULUI

Farmacistul are obligaţia ca în exercitarea profesiei

sale, în interesul bolnavului şi al pacientului în
general, să colaboreze cu toţi confraţii săi.

Toţi farmaciştii trebuie să îşi acorde ajutor reciproc

ajutor şi consultanţă pentru realizarea îndatoririlor
profesionale.
În respectarea acestui standard deontologic, farmaciştii îşi
rezolvă singuri litigiile, cu respectarea spiritului de
colegialitate.

Înainte de a apela la instanţele de judecată, sau la

intervenţia altor autorităţi, atunci când se găsesc într-o
situaţie conflictuală, litigioasă, legată de exercitarea
profesiei, cu alt membru al colegiului, farmaciştii au
obligaţia să apeleze la comisia de litigii a consiliului
colegiului teritorial.

Comisia de litigii este formată din 3 membri ai consiliului

colegiului, desemnată de către acesta.
Farmacistul trebuie să-şi trateze toţi colaboratorii cu respect,
bunăvoinţă şi colegialitate, deoarece toţi profesioniştii din
domeniul sănătăţii au ca prim deziderat promovarea stării de
sănătate a populaţiei.

Farmacistul trebuie să dovedească în orice împrejurare

solidaritate faţă de colegii săi şi loialitate faţă de corpul
profesional şi profesia de farmacist.

Este necesară încurajarea unei relaţii permanente cu ceilalţi

profesionişti din sănătate, în special cu medicii. Această relaţie
trebuie să fie considerată ca un parteneriat terapeutic ce
implică o încredere mutuală în orice are legatură cu tratamentul
medicamentos.
În colaborarea sa cu medicul, farmacistul trebuie
să se abţină de la orice înţelegere în scop
material sau de altă natură, care ar avea drept
rezultat încălcarea dreptului pacientului.

Pentru a nu crea neîncredere pacientului,

farmacistul trebuie să se abţină de la orice fapt
care ar putea aduce prejudicii demnităţii şi
imagini medicului sau altor membri ai
profesiunilor sanitare.
ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE
FARMACEUTICĂ

CURS NR. 4
Standarde deontologice – II
 V. CONCURENTA NELOIALA

În exercitarea profesiei sale, farmacistul trebuie să se

abţină de la manifestări care pot fi calificate drept
concurenţă neloială.

Prin concurenţă, în sens juridic, se înţelege confruntarea

dintre agenţii economici cu activităţi similare sau
asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei
pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul
rentabilizării propriei întreprinderi.
Pentru a fi posibilă, concurenţa presupune din punct
de vedere economic, o piaţă organizată pe baza
următoarelor reguli:
ü  independenţa şi descentralizarea activităţii de
producţie, de distribuţie şi de consum,
ü  libertatea de iniţiativă fără constrângeri sau
limitări, de ordin administrativ şi
ü  proprietatea privată asupra unui procent
semnificativ din totalitatea mijloacelor de
producţie.
Dacă prin practicile concurenţiale ale agenţilor economici
se încalcă dispoziţiile legale care reglementează domeniul
concurenţei se face distincţie între concurenţa licită si
concurenţa ilicită.

Concurenţa ilicită poate fi de asemenea clasificată în

concurenţă interzisă şi concurenţă neloială.

Concurenţa interzisă apare in domenii scoase de lege din

sfera competenţei.

Concurenţa neloială apare în domeniul în care competiţia

este permisă prin lege dar trebuie desfăşurată cu mijloace
oneste.
Concurenţă neloială reprezintă săvârşirea în domeniile
deschise competiţiei economice, a unor fapte contrare legii
sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în scopul
captării clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă,
producându-se astfel prejudicii materiale şi/sau morale,
prezente sau eventuale.

Concurenţa neloială nu trebuie confundată cu activităţile pe

care le poate desfăşura titularul unui drept de proprietate
industrială, cu practicile monopoliste, sau cu anumite măsuri
ce se iau pentru protecţia consumatorului.
Reglementari cu incidenţă implicită sau explicită în sfera
concurenţei:

ü  Legea nr. 15/1990 (cu modificările şi completările ulterioare)

privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale,

ü  Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, modificată

şi republicată,

ü  Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale,

ü  Legea nr. 21/1996 (republicată) privind regimul concurenţei.

 Potrivit Codului Deontologic al Farmacistul, specialiştii
din domeniul farmaciei nu trebuie să utilizeze mijloacele
concurenţei neloiale în vederea obţinerii unor avantaje
materiale sau de altă natură.

Se consideră a fi practici neloiale, fără a fi limitative,

următoarele activităţi:

ü  atragerea pacienţilor prin oferirea de avantaje materiale

sau reclamă mincinoasă;

ü  folosirea de funcţia deţinută ori de mandatul încredinţat

în cadrul organelor de conducere pentru atragerea de
pacienţi.
Între farmacişti trebuie să existe relaţii de
colegialitate şi nu de concurenţă, fiecare trebuind să
încerce prin orice mijloace etice să îmbunătăţească
serviciul farmaceutic.

Farmacistul trebuie să îşi exercite profesia într-un

spirit cu un caracter profesional predominant faţă de
cel comercial.

Denunţarea nejustificată şi în scop concurenţial a

colegilor este sancţionabilă.
 VI. PUBLICITATEA

Orice informaţie furnizată publicului de către farmacist

în legătură cu serviciile de sănătate oferite trebuie să
fie corectă, decentă, legală şi onestă.

Orice informaţie şi material promoţional cu privire la

serviciile profesionale oferite trebuie să fie în
concordanţă cu rolul farmacistului în promovarea
sănătăţii şi să permită pacientului să decidă
independent asupra solicitării serviciului respectiv.
Informarea pacienţilor are o importanţă deosebită pentru
o utilizare adecvată a medicamentelor.

Informarea pacienţilor trebuie să respecte libera lor

decizie.

O informare corectă îi permite pacientului să ia decizii

juste asupra tratamentului medicamentos.

Informaţia trebuie formulată şi prezentată potrivit

gradului de înţelegere al fiecarui pacient.
În informaţie trebuie prezentate într-un mod echilibrat
beneficiile şi riscurile medicamentelor.

Farmaciştii trebuie să facă eforturi continue pentru a-i

convinge pe pacienţi cât este de important să citească
informaţiile despre medicamentul pe care îl vor lua şi pentru
a-i încuraja să pună toate întrebările utile în legatură cu
acesta.

Farmacistii trebuie să îi sfatuiască pe pacienţi să îşi

întocmească şi să păstreze o lista completă a tuturor
medicamentelor pe care le utilizează (prescrise sau prin
automedicaţie), pe care să o pună la dispoziţie medicului
curant, dar şi farmacistului.
Farmaciştii trebuie să se abţină de la a defăima
serviciile profesionale ale altor confraţi.

Farmacistul nu trebuie să folosească procedee sau

mijloace contrare demnităţii profesionale, care ar
prejudicia dreptul pacientului de a-şi alege singur
farmacistul.

Farmacistul se va asigura că promovarea

medicamentelor nu implică obligarea pacientului de a
cumpăra sau de a primi medicamente nedorite sau în
exces, în locul celor dorite sau împreună cu acestea.
 VII. SERVICII FARMACEUTICE DE URGENŢĂ

Farmacistul are obligaţia să acorde cu promptitudine şi

necondiţionat îngrijirile profesionale de urgenţă.

Aceasta constituie o îndatorire fundamentală profesională dar

şi civică.

În situaţia în care nu poate să acorde pacientului serviciul

solicitat, farmacistul trebuie să îndrume pacientul spre un
serviciu specializat de asistenţă medicală.
În cazuri urgente, farmacistul trebuie să acorde
asistenţă pacienţilor şi în afara programului
farmaciei.

La furnizarea serviciilor farmaceutice de urgență,

farmacistul va respecta următoarele principii:

ü  Decizia farmacistului va fi luată avându-se în

vedere și afecțiunea pentru care se solicită
medicamentul, grupa terapeutică din care face
parte medicamentul, efectele adverse și
contraindicațiile;
ü  Dozele eliberate pot fi pentru maximum 24
de ore, în zilele lucrătoare și pentru
maximum 72 de ore pentru sfârșitul de
săptămână și sărbătorile legale;

ü  Medicamentele psihotrope și stupefiante nu

fac obiectul serviciilor farmaceutice de
urgență.
Farmacistul poate elibera medicamente fără
prescripţie medicală în următoarele situaţii:

ü  pacientul este bolnav cronic și este cunoscut

de către farmacist, dar din diverse motive nu a
putut ajunge la medic;

ü  pacientul nu posedă prescripție medicală, dar

prezintă un bilet de ieșire din spital, o
scrisoare medicală, o schemă de tratament
parafată de medicul prescriptor;
ü  pacientul este în tranzit și nu își poate
continua tratamentul

ü  atunci când o persoană solicită şi are

nevoie urgentă de măsuri de prim
ajutor.
Farmaciile din mediul rural pot furniza servicii
farmaceutice de urgență și în situația în care în
localitate nu există cabinete medicale sau medicul
nu este prezent.

Pentru a realiza în bune condiții serviciile

farmaceutice de urgență, farmacistul este obligat să
acorde primul ajutor, în limita competențelor sale și
să solicite intervenția serviciilor specializate.

În cazuri urgente farmacistul trebuie să acorde

asistență pacienților, dacă este solicitat, și în afara
programului farmaciei.
Vă mulţumesc pentru atenţie!