Sunteți pe pagina 1din 25

FULTATEA DE CONSTRUCŢII, CADASTRU ŞI ARHITECTURĂ

STUDII MASTERALE
Programul de studii: CONSTRUCŢII INTELIGENTE ŞI
SUSTENABILE

– LUCRĂRI –
CASE PASIVE ȘI CASE CU ENERGIE 0 - CIS II

STUDIU DE CAZ

TRANSFORMAREA UNEI CLĂDIRI


DE REFERINŢĂ EXISTENTE INTR-O
CLĂDIRE DE TIP PASIV, CU CONSUM
ENERGETIC REDUS

Titular CURS
Prof.univ.dr.ing. GHEORGHE – CONSTANTIN IONESCU

– 2016 –

1
INTRODUCERE
Prezenta lucrare oferă informaţii despre clădirea de referinţă
existentă, modelul simulat, casa pasivă de referinţă precum şi metode de
simulare.
Modelul simulat este o transformare a clădirii de referinţă
existente intr-o clădire de tip pasiv, cu consum energetic redus.
Principalele modificări propuse vizează partea de proiectare şi concept
a clădirii, pornind de la calculul detaliat al balanţei energetice.
În ceea ce priveşte Casa pasivă de referinţă, pentru locaţiile
simulate, pornind de la geometria clădirii din modelul simulat, s-a
proiectat o clădire pentru care sarcinile de răcire sensibilă şi de
încălzire medie pentru 24-h sunt destul de mici încât pot fi acoperite în
mare parte prin aerul de alimentere. Din punct de vedere funcţional
această clădire este o casă pasivă. În întreaga zonă de studiu, clădirile
necesită un grad de încălzire pe timp de iarnă. În mod tipic, necesarul
termic anual al unei case pasive de referinţă este în jur de
15 kWh/(m2a).
Un aspect important, în cadrul metodelor de simulare, este
reprezentat de distingerea calitaţii şi preciziei instrumentelor de
proiectare. Sunt prezentate metodele statice şi dinamice de proiectare
ale clădirilor eficiente energetic precum şi informaţii legate de
programul de calcul PHPP, utilizat la proiectarea caselor pasive.
În finalul lucrării se face referire la grupurile de date de intrare,
pentru programele de calcul, necesare pentru buna calitate a modelării
clădirilor eficiente energetic.

2
1. CLĂDIREA DE REFERINŢĂ EXISTENTĂ

1.1. Generalităţi

Clădirea cu destinaţia CASA FAMILIALĂ are regimul de înălţime:


subsol parţial, parter şi mansardă, având dimensiunile în plan 19.10m x
14.35m. Înălţimea liberă interioară este de 2.62 pe întreaga întindere a
parterului. Înălţimea la streaşină este de +4.25, iar la coamă de +7.25.

1.2. Caracteristici funcționale

Parterul are acces din exterior realizat prin intermediul a 3 trepte şi


o scurtă terasă. Acesta se face într-un hol care este adiacent casei scării
de acces la mansarda, de unde se accede în living, dining şi bucătarie.
Din acelaşi hol se realizează accesul catre baia de serviciu, o cameră şi
uscatorie. Sub rampa de urcare a scării este amenajată o cămară cu acces
din bucătărie. Din living este asigurat accesul catre bucătărie şi dining,
care fac parte din acelaşi spaţiu funcţional. Livingul este orientat către o
terasă neacoperită, iar din dining se realizează accesul către o terasă
acoperită poziţionată pe latura estică a imobilului.
Mansarda este compartimentată în 3 camere, 2 bai, un spaţiu de
depozitare şi un dressing grupate în jurul unui hol. Acelaşi hol mijloceşte
intrarea în dressing şi baia aferentă dormitorului matrimonial. Toate cele
trei camere de la mansardă au asigurat acces către balcon. Dormitoarele
grupate pe latura sudică au balcon comun.
Ca structură construcţia are fundaţii şi elevaţii din beton.
La parter şi mansardă pereţii portanţi exteriori au grosimea de 30
cm fiind realizaţi din zidărie de cărămidă cu goluri verticale, iar pereţii
structurali interiori au o grosime de 25 cm.
Stâlpişorii şi centurile au dimensiuni de 25x25 cm. Pereţii exteriori
sunt acoperiţi cu un strat de 10 cm de polistiren expandat pentru faţade.
Pereţii interiori neportanţi sunt realizaţi din cărămidă cu goluri verticale
cu grosimea de 12 cm.
Planşeul peste parter este realizat din plăci de beton armat turnate
monolit, iar cel peste mansardă va fi realizat din grinzi din lemn finisat
cu ghips carton.
Tâmplăria interioară şi exterioară este realizată din PVC cu geam
termoizolant dubu stratificat. Finisajele exterioare sunt realizate din
tencuieli cu profile tip CESAL sau BAUMIT.
3
Finisajele interioare sunt cele adecvate destinaţiei fiecărei încăperi
şi constau în tencuieli fine, zugravite cu vopsea lavabila şi faianţă în
bucătărie şi grupurile sanitare.
Pardoseala este de tip:
 rece – din ciment sclivisit la demisol, gresie în băi, cămară şi
balcon, şi gresogranit pe terase;
 caldă – din parchet stratificat, aplicată în camerele de la parter, etaj,
hol şi bucătărie.
Clădirea este prevăzută cu jgheaburi şi burlane în vederea colectării
şi dirijării apelor meteorice. De asemenea în jurul construcţiei este
realizat un trotuar de protecţie.
Funcţiunile interioare ale construcţiei sunt:

Subsol
 depozit 1 cu suprafaţă de: 15.36 mp;
 depozit 2 cu suprafaţă de: 10.21 mp;
 hol acces cu suprafaţă de: 2.51 mp.

Parter:
 living cu suprafaţa de: 24.11 mp;
 dining cu suprafaţă de: 14.31 mp;
 bucătărie cu suprafaţa de: 17.44 mp;
 camara cu suprafaţă de: 2.93 mp;
 baie cu suprafaţa de: 4.84 mp;
 hol+casa scarii cu suprafaţa de: 17.22 mp;
 spaţiu centrală termică cu suprafaţa de:15.54 mp;
 garaj cu suprafaţa de:32.18 mp;
 depozit cu suprafaţă de : 5.15 mp;
 camera cu suprafaţă de: 12.86 mp.

Mansardă:
 dormitor cu suprafaţa de:19.56 mp;
 dormitor cu suprafaţa de: 19.61 mp;
 dormitor cu suprafaţa de:16.01 mp;
 hol cu suprafaţa de:16.14 mp;
 baie cu suprafaţa de: 9.85 mp;
 baie dormitor matrimonial suprafaţa de: 4.58 mp;
4
 dressing cu suprafaţa:4.81 mp;
 balcon cu suprafaţa de: 5.43 mp;
 balcon cu suprafaţa de: 10.76 mp;
 spaţiu de depozitare cu suprafaţa de: 7.21 mp.

Iluminarea şi ventilarea spaţiilor se va face prin intermediul uşilor


şi ferestrelor amplasate în pereţii exteriori.

1.3. Ventilaţia

Ventilaţia se realizează prin cale naturală, utilizând uşile şi


geamurile.

1.4. Sistemul de încălzire

Microclimatul este asigurat prin corpuri statice, agentul termic fiind


furnizat de o centrala termica amplasată la demisolul imobilului.

Fig. 1. Vedere 3D faţadă nordică

5
Fig. 2. Vedere 3D faţadă sudică

Fig. 3. Vedere 3D faţadă laterală vestică

6
Fig. 4. Vedere 3D faţadă laterală estică

Fig. 5. Plan demisol


7
Fig. 6. Plan parter

8
Fig. 7. Plan mansardă

9
Fig. 8.a. Secţiune transversală

Fig. 8.b. Secţiune longitudinală

10
2. MODELUL SIMULAT

Modelul simulat este o transformare a clădirii de referinţă


existente intr-o clădire de tip pasiv, cu consum energetic redus.
Principalele modificări propuse vizează partea de proiectare şi concept
a clădirii, pornind de la calculul detaliat al balanţei energetice.
Pentru o formă compactă a clădirii se regândeşte accesul în
clădire, prin închiderea terasei de la intrarea principală, precum şi
ajustarea peretelui estic cu scopul de a se reduce transferul termic
între clădire şi ambient. Se delimitează aşa numita ’’parte caldă’’ a
clădirii prin delimitarea garajului, uniformizarea învelitorii,
construcţia independentă a balcoanelor şi scărilor de intrare.
Se încearcă pe cât posibil limitarea la maxim a punţilor termice.
Astfel balcoanele şi scările de la intrare vor avea o construcţie
independentă, se urmăreşte continuitatea stratului termoizolant pentru
a se minimiza pierderile termice. Totodată, fundaţiile clădirii vor fi
termoizolate, iar acolo unde nu se poate realiza o termoizolaţie
continuă se vor folosi materiale de construcţii speciale care să reducă
la maxim efectul de punte termică – cărămizi din spumă de fibră de
sticlă, fibră de sticlă expandată, etc.
Ferestrele cu geamuri triple cu transfer energetic redus se
montează în stratul de termoizolaţie pentru a reduce la maxim punţile
termice. Ramele ferestrelor vor fi termoizolate.
Faţă de clădirea de referinţă existentă, modelul simulate este
prevăzut cu folii de etanşeitate astfel încât să se obţină o incintă perfect
etanşă.
Clădirea este dotată cu un sistem de ventilaţie cu recuperare de
căldură.
Clădirea este orientată către sud şi prezintă sisteme mobile de
umbrire pentru sezonul cald.

11
Fig. 9. Faţadă nordică

Fig. 10. Faţadă sudică

12
Fig. 11 Faţadă S-E

Fig. 12. Faţadă N-V

13
Fig. 13. Plan mansardă

Fig. 14. Plan parter


14
Fig. 15.Secţiune longitudinală

Fig. 16. Secţiune transversală

15
3. CASA PASIVĂ DE REFERINŢĂ

Pentru locaţiile simulate, pornind de la geometria clădirii din


modelul simulat, s-a proiectat o clădire pentru care sarcinile de răcire
sensibilă şi de încălzire medie pentru 24-h sunt destul de mici încât pot
fi acoperite prin aerul de alimentere. Din punct de vedere funcţional
această clădire este o casă pasivă. În continuare, o vom numi casă
pasivă de referinţă.
Toate ferestrele acestei clădiri de referinţă sunt echipate cu
jaluzele persane exterioare care se închid treptat când temperatura din
interior se apropie de limita de răcire în intervalul temporal cuprins
între 1 aprilie şi 31 octombrie. Pentru restul anului, jaluzelele sunt
păstrate deschise/trase pentru a se profita la maxim de câştigurile
solare.
Se presupune că această clădirile este complet etanşă (n50=0.5 h-1
conform EN 13829). Rata fluxului de aer furnizată prin sistemul
mecanic (cu sau fără recuperare de căldură) este determinată de
cerinţele de caliate ale aerului din interior şi ajunge la 0.35 h-1, ori
1m3/h pe m2 de spaţiu util. Pe timp de vară, ori de câte ori este utilă, se
pune în practică o ventilaţie suplimentară prin intermediul ferestrelor
întredeschise/rabatate. Dacă avem de a face cu o ventilaţie cu sistem de
recuperare a căldurii, se controlează temperatura: oricând
temperatura etajului superior este mai mare decât 23 oC şi mai mare
decât temperatura ambientală, se evită recuperarea termică.
În general, punţile termice sunt evitate. Izolaţia exterioară şi
sistemul de finisare nu sunt afectate prin adăugarea unor pereţi
interiori, straturile izolaţiei acoperişului şi a pereţilor se unesc pe
întreaga lăţime.
Ferestrele sunt instalate în stratul izolaţiei şi sunt acoperite cu
izolaţie dacă este posibil, dată fiind grosimea acesteia. Astfel, ψ de
instalare variază între 0.01 W/(mK) şi 0.1 W/(mK), cu valoarea mai
scăzută corespunzând unei grosimi a izolaţiei mai ridicată, de peste
100 mm; pe când valoarea mai ridicată corespunde lipsei izolaţiei
peretelui.
Soluţiile propuse în timpul sezonului cald depind de condiţiile
climatice: unele clădiri pot fi uşor menţinute confortabile numai prin
intermediul răcirii pasive, astfel încât costurile suplimentare pentru
instalarea unui sistem de răcire par nejustificate. În aceste situaţii nu
se prevăde nici un aparat de răcire activă.

16
Pentru alt tip de climate, atingerea unor condiţii confortabile de
interior numai prin intermediul răcirii pasive pare extrem de dificilă,
cel puţin în limitele proiectului arhitectural general prevăzut. În aceste
situaţii se propune utilizarea unui sistem de răcire prin aer de
alimentare. În funcţie de umiditatea tipică a aerului ambiental, acest
sistem poate avea o comandă pornit/oprit sau un compresor cu viteză
variabilă pentru coeficienţi ai căldurii sensibile mai scăzuţi ori,
respectiv mai ridicaţi. Sistemul este controlat de un termostat (şi, după
caz de un higrostat) care măsoară aerul din zona centrală a casei
scării. Acesta va încerca să menţină temperatura între 20.5 – 25.5 oC şi
umiditatea relativă sub 70%, unde este aplicabil.
Dacă se utilizează un sistem de încălzire/răcire, sarcina termică
se limitează la 10 W pe m2 de spaţiu util. Pentru a permite o
dezumidificare eficientă în orice circumstanţe, puterea nominală de
răcire este de 25 W/m2 , cu o limită suplimentară impusă de condiţia că
temperatura medie de suprafaţă a dispozitivului electric de răcire să
nu scadă sub 0 oC.
Pentru casa pasivă de referinţă, necesarul util de încălzire, răcire
sunt indicate în ipoteza că limitele intervalului de confort interior sunt
puse în aplicare de un sistem ideal de încălzire/răcire. De asemenea,
sunt date şi maximele corespunzătoare ale sarcinilor medii de 24 ore.
(fig. 2.33)
Ca o concluzie generală, în întreaga zonă de studiu clădirile
necesită un grad de încălzire pe timp de iarnă. În mod tipic, necesarul
termic anual al unei case pasive de referinţă este în jur de 15
kWh/(m2a). În unele zone climate sunt necesare sisteme fixe de
umbrire astfel încâ să se poată atinge un confort ridicat pe timp de
vară numai prin intermediul răcirii pasive.

4. METODE DE SIMULARE

4.1. Calitatea modelării

Un aspect important este reprezentat de distingerea calitaţii şi


preciziei instrumentelor de proiectare. Acestea pot fi împărţite în două
categorii separate în funcţie de metoda de proiectare adoptată1:

1
Clarke, J.A., 2001, Simularea clădirilor. Simularea consumului de energie în proiectarea clădirilor [A II-a
ediţie], 64 – 98: Butterwort Heinemann

17
A. Instrumente cu complexitate redusă în încercarea de a
diminua volumul de calcul şi date de intrare corespunzătoare
atribuită utilizatorului.

 Unele componente ale sistemului pot fi neglijate (de exemplu


schimbul de radiaţii cu undă lungă);
 Valorile temporale invariabile pot fi atribuite unor parametrii ai
sistemului (de exemplu proprietăţilor termice ale materialelor);
 Se pot impune condiţii de limitare simple (cum ar fi starea de
echilibru ori constanţa ciclică).

B. Modelul matematic este construit pentru a reprezenta fiecare


cale posibilă a fluxului de energie şi interacţiunile lor. În acest sens,
simularea este o încercare de a imita realitatea.

Modelele matematice şi metodele de calcul care încearcă să imite


realitatea sunt denumite metode dinamice de simulare a clădirilor.
Simularea dinamică a clădirilor oferă posibilitatea de a calcula balanţa
totală de energie a clădirii în etape temporale foarte scurte (mai mici de 1
oră) care conferă o precizie suplimentară pentru modelarea proceselor
dinamice din clădire. Aceasta oferă posibilitatea de a investiga
parametric rolul mai multor factori cu privire la necesarul de energie al
clădirilor şi clima din interior. Metodele dinamice de calcul iau în
considerare:

 Detaliul major al sistemului analizat (straturile de material cu cea


mai mare parte a proprietăţilor fizice, etc);
 Natura variabilă a proprietăţilor sistemului analizat (inconsistenţa
modului de utilizare şi variabilitatea câştigurilor interne de căldură,
sisteme domestice inteligente, phase change materials, etc);
 Natura neliniară a proprietăţilor clădirii şi proceselor din interiorul
clădirii în diferite situaţii;
 Efectul etapelor de calcul anterioare (acumularea de temperatură în
straturile de material, etc).

Precizia metodelor dinamice de calcul este verificată prin validare


conform standardelor BESTEST ale IEA (Agenţia internaţională a

18
energiei) ori ISO (Organizaţia internaţională de standardizare) şi, de
asemenea prin compararea lor cu clădiri existente.
Există diferite programe de calcul şi softuri care permit calculul
dinamic al necesarului de energiei al unei clădiri şi a climei din interior.
De exemplu, unele dintre cele mai folosite aplicaţii sunt (nu o listă finită
a programelor disponibile): TRNSYS [TraNsient SYstem Simulation
Program], ESP-r, EnergyPlus, IDA-ICE, DOE2, etc.
În încercarea lor de a imita realitatea şi fluxurile efective de energie
din interiorul unei clădiri, metodele dinamice de calcul oferă şansa de a
analiza o gamă vastă de probleme şi soluţii detaliate legate de necesarul
de energie al clădirii şi de climatul interior. De exemplu:

 Consumul de energie al clădirii pentru diferite intervale temporale,


de la o oră la un an;
 Consumul de energie al unor surse diferite pentru diferite zone;
 Fluctuaţiile temperaturii din interior pe diferite zone;
 Analiza detaliată a efectului masei termice;
 Comparaţia, analiza şi optimizarea unor programe diferite de
utilizare HVAC;
 Analiza stratificării de temperatură şi a fluxurilor de aer în
atriumuri înalte, etc.

Cu toate că metodele dinamice de calcul detaliate furnizează cu


mare precizie calculul balanţei energetice, se întâlnesc de asemenea şi o
serie de deficienţe:

 Aspectul de mare precizie este înşelător deoarece un număr mare


de paremetri introduşi reprezintă o potenţială sursă de erori şi
incertitudini;
 În crearea modelelor de energie şi descrierea numerică a tuturor
parametrilor de intrare necesari există un nivel ridicat de risc de
comitere al unor erori sistematice de către utilizatori;
 Procedurile de modelare şi de calcul iau foarte mult timp;
 Complexitate prea mare pentru a fi utilizat de fiecare arhitect
(interfaţele grafice simplificate şi elementele de conversie pentru
principalele instrumente CAD sunt deocamdată sursele unor
surprize şi limitări neaşteptate), etc.

19
În concluzie, metodele dinamice nu sunt o alternativă recomandată
în coordonarea ideilor specifice unei faze timpurii. Acestea pot fi
utilizate, însă practica este mai mult relaţionată unor sarcini detaliate de
cercetare şi dezvoltare. Bineînteles că primele clădiri cu un consum
scăzut de energie şi primele case pasive au fost dezvoltate cu ajutorul
simulărilor dinamice, însă extinderea construcţiilor energetic eficiente
necesită soluţii mai practice. Aşadar, se ridică nevoia unor instrumente
simplificate care sunt destul de precise pentru a estima fluxul de energie
lunar sau anual şi pentru a optimiza forma arhitecturală şi sistemele
tehnice preliminare.
Diferite metode simplificate oferă posibilitatea de a calcula cu o
precizie rezonabilă necesarul energetic lunar ori anual al unei clădiri.
Câteva exemple de metode de calcul disponibile sunt: metoda bazată pe
numărul anual de grade-zile de calcul (este posibilă calcularea manuală);
Metoda anuală (sezonieră) şi lunară conform standardului european EN-
ISO 13790 (de exemplu PHPP 2007);
Aceste metode au grade diferite de simplificare şi precizie aferentă,
ultimele două fiind mai detaliate. Cu toate acestea ele sunt metode şi
programe simplificate bazate pe acele modalităţi care de obicei descriu
clădirea ca o singură zonă omogenă etc. În cazul unor operaţiuni şi
câştiguri interne de căldură cu un nivel ridicat de variabilitate, unor zone
de temperatură foarte diferite etc, se poate ca precizia metodelor
simplificate să nu fie suficientă.
În practică pentru proiectarea clădirilor eficiente energetic şi a
caselor pasive este nevoie de un instrument care:

 Să fie relativ uşor de utilizat şi de înţeles (pentru întreaga echipă);


 Să nu ia mult timp în utilizare (astfel încât permite abordarea unei
vaste game de idei arhitecturale, dacă este necesar);
 În ciuda metodologiei simplificate, să fie precis şi precaut cu
privire la necesarul anual de încălzire şi la sarcina termică;
 Să fie de o precizie dovedită prin comparaţie cu clădiri existente;
 Să ia în considerare toate detaliile care sunt semnificative când se
abordează clădiri eficiente energetic şi case pasive (punţi termice,
fragmentarea ferestrelor, masa termică, etc);
 Minimalizează erorile relaţionate utilizatorilor (date de intrare
parţial stabilite prin calibrarea şi validarea parametrilor cheie).
Procedura de calcul trebuie să fie repetabilă (cu aceleaşi rezultate)

20
şi transparentă pentru controlul de calitate ulterior al părţii
responsabile cu certificarea.

De exemplu, PHPP (Passive House Planning Package – Programul


de calcul pentru case pasive) este un posibil program de calcul
simplificat care se adresează acestor aspecte. PHPP 2007 este un
instrument de validare primară şi certificare pentru Casele pasive
aprobate calitativ. Conform ISO 13790, acesta utilizează metoda
balanţei energetice lunare şi anuale şi este calibrat pentru cerinţele
clădirilor eficiente energetic prin compararea cu simulări dinamice
detaliate şi măsurători autentice. El se bazează în mare măsură şi pe alte
standarde europene (ISO 13370, ISO 6946, ISO 13789, ISO 10077-1,
ISO10077-2, ISO 10211-2 etc).
PHPP nu acoperă toate aspectele de modelare şi optimizare ale
clădirii (îndeosebi în cazul clădirilor non-rezidenţiale), cum ar fi
optimizarea luminii naturale, programarea detaliată HVAC, răcirea
zonală, etc. Aşadar, trebuie utilizate şi alte instrumente de simulare, în
special pentru clădirile non-rezidenţiale.
În ciuda limitărilor PHPP (ca metodă simplificată), acesta este:

 Îmbunătăţit şi calibrat conform unei game largi de calcule dinamice


sistematice dirijate de PHI mai ales pentru standardul de casă
pasivă al unei clădiri;
 Calibrat şi bine ajustat masurătorilor reale de la casele pasive
construite;
 Precaut (în sensul că în cazul unor inconsistenţe calculele sunt
menţinute într-o „zonă sigură”);
 O procedură de lucru destul de documentată (manualul PHPP)
pentru a reduce la minim erorile comise de utilizatori;
 Deţine o serie vastă de componente de construcţie special
certificate, incluse pentru a minimaliza intrările false ale datelor de
construcţie;
 Relativ uşor de învăţat;
 S-a dovedit a fi destul de precis pentru proiectarea caselor pasive.

Au existat mai multe studii despre aplicabilitatea metodei


simplificate a balanţei energetice lunare (ISO 13790) şi a pachetului
PHPP pentru calcularea energiei în diferite regiuni climatice. Concluzia
21
generală derivată este că metoda lunară conform ISO 13790 cu
parametrii dinamici calibraţi (relaţionaţi constantei temporale şi masei
termice) este rezonabil aplicabilă la clădirile rezidenţiale, însă, în ceea ce
priveşte precizia, nu şi la clădirile de birouri. Cu toate acestea, pentru
majoritatea situaţiilor deviaţia de la valorile calculate dinamic este
orientată spre o direcţie prudentă în sensul că pierderile termice şi, astfel
consumul de energie sunt supraestimate (exceptând încălzirea
intermitentă, şi anume cea programată, care nu poate fi luată în
considerare prin intermediul metodelor simplificate)2, 3. Standardul ISO
13790 susţine de asemenea că dacă datele fizice de bază şi prezumţiile
(asupra condiţiilor de mediu relevante, comportamentului utilizatorilor şi
comenzilor) corespund specificaţiilor standardului, atunci consumul
anual de energie calculat prin metode anuale (sezoniere) şi lunare ale
bilanţului de energie este, în medie, în consens cu rezultatele obţinute de
la un instrument de simulare detaliat.
Comparaţia rezultatelor de calcul din PHPP 2007 cu casele pasive
construite indică, de asemenea o corelaţie destul de bună între valorile
calculate şi cele măsurate, deşi consumul poate fi mai ridicat ori mai
scăzut în mare parte în funcţie de comportamentul utilizatorului în
interiorul clădirii. Cu toate acestea, pentru nivelul măsurat al caselor
pasive din timpul proiectului CEPHEUS, consumul mediu normat pentru
clădiri ca întreg a fost comparabil cu rezultatele calculate4 .
Comparaţia rezultatelor de calcul PHPP 2007 cu instrumentele de
simulare dinamică detaliată a indicat un bun acord pentru clădiri
rezidenţiale.
Cu toate că se poate indica o corelaţie bună a rezultatelor măsurate
şi a celor calculate dinamic, aplicaţia PHPP pentru clădiri non-
rezidenţiale este una limitată şi se ridică nevoia efectuării unor calcule
dinamice mai detaliate. Principalele limitări ale programului de calcul
PHPP sunt:

 Se utilizează (în mod implicit) modelul unei zone-singulare;

2
Kokogiannakis,G şi Strachan, P.A, şi Clarke. J.A., [2008], Comparaţia metodelor simplificate din Standardul
ISO 13790 şi programele de modelare detaliată în contextul reglementărilor în speţă. Jurnal de simulare a
performanţei clădirilor, 1-4. Pag. 209-219, ISSN 1940 – 1943.
3
Jokisalo, J. Şi Kurnitski, J. [2007]. Performanţa metodei de calcul a factorului de utilizare al necesarului de
căldură în climate reci, conform EN ISO 1379. Energia şi clădirile, 39(2): pag. 236 – 247.
4
J. Schnieders şi A. Hermelink, rezultatele CEPHEUS; măsurătorile şi gradul de satisfacţie al locatarilor
confirmă casele pasive ca fiind o alternativă fiabilă pentru casele cu efect minim asupra mediului. Politica
energetică 34[2006], pag 151 - 171

22
 Calcularea elementelor de umbrire şi datele de intrare sunt oarecum
limitate în comparaţie cu calculul dinamic. Uneori sunt necesare
efectuarea unor calcule externe;
 Fluctuaţiile termice ale valorilor de referinţă nu pot fi introduse;
 Calcularea necesarului de electricitate HVAC pentru dezgheţare nu
este aplicabilă în climatele nordice.

Datele introduse reprezintă o parte foarte importantă în calitatea


modelării. Dacă acestea implică mai multe incertitudini, atunci
rezultatele simulate pot devia în mare măsură de la realitate. Aşadar,
datele de intrare trebuie manevrate cu grijă şi specificate cât mai exact
posibil. Există trei mari grupuri de date de intrare: condiţiile climatice
(date meteorologice), proprietăţile fizice şi geometrice ale clădirii şi
straturilor de materiale aferente redate în cele mai mici detalii şi datele
corespunzătoare comportamentului utilizatorului (câştigurile de căldura,
utilizarea echipamentelor casnice, etc) alături de programarea
informaţiilor despre sistemul HVAC.

 Datele metereologice. În mod normal se utilizează seturi de date


meteorologice bazate pe măsurători de lungă durată (care reprezintă
condiţiile medii). Acestea pot fi date anuale (datele direct măsurate
ale unui an statistic real, cel mai apropiat de condiţiile medii) sau
date construite, de exemplu, din diferite seturi de date măsurate
lunar (din punct de vedere statistic din cele mai echilibrate luni
însumate pentru a forma un an tipic). În Europa ne putem baza pe
seturile de date statistic dovedite la nivel naţional sau seturile de
date care au fost construite conform metodelor descrise în
standardul european ISO 15927-4. Dacă nu există date măsurate
pentru anumite locaţii, atunci există posibilitatea de a utiliza date
interpolate generate de la cele mai apropiate seturi de date
măsurate. Datele interpolate trebuie întotdeauna utilizate cu
precauţie. Pentru calculele dinamice seturile de date trebuie să
includă distribuţia orară a parametrilor meteorologici cheie cum ar
fi temperatura aerului exterior (în stare uscată), umiditatea relativă
a temperaturii exterioare, viteza şi direcţia vântului, radiaţia solară
directă, radiaţia solară difuză, presiunea atmosferică, etc. Calculele
simplificate utilizează date lunare medii derivate de la acele seturi
de date orare.

23
 Proprietăţile geometrice ale clădirii, proprietăţile termice ale
straturilor de material. Introducerea modelului geometric al
clădirii este destul de simplă. Ea ar trebui să urmeze planurile,
secţiunile şi elevaţiile din proiectul clădirii pentru a reprezenta
forma reală a ideii arhitecturale cu proprietăţile sale de auto-
umbrire. În timpul desenării modelului sau al calculării zonelor cu
suprafeţe cu pierderi termice (pentru introduceri numerice
simplificate) este important să se aleagă dimensiunile corecte
(înăuntrul ori în afară măsurilor construcţiilor externe) deoarece
valorile exacte ale punţilor termice corespunzătoare depind de
aceasta. Odată alese, trebuie urmată selecţia respectivă pentru toate
măsurile. Utilizarea unor măsuri exterioare care aderă principiilor
de proiectare liberă ale punţilor termice este benefică în ceea ce
priveşte viteza de introducere, din moment ce se poate evita
introducerea efectelor punţilor termice (care se iau în considerare
ca surplus de suprafaţă).

Zonarea corectă a clădirii este importantă pentru construcţiile non-


rezidenţiale cu suprafeţe multiple cu diferite utilizări HVAC, regim de
temperatură ori solar şi sarcini interne. Cu simularea dinamică detaliată,
zonarea modelului ar trebui să se bazeze pe aspectele menţionate.
Zonarea ce se bazează pe planul de situaţie real al încăperilor nu are sens
în ceea ce priveşte modelarea consumului total de energie şi aceasta va
duce doar la creşterea sarcinii de calcul şi a timpului. Delimitarea
zonelor conform planului încăperilor este necesară doar când se
analizează fluctuaţiile de temperatură ori alte detalii specifice unor
încăperi anume.

 Date cu privire la comportamentul utilizatorilor şi la


proprietăţile HVAC. Datele cu privire la comportamentul
utilizatorilor implică cele mai multe incertitudini deoarece el nu
poate fi în realitate preconizat având în vedere faptul că oamenii se
comportă diferit în clădiri diferite (în relaţie cu utilizarea
echipamentului, deschiderea ferestrelor, mobilitatea în interiorul
clădirii, etc). Din fericire, misiunea de optimizare a clădirii se
concentrează asupra comportamentului standard (sau normat) pe
termen lung care poate fi prevăzut cu aproximaţie în baza
măsurătorilor empirice anterioare. De exemplu, putem compara
deciziile de proiectare pentru utilizarea în mod obişnuit a clădirii.

24
Pe de altă parte, modelul de comportament extrem poate fi luat în
considerare la dimensionarea sistemelor HVAC aşa încât să nu
existe probleme cu o putere calorică insuficientă, fluxuri de aer,
etc. Cu privire la comportamentul utilizatorilor considerat a fi
standard şi clima de interior (valorile de referinţă pentru încălzire
şi răcire), în mod tipic, se vor utiliza datele specificate în codurile
naţionale de construcţii sau în alte standarde tehnice cum ar fi EN
ISO 15251 şi EN ISO 13790 sau manualul tehnic PHPP.

Configurarea şi programele de operare ale încălzirii şi sistemului de


ventilaţie trebuie specificate foarte detaliat. Trebuie luate în considerare
aspecte precum efectul protecţiei la îngheţ (preîncălzirea aerului exterior,
reducerea temporară a admisiei de aer, limitarea temperaturii aerului de
evacuare), senzorii de umiditate, etc. Pentru clădirile rezidenţiale cu
sisteme HVAC mult mai simple şi rate ale fluxului de aer mai mici,
introducerea datelor poate fi mai simplă.

25