AMORUL TANTRIC ai identificat complet cu lumea gîndurilor tale şi te-ai
desprins de lumea sentimentelor. Dar sentimentele sînt
OSHO RAJNESH
“Celălalt este în realitate o poartă. Şi astfel,
actul amoros cu o femeie este de fapt actul
amoros cu întreaga Manifestare”.
Sigmund Freud a spus la un moment dat că omul se
naşte ca fiinţă nevrotică. Nu este tocmai neadevărat. De
fapt, omul nu se naşte ca fiinţă nevrotivcă, ci este integrat
unei societăţi nevrotice, care mai devreme sau mai tîrziu
îl împinge spre nebunie. Omul se naşte ca fiinţă normală,
firească şi pură. De îndată ce un copil este încadrat
societăţii, el este expus în mod neputincios influenţelor
sale nevrotice.
În starea în care ne aflăm acum, sîntem cu toţii
fiinţe nevrotice. Iar această nevroză îşi are originea într-
o profundă scinziune: tu nu mai eşti unul singur, ci doi
şi chiar mai mulţi. Aceste lucruri trebuie înţelese foarte
bine, pentru că numai aşa putem înainta pe calea tantrică.
Gîndurile şi sentimentele tale sînt două lumi diferite şi
în aceasta constă nevroza. Lumea gîndurilor şi lumea
sentimentelor tale nu mai sînt legate una de alta. Te-
mai adevărate decît gîndurile, mai autentice. Sentimentele
sînt mult mai aproape de fiinţa naturală decît orice gînd.
Tu ai fost născut cu o inimă simţitoare, în timp ce gîndirea
ta a fost cultivată în mod artificial şi antrenată ca atare de
către societate. Iar această lume a sentimentelor ai reuşit
s-o înăbuşi complet.
Chiar şi acum cînd spui că simţi ceva, de fapt doar
gîndeşti că simţi. Sentimentul pur a fost ucis, şi anume
din motive foarte precise. Un nou-născut este o fiinţă
sensibilă – el simte lucrurile – pentru că el nu este încă o
fiinţă gînditoare. El este o fiinţă absolut naturală, ca toate
celelalte, ca un copac sau un animal. Însă apoi începem
să formăm copilul, să-l cultivăm şi astfel el însuşi învaţă
să-şi reprime sentimentele, pentru că altfel ar întîmpina
permanent greutăţi. Copilul nu mai poate ţipa cînd
vrea să ţipe, pentru că părinţii se supără, mustrîndu-l şi
ameniniţîndu-l că nu-l vor mai iubi. El nu este acceptat aşa
cum este ci trebuie să se conformeze modelului ideologic
al părinţilor şi să corespundă idealurilor acestora. Numai
atunci va fi iubit.
Aşa cum este nu poate fi iubit. Copilul poate fi
iubit numai dacă respectă anumite precepte, care şi ele
sînt impuse, neveninid în mod firesc. În acest mod fiinţa
naturală este tot mai mult reprimată, fiind înlocuită
cu ceva nenatural, răzvrătit. Acel ceva “nenatural”
este caracterul, gîndirea. Şi cîndva mai tîrziu vine un
moment, cînd distanţa dintre lumea gîndurilor şi lumea
sentimentelor este atît de mare, încît o conciliere devine
imposibilă. Iar din acel moment nu mai ştiţi ce a fost
cîndva fiinţa naturală din voi şi ve a mai rămas din ea. Aţi
devenit nişte măşti, nişte false personalităţi şi aţi uitat faţa
voastră originară. Mai mult decît atît, voi înşivă vă temeţi
deja să simţiţi ceea ce ţine de originar, pentru că ştiţi că
atunci întreaga societate se va împotrivi. Voi înşivă veţi
ajunge să vă împotriviţi naturii voastre adevărate.
Aceasta este o stare absolut nevrotică. Deja nu mai
ştiţi ce vreţi şi care sunt necesităţile voastre reale – şi de
aceea ţncercaţi să satisfaceţi necesităţi false. Numai o
inimă sensibilă poate să vă clarifice care sunt necesităţile
voastre adevărate. Înăbuşind nevoile voastre autentice,
veţi reuşi să produceţi altele neautentice. De exemplu,
începeţi să mîncaţi prea mult, vă îndopaţi cu mîncare fără
să aveţi senzaţia că v-aţi săturat. Nevoia voastră reală este
de iubire şi nu de mîncare. Într-adevăr există o legătură
fundamentală între iubire şi mîncare, în sensul că dacă
nevoia de iubire nu este satisfăcută, ea se transformă într-
un surogat – nevoia de a mînca. Dar veţi putea mînca
oricît de mult veţi dori, fără ca necesitatea să fie vreodată
satisfăcută, pentru că dintr-nceput ea nu a fost autentică.
Pierdem vremea încercînd să satisfacem nevoi neautentice
şi este clar că astfel nu putem fi niciodată satisfăcuţi.
Tu vrei pur şi simplu să fii iubit. Aceasta este o
necesitate firească şi fundamentală, dar care poate fi
orientată greşit. De exemplu, în încercarea de atrage
atenţia altora asupra ta, poate să iasă la iveală nevoia
adevărată de iubire. Tu vrei să fii observat şi admirat de
către alţii, devii deci un politician căruia masele îi acordă
atenţie. Dar pentru că adevărata ta necesitate este năzuinţa
de a fi iubit ar putea o lume întreagă să-ţi acorde atenţia,
fără ca necesitatea ta fundamentală să fie cîtuşi de puţin
satisfăcută. Dorinţa ta poate fi implinită doar de către acea
unică persoană, care iubindu-te îţi oferă întreaga ei atenţie.
Cînd iubim pe cineva cu adevărat îi acordăm toată
atenţia noastră. Există o strînsă legătură între respect şi
iubire, căci dacă înfrîngem în noi nevoia de iubire, se
creează prin compensaţie o falsă nevoie: dorim să fim
respectaţi de ceilalţi. Dar şi cînd aceasta se întîmplă tot nu
sîntem mulţumiţi. Nevoia aceasta este falsă ăi ruptă de
adevărata nevoie naturală. Acestă sciziune în personalitate
este nevroza.
Tantra este un concept absolut revoluţionar – cel
mai vechi şi cel mai nou în acelaşi timp. Tantra aparţine
celei mai vechi tradiţii, dar este în acelaşi timp şi total
netradiţională: după concepţia tantrică noi ne irosim viaţa
dacă nu reuşim să ne vindecăm şi să devenim întregi.
Tantra spune că nu avem voie să rămînem în această stare
de sciziune. Trebuie să devenim un întreg.
Ei bine, cum să facem aceasta? Poţi să te gîndeşti
cît vrei la această problemă, că tot nu te va ajuta cu nimic,
pentru că însăşi gîndirea este precesul care te dedublează.
Gîndire înseamnă analiză, gîndirea separî lucrurile.
Sentimentele le unesc, le purifică şi produc sinteza lor.
Deci veţi putea chibzui pînăla adînci
bătrîneţi, citind cărţi şi reflectînd asupra lor, fără ca ceva
să se schimbe, pentru că singurul lucru ce te poate ajuta,
este să ajungi în centrul tău afectiv. Dar nu este atît de
simplu, pentru că dacă începem să ne gîndim la centrul
nostru afectiv, gîndim din nou. Dacă spui cuiva “Te
iubesc”, fii atent să observi dacă este doar un gînd, sau un
sentiment. Dacă este doar un gînd atunci scapi esenţialul.
Un sentiment apare din totalitatea ta – tot corpul şi spiritul
tău, tot ceea ce reprezinţi tu participă la aceasta. La
producerea unui gînd participă numai capul şi nici acela în
totalitatea sa, ci doar parţial. Capul produce un gînd care
este trecător şi care chiar în următorul moment poate
dispărea. Numai o parte a creierului este angrenat şi de
aici nefericirea continuă de a lansa, pe baza unor
trecătoare şi fragmentare gînduri, jurăminte de dragoste pe
care să nu le putem onora. Poţi să spui de exemplu: “Te
iubesc acum şi pentru totdeauna”, dar a doua parte a
declaraţiei tale este opromisiune pe care n-o poţi ţine,
pentru că se bazează pe o frîntură de gînd la care fiinţa ta
nu participă în întregime. Şi ce vei face în momentul cînd
a trecut? Promisiunea ta va deveni o datorie, o închisoare.
Sartre spune la un moment dat că în ultimă instanţă
nici o promisiune nu poate fi respectată.
În stadiul în care sînteţi nu puteţi promite nimic.,
pentru că nu sînteţi o unitate integrală. Promisiunea este
întotdeauna făcută doar de o parte din voi şi ce vă veţi
face atunci cînd această parte va fi detronată şi o alta
va lua sceptrul în mînă? Cine să mai ducă la bun sfîrşit
promisiunea? Atunci deveniţi nişte făţarnici, încercînd cu
îndîrjire să vă prefaceţi că împliniţi promisiunea. În cazul
acesta totul este minciună.
Tantra spune că trebuie să revenim în centrul nostru
afectiv, în centrul inimii. Dar cum?
Cu aceasta încep comentariul sutrelor. Fiecare sutră
se străduieşte să vă vindece şi să vă păstreze întregi.

Prima sutră:
La începutul unirii sexuale
îndreaptăţi atenţia
asupra focului de început
şi menţine-te în el
pentru a evita văpaia cea mare
a sfîrşitului.
Sexul poate aduce mulţumire profundă şi poate
să te readucă la fiinţa ta adevărată, naturală, la întregul
originar şi anume din mai multe motive. Aceste motive
trebuiesc bine înţelese. Un motiv este acela că sexul este
o experienţă atît de totală, încît te scoate din echilibru. De
aici şi frica de sex.
Voi v-aţi identificat cu gîndurile şi cu mintea
voastră, ori sexul este tocmai treaba la care îţi pierzi
mintea. Îţi pierzi capul, el nu mai joacă nici un rol. Toată
raţiunea, întreaga desfăşurare a gîndurilor este suspendată.
Şi dacă nu se întîmplă aşa, atunci nu este vorba de sex
adevărat, autentic. Atunci nu ajungi nici la orgasm şi nu
găseşti nici împlinire. Atunci chiar actul erotic devine o
chestiune locală, o problemă a minţii – asta se întîmplă cu
voi.
Obsesiile sexuale ale lumii contemporane nu provin
din faptul că potenţialul sexual al omenirii ar fi crescut,
ci din faptul că voi înşivă nu mai reuşiţi să vă deschideţi
total experienţei sexuale. De fapt omenirea era în trecut
mult mai dotată din punct de vedere sexual şi de aceea
nici nu exista această dependenţă obsedantă. Această poftă
vulgară după sex nu arată decît că ceea ce este autentic
nu mai are loc, ci se practică numai un fel de pseudo-
sex. Gîndirea omului modern este dominată de sex tocmai
pentru că actul sexual autentic nu mai are loc. Sexualitatea
însăşi a fost împinsă spre cap. Ea a devenit o gimnastică a
minţii. Numai la ea vă gîndiţi.
La mine vin oameni, spunînd că se gîdesc tot timpul
la sex. Le face plăcere să se gîndească la sex, să citească
despre asta, să se uite la poze pornografice – este ceea ce
savurează. Dar în momentul cînd sînt confruntaţi direct
cu această problemă, îşi pierd brusc interesul. Devin chiar
impotenţi. Ei percep această energie vitală doar atunci cînd
se gîndesc la ea. Şi de îndată ce trebuie să se cufunde cu
adevărat în actul amoros, ei simt că pierd energia şi dorinţa
de a reuşi. Ei se simt morţi în propriile corpuri.
Ce se întîmplă cu oamenii aceştia?
Actul erotic a devenit o chestiune mentală. Ei nu
mai pot să-l facă, ci pot doar să se gîndească la el. Actul
sexual presupune ca întreaga fiinţă să fie implicată şi
de îndată ce totalitatea fiinţei trebuie să participe, capul
devine neliniştit pentru că nu mai este stăpîn pe situaţie.
Nu mai deţine controlul.
În Tantra actul amoros este folosit pentru a vă
unifica. Pentru aceasta trebuie să uitaţi tot ce aţi auzit şi
învăţat vreodată despre sex: tot ce v-a predicat societatea,
biserica, religiile şi profesorii. Uitaţi tot şi dezvoltaţi-
vă total în act. Uitaţi de orice control; controlul este un
obstacol, daţi-vă frîu liber. Nu încercaţi să vă păstraţi
controlul, ci lăsaţi-vă luaţi de val ca şi cînd aţi fi înnebunit
de-a binelea. Această stare fără gînduri, fără intelect,
seamănă într-adevăr cu nebunia.
Deveniţi trup, deveniţi animal, pentru că animalul
din voi mai este încă întreg şi nevătămat. Pentru omul
modern, aşa cum este construit el, sexul pare a fi cea mai
uşoară cale de mîntuire, avînd în vedere faptul că centrul
sexual este cel mai profund centru biologic al fiinţei.
Prin sex apăreţi în lume, fiecare celulă este o
celulă sexuală. Corpul vostru este forma de manifestare a
energiei sexuale. Prima sutră spune:
La începutul unirii sexuale
Focalizează-ţi atenţia
asupra focului de început
şi menţine-te în el
pentru a evita văpaia cea mare
a sfîrşitului.
În aceasta constă întreaga diferenţă. Pentru voi actul
sexual este o uşurare şi de aceea vă grăbiţi să scăpaţi de
această energie. Scăpînd de această energie suplimentară
vă simţiţi uşuraţi. Dar satisfacţia pe care voi o resimţiţi nu
este decît epuizare. Energiile excedentare duc la tensiuni,
omul devine agitat dorind să acţioneze împotriva acestei
stări de lucruri. Scăpînd de aceste energii, vă simţiţi
epuizaţi, şi luaţi această epuizare drept relaxare. Dar
acest tip de relaxare este negativ. Dacă voi reuşiţi să vă
destindeţi doar pieryînd această energie, atunci preţul este
prea mare. Iar în plus, nu veţi decît o destindere pur fizică,
care nu poate fi atît de profundă încît să atingă nivelele
spirituale.
Prima sutră spune deci că nu trebuie să ne grăbim
să ne atingem scopul. Rămîneţi la început. Actul sexual
cuprinde două părţi – jocul amoros şi ejacularea. Rămîneţi
la jocul amoros, pentru că în această fază sînteţi relaxaţi,
mai degrabă încălziţi decît fierbinţi. Şi nu vă grăbiţi să vă
stingeţi scopul. Încercaţi să uitaţi complet scopul.
La începutul unirii sexuale
focalizează-ţi atenţia
 asupra focului de început
În timp ce urcă energia, nu irosiţi nici un gînd
pentru a o perturba, ci rămîneţi aşa lăsînd energia să
vă inunde. Nu năzuiţi să ejaculaţi, uitaţi complet de
asta. Trăiţi cu toată intensitatea căldura preludiului şi
contopiţivă cu iubitul sau iubita, ca şi cînd aţi fi devenit o
singură persoană. Realizaţi un circuit energetic.
Există trei posibilităţi – doi îndrăgostiţi pot reda în
timpul actului sexual trei constelaţii geometrice diferite.
Poate că aţi mai auzit despre acestea, sau aţi văzut unul
dintre acele vechi desene alchimeice, în care un bărbat
şi o femeie goală sînt reprezentaţi în cadrul a trei figuri
geometrice. Primul desen este un pătrat, al doilea un
triunghi şi al treilea un cerc.
Aici este vorba de una din vechile analize alchimice
şi tantrice ale actului amoros. La un act sexual normal nu
participă două, ci patru “persoane”, ceea ce este exprimat
printr-un pătrat. Se formează patru unghiuri, pentru că
fiecare din cei doi parteneri este scindat în două jumătăţi,
o lume a gîndurilor şi o lume a sentimentelor. Deci la
un act sexual obişnuit, nu se vor întîlni două persoane ci
patru, şi aceasta este o experienţă în care nu se petrece
niciodată întîlnirea profundă a celor doi. Este o afacere
în patru colţuri iar întîlnirea rămîne absolut superficială.
Pare a fi o întîlnire, dar nu este de fapt, neputînd avea loc
o comuniune, pentru că nici unul dintre parteneri nu atinge
nivelele mai profunde ale celuilalt. Se întîlnesc două minţi,
două lumi raţionale, dar nu lumile lor afective; această
dimensiune le rămîne ascunsă şi străină.
Al doilea tip de întîlnire este exprimat printr-un
triunghi. Cei doi îndrăgostiţi sînt reprezentaţi prin cele
două puncte ale bazei orizontale, iar aceste două puncte
devin brusc şi pentru scurt timp unul singur; cei doi devin
punctul din vîrful triunghiuli.
Pentru un moment vă pierdeţi individualitatea
separată şi deveniţi un întreg. Este mai bine decît să
formaţi un pătrat, pentru că reuşiţi să vă contopiţi măcar
pentru o singură clipă, iar această unitate vă umple de
putere şi energie. După aceea vă simţiţi din nou tineri şi
proaspeţi.
Dar a treia constelaţie este cea mai bună, iar aceasta
este de fapt modul de întîlnire al tantricilor. La această
întîlnire se închide un cerc. Un cerc nu are colţuri şi
astfel întîlnirea nu va dura doar o singură clipă, ci ea
va fi nelimitată. Timpul nu mai joacă nici un rol. Dar
aceasta este posibil doar dacă nu urmăriţi cu orice preţ să
ejaculaţi. Dacă tindeţi spre punctul culminant, totul devine
un triunghi, pentru că după ejaculare se pierde punctul de
contact.
 Rămîneţi la preludiu, nu vă năpăstuiţi asupra
sfîrşitului.
Cum trebuie să procedăm? Pentru a rămîne în faza
de început, nu trebuie să punem multe lucruri la inimă. În
primul rînd nu concepeţi actul amoros ca pe un mijloc de
a ajunge undeva. Nu-l folosi ca mijloc pentru a tingerea
unui scop. Actul amoros este în sine un scop, şi nu mai
urmăreşte altul. Nu este un drum care să te ducă undeva.
În al doilea rînd, nu vă gîndiţi la viitor, ci rămîneţi
în prezent. Cine nu reuşeşte să se menţină în prezent
în timpul preludiului acela nu va reuşi să se menţină în
prezent nici în viaţă. Şi trebuie să fie aşa, pentru că stă în
natura actului erotic să vă arunce în prezent. Rămîneţi în
prezent, savuraţi întîlnirea a două corpuri, a două suflete şi
contopiţi-vă! Prin căldura inimii şi prin iubire, încercaţi să
creaţi o situaţie în care să vă puteţi contopi unul în celălalt.
De aceea atunci cînd nu iubiţi persoana cu care
vă culcaţi, simţiţi nevoia să vă grăbiţi. Celălalt este
doar folosit, celălalt este doar mijlocul pentru atingerea
scopului. Şi partenerul la rîndul lui se foloseşte de voi în
acelaşi mod. Vă exploataţi reciproc, fără să ajungeţi să vă
contopiţi. Dacă vă iubiţi veţi reuşi să vă disolvaţi unul în
celălalt, şi această dizolvare din timpul jocului amoros vă
va aduce tot felul de revelaţii profunde.
Cu cît vă veţi grăbi mai puţin să finalizaţi actul
amoros, cu atît va deveni totul mai puţin sexual şi din ce
în ce mai spiritual. Chiar şi organele genitale se contopesc,
iar energiile celor două corpuri intră într-o stare de unire
profundă şi liniştită care se poate menţine ore în şir. Acest
nivel al comuniunii voastre va deveni tot mai adînc. Dar
nu vă gîndiţi la asta, savuraţi clipa şi rămîneţi contopiţi
unul în celălalt. Cîndva această stare se va transforma
în extaz, în samadhi. Cînd aţi aflat ce este această stare,
cînd o veţi putea simţi şi recunoaşte, atunci veţi pierde
dorinţa după sex. Atunci puteţi deveni brahmacharis (cei
ce practică abstinenţa sexuală). Ceea ce veţi prin sex va fi
inocenţă.
Poate părea contradictoriu, pentru că noi
întotdeauna ne-am închipuit că cel care practică abstinenţa
sexuală nu trebuie să aibă de-a face cu sexul opus şi că
trebuie chiar să-l evite pe cît posibil. De aici va decurge o
falsă pudoare, pentru că preocupările noastre mentale vor
fi în continuare legate de sex. Şi cu cît evităm mai mult
sexul, cu atît ne preocupă mai mult, pentru că sexul este o
necesitate existenţială.
Tantra spune că nu trebuie să evadăm şi să ne
sustragem sexului (pentru că aricum n-am avea nici o
şansă) – ci urmăm calea naturală, care ne va ajuta să o
şi depăşim. Nu luptaţi împotriva propriei voastre naturi.
Acceptaţi-o dacă vreţi s-o depăşiţi. Dacă reuşiţi să vă
menţineţi în starea de comuniune cu partenerul, fără a
urmări un scop anume, atunci vă veţi putea menţine ore în
şir în faza de început a actului sexual. Tensiune înseamnă
energie. O puteţi pierde atingînd punctul culminant, apoi
sînteţi goi şi cădeţi într-o stare de epuizare depresivă. Voi
vedeţi în aceasta o destindere, cînd de fapt este o stare
negativă.
Tantra vă va purta către o dimensiune înaltă a
relaxării şi această dimensiune este pozitivă. În unire
deplină partenerii îşi dau unul altuia energie. Ei fac un
cerc, în care energia îi inundă circular. În felul acesta
ei îşi dau viaţa unul altuia şi îşi împrospătează energia
vitală. Nu se pierde energie, din contră partenerii primesc
mereu energie nouă, pentru că acest contact stimulează
fiecare celulă în parte. Şi dacă reuşiţi să vă dedaţi acestor
stimulări, erotice, fără să stingeţi punctul culminant;
rămînînd deci la faza de început şi fără să vă înfirbîntaţi,
schimbînd numai căldură între voi, atunci reuşiţi cu
adevărat să vă cunoaşteţi (întîlniţi).
Actul amoros se poate prelungi foarte mult timp.
Fără ejaculare, fără a risipi energie în mod stupid, actul
devine meditaţie, şi, prin aceasta redeveniţi o unitate
înseamnă sciziune. De îndată ce ea a fost anulată, veţi
putea urma regulile societăţii fără să vă mai identificaţi cu
ele, jucîndu-vă pur şi simplu rolul.
Veţi fi chiar siliţi să purtaţi măşti, pentru că trăiţi
într-o lume ipocrită care altfel v-ar strivi, v-ar anihila.
Oamenii puri, autentici, chipurile originare, sînt mereu şi
mereu distruse. Noi l-am răstignit pe Iisus, pentru că s-a
comportat autentic, lucru pe care societatea în ipocrizia ei
nu l-a putut suporta. Noi l-am otrăvit pe Socrate pentru că
a început să fie cu adevărat onest.
Comportaţi-vă aşa cum vă cere societatea. Nu vă
aduceţi pe voi înşivă şi pe alţii în mod inutil în situaţii
grele. De îndată ce aţi cunoscut natura adevărată a fiinţei
voastre şi unitatea sa internă, societatea nu vă va mai
împinge spre alienare, făcînd din voi nişte nevrotici.
La începutul unirii sexuale
îndreaptăţi atenţia
asupra focului de început
şi menţine-te în el
pentru a evita văpaia cea mare
a sfîrşitului.
Dacă ajungeţi la ejaculare şi vă risipiţi energia,
atunci se stinge şi focul. Aţi pierdut energia pur şi simplu,
fără să cîştigaţi nimic în schimb.
A doua sutră:

Într-o astfel de îmbrăţişare
simţurile tale freamătă (se înfioară)
ca frunzele în timpul furtunii.
Fii tu însuţi acest freamăt.
Dacă se întîmplă ca în timpul unei astfel de
îmbrăţişări, unei astfel de comuniuni profunde cu iubita
ta, simţurile tale să freamăte ca frunzele în timpul unei
furtuni, atunci menţine-te în acest freamăt.
Încă ne mai este frică, chiar şi atunci cînd ne iubim.
Nu permitem corpurilor noastre libertate de mişcare,
pentru că dacă le permitem să facă ce vor, sexualitatea se
va răspîndi peste tot în corp. Atîta timp cît sexualitatea
este limitată la centrul sexual, treaba mai este sub control
– capul vostru ţine totul în frîu. Dar atuci cînd tot corpul
este inundat de plăcere, pierdeţi controlul. Atunci se poate
întîmpla chiar să tremuraţi din tot corpul ţi să urlaţi tare,
pentru că corpul vostru a preluat conducerea şi capul nu
mai are nimic sub control.
Noi reprimăm exprimarea liberă în mişcări. În mod
deosebit a fost reprimată libertatea de expresie a femeilor,
peste tot în lume. Ele nu au voie să se înfioare, să se mişte
şi rămîn încremenite ca nişte cadavre. Bărbatul are toată
iniţiativa, iar partenera rămîne neclintită, pasivă. Cum s-
a ajuns pînă aici? De ce stăpînesc bărbaţii astfel femeia
peste tot în lume?
Din teamă că de îndată ce tot corpul femeii ar fi
cuprins de fior, bărbatul n-ar mai putea-o satisface. Şi
asta pentru că femeia poate atinge nenumărate orgasme,
iar bărbatul nu. Un bărbat atinge doar o dată punctul
culminant, pe cînd femeia poate avea un orgasm după
celălalt. Se cunoaşte faptul că ea poate atinge un adevărat
lanţ de orgasme. Fiecare femeie poate avea cel puţin trei
orgasme unul după celălalt, iar bărbatul numai unul. La
aceasta se mai adaugă şi faptul că femeia este stimulată de
orgasmul bărbatului, de a mai avea în continuare orgasme.
Şi în aceasta constă dificultatea. Cum să se descurce
bărbatul într-o astfel de situaţie?
Urmarea este că femeia are imediat nevoie de alt
bărbat, pentru că sexul în grup este tabu. Peste tot în
lume oamenii au avut grijă să instaureze sisteme sociale
monogame. Părerea generală a oamenilor este că, este cel
mai sănătos lucru ca femeia să fie stăpînită în acest mod
şi pentru totdeauna. De aceea nu este de mirare că 80-90%
din femei nu ştiu ce este acela un orgasm. Pot naşte copii,
asta este O.K. ele pot să-şi satisfacă bărbaţii, şi asta este în
ordine, dar ele însele rămîn mereu nesatisfăcute. De aceea
este aproape natural că femeia peste tot în lume suferă de
o aşa amărăciune, o aşa frustrare; este clar că necesitatea ei
existenţială nu este satisfăcută.
Ai sentimentul minunat atunci cînd în timpul actului
sexual începi să tremuri, pentru că astfel energia se poate
distribui în tot corpul. Ea inundă fiecare parte a orpului cu
o vibraţie, la care participă în mic fiecare celulă. Atunci
fiecare celulă pare însufleţită pentru că fiecare celulă este
de fapt o celulă sexuală.
În momentul cînd sînteţi concepuţi, se unesc două
celule sexuale din care se naşte corpul vostru. Ele s-au
înmulţit la milioane, dar celula fundamentală rămîne o
celulă sexuală. Atunci cînd începe tot corpul să tremure,
are loc nu numai întîlnirea voastră cu partenerul, ci şi
întîlnirea fiecărei celule cu perechea ei. Această înfiorare
este expresia faptului că s-a întîmplat întocmai. În această
stare păreţi a fi devenit animale – dar omul este un animal
şi nu-i nimic rău în asta.
Într-o astfel de îmbrăţişare
simţurile tale se înfioară
ca frunzele în timpul furtunii.
Devin-o tu însuţi acestă înfiorare.
Este ca şi cînd o furtună reuşeşte să zguduie copacul
pînă la rădăcină, astfel că fiecare frunză se cutremură.
Fiţi ca şi copacul – lăsaţi furtuna să vină. Iar
sexul este o astfel de furtună, o energie uluitoare care
vă învăluie. Termuraţi! Vibraţi! Lăsaţi fiecare celulă a
corpului să danseze. Aceasta este valabil pentru ambii
parteneri. Şi partenerul vibrează pînă la ultima celulă.
Numai atunci vă puteţi întîlni, iar această întîlnire nu se
realizează la nivelul gîndurilor, ci într-o întîlnire a douî
energii corporale.
Deveniţi această înfiorare şi nu vă despărţiţi de ea,
nu fiţi spectatori – pentru că spectator este doar raţiunea.
Nu încercaţi să vă postaţi deasupra situaţiei. Deveniţi
această înfiorare, pentru că atunci nu se înfioară doar
corpul, ci toată fiinţa ta, tu însuţi devii fiorul. Atunci nu
vor mai exista două corpuri, cu două viziuni diferite.
La începutul unirii sexuale sînt două energii care
vibrează, care se întîlnesc, iar la sfîrşit este un cerc. Cei
doi nu mai există.
Ce se întîmplă cînd se închide un astfel de cerc?
Mai întîi devii brusc parte a forţei dezlănţuite
a naturii, nemaifiind un mecanism raţional format de
societate, ci o adevărată putere existenţială. Devii o parte
a nesfîrşitei totalităţi. În această cutremurare devii parte a
întregului cosmos şi aceastăa este un moment de uluitoare
creaţie. Tu şi iubita ta nu mai sînteţi substanţă solidă
deveniţi alunecoşi, energiile curg unele într-altele, vă
pierdeţi raţiunea. Toate procesele mentale încetează, în
sfîrşit nu mai sînteţi scindaţi şi aţi devenit o unitate.
Această anulare a dualităţii se numeşte advaita. Dacă nu
atingeţi această stare, atunci nici un fel de alte filosofii
despre non-dualitate nu vă vor ajuta, vor fi doar cuvinte
goale. Dar cînd aţi trăit anularea dualităţii la nivel
existenţial, veţi putea înţelege Upanishadele şi pe mistici
cînd vorbesc despre “uniune cosmică” şi “a fi un întreg”.
Atunci veţi înţelege ce înseamnă să nu trăieşti izolat de
lume, să nu fii un străin pe acest pămînt, să te simţi în
univers ca la tine acasă. Şi în acest sentiment de “ mă aflu
în această existenţă ca la mine acasă” dispar orice fel de
griji. Nu va mai exista suferinţă, nici frică, nici vreun
conflict. Aceasta este ceea ce Lao se numeşte “tao” şi
Shankara “advaida”. Vă puteţi găsi chiar voi înşivă o
denumire pentru această stare – dar pentru a o avea,
trebuie să intraţi cu profundă iubire în actul sexual, să fiţi
vioi, să tremuraţi, să vă înfioraţi, să deveniţi fiorul însuşi.
A treia sutră:
Singură amintirea
unităţii,
fără acea îmbrăţişare
aduce transformarea (devenirea).
Odată ce aţi experimentat asta, nici nu mai aveţi
nevoie de partener. Trebuie doar să vă reamintiţi actul
sexual şi senzaţia respectivă vă apare din nou. Dar mai
întîi trebuie să fi trăit acest sentiment. Dacă l-aţi trăit,
puteţi să-l mai produceţi şi fără partener. Nu este prea
simplu, dar este posibil. Atîta vreme însă cît nu s-a produs,
sînteţi dependent de un partener. Şi sînt mai multe motive
pentru care această trăire apare şi independent de partener.
Odată ce aţi trăit sentimentul acesta cu un partener,
aproape că nici nu mai trebuie să existaţi pentru el. De
îndată ce aţi devenit energie care vibrtează în cerc, aţi
înţeles că de fapt partenerul nici nu mai există. Exişti doar
tu pentru tine – la fel şi partenerul există doar pentru el.
Această unitate rezidă în temeiurile cele mai profunde ale
fiecărui om.
Femeilor le vine mai uşor să atingă această stare,
pentru că ele au de la natură pornirea de a închide ochii
în timpul jocului amoros. La această tehnică este bine
să ţineţi ochii închişi, pentru că este mai uşor să te
concentrezi astfel asupra unităţii date de circuitul energetic
creat.
Închideţi ochii, aşezaţi-vă, ca şi cînd partenerul ar fi
lîngă voi, aduceţi-vă aminte cum a fost şi intraţi în starea
respectivă. Dacă corpul vostru începe să se înfioare şi să
vibreze, nu-l împiedicaţi. Uitaţi complet că partenerul
nu este de faţă şi mişcaţi-vă ca şi cînd el ar fi. Numai
la început vă veţi comporta ca şi cînd partenerul ar fi
de faţă. Dar de îndată ce ştiţi ce urmează, nu mai este o
autosugestie. Atunci “celălalt” este cu adevărat lîngă voi.
Mişcaţi-vă ca şi cînd aţi face dragoste. Faceţi tot
ceea ce faceţi de obicei, ţipaţi, unduiţi-vă, tremuraţi. Şi
imediat o să observaţi că se restabileşte cercul. De data
aceasta însă cercul nu mai este realizat cu o femeie sau cu
un bărbat. Tot universul devine femeia ta, dacă eşti bărbat,
şi bărbatul tău dacă eşti femeie. În acet moment vă aflaţi
într-o profundă comuniune cu existenţa însăşi, fără ca
celălalt să vă fie poarta de intrare.
Celălalt este în realitate o poartă. Şi astfel este actul
amoros cu o femeie, actul amoros cu întreaga existenţă.
Femeia este o poartă şi astfel este şi bărbatul. Celălalt
reprezintă intrarea în totalitate, dar sînteţi atît de grăbiţi că
nu observaţi asta niciodată. Reuşind să rămîneţi cîteva ore
în comuniune cu celălalt, într-o adîncă îmbrăţişare, uitaţi
de celălalt şi deveniţi o ramură prelungită a existenţei.
Dacă aţi trăit vreodată aşa ceva, puteţi folosi această
tehnică şi cînd sînteţi singuri şi astfel aţi mai cîştigat o
libertate – libertatea faţă de celălalt.
De fapt întreaga existenţă devine un celălalt, devine
iubita ta, iubitul tău şi de aceea poate fi folosită această
tehnică oriunde este posibil să te menţii într-o comuniune
continuă, neîncetată, cu totalitatea. Cînd ai ajuns atît de
departe, poţi face asta şi la alte dimensiuni. Poţi s-o faci
de exemplu în timpul plimbării de dimineaţa, venind astfel
într-o legătură intimă cu aerul dimineţii, cu soarele care
răsare, cu stelele care pălesc şi cu copacii. Noaptea puteţi
s-o faceţi privind la Lună. Cînd veţi şti cum să procedaţi
veţi şti să iubiţi tot universul.
Dar trebuie început totuşi cu un om; fiinţele
umane vii sînt cele mai apropiate. Ele sînt manifestarea
universului vostru celui mai familiar, dar nu şi
indispensabil. Puteţi să faceţi saltul uitînd de poarta care
vă conduce spre cer.
Amintirea însăşi
asupra unităţii
aduce transformare.
Şi veţi fi cu adevărat transformaţi, veţi fi ca şi
născuţi a doua oară. Tantra foloseşte sexul ca pe un
vehicol. Sexul este energie şi poate fi folosit ca un bun
mijlocitor. Sexul poate să vă transforme fundamental,
transpunîndu-vă în sfere transcedentale.
Dar aşa cum se practică sexul în mod obişnuit este o
eroare care nu poate duce nicăieri. Această modalitate este
falsă şi nefirească. În cazul acesta sînt chiar şi animalele
mai isteţe ca noi. Ele se comportă natural. Noi sîntem
pervertiţi. Insisenţa cu care societatea v-a băgat în cap
că sexul este un păcat, v-a blocat în interior şi asta nu
vă permite să fiţi relaxaţi şi totali în ceea ce faceţi. Vă
implicaţi oarecum parţial; daţi vina pe sex în mod greşit
şi în felul acesta contaminaţi şi generaţiile viitoare. Tînăra
generaţie susţine ce-i drept că nu mai este apăsată de
prejudecăţi, că nu are obsesii sexuale, că nu cunoaşte tabu-
uri; în realitate conştiinţa tinerilor nu se poate debarasa
atît de uşor de toate aceste blocaje. Această anti-atitudine
v-a fost insuflată de secole. Trecutul omenirii trăieşte în
voi. Chiar dacă în mod conştient nu consideraţi sexul un
păcat, totuşi subconştientul vostru este tentat să condamne
energia sexuală. Nu reuşiţi să intraţi cu toată fiinţa într-o
relaţie amoroasă, întotdeauna ceva rămîne pe dinafară; şi
acel ceva cauzează scindarea în personalitate.
După Tantra trebuie să vă dăruiţi total, să uitaţi
pur şi simplu de voi, de civilizaţie, de religie, cultură şi
de ideologii. Uitaţi de tot şi de toate şi dăruiţi-vă plenar
actului amoros! Goliţi-vă de gînduri. Numai atunci puteţi
percepe că aţi devenit una cu partenerul. Şi acest sentiment
de unitate poate fi detaşat de persoana fizică a partenerului
şi dăruit întregului univers. Puteţi fi într-o relaţie amoroasă
cu un copac, cu Luna, cu orice altceva. Cînd veţi cunoaşte
cum se realizează cercul energetic, îl veţi produce fără
nici un ajutor. Poţi chiar produce cercul energetic în tine,
pentru că omul are în sine atît esenţa masculină, cît şi pe
cea feminină. Tu îi cuprinzi pe amîndoi, pentru că te-ai
născut dintr-un bărbat şi o femeie, deci ai cîte o jumîtate
de la fiecare.
Poţi să-i uiţi pe toţi ceilalţi şi să închizi cercul
energetic în propria interioritate. De îndată ce s-a întîmplat
asta – iar bărbatul tău interior a cunoscut femeia ta
interioară – te vei afla într-un act erotic cu tine însuţi.
Şi cînd s-a închis cercul în felul acesta, te păstrezi cu
adevărat în abstinenţă. Toate celelalte forme de abstinenţă
nu sînt decît perversiuni care aduc cu sine probleme
specifice. Doar cînd cercul s-a închis în propria persoană,
ai obţinut libertatea.
Învăţătura tantrică spune că sexul este cea mai mare
încătuşare dar tocmai această încătuşare poate fi folosită
ca instrument pentru obţinerea celei mai înalte libertăţi.
Tantra spune că poţi folosi şi otravă ca medicament, dacă
eşti sufucient de înţelept.
Deci nu condamnaţi nimic! Folosiţi orice, găsiţi căi
pentru a folosi şi transforma lucrurile. Tantra însemnă o
acceptare profundă şi totală a vieţii şi se dovedeşte a fi
o metodă unică în felul ei. N-a existat niciodată, în nici
o ţară din lume ceva asemănător. Tantra spune – nu vă
debarasaţi de nimic, nu vă împotriviţi, nu creaţi conflicte,
pentru că fiecare formă de opoziţie vă distruge pe voi
înşivă.
Toate celelalte religii sînt împotriva sexului, dintr-
un fel de teamă, pentru că sexul generează o energie
copleşitoare. Cel care se dedă acestor practici, nu mai prea
este aici, şi nici ştie unde-l mai poate duce valul. Frica
interioară te obligă să gîndeşti astfel - “Încearcă să creezi
o barieră între tine şi acest flux energetic şi nu permite
acestei energii vitale să pună stăpînire pe tine. Încearcă tu
s-o stăpîneşti pe ea”.
Numai Tantra spune că ideea acestei supremaţii este
închipuită şi bolnăvicioasă şi că de fapt nu te poţi disocia
de această energie. Această energie eşti chiar tu! De aceea
orice scindare este nenaturală, samavolnică şi voluntară!
În realitate ea este imposibilă, pentru că tu însuţi eşti acest
flux energetic, sau o parte din el, un val în această curgere.
Bine înţeles că poţi să devii rigid şi să te separi de
flux, dar această crispare a ta va duce doar la o atrofiere
a sensibilităţii. Lumea este compusă din astfel de oameni
abrutizaţi. Nici un om nu mai este cu adevărat vivace.
Sînteţi bucăţi de gheaţă, purtate şi ele mai departe de
curgerea vieţii. Topiţi-vă. Tantra spune că trebuie să vă
topiţi. Nu fiţi nişte ice-berguri. Topiţi-vă şi deveniţi una
cu fluxul vieţii. Fiţi conştienţi cînd deveniţi una cu acest
curent energetic. Simţiţi contopirea şi veţi fi transformaţi.
Iar transformarea va fi cu siguranţă totală. Această
transformare nu se va produce prin luptă şi conflict, ci
printr-o reală conştientizare.
Aceste trei tehnici de Tantra sînt pur ştiinţifice – şi
dacă le aplicaţi, sexul va deveni altceva decît cunoaşteţi
voi. Atunci sexul nu mai poate fi o uşurare momentană
şi energia nu mai poate fi pierdută. Atunci actul de iubire
devine nesfîrşit. Devine un cerc meditativ.
Iată şi cîteva tehnici înrudite:
Cînd întîlneşti un prieten
pe care l-ai aşteptat îndelung
întîmpină-l cu bucurie
şi ia toată bucuria asupra ta.
Intră în această bucurie şi devin-o una cu ea –
poate fi orice bucurie, orice te face pe tine fericit. Această
propoziţie “întîmpină cu bucurie un prieten care ţi-a lipsit”
este doar un exemplu.
Pe neaşteptate poţi întîlni un prieten pe care nu l-
ai mai văzut de zile sau ani în şir şi te cuprinde brusc
bucuria. Însă în loc să-ţi îndrepţi toată atenţia asupra
bucuriei, o îndrepţi asupra prietenului şi scapi astfel
esenţialul, iar bucuria ta nu va mai dura mult. Atenţia ta
se concentrează asupra prietenului, începi să vorbeşti, să
reactualizezi amintiri comune şi scapi momentul spre a te
bucura cu adevărat. În acest mod bucuria se pierde.
Cînd întîlneşti un prieten şi inima ta este inundată
brus de bucurie, concentrează-te aupra acestei bucurii.
Încearcă să simţi plenar bucuria şi fii tu însuţi acest belşug
de trăire. Întîmpină-ţi prietenul în aşa fel încît amîndoi să
fiţi cuprinşi de bucuria voastră, în mod conştient. Lasă-
ţi prietenul la marginea evenimentelor, în timp ce tu rămîi
în centrul acestui sentiment de fericire. Această trăire se
poate realiza în orice situaţie.
Soarele răsare şi dintr-o dată simţi că şi în
interiorul tău răsare ceva. Uită atunci de soare, lasă-l la
periferie, iar tu rămîi centrat în propria energie
ascendentă. Felul în care vei reuşi să te concentrezi, va
declanşa răspîndirea energiei în tot corpul tău, în toată
fiinţa ta. Şi nu fi nici acum spectatorul care observă ce se
întîmplă. Contopeşte-te în acest proces! Nu se întîmplă
prea des să cunoaşteţi bucuria, fericirea, beatitudinea şi ar
fi păcat să scăpaţi aceste momente din cauza faptului că vă
concentraţi atenţia asupra obiectului. De cîte ori resimţiţi
bucurie, aveţi impresia că ea vine diaafară. Prietenul apare
şi atunci este ca şi cînd bucuria ar veni din faptul că l-aţi
întîlnit – ca şi cînd ea s-ar datora prietenului. Dar în
realitate nu este aşa. Bucuria este întotdeauna în voi, iar
prietenul reprezintă doar pretextul prin care ea se poate
exprima. Prietenul poate doar să vă atenţioneze, că
bucuria a şi venit şi aceasta este valabil nu numai pentru
bucurie, ci pentru toate sentimentele. Pentru mînia,
tristeţea, durerea, fericirea voastră – aşa se întîmplă cu
toate lucrurile. Ceilalţi oameni creează doar situaţia
favorabilă, pentru ca sentimentele tăinuite să iasă la
iveală. Ceilalţi nu sînt acum ce declanşează sentimentele
noastre, şi nu pot schimba nimic în voi. Orice s-ar
întîmpla cu voi, se întîmplă din interiorul vostru, pentru că
s-a aflat acolo dintotdeauna. Întîlnirea cu un prieten se
constituie în ocazia de a da la iveală ceea ce este latent şi
ascuns în voi. Din acele izvoare tainice se manifestă ceea
ce dintotdeauna a existat aici. Trebuie să rămîneţi în orice
situaţie aţi fi, la sentimentele voastre cele mai intime. Şi
atunci veţi dobîndi o cu totul altă atitudine în viaţă.
Aplicaţi această tehnică şi la senzaţiile voastre
negative.
Cînd vă înfuriaţi, nu transferaţi furia asupra
persoanei care v-a declanşat starea. Uitaţi de celălalt şi
deveniţi voi înşivă furia. Simţiţi furia în totalitatea sa,
lăsaţi-o să se dezlănţuie. Nu încercaţi să raţionalizaţi
spunînd – “Acest individ m-a făcut mînios”. Nu acuzaţi
pe celălalt, pentru că el este doar factorul declanşator…
Fiţi recunoscători! Cineva v-a ajutat să aduceţi la lumină
ceva obscur şi reprimat. Celălalt v-a atins tocmai un punct
vulnerabil, care exista dinainte, dar într-un mod ascuns.
Acum că aţi fost atenţionaţi, încercaţi să simţiţi mai bine
rana.
Folosiţi această tehnică la fiecare sentiment ce va
apare, fie negativ sau pozitiv şi vă veţi supune astfel unei
transformări radicale. Fie că este pozitiv sau negativ,
deveniţi voi înşivă acest sentiment. Dacă este mînie,
atunci mînia se va disolva – şi aceasta este diferenţa dintre
sentimentele pozitive şi cele negative.
Atunci cînd un sentiment dispare prin trăire
conştientă, este vorba de un sentiment negativ. Cînd
prin trăire conştientă a unui anumit sentiment, deveniţi
sentimentul însuşi, care se dilată şi vă cuprinde întreaga
fiinţă, atunci este vorba de un sentiment pozitiv. Conştiinţa
voastră generează efecte diferite în cele două cazuri.
Dacă este un sentiment maliţios, conştiinţa voastră se va
debarasa de el. Dacă este un sentiment bun, frumos şi
plăcut, atunci deveniţi una cu el; şi conştiinţa voastră îl va
face tot mai profund.
Aceasta este criteriul pentru mine; dacă ceva devine
mai profund prin conştiinţa voastră, atunci este bun. Dacă
însă dispare prin conştiinţa voastră, atunci este ceva rău.
Ceea ce nu rezistă în faţa conştiinţei este păcatul, iar
ceea ce prin conştiinţă creşte, este virtutea. Virtutea şi
păcatul nu sînt concepte impuse de societate, ci convingeri
interioare.
Folosiţi raza de lumină a conştiinţei ca pe o lampă
şi întunericul va dispărea. Trebuie doar să faceţi lumină
şi întunericul va dispărea, pentru că în realitate el nici n-a
existat. Întunericul n-a fost decît o stare negativă, respectiv
absenţa luminii. Şi multe alte lucruri mai apar la lumină,
pentru că ele existau dinainte.
Aceste rafturi cu cărţi, aceşti pereţi nu dispar, dacă
aduc lumină în încăpere. În întuneric nu erau aici – nu
erau vizibile pentru voi – dar cînd faceţi lumină, dispare
întunericul şi apare realul.
Prin conştiinţă dispare tot ce este negativ precum
ura, mînia, tristeţea, violenţa, iar atunci se va revela pentru
prima dată iubirea, bucuria, extazul.
De aceea sună această tehnică astfel:
Cînd întîlneşti un prieten
pe care l-ai aşteptat îndelung
întîmpină-l cu bucurie
şi ia toată bucuria asupra ta.
A cincea tehnică spune:
În timp ce mănînci şi bei
 devin-o gustul însuşi
şi împlineşte-te astfel.
Mîncăm mereu tot felul de lucruri, pentru că altfel
n-am putea trăi, dar o facem total inconştienţi şi în mod
mecanic, ca nişte roboţi. Atîta vreme cît nu savuraţi total
gustul mîncării, doar vă îndopaţi. Mîncaţi încet şi deveniţi
conştienţi de gust – şi puteţi fi conştienţi de el, numai
mîncînd încet.
Nu înfulecaţi mîncarea pur şi simplu. Simţiţi-
i gustul fără grabă. Lăsaţi-o să se topească pe limbă şi
atunci veţi simţi senzaţia aceea plăcută în tot corpul şi
nu numai în gură şi pe limbă, ci cap pînă-n picioare. O
anumită dulceaţă – sau ce gust va fi să fie – se va răspîndi
cu nişte valuri. Gustaţi ceea ce mîncaţi şi deveniţi gustul
însuşi.
În acest punct Tantra pare a se afla în contradicţie
cu toate celelalte tradiţii. Aşa numiţii Jainas spun: aswad,
fără gust. În asiramul lui Mahatma Ghandi chiar, aswad
era o prescripţie, conform căruia nu trebuia savurat gustul
mîncării. Mîncarea da, dar nu savurarea ei: “Trebuie să
vă scoateţi din cap ideea de a savura gustul mîncării.
Mîncarea este necesară, deci asimilaţi-o în mod mecanic.
Dorinţa de a gusta este o poftă lumească, deci nu gustaţi
nimic”.
După Tantra însă, trebuie să savurăm gustul cît de
mult posibil şi să devenim astfel tot mai sensibili, delicaţi
şi plini de viaţă. Dar nu numai să fim mai simţitori, ci să
devenim gustul însuşi.
Practicînd tehnica “lipsei simţului gustativ ”, vă
omorîţi simţurile, şi deveniţi tot mai insensibili. Şi cînd
deveniţi indensibili, nu vă mai puteţi simţi corpul –
deci nici propriile senzaţii. Atunci vă axaţi doar pe cap,
vă plasaţi centrul de greutate în cap, şi asta înseamnă
sciziune. Tantra spune că nu este bine să fiţi scindaţi.
Este bine şi corect să gustaţi, să fiţi simţitori, căci cu cît
sînteţi mai simţitori, cu atît deveniţi mai plini de viaţă; şi
cu cît sînteţi mai plini de viaţă cu atît mai multă vitalitate
vă va inunda fiinţa interioară, căci astfel sînteţi deja mai
deschişi.
Bine-nţeles că puteţi mînca, fără să simţiţi absolut
nimic, asta nu este greu. Poţi să atingi un om fără să
participi afectiv – asta facem tot timpul. Cînd strîngi mîna
cuiva nu o atingi cu adevărat, pentru că asta ar însemna
să fii cu totul acolo, să fii tu însuţi cuprins în strîngerea
mîinii. Trebuie să te afunzi cu totul în degetele şi palmele
tale, ca şi cînd tu şi sufletul tău ar fi cuprinse în mînă.
Numai atunci atingi cu adevărat. Dar tu te retragi atunci
cînd atingi mîna cuiva şi mîna ta rămîne lipsită de viaţă,
prefăcîndu-se că atinge pe cineva; şi astfel atingerea
autentică nu mai are loc.
În general ne ferim de atingeri. Ne este frică să
punem mîna pe cineva, căci atingerile au devenit pentru
noi expresia sexualităţii. Te poţi afla într-un tren aglomerat
şi să atingi în acelaşi timp mai mulţi oameni, fără ca să ai
un contact cu ei, şi fără ca ei să aibă vreun contact cu tine.
Doar corpurile se îngrămădesc unele în altele dar sufletele
sunt retrase. Diferenţa se simte imediat. Dacă chiar atingi
pe cineva într-o adunare, respectivul va fi indignat. Corpul
tău poate fi în contact cu un altul, dar tu n-ai voie să fii în
corpul tău. Trebuie pur şi simplu să fii în afara problemei,
ca şi cînd n-ai fi în corpul propriu, ci ai fi un obiect mort
care atinge pe un altul.
Această lipsă de receptivitate este dăunătoare. Este
dăunătoare pentru că astfel voi vă feriţi de viaţă. Aveţi o
teamă îngrozitoare de moarte – cînd de fapt sînteţi deja
morţi! Deci nu vă fie frică, nu mai trebuie să muriţi, pentru
că deja sînteţi morţi! Dar de aceea vă este frică – pentru că
nu aţi trăit. Aţi ratat viaţa, iar moartea se apropie tot mai
mult.
Un om plin de viaţă n-are niciodată frică de moarte,
tocmai pentru că trăieşte. Cînd vă trăiţi viaţa cu adevărat,
nu mai aveţi frică de moarte, căci atunci veţi putea trăi
(experimenta) chiar şi moartea. Cînd va veni moartea, veţi
fi suficient de sensibili şi receptivi s-o savuraţi ca pe o
viaţă însăşi. Atunci moartea va fi o experienţă uluitoare.
Cînd sîntem suficient de vitali, putem să trăim
inclusiv moartea şi atunci nu mai există moarte. Cînd veţi
putea experimenta şi moartea, cînd veţi putea urmări cu
simţurile treze moartea corpului şi percepe retragerea şi
dizolvarea sinelui în propriul centru – cînd veţi putea trăi
şi asta, aţi devenit deja nemuritori.
În timp ce mănînci şi bei
devin-o gustul însuşi
şi împlineşte-te astfel.
Cînd bei apă simte întreaga răcoare. Închide ochii
şi bea încet, gustă fiecare sorbitură. Percepe răcoarea apei
şi fii una cu ea, pentru că această răcoare, pe care apa
o transferă asupra ta, devine parte a corpului tău. Gura
şi limba ta vor prelua răcoarea apei, şi vor lăsa întregul
corp să participe la asta. Lasă valurile să se reverse peste
întregul corp şi atunci le vei simţi peste tot. În felul acesta
îţi creşte sensibilitatea şi devii mai vital şi mai mulţumit.
Noi sîntem frustraţi, goi, nesatisfăcuţi şi spunem
atunci că viaţa este nesatisfăcătoare. Dar vina este în noi.
Noi nu împlinim viaţa noastră şi nici nu ne lăsăm împliniţi
de ceva. Purtăm cu noi un scut de protecţie, pentru că ne
este frică să nu devenim astfel cadavre umblătoare.
 Tantra spune: deveniţi mai vitali, mult mai vitali,
pentru că viaţa este însuşi Dumnezeu. Nu există alt
Dumnezeu decît viaţa. Deveniţi vitali şi veţi deveni mai
divini.
Fiţi plini de viaţă şi nu veţi cunoaşte moartea.
Tantra, calea dăruirii
“Dacă iubirea nu vă poate ajuta
să intraţi în starea de meditaţie
atunci nimic altceva nu vă va ajuta ”
Prima întrebare:
Te rog explică-ne dacă tehnicile din “Vigyana
Bhairava Tantra ”, despre care ne-ai vorbit tot timpul,
sînt de fapt tehnici de yoga sau tema centrală a învăţăturii
tantrice?
Această întrebare şi-o pun mulţi oameni. Tehnicile
despre care am vorbit pînă acum, sînt folosite şi în yoga.
În yoga, ca şi în Tantra tehnicile sînt aceleaşi, dar există
totuşi o diferenţă. Tu poţi folosi aceleaşi tehnici, folosind
diferite filosofii ale vieţii. Cadrul general, fundalul diferă,
nu tehnicile în sine. Yoga are o cu totul altă viziune asupra
vieţii – exact pe cea opusă căii Tantra.
Yoga însemnă luptă. Yoga este propriu zis calea
voinţei. Tantra se opune oricărei forme de luptă şi nu este
calea voinţei, din contră, este calea totalei dăruiri. Pentru
aceasta nu ai nevoie de voinţă. După Tantra voinţa proprie
este problema şi originea tuturor suferinţelor, iar în yoga
este exact invers. În yoga impedimentul principal este
tocmai această totală abandonare a voinţei.
Yoga spune că o voinţă slabă este sursa tuturor
chinurilor şi suferinţelor. Tantra dimpotrivă, spune
că suferinţa provine din voinţa proprie, ego şi dintr-o
individualitate scindată.
Yoga spune: cultivă-ţi voinţa pînă la perfecţiune şi
vei fi iluminat, eliberat. Tantra spune: renunţă la voinţă, fii
gol de orice voinţă proprie şi vei fi iluminat. Şi amîndouă
teoriile au dreptate – aici apare problema, pentru mine
amîndouă au dreptate.
Dar drumul pe care îl urmează yoga este un drum
cumplit de greu, pentru că este aproape imposibil să-ţi
aducu ego-ul la perfecţiune. aCeasta ar însemna să devii
centrul întregului univers. Acest drum este de lungă durată
şi foarte chinuitor, astfel că în realitate nu te va duce
niciodată la ţelul dorit. Ce se va întîmpla deci cu adepţii
Yoga? Undeva pe drum, într-una din vieţi, aceştia se vor
reorienta spre Tantra.
 Yoga poate fi practicată la modul intelectual, dar
niciodată nu va găsi o acoperire existenţială. Numai un om
capabil de asta poate să-şi atingă scopul prin calea Yoga.
În mod normal însă, nu se întîmplă aşa – şi dacă există
totuşi o excepţie, aceasta este un om ca Mahavir. Secole
de secole vor trece pînă să apară un om ca Mahavir, care
să fie iluminat prin Yoga. El este excepţia care întăreşte
regula.
Şi cu toate acestea Yoga are o mai mare putere de
atracţie. Tantra este o cale mai uşoară, mai naturală, prin
care poţi atinge ţelul simplu şi fără effort; dar tocmai de
aceea nu vă place drumul acesta. De ce ? Orice v-ar place,
place de fapt conştiinţei de sine. Tot ceea ce întăreşte
conştiinţa de sine şi satisface ego-ul, are putere de atracţie
mai mare. Ego-ul vostru vă are total în mînă şi de aceea vă
apare Yoga mult mai atrăgătoare.
Cu cît eşti mai egoist, cu atît apare Yoga mai
atrăgătoare, pentru că Yoga este provocarea totală a ego-
ului. Cu cît este mai dificil de obţinut ceva, cu atît îi place
mai mult ego-ului. În asta constă de exemplu, forţa de
atracţie a muntelui Everest. Tentaţia mare de a excalada
unul din vîrfurile Himalaiei, rezidă în faptul că este atît de
greu să o faci. Hillary şi Tensing au fost cuprinşi de extaz
cînd au atins vîrful Everest. Ce fel de extaz? Ego-ul lor
fusese profund satisfăcut, pentru că ei erau primii.
Puteţi să vă imaginaţi cum s-a simţit primul om
pe Lună? Primul om din istoria omenirii, căruia nimeni
nu-I mai poate lua locul, pentru că rămîne primul pentru
totdeauna? Astfel ego-ul se va simţi profund satisfăcut şi
va fi lipsit pentru totdeauna lipsit de concurenţă. Acum
poate să ajungă pe Lună oricine ar dori – oricum n-ar mai
fi primul.
Însă pe Lună pot ajunge mulţi şi pe munţii Everest
la fel – dar Yoga reprezintă o culme şi mai înaltă. Şi cu cît
este mai îndepărtată ţinta, cu atît poate fi satisfăcut ego-
ul mai bine. În acest fel se naşte orgoliul curat, perfect şi
absolut.
Nietzsche ar fi avut mari satisfacţii cu Yoga,
pentru că el credea că energia care stă în spatele a tot
ce este viaţă, este energia voinţei – voinţa de putere
– iar prin Yoga devii mai tare, mai puternic. Cu cît ai
mai mult control asupra ta, cu atît controlezi mai bine
instinctele, corpul şi spiritul, cu atît te simţi mai puternic.
Devii propriul tău stăpîn. Dar numai prin luptă, prin
conflicte, prin violenţă. Iar cîndva în timp, pentru omul
care a practicat vieţi la rînd Yoga, vine un moment cînd
realizează că întreaga trudă a fost în zadar. Totul este aşa
de monoton – şi-n ultimă instanţă iluzoriu: de fapt cu cît
îţi întăreşti mai mult ego-ul, cu atît devine mai puternic
sentimentul că totul este lipsit de sens. Ajuns în acest
punct, adeptul Yoga de cele mai multe ori face apel la
Tantra.
Dar Yoga pare mai ispititoare, fiindcă toţi sînteţi
nişte egoişti. Atitudinea tantrică este proprie doar acelora
care vieţi la rînd s-au ostenit din greu cu exerciţiile Yoga.
Doar în acel moment Tantra va însemna ceva pentru
ei, atunci cînd au dobîndit deja o mai bună înţelegere a
conexiunii vieţii.
În mod normal nu te simţi atrs de Tantra şi dacă
totuşi se întîmplă, atunci din motive greşite. Deci încercaţi
să înţelegeţi şi aceste motive. Tantra nu pare de la bun
început fascinantă, pentru că presupune dăruire totală.
N-aveţi voie să luptaţi. Trebuie doar să vă lăsaţi purtaţi
de curentul vieţii – n-aveţi voie nici măcar să înnotaţi.
Trebuie să vă lăsaţi purtaţi de curent, nu să mergeţi
împotriva lui.
Tantra acceptă natura aşa cum este şi spune –
încredinţaţi-vă naturii, nu luptaţi împotriva ei. Însăşi
sexualitatea este dată de natură şi este bună. Aveţi
încredere în forţa impulsivă, instinctuală, lăsaţi-vă purtaţi
de ea, nu luptaţi împotriva ei.
O supunere fără luptă este miezul învăţăturii
tantrice. Curgeţi odată cu valul vieţii. Eliberaţi-vă.
Aceste învăţături nu vor găsi un ecou prea mare
pentru că ego-ul vostru nu poate fi satisfăcut prin aşa ceva.
Tantra cere de la bun început, ca să renunţaţi la ego-ul
vostru; deja cu primul pas trebuie dizolvat ego-ul.
Şi în Yoga se cere să-ţi abandonezi ego-ul dar
numai la sfîrşit. Mai întîi trebuie purificat şi cînd este
complet cristalizat, se dizolvă, pentru că atunci nu mai
poate exista. Dar acesta este ultimul pas în Yoga în timp
ce în Tantra este primul.
Deci Tantra nu pare convingătoare la modul general
şi dacă este, atunci numai din motive false. Dacă vrei de
exemplu să te destrăbălezi sexual, atunci fără doar şi poate
poţi să-l numeşti “exerciţiu tantric”.
Aceasta poate fi motivul real pentru fascinaţia
învăţăturii tantrice. Dacă nu ai în cap decît vin, femei,
muzică şi astfel de lucruri pentru care Tantra trebuie
să dea socoteală – atunci nueşti cu adevărat interesat
de Tantra, ci de altceva pentru care Tantra reprezintă o
justificare. De aceea Tantra vă interesează de cele mai
multe ori din motive greşite.
Tantra nu există pentru a vă satisface sexualitatea
debordantă, ci pentru a vă transforma radical. Deci nu
vă duceţi singuri de nas ! Puteţi să vă înşelaţi foarte uşor
spunînd “Tantra”, în timp ce vă referiţi la cu totul altceva.
De aceea Bahavir nu a irosit nici un cuvînt despre Tantra,
pentru că pericolul de a vă autoînşela este foarte mare.
Omul este întratît de pervertit, încît poate invoca mereu
alte lucruri, decît cele care există în realitate. Omul îşi
poate raţionaliza orice motivaţie.
În China antică exista o tradiţie asemănătoare celei
tantrice. Ea exista ca ştiinţă ocultă şi se numea “Tao”. Tao
se bazează pe cunoştinţe asemănătoare cu cele din Tantra.
Taoismul spune de exemplu să nu rămîi la un singur
partener dacă vrei să te eliberezi de sexualitatea ta. Să nu
te cramponezi de o femeie sau un bărbat; este mai bine să
schimbi.
Aşa este corect, dar poţi prelua acest gînd înşelîndu-
te asupra motivelor sale reale. De fapt eşti doar obsedat
de sex şi spui: “eu practic un exerciţiu tantric şi de aceea
nu pot rămîne la o singură femeie. Trebuie să schimb
partenera”. Mulţi dintre împăraţii chinezi au practicat
“Tao” şi şi-au făcut de aceea haremuri uriaşe. Sensul
profund al învăţăturii taoiste îl recunoşti doar atunci cînd
pătrunzi adînc în psihicul uman. Dacă rămîneţi doar cu
o singură femeie vă pierdeţi mai devreme sau mai tîrziu
interesul pentru ea, fără să pierdeţi interesul pentru femei
în general. Te simţi şi înainte şi după la fel de atras de
sexul opus, numai că femeia cu care trăieşti acum – soţia
ta nu mai aparţine sexului opus. Ea nu te mai fascinează,
iar forţa ei de atracţie, magnetismul ei a scăzut – te-ai
obişnuit cu ea.
Tao spune că un bărbat care are relaţii sexuale cu
mai multe femei nu numai că depăşeşte ideea de cuplu, ci
transcende chiar ideea de sex. Intimitatea cu multe femei
îl aduce în situaţia de a termina cu această problemă. Este
adevărat, dar periculos şi vouă vă plac aceste învăţături nu
pentru că sunt adevărate ci pentru că vă dau cale liberă.
Aceasta este problema în Tantra.
De aceea a fost împinsă în obscuritate această
învăţătură chineză. Aşa trebuie să fie. Şi în India a fost
înăbuşită învăţătura tantrică pentru că era periculoasă – şi
este periculoasă, doar pentru că sunteţi atît de pervertiţi.
Astfel, aceste învăţături sunt de o frumuseţe unică. În
toată istoria spirituală a omenirii nu există ceva mai
frumos şi mai misterios ca Tantra. Nici o cunoaştere nu
este aşa de profundă. Dar cunoşterea aduce cu sine mereu
şi pericole. Ştiinţa conemporană a devenit o ameninţare
pentru omenire tocmai că a pătruns în miezul unor mistere
profunde. De exemplu astăzi se ştie cum se produce
energia atomică.
Einstein se pare că a zis că într-o viaţă viitoare,
în cazul în care ea ar exista, şi-ar dori să fie maidegrabă
tinichigiu decît om de ştiinţă, căci privind retrospectiv,
toată viaţa lui a fost în zadar – şi chiar mai mult decît atît,
a fost chiar un pericol pentru umanitate. El a divulgat una
din cele mai profunde mistere oamenilor, care în toate
acţiunile lor nu ştiu decît să se autoamăgească.
Cred că ziua aceea nu este prea îndepărtată,
cînd va trebui să ţinem sub cheie orice descoperiri
ştiinţifice. După unele zvonuri se pare că oamenii de
ştiinţă reflectează în ascuns, dacă este cazul să facă
publice descoperirile lor; şi chiar dacă să le mai continuie,
deoarece se mişcă pe un teren foarte exploziv.
Orice cunoaştere reprezintă un pericol, doar
necunoaşterea este inofensivă, pentru că nu poţi să faci
prea multe cu ea. Poveştile naïve pentru copiisînt drăguţe
şi la fel de inofensive ca medicina homeopatică – care nu
poate în nici un caz să dănueze. Dacă ea ne ajută, aceasta
depinde de cît sîntem de creduli, dar un lucru este cert – nu
dăunează cu nimic. Medicina homeopatică este inofensivă.
Efectul se resimte în funcţie de cît eşti de credul. Şi dacă
se obţine un efect, acela nu poate fi decît bun.
Nu uitaţi cînd ceva generează numai bine, este
vorba de o superatiţie. Cînd ceva poate provoca bine şi
rău, atunci este vorba de cunoaştere – şi numai atunci.
Ceva autentic le cuprinde pe amîndouă – şi să ajute şi să
facă rău. Numai ceva neautentic este în exclusivitate bun
în efectele sale. Iar atunci efectul curativ nu se produce
prin procedeul respectiv, ci prin propria proiecţie mentală.
Într-un anumit sens sînt bune doar lucrurile neautentice,
pentru că nu pot dăuna cu nimic.
Tantra este o ştiinţă care se află în posesia unor
cunoştinţe mai profunde ca ştiinţa atomului, pentru că
ştiiţa atomului se ocupă cu materia, iar Tantra cu voi.
Iar voi sînteţi mai periculoşi decît orice forţă atomică!
Tantra se ocupă de atomul biologic, de tine – de celula vie
– de conştiinţa care este cea mai intim legată de viaţă şi
mecanismele sale primordiale.
De aici şi interesul tantricilor pentru sex. Cine
se interesează de conştiiţa omului şi de forţa sa vitală,
acela automat se opreşte la sex, pentru că sexul este
originea a tot ce este viaţă, iubire, interconexiuni. Cel
care caută adevărul şi nu se preocupă în mod amănunţit în
sexualitate, este cel mult un filosof. Şi toată filozofia este
mai mult sau mai puţin lipsită de sens, căci cloceşte ouă
goale.
Din cîte ştiu Mulla Nasrudin a fost mare vînător
de fuste, dar fără să aibă prea mult succes la femei. Pur şi
simplu nu-l plăceau. Tocmai stabilise o nouă întîlnire cu o
fată şi de aceea îi ceru prietenului său sfatul: “Spune-mi, tu
cum precedezi? Tu eşti un adulat al femeilor, şi le ispiteşti
mereu cu vraja ta, iar eu rămîn un amăgit. Dă-mi un sfat!
Astăzi mă întîlnesc cu noua mea pasiune pentru prima
dată. Divulgă-mi cîteva din secretele tale”.
 “Ţine minte trei lucruri”, spune prietenul, “Trebuie
să vorbeşti mereu numai despre mîncare, familie şi
filozofie”.
“Cum adică despre mîncare?”, întreabă Mulla.
Prietenul spune – “Este bine să vorbeşti despre
mîncare pentru că atunci fata se simte ca acasă. Toate
femeile se preocupă necontenit de mîncare. Ele însele
sînt de fapt hrană pentru copiii lor. Ele au hrănit, ca să
spunem aşa, întreaga omenire şi de aceea se interesează
preponderent de problema mîncării”.
“O.K. – consimţi Mulla, şi de ce să-i vorbesc despre
familie?”
“Trebuie să-i vorbeşti despre familie, pentru a pune
intenţiile tale în lumina cea mai optimă şi despre filozofie,
pentru a-i da sentimentul că o consideri inteligentă”.
Astfel Mulla se lansă. De îndată ce o văzu pe fată,
o întrebă: “Salut, ţie îţi plac tăiţeii?” Puţin şocată ea
răspunde “Nu”!
După aceea Mulla trecu la a doua întrebare – “Ai
cumva doi fraţi?“
Fata de-a dreptul uluită, se întreabă oare ce întîlnire
dubioasă mai este şi asta şi spuse – “Nu!”
Mulla simţi pentru moment că nu mai are aer,
pentru că nu ştia cum să treacă la filozofie, dar după o
scurtă ezitare îi veni ideea salvatoare – “Ce părere ai, dacă
ai avea doi fraţi crezi că le-ar place tăiţeii?”
Filoyofia este în linii mari o absurditate.
Tantra nu se interesează de filozofie, ci de existenţa aşa
cum este ea. De aceea Tantra nu se întreabă dacă există
Dumneyeu sau eliberare fianlă, dacă există cer sau iad, ci
pune doar întrebările de bază asupra vieţii. De aici şi
interesul pentru sex şi iubire. Acestea sînt două lucruri
fundamentale. Sînteţi născuţi prin asta, deci sînteţi această
energie. Sînteţi un joc al energiilor sexuale, nimic altceva,
şi atîta timp cît nu pricepeţi modul de avţionare al acestor
energii şi nu le depăşiţi, nici nu existaţi. Actualmente nu
sînteţi altceva decît energie sexuală. Există posibilitatea să
depăşiţi această stare, dar atîta vreme cît nu sînteţi
conştienţi de ea şi nu o transcedeţi, nu veţi putea fi mai
mult decît atît. Posibilitatea există – dar în stare
embrionară şi pentru a face să se dezvolte acest embrion,
Tantra se preocupă de sexualitate, iubire, de o viaţă
naturală şi firească. Nu poţi cunoaşte niciodată aceste
lucruri printr-o atitudine conflictuală. Tantra spune că nu
putem cunoaşte prin anti-atitudine, pentru că astfel nu eşti
suficient de deschis. Misterele nu se revelează cînd opui
rezistenţă, pentru că atunci nu eşti suficient de deschis să
receptezi ceva. Atîta vreme cît lupţi împotriva a ceva, te
afli în afara lucrului.
 Cînd lupţi împotriva sexualităţii tale, eşti în fond
despărţit de ea. Numai cînd te dăruieşti sexualităţii tale
poţi pătrunde în cele mai adînci mistere ale acestei energii.
Atunci devii un “insider”. Doar atunci cînd te dedici
unuilucru ţi se deschid perspective nebănuite.
Voi cu toţii v-aţi dăruit sexului, însă abordînd o
atitudine mai mult sau mai puţin antagonistă şi de aceea
multe taine v-au rămas ascunse. De exemplu, habar n-
aveţi de puterile dătătoare de viaţă ale sexualităţii. Ele v-
au rămas necunoscute, pentru că ele nu pot fi cunoscute!
Pentru aceasta trebuie să devii un “insider”.
Reuşind să înaintăm odată cu valul energiei noastre
sexuale, vom ajunge mai devreme sau mai tîrziu la punctul
în care să recunoaştem că sexul nu numai că produce
o viaţă nouă, dar ne şi dă o viaţă nouă. Actul sexual
poate deveni un act dătător de viaţă pentru cei doi iubiţi,
dar pentru aceasta trebuie să vă daţi drumul complet.
De îndată ce puteţi face asta, vor avea loc transformări
enorme la toate nivelele posibile.
Tantra şi Tao ştiu de exemplu, sexul nu poate avea
acest efect dăunător de viaţă, dacă se ajunge la pierderea
seminţei prin ejaculare. Nu este necesar să ejaculaţi; puteţi
renunţa complet la asta. Atît Tantra cît şi Tao spun că
ajungi să ejaculezi pentru că opui rezistenţă, în caz contrar
devine absolut inutil.
Doi îndrăgostiţi se pot afla într-o profundă unire
sexuală, relaxîndu-se, fără să se grăbească să atingă
punctul culminant şi deci să ducă treab la bun sfîrşit. Vor
putea pătrunde destinşi unul în celălalt. Şi dacă vor reuşi
să se relaxeze într-adevăr total, amîndoi vor fi inundaţi de
o viaţă nouă şi îmbogăţiţi de unirea lor.
În Tao se spune că poţi să ajungi la vîrsta milenară,
dacă ştii să fii complet relaxat în timpul actului sexual.
Un bărbat şi o femeie, care împreună sînt profund
relaxaţi, care se contopesc, care se dizolvă unul în
celălalt – fără nici o grabă, fără nici o crispare – pot
experimenta împreună multe lucruri, pot suferi un proces
de transformare alchimic, pentru că sucurile vitale, bio-
energiile celor doi parteneri se unesc. Numai şi numai prin
această întîlnire a două energii contrare – a polului negativ
şi pozitiv – doar prin această împreunare profundă devine
şi unul şi celălalt mai însufleţit, mai puternic, mai vital.
O astfel de pereche amoroasă poate exista la
nesfîrşit fără să îmbătrînească vreodată sufleteşte. Aceste
experienţe sînt numai atunci posibile, cînd ai anulat orice
urmă de rezistenţă interioară. Pare paradoxal, dar dacă
lupţi împotriva propriei sexualităţi şi eşti crispat ejaculezi
mai repede, pentru că vrei să scapi cît mai repede posibil
de această tensiune.
 Cele mai noi cercetări în domeniu au dus la
rezultate surprinzătoare. Masters şi Johnson au fost
primii cercetători care au analizat procesele din timpul
unirii sexuale şi au ajuns la concluzia că 75% din bărbaţi
ejaculează prea repede – 75% înainte de a se ajunge la o
unire cu adevărat profundă, ei au dat deja afară sămînţa
şi au pus astfel capăt actului sexual. Iar 90% din femei
nu trăiesc niciodată un orgsm, nu ating niciodată punctul
culminant, punctul culminant profund satisfăcător 90% din
toate femeile.
De aceea sînt femeile aşa de irascibile şi agresive
şi aşa vor rămîne mereu, pentru că nici o formă de
meditaţie nu le va ajuta să îşi găsească pacea interiaoră;
nici o filozofie, religie sau ideologie nu le va putea face
să trăiască liniştite şi mulţumite lîngă partenerul lor. Sînt
mînioase şi frustrate. Şi atît ştiinţa modernă cît şi Tantra
spun că starea se va menţine aşa, atîta vreme cît femeile
nu vor fi satisfăcute prin orgasme profunde. Atîta timp cît
asta nu se întîmplă, ele vor fi o continuă problemă pentru
întreaga familie. Fiindcă femeilor le lipseşte în permanenţă
ceva ele sînt necăjite, puse pe scandal şi în fiecare moment
gata de luptă.
Dacă observi că femeia ta este mereu prost dispusă,
începe să te gîndeşti un pic la tine. Nu este în fond numai
treaba femeii – se prea poate că tu eşti motivul pentru
dorinţa ei de scandal. Femeile care nu ajung niciodată la
orgasm vor respinge pînă la urmă sexul cu desăvîrşire.
Femeile nu încep actul sexual prea uşor şi de aceea trebuie
găsite orice mijloace pentru a le îndupleca. Nu au chef.
Şi de ce ar avea? Ce să însemne pentru ele sexul, dacă nu
le face fericite? Dimpotrivă, la sfîrşit au sentimentul că
au fost folosite, exploatate. Îşi închipuie că sînt ca nişte
obiecte, pe care le foloseşti, după care le dai deoparte.
Bărbatul este mulţumit, pentru că a scăpat de
sămînţa sa, după care se întoarce cu spatele şi adoarme, în
timp ce femeia se jeleşte lîngă el ore în şir. Din nou ea a
fost doar folosită. Pentru ea experienţa n-a fost în nici un
fel satisfăcătoare. Chiar dacă bărbatul, prietenul sau iubitul
se simte uşurat, ea se simte total nesatisfăcută.
90% din femei nici nu ştiu ce este acela un orgasm.
N-au trăit niciodată punctul culminant, în care tot corpul
este cuprins de un asemenea fior de plăcere, încît fiecare
fibră vibrează şi fiecare celulă este umplută de viaţă
nouă. Ele n-au trăit niciodată aşa ceva, şi asta ca urmare a
învăţăturilor anti-sex ale societăţii. Cu toţii au fost educaţi
în spiritul acestei atitudini de respingere, iar femeile au
fost în aşa fel stăpînite, că au devenit frigide.
Bărbatul îşi termină actul sexual, ca şi cînd ar fi un
păcat. Se simte vinovat şi îşi spune – “Nu mai ai voie s-o
faci”. În timp ce se culcă îl întreabă în tăcere, cum se poate
depăşi această cloacă a păcatelor şi poftelor carnale.
Nu este simplu să scapi de toţi acei predicatori şi
moralei. Ei sunt deja în dormitor şi vă aşteaptă! Nu sînteţi
în doi, ci în trei. Cel puţin un predicator este întotdeauna
de faţă şi dacă nu este un mahatma, se uită însuşi
Dumnezeu la faptele voastre păcătoase! Imaginea generală
a lui Dumnezeu este pur şi simplu aceea a unui voyeur
care vă spionează continuu. Această închipuire produce
frică şi cînd îţi este frică ajungi la o pierdere precoce a
lichidului seminal.
Dacă nu vă este frică şi nu sînteţi crispaţi, ejacularea
poate fi amînată ore în şir, chiar zile de-a rîndul. Nu
trebuie să ejaculaţi. Într-un acr erotic profund cei doi
parteneri se însufleţesc reciproc, astfel că nu mai apare
delo necesitatea de a elimina sămînţa. Doi iubiţi pot
avea contact unul cu celălalt ani de zile, fără să ajungă
la ejaculare; pot fi împreună fără să risipească energie în
vreun fel. Se pot relaxa pur şi simplu împreună; trupurile
lor se unesc într-o destindere absolută şi se contopesc.
Mai devreme sau mai tîrziu sexualitatea lor îşi pierde din
irascibilitate. Aşa cum este acum, sexul are loc într-o stare
de iritare (agitaţie) – după o astfel de experienţă nu mai
este agitaţie, ci relaxare şi o profundă eliberare. Iar aceasta
este posibil numai cînd te dedai complet energiei tale
vitale, curentului de viaţă propriu – numai atunci poţi să te
dăruieşti şi iubitului tău.
Tantra explică, că fiecare poate ajunge acolo şi
sugerează căi care să te călăuzescă spre acest sop.
După teoria tantrică nu este bine niciodată să vă
culcaţi unul cu celălalt cînd sînteţi foarte excitaţi din punct
de vedere sexual. Asta pare absurd, pentru că nu vă culcaţi
unul cu celălalt decît cînd sînteţi excitaţi. În mod normal
cei doi parteneri se stimulează reciproc atîta timp pînă cînd
se pot culca unul cu celălalt. Dar Tantra spune că energia
se iroseşte în această excitare. “Iubiţi-vă numai cînd sînteţi
într-o stare liniştită, calmă, meditativă. Meditaţi mai întîi
împreună şi apoi faceţi dragoste. Iar dacă o faceţi, nu
vă repeziţi să vă atingeţi scopul”. Ce vreau să spun cu
acest “Nu vă repeziţi să vă repeziţi să vă atingeţi scopul”.
Ce vreau să spun cu acest “Nu vă repeziţi să vă atingeţi
scopul?” Nu deveniţi agitaţi şi brutali, ca să nu vă risipiţi
energia inutil.
Dacă te uiţi la doi oameni în timpul actului amoros,
ai senzaţia că se luptă unul cu celălalt. Copiii mici care îşi
surprind părinţii în timpul actului erotic, se gîndesc că tata
omoară pe mama. Totul pare aşa brutal ca la lupte libere.
Nu arată frumos, ci respingător. Ar trebui însă să fie aşa
poetic ca un dans într-o armonie deplină. Cei doi iubiţi ar
trebui însă să se mişte ca şi cînd ar dansa şi nu ca şi cînd
ar lupta unul cu celălalt. Ca şi cînd ar cînta o melodie, care
creează o atmosferă în care ei se pot dizolva şi deveni un
întreg. La un astfel de joc amoros te destinzi şi asta este
Tantra. Tantra nu are nimic comun cu lascivitatea; Tantra
este cel mai nesexual lucru care există, deşi se preocupă în
mod fundamental de sex.
De fapt nu este de mirare că natura vă revală tainele
sale doar în acestă relaxare, în această dăruire. Numai în
această stare puteţi percepe ce se întîmplă cu voi şi această
percepţie vă va face să recunoaşteţi multe alte conexiuni.
În primul rînd relizezi că sexul are puteri dătătoare
de viaţă. Aşa cum se întîmplă însă de obicei, sexul este
mai degrabă aducător de moarte, vă irosiţi energia,
deveniţi din ce în ce mai mici; aceasta este o moarte
lentă. În al doilea rînd sexul devine o formă naturală
de meditaţie. Gîndurile voastre au încetat. Fiind deplin
relaxaţi cu iubita voastră, încetaţi să gîndiţi, mintea nu mai
există, doar inima mai bate. Jocul amoros devine meditaţie
la modul cel mai firesc. Dar voi nu ştiţi ce este iubirea;
voi ştiţi numai de sex şi de senzaţia aceea neplăcută pe
care o ai, dacă-ţi risipeşti energia inutil. După aceea sînteţi
deprimaţi şi vă juraţi că de acum înainte o să duceţi o viaţă
cumpătată. Dar acest jurămînt se naşte din mînia voastră,
din frustrarea voastră şi de aceea nu vă va folosi la nimic.
Un jurămînt te poate ajuta, atunci cînd îl faci într-o
stare de spirit relaxată, meditativă. În caz contrar astfel de
jurăminte sînt expresia supărării şi a frustrării, nimic mai
mult, air pe parcursul a 24 de ore le veţi fi şi uitat. Iarăşi şi
iarăşi vă veţi excita sexual, veţi scăpa de această energie
din aceeaşi veche obişnuinţă, mereu în acelaşi mod.
După învăţăturile tantrice sexul este cel mai profund
lucru care există, pentru că sexul este viaţa însăşi – dar
bine înţeles că te poţi interesa de Tantra şi din motive
total greşite. Nu vă interesaţi de Tantra din motive false
– nicicum nu veţi avea senzaţia, că Tantra este o treabă
periculoasă. Atunci vă va fi clar că Tantra vă va schimba
întrega viaţă.
Şi Yoga sînt folosite anumite metode tantrice, dar
care implică înfruntarea. Tantra aplică aceleaşi metode
într-o manieră foarte tandră şi iubitoare, şi aici este marea
diferenţă, căci aşa se modifică radical calitatea metodelor
respective. Tehnica se schimbă pentru că fundamentul este
cu totul altul.
Întrebarea sună aşa:
“Care este tema principală, nucleul esenţial al
învăţăturii tantrice?”
Răspunsul este: Tu! Tu eşti tema principală a
învăţăturii tantrice, ceea ce eşti acum şi ceea ce există
latent în tine, ceea ce eşti şi ceea ce poţi deveni.
Actualmente eşti o fiinţă sexuală şi atîta vreme cît
n-o să înţelegi asta în toată profunzimea ei, nu poţi deveni
suflet, fiinţă spirituală. Sexualitatea şi spiritualitatea sînt
cele două aspecte ale aceleiaşi energii.
Tantra porneşte de la ce sînteţi acum, pe cînd Yoga
porneşte de la potenţialul vostru. Yoga începe cu sfîrşitul,
pe cînd Tantra cu începutul. Şi este mai bine să începi cu
începutul. Întotdeauna este mai bine să începi acolo unde
te afli, căci dacă începi cu ţinta îţi provoci singur greutăţi
inutile.
Aşa cum eşti, nu ai atins încă scopul, nu ţi+ai
îndeplinit încă idealul. Idealul este să devii un Dumnezeu,
dar momentan te adli pe scară animală. Şi dacă începi
să realizezi acest ideal, îţi împingi animalul din tine
la nebunie. Vă osteniţi pur şi simplu degeaba. Tantra
spune că trebuie să uitaţi complet idealul vostru despre
Dumnezeu. Dacă eşti un animal, atunci înţelege animalul
în totalitatea sa şi prin această înţelegere vei deveni
Dumnezeu. Iar dacă prin această cunoaştere tot nu poţi
deveni Dumnezeu, mai bine să-ţi scoţi toată treaba din cap.
Nu prin idealuri poate fi concretizat potenţialul vostru, ci
prin cunoaşterea realităţii.
Deci voi sînteţi tema centrală, esenţa tantrismului.
Ceea ce sînteţi acum şi ceea ce aţi putea deveni. Realitatea
voastră şi posibilităţile voastre sînt tema principală a
învăţăturii tantrice.
Unii oameni sînt derutaţi. În Tantra nu este vorba
nici de Dumnezeu, nici de moksha (mîntuire), nici de
nirvana şi de aceea se şi întreabă ce fel de religie o mai fi
şi asta. În Tantra este mereu vorba despre lucruri pe care
le respingeţi şi despre care aţi prefera să nu discutaţi. Cine
vrea în fond să se confrunte cu sexualitatea sa ? Toţi sunt
de părere că ştiu deja destule pe tema aceasta. Credeţi că
ştiţi aceste lucruri, numai că ştiţi să vă reproduceţi ?
Nici un om nu vrea să se preocupe de sex şi în fond
este problema fiecăruia. Nici unul nu vrea să se preocupe
de iubire, pentru că fiecare se consideră deja un mare
suflet iubitor. Dar uitaţi-vă la viaţa voastră ! Ură, ură, ură,
nimic altceva, iar ceeea ce numiţi iubire nu este altceva
decît un mic respiro de la atîta ură. Uitaţi-vă în jurul vostru
în lume, şi atunci veţi vedea ce ştiţi despre iubire!
Un om odată a dorit să-şi facă o îmbrăcăminte
simplă. A mers zi de zi la croitor, timp de ase luni pentru
a constata că tot nu este gata. După ce în sfîrşit a fost gata,
omul a spus croitorului:
“Vă rog să-mi explicaţi şi mie cum de a fost posibil
ca pentru o îmbrăcăminte atît de simplă să aveţi nevoie de
şase luni, în timp ce Dumnezeu a creat pămîntul în numai
şase zile ?”
Răspunsul croitorului s-a imprimat pentu totdeauna
în memoria bărbatului. Croitorul a spus: “Se prea poate
că Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, dar uitaţi-vă şi apreciază că sunt în principiu superiori femeilor – ei sînt
dumneavoastră ce a ieşit!” sexul mai bun şi mai important. Cum ar putea deci sta sub
Uitaţi-vă în jurul vostru. Uitaţi-vă ce aţi făcut din femeie?
lumea aceasta! Atunci veţi pricepe că nu ştiţi nimic şi
că bîjbîiţi în întuneric. Şi fiindcă toţi ceilalţi bîjbîie în
întuneric ca şi voi, credeţi că este imposibil să ajungeţi la
lumină. Pe voi nu vă nelinişteşte faptul că toţi trăiesc în
întuneric, pentru că n-aveţi termen de comparaţie.
Aveţi cu toţii mintea întunecată şi Tantra începe
munca cu voi aşa cum sînteţi. Tantra vă edifică asupra
trăsăturilor fundamentale ale vieţii, a căror realitate nu
poate fi tăgăduită şi dacă totuşi o faceţi, nu vă alegeţi cu
nimic.
A doua întrebare:
Cum se poate face din actul sexual stare de
meditaţie? Trebuie exersate anumite poziţii?

Poziţiile sînt absolut neimportante, nu despre asta

este vorba. Este vorba de atitudinea voastră interioară.
Nu interesează poziţia corpului, ci atitudinea conştiinţei.
Cine îşi transformă conştiinţa, este posibil să îşi schimbe şi
poziţia corporală, pentru că una rezultă din alta, ar poziţiile
în sine nu au o importanţă de prim rang.
De exemplu, bărbatul stă în mod normal deasupra
femeii şi aceasta este o poziţie egoistă, căci bărbaţii
 Ce este meditatia?

Meditaţia nu este nici o metodă indiană, nici o simplă tehnică. Nu

puteţi să învăţaţi să o practicaţi. Ea implică o creştere: creşterea
vieţii voastre în totalitate, dincolo de ceea ce consideraţi că este
viaţa voastră în totalitate. Meditaţia nu este ceva care vine să se
adauge personalităţii voastre, aşa cum este ea. Ea nu vine spre
voi decât datorită unei transformări fundamentale, a unei mutaţii.
Este o împlinire, o creştere. Creşterea se face întotdeauna în
întregime; ea nu este o adăugare. Este o creştere spre meditaţie.
Procesul de înflorire a personalităţii în totalitate trebuie înţeles în
mod corect. în caz contrar jucăm doar un joc cu noi înşine, ne
ocupăm spiritul cu iluzii mentale. Iar subtilităţile există într-un
număr atât de mare! Nu numai că ele sunt capabile să vă
amăgească, nu numai că nu veţi câştiga nimic, dar ele vă vor
dăuna în mod real. însăşi atitudinea de a crede că meditaţia poate
fi practicată datorită unei subtilităţi, însuşi faptul de a concepe
meditaţia în termeni de metodă, sunt - în mod fundamental -
false. Şi când începem să ne jucăm cu subtilităţile mentale,
mentalul însuşi suferă o deteriorare.
Mentalul, asa cum există el, nu este meditativ. Pentru ca
meditaţia să se poată naşte, mentalul trebuie să se schimbe în
întregime. Dar să vedem mai întâi care este situaţia actuală a
mentalului? Cum funcţionează el?
Mentalul traduce întotdeauna totul în cuvinte. Puteţi cunoaşte
cuvintele, puteţi şti ce este limbajul, structura conceptuală a
gândirii, dar toate acestea nu vă spun nimic despre gândire.
Dimpotrivă, este un subterfugiu. Imediat ce vedeţi o floare, o
transpuneti in cuvinte; imediat ce vedeţi un om traversând o
stradă, transpuneţi acţiunea în cuvinte. Mentalul traduce orice
fapt existenţial în cuvinte, iar cuvintele devin o barieră, o
închisoare. Acest obicei de a transforma întotdeauna lucrurile în
cuvinte este obstacolul ce împiedică naşterea stării de spirit
meditative.
In consecinţă, dacă doriţi să vă îndreptaţi spre o stare de spirit
meditativă, trebuie mai întâi să deveniţi conştienţi de obiceiul
vostru de a traduce totul în cuvinte şi de imposibilitatea voastră
de a opri acest proces. Vedeţi lucrurile, dar fără să le transpuneţi
în cuvinte. Fiţi conştienţi de prezenţa lor dar nu le traduceţi în
cuvinte. Lăsaţi lucrurile să fie, fără să recurgeţi la limbaj; lăsaţi
fiinţele să fie, situaţiile să fie, fără să recurgeţi la limbaj. Nu este
imposibil; este natural. Tocmai situaţia voastră prezentă este
artificială, dar sunteţi atât de obişnuiţi cu ea, procesul a devenit
atât de automat, încât nici măcar nu mai sunteţi conştient de
faptul că transpuneţi fără încetare trăirile voastre în cuvinte.
Priviţi un răsărit de soare. Voi nu sunteţi conştienţi de spaţiul care
separă percepţia voastră de punerea în cuvinte. Vedeţi soarele, îi
simţiţi razele calde, şi - imediat - transpuneţi această trăire în
cuvinte. Sunteţi inconştienţi de spaţiul care există între percepţie
şi punerea ei în cuvinte. Este vorba de faptul de a fi conştienţi că
răsăritul soarelui nu este un cuvânt, ci un fapt, o prezenţă.
Mentalul traduce automat orice experienţă în cuvinte, iar aceste
cuvinte se interpun între voi şi trăirile voastre.
A medita însemnă a trăi fără cuvinte, a trăi la un nivel
extralingvistic. Uneori acest lucru se întâmplă în mod spontan.
Când iubiţi o persoană, ceea ce simţiţi în primul rând este
prezenţa ei şi nu prezenţa cuvintelor. Când doi îndrăgostiţi sunt în
intimitate unul cu celălalt, rămân în tăcere. Şi nu pentru că nu au
nimic de exprimat. Dimpotrivă. Cuvintele însă lipsesc; e imposibil
să fie prezente. Ele nu apar decât odată cu dispariţia iubirii.
Când doi îndrăgostiţi nu tac niciodată, înseamnă că iubirea lor e
moartă. Ei umplu golul lăsat, prin cuvinte. Când iubirea este
prezentă atunci, ele, cuvintele, lipsesc. Insăşi existenţa iubirii este
atât de copleşitoare, atât de penetrantă, încât bariera limbajului şi
a cuvintelor cade. Şi, de obicei, ea nu cade decât în experienţa
iubirii.
Meditaţia este punctul culminant al iubirii, şi nu a iubirii pentru o
persoană determinată, ci pentru existenţă, în totalitatea ei. Pentru
mine, a medita însemnă a întreţine o relaţie vie cu întreaga
existenţă care ne înconjoară. Dacă ajungeţi să iubiţi orice situaţie
din viaţa voastră, sunteţi în stare meditativă.
Nu mă refer aici la o subtilitate mentală, nici o metodă de a linişti
mintea. Dimpotrivă; meditaţia necesită o profundă înţelegere a
mecanismelor mentale. Imediat ce înţelegeţi obiceiul automat de
a transpune trăirile în cuvinte, se crează un vid - în mod spontan.
Vidul urmează înţelegerea, la fel ca o umbră.
Adevărata problemă nu este faptul de a înţelege cum ajungem să
medităm, ci aceea de a înţelege de ce nu suntem în meditaţie,
însuşi procesul meditaţiei este de ordin negativ. Nu este vorba de
a adăuga ceva fiinţei voastre, ci de a nega un lucru care i-a fost
deja adăugat.
Societatea nu poate exista fără limbaj - acesta îi este
indispensabil. Existenţa, dimpotrivă, se poate lipsi de el. Prin
aceasta nu înţeleg faptul că trebuie să facem abstracţie în
întregime de limbaj: uneori este necesar să recurgem la el. Ceea
ce trebuie făcut este faptul de a putea pune în mişcare şi
întrerupe mecanismul transpunerii în cuvinte. In calitate de fiinţă
integrată social, mecanismul limbajului vă este indispensabil, însă
atunci când vă aflaţi în faţa existenţei el trebuie întrerupt. Dacă
nu puteţi să o faceţi, dacă el se produce fără încetare şi sunteţi
incapabili să îl opriţi, în acest caz sunteţi sclavii lui. Mentalul
trebuie să fie un instrument, nu stăpânul.
Când mentalul este stăpân, voi vă aflaţi într-o stare nemeditativă.
Când sunteţi stăpâni voi înşivă - când conştiinţa este stăpână -
sunteţi în stare meditativă. A medita însemnă deci a fi stăpânul
mecanismelor mentale.
Mentalul - şi funcţia sa lingvistică - nu este ultima posibilitate
aflată în interiorul vostru. Existenţa voastră se găseşte dincolo de
ea; existenţa trece dincolo. Conştiinţa transcende planul
limbajului, existenţa de asemenea. Când conştiinţa şi existenţa nu
mai formează decât o singură entitate, se produce o comuniune.
Această comuniune este meditaţia.
Trebuie renunţat la limbaj. Nu prin suprimare sau eliminare, ci
astfel încât el să nu mai fie un obicei care să ocupe întregul timp
al existenţei voastre. Când mergeţi, picioarele voastre trebuie să
se mişte. Dar dacă ele continuă să o facă si atunci cănd sunteţi
aşezat, însemnă că sunteţi anormal. Trebuie să ştiţi să le
imobilizaţi. Tot astfel, când nu vorbiţi nimănui, limbajul trebuie să
dispară. Dacă sunteţi în măsură să întrerupeţi procesul limbajului,
sunteţi pregătiţi pentru meditatie.
Meditaţia este un proces de creştere, nu o tehnică. Nici o tehnică
nu este vie, astfel încât să v-o puteţi însuşi. însă un proces,
dimpotrivă, este întotdeauna viu: el creşte, se măreşte. Limbajul
este indispensabil, dar nu trebuie să-i fim prizonieri, în anumite
momente este mai bine să existăm, fără cuvinte. Si aceasta nu
însemnă a vegeta: conştiinţa este prezentă. De fapt ea este mult
mai intensă, mult mai vie, cuvintele nemaifiind prezente pentru a
o sufoca. Limbajul este legat de repetare, de unde şi apariţia
plictiselii. Cu cât limbajul vi se va părea mai important, cu atât
mai mult veţi experimenta plictiseala. Existenţa nu este repetitivă.
Fiecare trandafir este un nou trandafir, un trandafir absolut nou.
El nu a mai fost niciodată şi nu va mai fi niciodată. Când
pronunţaţi cuvântul "trandafir", există o repetiţie: a fost
dintotdeauna şi va fi mereu. Astfel voi ucideţi noutatea, folosind
un cuvânt vechi.
Existenţa este întotdeauna tânără; limbajul este întotdeauna
bătrân. Prin intermediul limbajului fugiţi de existenţă, de viaţă,
deoarece limbajul este un lucru mort. Cu cât sunteţi mai mult
prinşi în ţesătura lui, cu atât mai mult vă ucide fiinţa. Un pandit
este complet lipsit de viaţă, în măsura în care el nu este decât
limbaj, decât cuvinte.
Sartre şi-a intitulat autobiografia "Cuvintele". Trăim prin cuvinte,
altfel spus: nu trăim deloc. în cele din urmă nu mai suntem decât
o îngrămădire de cuvinte, nimic mai mult. Cuvintele sunt
comparabile cu fotografiile. Aveţi în faţa ochilor un lucru viu pe
care îl fotografiaţi, transformându-1 astfel în ceva lipsit de viaţă.
Apoi îl puneţi într-un album care este - la rîndul lui - mort şi el. O
persoană care nu a trăit starea de meditaţie este ca un album
mort: o serie de imagini verbale. Ea nu a trăit nimic a transpus,
totul în cuvinte. A medita însemnă a trăi în totalitate, şi acest
lucru nu se poate face decât în tăcere. Tăcere nu însemnă
inconştienţă. Cele două pot coexista dar, în acest caz, tăcerea nu
este vie. Aţi trecut, astfel, pe lîngă ceea ce este esenţial.
» Vă puteţi auto-hipnotiza prin mantras. Repetând un cuvânt,
puteţi crea o asemenea stare de plictiseală în mintea voastră încât
să adormiţi. Vă cufundaţi în somn, în inconştienţă. Dacă repetaţi
fără încetare: Ram-Ram-Ram, mintea adoarme. Bariera limbajului
cade, dar sunteţi în stare de inconştientă.
> > Meditaţia implică absenţa barierii limbajului, dar prezenţa
conştiinţei. Fără de care nu poate exista o comunicare cu
existenţa, cu tot ceea ce este. Nici o mantra nu este de vreun
ajutor, nici celelalte psalmodieri. Auto-hipnoza nu este meditaţie;
ea este - dimpotrivă - o stare de regresie. Prin ea nu depăşim
planul limbajului, ci ne cufundăm într-un plan inferior limbajului.
Prin urmare, renunţaţi la mantras şi la astfel de tehnici. Trăiţi
clipele fără prezenţa cuvintelor, fapt care nu se poate realiza prin
mantras, deoarece procesul în sine se bazează pe cuvinte. Nu
puteţi elimina limbajul făcând apel la cuvinte. E imposibil!
Ce este de făcut? în realitate nu trebuie făcut nimic, trebuie doar
înţeles. Ceea ce sunteţi capabili să faceţi nu poate proveni decât
din ceea ce sunteţi. Iar voi sunteţi într-o stare de confuzie, şi nu
în meditaţie. Mintea voastră nu este tăcută, astfel că tot ceea ce
va proveni din propria voastră dorinţă nu va face decât să
agraveze confuzia. Deci singurul lucru care sunteţi în măsură să-1
faceţi este să deveniţi conştienţi de mecanismele gândirii. A fi
conştient este tot ceea ce se poate face. Conştienta nu are nimic
comun cu cuvintele. Este un act existenţial şi nu unul mental.
Primul lucru pe care trebuie deci să-1 faceţi este să fiţi conştienţi -
să fiţi conştienţi de procesele voastre mentale, de felul în care
funcţionează mentalul vostru. Imediat ce deveniţi conştienţi de
funcţionarea mentalului vostru, vă separaţi de el. Treceţi,
împreună cu conştiinţa, alături: sunteţi liberi, spectatori. Şi cu cât
conştiinţa voastră se lărgeşte mai mult, cu atât percepeţi mai
exact spaţiul care separă experienţa de cuvinte. El este
întotdeauna prezent, dar inconştienţa voastră vă împiedică să-1
remarcaţi. Intre două cuvinte există întotdeauna un spaţiu, oricât
de imperceptibil si de infirm ar fi acesta. Dacă nu, cele două
cuvinte vor forma un întreg. Intre două note muzicale există
întotdeauna un spaţiu, o tăcere. Fie că este vorba de cuvinte, fie
de note, ele nu pot fi separate fără un interval. Tăcerea este
prezentă întotdeauna, dar pentru a o percepe, trebuie să fiţi cu
adevărat conştienţi, cu adevărat atenţi. Cu cât conştiinţa voastră
este mai intensă, cu atât mai mult se atrofiază mentalul. Cele
două sunt inseparabile. Cu cât sunteţi mai puţin conştienţi, cu
atât mai mult se întăreşte mentalul. Când sunteţi suficient de
conştienţi de mintea voastră, aceasta îsi încetează acti-vităţile şi
spaţiile goale dintre gânduri se măresc. Ele devin perceptibile.
Este aproape ca un film. Când aparatul de proiecţie funcţionează
la o viteză mai mică, distingeţi spaţiile goale dintre imagini. Dacă
ridic mana trebuie sa descompun mult miscarea.
Fiecare descompunere va fi o imagine. Şi dacă aceste multiple
imagini trec prin faţa ochilor voştri atât de repede încât nu mai
distingeţi spaţiile goale, atunci gestul mâinii mele vă apare ca un
proces. Dar dacă aparatul merge mai încet, spaţiile devin vizibile.
Mentalul este asemănător unui film. Spaţiile goale sunt prezente.
Cu cât sunteţi mai atenţi la mentalul vostru, cu atât le distingeţi
mai clar.
Este ca o imagine gestaltiană care conţine două figuri diferite. O
vedem şi pe una şi pe cealaltă, dar nu şi ambele imagini simultan.
Acestea ar putea reprezenta chipul unei femei bătrâne şi, în
acelaşi timp, acela al unei fete tinere. Dacă priviţi una din ele, nu
o vedeţi pe cealaltă, şi viceversa. Chiar dacă ştiţi foarte bine că
sunt două imagini, nu le puteţi percepe simultan. La fel se
întâmplă şi cu mintea. Dacă sunteţi conştienţi de cuvinte, atunci
nu sunteţi conştienţi de spaţiile goale, şi viceversa. Orice cuvânt
este urmat de un spaţiu gol şi un spaţiu gol de un cuvânt. Dar nu
puteţi fi conştienţi de ambele simultan. Dacă vă concentraţi pe
spaţiile goale, cuvintele vă scapă şi intraţi în meditaţie.
O conştiinţă fixată numai asupra cuvintelor este nemeditativă, în
timp ce o conştiinţă fixată pe spaţiile goale este meditativă. De
fiecare dată când deveniţi conştienţi de spaţiile goale, cuvintele
scapă atenţiei voastre. Dacă observaţi cu atenţie lucrurile, în locul
cuvintelor găsiţi spaţiul gol.
Puteţi percepe o diferenţă între două cuvinte, dar nu şi între două
spaţii goale. Cuvintele sunt întotdeauna la plural, absenţa este
întotdeauna la singular: este absenţa. Spaţiile goale se unesc şi
se confundă. A medita înseamnă a te concentra asupra absenţei.
în acest caz, gestaltul se modifică în întregime. Mai trebuie înţeles
şi un alt lucru. Dacă priviţi imaginea gestaltiană şi vă concentraţi
asupra femeii bătrâne suficient de mult timp, dacă o faceţi cu
toată atenţia, apare un moment în care concentrarea se schimbă:
brusc, chipul femeii bătrâne dispare şi apare cel al tinerei femei.
De ce? Pentru că mintea este incapabilă de o foarte lungă
concentrare continuă. Ea are nevoie de schimbare, fără de care
adoarme. Sunt singurele alternative care îi sunt cunoascute. Fiind
un proces viu, ea nu poate rămâne într-un cadru fix. Dacă apare
plictiseala, adoarme, pentru a scăpa de stagnarea datorată
concentrării. Apoi va continua să trăiască, dar prin intermediul
visului.
* GESTALTISM (germ. Gestalt = "structură")
Concepţie în psihologia secolului 20 elaborată de M. Wertheimer,
W. Kohler, K. Koffka, K. Lewin, care accentuează principiul
integralităţii şi structuralităţii fenomenelor psihice, faptul că ele au
un caracter global, neputînd fi reduse la o simplă însumare a
elementelor componente. G. a apărut ca o reacţie faţă de
socianism şi, parţial, faţă de behaviorism. A exercitat o influenţă
şi asupra altor domenii ale ştiinţei (lingvistica structurală,
fiziologie, fizică, ş.a..) Sin. structuralism psihologic. (Vezi Mic
dicţionar enciclopedic, Ed. II revăzută şi adăugită, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978
Este meditaţia practicată după metoda lui Mahesh Yogi. Ea vă
readuce calmul, vă revigorează; ea contribuie la sănătatea
voastră psihică şi la echilibrul vostru mental, dar aceasta nu este
meditaţie. Puteţi atinge acelaşi scop prin auto-hipnoză. Cuvântul
sanscrit mantra înseamnă sugestie - nimic mai mult. Şi a lua
acest lucru drept meditaţie reprezintă o eroare gravă. Ea nu este
meditaţie. A crede că este vă împiedică să cunoaşteţi meditaţia
autentică. Aceasta este adevărata greşeală datorată unor practici
de acest fel şi celor ce le propagă. Ele nu sunt decât un fel de
drog psihologic.
Vă sfătuiesc deci să nu recurgeţi la mantras. Dacă vreţi să
alungaţi cuvintele din conştiinţa voastră, deveniţi conştienţi, şi
mintea se va concentra imediat asupra spaţiilor goale.
Dacă vă concentraţi asupra cuvintelor, veţi trece de la un cuvânt
la altul şi nu veţi observa spaţiile goale. Orice cuvânt este o nouă
formă pentru concentrare. Mintea continuă să se schimbe,
concentrarea de asemenea. Dar dacă nu vă identificaţi cu
cuvintele, dacă nu sunteţi decât un spectator: liber, mulţumindu-
vă să observaţi cuvintele ce trec unul după altul, atunci
concentrarea voastră se va modifica şi veţi percepe spaţiile goale.
Ca şi cum aţi fi pe stradă, observând trecătorii: cineva tocmai v-a
depăşit şi apoi nu se mai vede nici o persoană. Este o absenţă:
strada e goală. Dacă sunteţi atenţi, absenţa poate fi percepută.
Şi imediat ce deveniţi conştienţi de absenţă, sunteţi prinşi
înăuntru: aţi făcut saltul în gol. Este un abis: foarte calm, creator
de conştiinţă. A medita înseamnă a fi suspendat în gol; este o
transformare. în acest caz, limbajul îşi pierde utilitatea: îl
abandonaţi - în mod conştient. Sunteţi conştienţi de tăcere, de
tăcerea infinită. Faceţi parte din ea, sunteţi unit cu ea. Nu deveniţi
conştienţi de acest abis ca de un ceva exterior; ci îl percepeţi ca
pe propria voastră fiinţă. Ştiţi, şi voi sunteţi cei care ştiţi.
Observaţi, dar observatorul este - de asemenea - şi lucrul
observat. în prezenţa cuvintelor şi a gândurilor sunteţi spectator -
un spectator separat; cuvintele sunt de cealaltă parte. în absenţa
cuvintelor, dimpotrivă, voi sunteţi acest spaţiu şi, în acelaşi timp,
rămâneţi conştienţi de existenţă. între voi şi spaţiul gol, absenţa,
între conştiinţă şi existentă nu mai există bariere. Vă aflaţi într-o
situaţie existenţială. Iată ce înseamnă meditaţia: înseamnă a fi
unit cu existenta, a fi în întregime cu ea, rămânând totuşi
conştienţi. Iată unde este paradoxul, contradicţia. Experimentaţi o
situaţie în care sunteţi conştienţi şi în care rămâneţi - în acelaşi
timp - uniţi cu ea.

Osho-Revolutia interioara
 Cum pot iubi mai mult? – OSHO

Iubirea îşi este sufiecientă sieşi. Nu are nevoie de îmbunătăţiri. Este perfectă aşa cum
este; nu este menită în nici într-un fel să fie mai perfectă decât este.Chiar şi această
dorinţă arata o neînţelegere a iubirii şi a naturii sale. Puteţi avea un cerc perfect? Toate
cercurile sunt perfecte; dacă nu sunt perfecte, nu sunt cercuri.
Perfecţiunea este intrinsecă pentru un cerc şi aceasi lege se aplică şi iubirii. Nu puteţi
iubi mai puţin, nu puteţi iubi mai mult-pentru că nu este o cantitate. Este o calitate, care
este nemăsurabila.
Chiar întrebarea demonstrează că nu ai experimentat niciodată iubirea şi încerci
să-ţi ascunzi lipsa de iubire în dorinţa de a şti ''cum pot iubi mai bine''. Nimeni care
cunoaşte iubirea nu poate pune o astfel de întrebare. Iubirea trebuie să fie înţeleasă, nu
ca o infatuare biologica-acest lucru este lascivitate.Acest lucru există în toate animalele;
nu este nimic special în legătură cu asta; există chiar şi în copaci. Este felul naturii de a
se reproduce. Nu este nimic spiritual în lascivitate şi nimic special uman. Deci primul
lucru este să faceţi o distincţie clară între lascivitate şi iubire. Lascivitatea este o pasiune
oarbă; iubirea este parfumul unei inimi tăcute, în pace, meditative.
Iubirea nu are nimic de-a face cu biologia sau chimia sau hormonii.
Iubirea este zborul conştiinţei voastre către tărâmuri înalte, dincolo de materie şi corp.
În momentul în care înţelegeţi iubirea că pe ceva transcedental, atunci iubirea nu mai
este o întrebare fundamentală. Întrebarea fundamentală este cum să transcenzi corpul,
cum să cunoşti ceva din interiorul tău care este dincolo-dincolo de ceea ce este
măsurabil.
Acesta este sensul cuvântului materie. Vine dintr-o rădăcină sanscrită, matra, care
înseamnă măsurare; înseamnă că este ceva ce poate fi măsurat. Cuvântul materie vine
din aceasi rădăcină. Întrebarea fundamentală este cum să mergi dincolo de ceea ce este
măsurabil şi să intri în nemăsurabil. Cu alte cuvinte, cum să treci de materie şi să-ţi
deschizi ochii către o conştiinţă mai expandata. Şi nu există nici o limită pentru
constiinta-cu cât devii mai conştient, cu atât mai mult realizezi cât de multe sunt
posibile în viitor. Cum ajungi la un vârf, un alt vârf se arătă în faţa voastră.
Este un pelerinaj etern.
Iubirea este un produs al înălţării conştiinţei.
Este exact ca şi parfumul unei flori.
Nu-l căutaţi la rădăcini;nu se afla acolo. Biologia voastră sunt rădăcinile voastre;
conştiinţa voastră sunt florile voastre.
Cum deveniţi din ce în ce mai deschişi ca un lotus al conştiinţei, veţi fi surprinsi-vă
reantoarceti-de o experienţă uimitoare, care nu poate fi numită decât iubire. Sunteţi atât
de plini de fericire, atât de plini de binecuvântare şi fiecare fibră a fiinţei voastre
dansează în extaz! Sunteţi exact ca un nor de ploaie care vrea să plouă.În momentul în
care debordaţi de binecuvântare, un dor uimitor creşte în voi pentru a-l împărtăşi.
Iubirea nu este ceva pe care să o poţi lua de la cineva care nu şi-a atins binecuvantarea-
şi aceste este misterul întregii lumi.
Toată lumea doreşte să fie iubit şi pretinde că iubeşte.
Nu puteţi iubi pentru că nu ştiţi ce este conştiinţa.
Voi nu ştiţi satyam, shivam, sundram; voi nu ştiţi adevărul, experienta divinului şi
parfumul frumuseţii. Sunteţi atât de goi... Nimic nu creşte în fiinţă voastră, nimic nu
este verde. Nu există flori în interiorul vostru; primăvara voastră încă nu a apărut.
Iubirea este un produs. Când apare primăvara şi începeţi dintr-o dată să înfloriţi şi
realizaţi potenţialul parfum, împărtăşiţi acel parfum, acea graţie, împărtăşind acea
frumuseţe înseamnă iubire. Eu nu vreau să vă rănesc dar nu am altă soluţie, trebuie să vă
spun adevărul: nu ştiţi ce este iubirea.
Nu puteţi şti pentru că nu aţi pătruns profund în conştiinţă voastră. Nu v-aţi
experimentat pe voi înşivă, nu ştiţi nimic despre cine sunteţi. În această orbire, în
această ignorantă, în această inconştientă, iubirea nu creşte. Acest lucru este un deşert în
care voi trăiţi. În acest întuneric, în acest deşert, nu există nici o posibilitate ca iubirea să
înflorească. În primul rând trebuie să fiţi plini de lumină şi plini de bucurie-atat de plini
încât să vă copleşească. Acea energie copleşitoare este iubirea. Atunci iubirea este
cunoscută ca cea mai măreaţă perfecţiune din lume. Nu este niciodată prea puţină şi
niciodată prea multă.
Chiar propria educaţie este atât de nevrotică, atât de bolnavă psihologic încât distruge
toate posibilităţile creşterii interioare. Sunteţi învăţaţi încă de la început să fiţi
perfecţionişti şi apoi voi în mod natural vă aplicaţi ideile perfecţioniste în toate lucrurile,
chiar şi în iubire. Zilele trecute am descoperit o declaraţie: un perfecţionist este o
persoană care îndura multe dureri şi oferă şi mai multe dureri celor din jur. Şi rezultatul
este o lume mizerabilă. Toţi oamenii încearcă să fie perfecţi. Şi în momentul în care
cineva începe să încerce să fie perfect, el începe să se aştepte ca altcineva să fie perfect.
El începe să condamne lumea, să umilească oamenii. Asta au făcut aşa zişii sfinţi de-a
lungul vremurilor. Asta v-au făcut religiile voastre-v-au otrăvit fiinţă cu ideea
perfecţiunii. Pentru că nu puteţi fi perfecţi, începeţi să vă simţiţi vinovaţi, vă pierdeţi
respectul faţă de voi înşivă. Şi omul care şi-a pierdut respectul faţă de el însuşi, şi-a
pierdut demnitatea de a fi uman.
Mândria voastră a fost distrusă, umanitatea voastră a fost distrusă de un cuvânt frumos:
perfecţiunea. Omul nu poate fi perfect. Da, există ceva ce omul poate experimenta, dar
este dincolo de concepţia obişnuită a omului. Dacă omul experimentează deasemenea
divinul, el nu poate cunoaşte perfecţiunea. Perfecţiunea nu este ca o disciplină; nu este
ceva ce puteţi practica.Nu este ceva ce trebuie repetat.Dar acest lucru este predat
fiecăruia şi rezultatul este o lume de ipocriţi care ştiu foarte bine că sunt goi în interior
dar ei continuă să pretindă tot felul de calităţi care nu sunt decât cuvinte goale.
Când spuneţi cuiva ''te iubesc'', v-aţi gândit vreodată ce înseamnă? Este doar o infatuare
biologică între două sexe?
Atunci odată ce v-aţi satisfăcut apetitul animalic, toată aşa-zisa iubire va dispărea. Nu
era decât o foame şi v-aţi împlinit foamea şi aţi terminat.Aceasi femeie care era cea mai
frumoasă din lume, acelaşi bărbat care arata că Alexandru cel mare-incepeti să vă
gândiţi cum să scăpaţi de el. Va fi foarte înălţător să înţelegeţi această scrisoare scrisă de
Paddy către preaiubita să Maureen: ''Draga mea Maureen, de dragul tău aş urca cel mai
înalt munte şi aş înota în cea mai adâncă mare. Aş îndura orice dificultate pentru a
petrece un moment langa tine. Iubitul tău, Paddy.
Post scriptum: Voi veni să te văd vineri seara dacă nu plouă.''
În momentul în care spui cuiva ''te iubesc'', voi nu ştiţi ce spuneţi. Nu ştiţi că nu este
decât lascivitate, ascunsă după un cuvânt frumos, iubirea. Va dispărea. Este foarte
momentan. Iubirea este ceva etern. Este experimentarea lui Buddha, nu a oamenilor
inconştienţi de care lumea este plină.
Doar câţiva oameni au cunoscut ce este iubirea şi aceşti aceiaşi oameni sunt cei mai
treziţi, cei mai iluminaţi, cele mai înalte vârfuri ale conştiinţei umane.Dacă vreţi să
cunoaşteţi cu adevărat iubirea, uitaţi iubirea şi amintiţi-vă de meditaţie. Dacă doriţi să
aduceţi trandafiri în grădina voastră, uitaţi de trandafiri şi aveţi grijă de tufişuri. Îngrijiţi-
i, stropiţi-i cu apă, aveţi grijă să aibă cantitatea potrivită de soare, apă. Dacă totul este
îngrijit cum trebuie, în tonul potrivit, trandafirii sunt destinaţi să apară. Nu îi puteţi
aduce mai devreme, nu îi puteţi forţa să se deschidă mai devreme. Şi nu-i puteţi cere
unui trandafir să fie mai perfect. Aţi văzut vreodată un trandafir care să nu fie perfect?
Ce vreţi mai mult decât atât? Fiecare trandafir în unicitatea sa este perfect. Dansând în
vânt, în ploaie, în soare...nu puteţi vedea frumuseţea imensă, fericirea absolută: un
trandafir obişnuit radiază splendoarea ascunsă a existenţei. Iubirea este trandafirul din
fiinţa voastră. Dar pregătiţi-vă fiinta, concediati-vă întunericul şi inconştienţa. Deveniţi
din ce în ce mai alerţi şi conştienţi şi iubirea va veni în acordul propriu, în timpul
propriu. Nu trebuie să vă îngrijoraţi pentru acest lucru. Şi oricând vine este întotdeauna
perfect. Iubirea este o experienţă spirituală care nu are nici o legătură cu sexele şi nici cu
corpurile, ci are legătură cu fiinţa interioară.
Dar voi nici măcar nu aţi intrat în propriul templu. Voi nu ştiţi deloc cine sunteţi şi
încercaţi să aflaţi cum să iubiţi mai bine. În primul rând fiţi voi înşivă; în primul rând
cunoaşteţi-vă pe voi şi iubirea va veni ca o recompensă. Este o recompensă de dincolo.
Va adumbreşte că soarele pe flori... va umple fiinţa. Şi continuă să vă adumbrească şi
aduce un dor enorm de a împărtăşi. În limbajul uman acea împărtăşire poate fi descrisă
doar prin cuvântul iubire. Nu spune prea mult, dar indica direcţia corectă. Iubirea este
umbră conştiinţei. Fiţi mai conştienţi şi iubirea va veni la voi. Este un oaspete care vine,
care vine inevitabil la cei care sunt pregătiţi pentru a o primi. Dar voi nu sunteţi măcar
pregătiţi să o recunoaşteţi. Dacă iubirea apare la usa voastră, nu o veţi recunoaşte. Dacă
iubirea va bate la uşă, s-ar putea să găsiţi o mie şi una de scuze; poate gândiţi că este un
vant puternic, sau o altă scuză; nu aţi deschide uşa. Şi chiar dacă aţi deschide uşa, nu aţi
recunoaşte iubirea pentru că nu aţi mai văzut niciodată iubire; cum aţi putea-o
recunoaşte? Nu puteţi recunoaşte decât ceea ce cunoaşteţi.Când iubirea vine pentru
prima data şi va umple fiinţa, sunteţi pur şi simplu copleşiţi şi intrigaţi. Nu ştiţi ce se
întâmplă. Ştiţi că inima vă dansează, ştiţi că sunteţi înconjuraţi de muzică celestă,
cunoaşteţi parfumuri pe care nu le-aţi mai cunoscut până acum. Dar durează ceva timp
pentru a pune cap la cap aceste experienţe şi pentru a vă aminti că poate aşa se simte
iubirea. Încet încet, se înfiripă în fiinţă.Doar misticii cunosc iubirea. În afară misticilor,
nu există nici o altă categorie de fiinţe umane care să fi experimentat vreodată iubirea.
Misticii au monopolul asupra iubirii. Dacă doriţi să cunoaşteţi iubirea, va trebui să
intraţi în lumea misticilor. Iisus a spus ''Dumnezeu este iubire''. El a făcut parte dintr-o
şcoală a misterelor, eseniana, o şcoală antică a misterelor. Dar probabil că nu a absolvit
şcoala misterelor, pentru că ceea ce spune el nu este corect. Dumnezeu nu este iubire,
iubirea este Dumnezeu - şi diferenţa este enormă; nu este doar o schimbare de cuvinte.
În momentul în care spui Dumnezeu este iubire, spui pur şi simplu că iubirea nu este
decât un atribut al lui Dumnezeu. El este deasemenea şi înţelepciune, compasiune,
iertare, poate fi un milion de lucruri în afară de iubire; iubirea nu este decât unul dintre
toate atributele lui Dumnezeu. Şi de fapt, chiar să o faci un mic atribut al lui Dumnezeu
este foarte iraţional şi ilogic, pentru că dacă Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi
''doar''.
Dacă Dumnezeu este iubire atunci el nu poate fi destul de crud pentru a-i trimite pe
păcătoşi în iad. Dacă Dumnezeu este iubire atunci Dumnezeu nu poate fi legea. Un
mare mistic, Sufi, a arătat o mai mare înţelegere decât Iisus când a spus ''voi merge
înainte fiind eu însumi. Nu voi fi atent la nici un preot sau învăţător, pentru că am
încredere că iubirea lui Dumnezeu îmi este deajuns; nu pot comite un păcat care să
poată fi mai mare decât iubirea sa. Deci de ce să-mi fac griji? Mâinile noastre sunt mici
şi păcatele noastre sunt mici. Raza noastră de acţiune este mică; cum să comitem păcate
pe care iubirea lui Dumnezeu să nu le poată ierta? Dacă Dumnezeu este iubire, atunci el
nu poate fi prezent în ziua judecăţii pentru a alege sfinţii şi a arunca milioanele şi
milioanele de oameni rămaşi într-un iad pentru eternitate". Învăţăturile esenienilor erau
exact opusul; Iisus le citează greşit. Poate nu era destul de împământat în învăţăturile
lor. Învăţăturile lor erau ''Iubirea este Dumnezeu''. Este o diferenţă imensă. Acum
Dumnezeu devine doar un atribut al lui Dumnezeu; acum Dumnezeu devine doar o
calitate a imensei experienţe a iubirii. Acum Dumnezeu nu mai este o persoană ci doar
o experienţă a celor care au cunoscut iubirea. Acum Dumnezeu devine secundar iubirii.
Şi eu vă spun că eseienii aveau dreptate.
Iubirea este valoarea ultimă, înflorirea finală.
Nu există nimic dincolo de ea; de aceea nu o puteţi perfecţiona. De fapt, înainte de a o
obţine, va trebui să dispăreţi. Când iubirea va fi acolo, voi nu veţi mai fi acolo.
Un mare mistic din est, Kabir, are o declaraţie foarte semnificanta - o declaraţie care
poate fi făcută doar de cineva care a experimentat, care a realizat, care a intrat în
sanctuarul interior al realităţii ultime. Declaraţia este ''am căutat adevărul, dar este
ciudat să spun că, atât timp cât căutarea era acolo, adevărul nu a fost găsit. Şi când
adevărul a fost găsit, am privit în jur...eu eram absent. Când adevărul a fost găsit,
căutătorul nu mai era; şi când căutătorul era, adevărul nu era nicăieri''.
Adevărul şi căutătorul nu pot exista împreună. Voi şi iubirea nu puteţi exista împreună.
Nu este posibilă o coexistentă. Ori voi, ori iubirea, puteţi alege. Dacă sunteţi pregătiţi să
dispăreţi, să vă topiţi şi să fuzionaţi, lăsând în urma doar o conştiinţă pură, iubirea va
înflori. Nu o puteţi perfecţiona pentru că nu veţi fi prezenţi. Şi nici nu are nevoie de
perfecţionare; întotdeauna vine perfectă. Dar iubirea este unul dintre acele cuvinte pe
care toată lumea îl foloseşte şi nimeni nu îl înţelege. Părinţii îşi spun copiilor ''noi va
iubim'' şi ei sunt oamenii care îşi distrug copiii. Ei sunt oamenii care dau copiilor lor tot
felul de prejudecăţi, tot felul de superstiţii moarte. Ei sunt oamenii careîşi împovărează
copiii cu o mulţime de prostii pe care multe generaţii le-au cărat şi care sunt transmise
din tata în fiu. Nebunia continuă... devenind monstruasa. Totuşi, toţi părinţii cred că îşi
iubesc copiii. Dacă într-adevăr şi-ar iubi copiii, nu şi-ar dori ca aceştia să fie imaginea
lor, pentru că ei sunt nefericiţi şi nimic altceva.
Care este experienţa lor de viaţă? Mizerie pură, suferinţă... viaţa nu a fost o
binecuvântare pentru ei, ci un blestem. Şi totuşi în continuare ei doresc ca şi copiii lor să
fie exact la fel ca şi ei. Am fost un oaspete într-o familie. Stăteam seara în grădina lor.
Soarele apunea şi era o seară frumoasă, liniştită. Păsările se întorceau în copaci, şi
copilul mic al familiei stătea lângă mine. L-am întrebat ''stii cine eşti?" Şi copiii sunt
mult mai clari, percep mai bine decât adulţii, pentru că adulţii sunt stricaţi, corupţi,
poluaţi cu tot felul de ideologii, religii. Acel copil mic m-a privit şi a spus ''imi pui o
întrebare foarte dificila''. Am spus ''ce este atât de dificil la aceasta întrebare?" El a spus
''dificultatea constă în faptul că sunt singurul copil al părinţilor mei, şi de când îmi pot
aminti, oricând venea câte un oaspete, cineva îmi spunea că ochii mei arată că ai tatălui
meu, altcineva îmi spunea că naşul meu arată cu cel al mamei mele, că faţa mea arată cu
cea a unchiului. Deci nu ştiu cine sunt pentru că nimeni nu îmi spune că ceva ar semăna
cu mine''. Dar asta s-a întâmplat cu fiecare copil. Voi nu lăsaţi copilul să se
experimenteze singur, şi nu lăsaţi copilul să devină el însuşi. Voi încărcaţi copilul cu
propriile ambiţii neamplinite. Fiecare părinte doreşte ca şi copilul său să fie imaginea sa.
Dar un copil are un destin al său; dacă el devine imaginea ta, el nu va deveni niciodată
el însuşi.
Sursa: http://caleaiubirii.blogspot.com/2011/06/cum-pot-iubi-mai-mult-osho.html
Osho, ce este existenta? E ceea ce oamenilor le place sa o numeasca
Dumnezeu?

"Existenta e o realitate. Dumnezeu e o fictiune. Existenta se reveleaza numai

oamenilor care mediteaza, oamenilor tacerii;Dumnezeu e o consolare pentru mintile
care sufera, pentru psihologiile bolnave.
Existenta nu e produsa de tine - Dumnezeu da. De-asta exista o singura existenta,
dar mai multi Dumnezei. Fiecare dupa nevoile lui, dupa suferintele lui, dupa
asteptarile lui, creeaza un Dumnezeu sau accepta o credinta deja existenta despre
Dumnezeu.
Dumnezeu este o mare consolare, dar nu este un panaceu, o vindecare. Existenta
nu este o consolare. Sa fii acordat la existenta inseamna sa fii sanatos si intreg.
Toate religiile lumii te invata despre Dumnezeu; eu te invat despre existenta. Eu te
invat sa fii acordat la ceea ce este in jurul tau, la ceea ce este in tine si in afara ta. O
data ce esti acordat la asta, pentru tine nu mai exista moarte, suferinta, tensiune sau
grija, ci o pace incomensurabila care te inconjoara, o bucurie la care nu ai visat
niciodata.
Dumnezeu este pentru cei care nu pot deveni constienti, care sunt inapoiati din
perspectiva constiintei. E un fel de jucarie; oamenii inapoiati au nevoie de ea. Si in
momentul in care spun ca este o jucarie, spun de fapt ca depinde de tine ce il faci sa
fie - sa arate ca o maimuta sau ca un elefant sau ca 100 de maini. Este creatia ta.
Surprinzator, omul crede ca Dumnezeu a creat totul. Adevarul este ca Dumnezeu
insusi este creatia imaginatiei omului.
Dumnezeu este cea mai mare minciuna pe care ai putea s-o gasesti vreodata, pentru
ca de minciuna asta depind mii de alte minciuni. Bisericile, organizatiile religioase
multiplica la infinit minciunile, numai pentru a proteja o singura minciuna. Trebuie sa
intelegi psihologia minciunii. Primul lucru pe care trebuie sa-l stii despre minciuna
este ca ai nevoie de o memorie buna pentru ca trebuie sa iti amintesti. Minti pe
cineva despre ceva, pe altcineva despre altceva;trebuie sa-ti amintesti ce i-ai spus
fiecaruia dintre ei. Adevarul nu are nevoie de reamintire. Adevarul este intotdeauna
acolo, mereu la fel. Nu trebuie sa ti-l inghesui in memorie. Memoria te leaga, te
inchide, e ca o inchisoare; se agata de tine, te acopera atat de mult, incet, incet, incat
pana la urma dispari cu desavarsire. Adevarul te elibereaza de toate minciunile.
Si dintr-o data ai revelatia ca faci parte din imensul adevar pe care eu il numesc
existenta.
Nu ai nevoie de nici o biserica, de nici un templu, de nici o moschee; nu ai nevoie
decat de o inima in stare sa se roage, o inima care e in stare sa iubeasca, o inima
care e in stare sa fie recunoscatoare. Asta e templu tau adevarat. Si asta iti va
transforma intreaga viata. Asta te va ajuta nu numai sa te descoperi pe tine, dar sa
descoperi adancimile cele mai profunde ale imensitatii existentei.
Noi suntem aproape ca valurile unui ocean - numai la suprafata, cand oceanul poate
sa aiba mii de kilometri adancime. Oceanul Pacific are 5000 de mile adancime. dar
un val mic la suprafata nu-i va cunoaste niciodata adancimile - propria adancime a
valului, pentru ca el nu e separat de ocean. Ea se va agata de mica ei fiinta, se va
teme de moarte, se va teme sa nu se piarda in imensitatea oceanului. Dar adevarul
este ca moartea valului nu este o moarte, ci inceputul vietii vesnice.
Dumnezeu a fost inventat.Oamenii aveau nevoie de el; oamenii aveau nevoie de un
protector. In imensitatea universului, un om se simte atat de singur, atat de mic.
Vastitatea il cutremura. Ce este existenta ta?
Mi-am amintit de o povestire de Bertrand Russell. Arhiepiscopul Angliei viseaza ca a
ajuns la portile de perla ale paradisului; pe de o parte, este extrem de multumit, si pe
de alta parte este foarte tulburat, pentru ca portile sunt asa de mari, in ambele
directii, incat nu reuseste sa vada poarta in intregime. Este atat de mare incat este
dincolo de capacitatea privirii lui. Si el insusi pare o furnica in comparatie cu poarta
aceea imensa. Se teme. Nu este un om obisnuit, este arhiepiscopul Angliei. Se simte
umilit de poarta, si apoi rasare teama:

"Daca asta simt in fata portii, atunci ce am sa

simt inauntru?" Cu maini tematoare, ciocane la poarta, dar in imensitatea acelui
spatiu numai el poate auzi ciocanitul. Zile in sir, bate si bate la poarta. Intr-un tarziu,
se deschide o mica fereastra si Sfantul Petru il priveste cu 1000 de ochi, incercand
sa-si dea seama cine a facut acel zgomot. Acei 1000 de ochi sunt atat de stralucitori,
precum stelele, ca arhiepiscopul se simte si mai mic -aproape o non-entitate. Si
Sfantul Petru spune:

-Te rog, oricine ai fi, oriunde ai fi, arata-te.

- Poate ca nu ma cunosti, Poti sa-l intrebi pe Iisus, eu sunt arhiepiscopul Angliei.

- Nu am auzit de Anglia niciodata

- Poate ca nu ai auzit de Anglia, insa cu siguranta ai auzit de minunata noastra

planeta Pamant

- Nu vreau sa te ranesc, insa daca nu imi dai numarul de ordine al Pamantului, nu

pot sa-mi dau seama despre ce vorbesti. Trebuie sa ma duc in biblioteca si sa caut -
daca imi dai numarul de ordine - sistemul solar caruia ii
apartii, pentru ca sunt milioane de sisteme solare si fiecare sistem solar are multe
planete. Dar arhiepiscopul nu s-a gandit niciodata ca Pamantul ar avea un numar de
ordine.

- Nu stiu nici un numar de ordine, dar eu sunt arhiepiscop. Du-te si spune-i lui Iisus."
- Sunt din ce in ce mai confuz. Cine este tipul asta, Iisus?"

Arhiepiscopul este foarte socat.

- Nu ai auzit de Iisus, singurul fiu al lui Dumnezeu?

- In ce ma priveste, nu l-am vazut niciodata pe Dumnezeu; nu stiu daca exista sau

nu. Eu sunt doar un portar. Poate undeva, prin paradis exista cineva care se crede
Dumnezeu, insa eu nu l-am intalnit niciodata ..."

A fost un soc atat de mare, incat arhiepiscopul s-a trezit transpirat.

Povestirea este semnificativa deoarece arata cat de mici suntem noi comparativ cu
universul. Evident ca omul primitiv nu a reusit sa inteleaga ideea vastitatii universului
fara sa ii atribuie o personalitate si fara sa se relationeze intr-un fel sau altul cu
aceasta. Dumnezeu a fost efortul omului primitiv de a conferi existentei o
personalitate. Apoi a devenit Dumnezeu tatal. Abia atunci poti sa ai o relatie cu el.
Poti chiar sa fii impotriva lui, dar cel putin e cineva fata de care poti sa fii pro sau
contra; este cineva care poate fi mai mare ca tine, care te poate proteja, care iti
garanteaza ceva. Dumnezeu de fapt inseamna saracia constiintei umane.
Oamenii care si-au atins constiinta profunda si pragul ei cel mai inalt, ca Gautama
Buddha, au negat existenta lui Dumnezeu.
Oricine care s-a imbogatit interior a trecut de mintea care, de fapt, e bolnava si l-a
negat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu ca o fictiune pentru copiii de gradinita. Ei au
nevoie de el – parabole, fabule, povesti. Foarte putini oameni au trecut de gradinita,
de fapt.
Dumnezeu exista pentru ca tu nu esti constient de tine insuti.
Dumnezeu exista pentru ca nu ai atins centrul fiintei tale. In
momentul in care te cunosti cu adevarat, nu mai exista nici
Dumnezeu, nici nevoia de el. Eu sustin complet ce spunea Friedrich Nietzsche:
"Dumnezeu a murit."Cea de-a doua parte a frazei spuse de Nietzsche este chiar mai
semnificativa:
"Dumnezeu a murit si omul este acum liber." Aceasta parte nu s-a bucurat de prea
multa atentie din partea filozofilor, a misticilor, a psihologilor, insa aceasta parte este
cea mai importanta; prima parte nu inseamna prea mult. De fapt, prima parte este
gresita.
Dumnezeu nu poate muri – fictiunile nu mor. In momentul in care stii ca sunt fictiuni,
nu se pune problema ca ele sa moara. Asa cum nu s-au nascut, nu vor muri.
Dumnezeu nu s-a nascut niciodata -si atunci cum sa moara? Moartea este cealalta
extrema a nasterii.
Asadar, prima parte nu e importanta, dar i-a fost acordata multa importanta de catre
teologi, deoarece s-au temut: "Asta e un sacrilegiu, sa spui oamenilor ca Dumnezeu
a murit. Asta inseamna ca acum nu mai e nevoie de nici o religie." S-au temut
pentru propria lor afacere. Dar au uitat cea de-a doua parte, care este mult mai
importanta si are semnificatii cu mult mai semnificative. Inseamna ca Dumnezeu era
ceva ce lega, ce te dadea inapoi, ceva de care te temeai. Dumnezeu nu a fost o
comoara, ci o greutate infinita, imensa, asupra inimii si cresterii tale. O data ce
Dumnezeu este indepartat, posibilitatea omului de a creste si a se dezvolta devine
absolut libera.
Un zeu este un despot, un fascist. Fara Dumnezeu, lumea devine libera. Existenta
da fiecarui individ o demnitate uriasa. De la cel mai mic fir de iarba pana la cea mai
grozava stea din Univers, ea da iubire si semnificatie enorma, si nu face nici o
diferenta. Existenta acorda egalitati si oporunitati egale. Nu e nevoie sa pierzi timp in
rugaciune, sa citesti scripturile, care sunt cele mai putin sfinte carti din lume.

NU e nevoie sa fii exploatat de preoti.

Esti dintr-odata eliberat de toate lanturile astea. Acum poti sa fii tu insuti. Atata timp
cat exista Dumnezeu nu vei putea fi niciodata tu insuti.
Esti doar o marioneta, sforile tale sunt in mainile lui Dumnezeu. O zicala veche in
India spune ca nici cea mai mica frunza din copaci nu se misca decat daca primeste
de la Dumnezeu ordin sa se miste. Orice ai fi, religiile iti spun ca esti tarana.
Cuvantul "om" vine din "humus", care inseamna noroi, tarana. Si cuvantul in ivrit,
araba, urdu, hindi este "admi" – este folosit ca numele primului om, Adam. "Admi"
inseamna pamant. Dumnezeu l-a facut pe om dinpamant si apoi a suflat viata asupra
papusii.
Acum, tu ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viata asupra ta si este tot in mainile lui
sa se opreasca sa mai sufle viata asupra ta in orice clipa. Orice ai face, religiile cred
ca este soarta ta, care ti-e scrisa in frunte. Si au fost oameni prosti care chiar au
incercat sa citeasca ce ti-e scris in frunte. Astrologi, chiromanti, tot felul de oameni
care au exploatat simplitatea si inocenta Sunt oameni care iti citesc in palma, se uita
la linii si iti spun ce inseamna ele. Ideea de baza aici e ca tu nu-ti traiesti viata, faci
doar parte dintr-un spectacol, si rolul pe care il joci a fost decis cu mult inainte.
Krishna – in marele razboi indian, Mahabharata – i-a dat discipolului sau, Arjuna, o
replica. Vazand imensul masacru care urma sa aiba loc, Arjuna pur si simplu si-a
pierdut cumpatul, desi era un om de mare curaj si cu o inteligenta deosebita. El a
spus:
"Nu vad rostul acestui razboi. Chiar daca o sa castig ... si cu siguranta voi castiga" –
pentru ca nu mai era un alt luptator ca el

"Dar sa stau pe tronul victoriei inconjurat de cadavrele tuturor prietenilor si

dusmanilor mei, toti oamenii aceia frumosi, nu ma incanta deloc. Numai cand imi
imaginez scena asta si innebunesc.
Decat sa lupt, mai bine cedez tronul – unui alt var-frate. Il las pe el sa guverneze tara
si eu plec in Himalaya sa meditez, sa devin sannyasin. Mi-am pierdut orice interes in
lupta."Krishna incearca in toate felurile sa il convinga, insa Arjuna stapaneste nu
numai lupta, ci si argumentele intelectuale si riposteaza. Pana la urma, nemaiavand
argumente, Krishna spune, "E scris in destinul tau.
Daca pleci, pleci de langa Dumnezeu. Razboiul este predestinat de Dumnezeu sa-i
distruga pe toti cei care nu sunt virtuosi si sa-i lase numai pe virtuosi sa
supravietuiasca." La aceasta nu mai exista contraargument, pentru ca Arjuna crede
in Dumnezeu si in destin. Arjuna a mers la razboi. Krishna a fost raspunzator, acum
5000 de ani, pentru distrugerea acestei tari, prin argumentul fals pe care l-a adus. In
razboi nu numai ca au murit foarte multi oameni, insa razboiul a distrus curajul
acestei tari, care a inceput sa se sperie de orice calamitate, oricat de mica.
2000 de ani de sclavie....Vreau sa fie clar pentru toata lumea ca cei care sunt
responsabili pentru acesti 2000 de ani de sclavie sunt cei mai mari oameni din India.
In capul listei sta Krishna; Arjuna este doar umbra lui. Apoi vine Mahavira, care i-a
invatat pe oameni sa fie nonviolenti in asa masura incat urmasii lui nu erau nici
macar in stare sa cultive plante, spunand ca ele au viata; daca cultivi, inseamna ca
trebuie sa omori plantele atunci cand strangi recolta. Gautam Buddha este pe locul al
treilea; el a invatat oamenii sa accepte, sa fie multumiti cu ceea ce au – saraci,
infometati, sclavi, sa ramana perpetuu multumiti. Invataturile lor au fost minunate.
Trebuie insa sa amintesc ceva, ca sa nu fiu prost inteles. Invataturile lor au fost
minunate, insa ei nu s-au gandit niciodata la implicatiile acestor invataturi. Nu s-au
gandit niciodata ca daca predici nonviolenta unei tari intregi, daca ii spui sa renunte
la orice arma, cand nimeni altcineva in lume nu face asta, atunci pui tara aia in starea
de victima, exploatata de oricine. Si timp de 2000 de ani un invadator dupa altul a
venit in India, a exploatat-o si a plecat. Intr-un final, mahomedanii au venit si s-au
gandit: "De ce sa mai plecam? Putem nu doar sa exploatam poporul asta, ci sa-l
guvernam si sa ramanem aici." Si apoi au venit britanicii, francezii, portughezii, si toti
au incercat sa exploateze tara asta.
Britanicii au fost de departe cei mai isteti. Portughezii au avut micile lor insule Diu,
Daman si Goa, francezii au avut o mica parte din tara, Pondicherry. Britanicii au avut
insa toata tara. Oamenii au ramas infometati si au murit de foame si nimeni nu s-a
gandit ca de fapt aceste marete principii sunt intr-un fel responsabile pentru
situatia nefericita prin care a trebuit sa treaca India atatea mii de ani. Si nici chiar
astazi nimeni nu incearca sa vada toate implicatiile. Fiecare principiu maret isi are
propriul nor negru. Si daca nu intelegi si norul, in curand ai sa fii absorbit de el. Daca
il intelegi, esti in stare sa-l ocolesti. Dumnezeu se pare ca este cel mai mare principiu
care i-a fost predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat
implicatiile. Daca Dumnezeu l-a creat pe om, atunci inseamna ca omul nu are nici o
individualitate proprie, nu poate pretinde nici o demnitate, nici o libertate. Nici nu se
pune problema ca o marioneta sa declare "Vreau sa fiu libera." Daca Dumnezeu a
creat universul, atunci orice s-a intamplat in univers trebuia sa se intample. A fost
vointa Domnului. Nici un efort din partea noastra nu ar fi schimbat nimic.
Si poti vedea ca, daca Dumnezeu a creat lumea, si daca el este in spatele armelor
nucleare si al oamenilor care le creeaza, atunci nici un efort din partea omului nu
poate preveni distrugerea intregii planete. Sa lasi crearea lumii in mainile unui
Dumnezeu fictiv este foarte periculos. Ne face totalmente neputinciosi. Nu putem
face nimic. De aici, simpla mea intelegere asupra constiintei este ca daca Dumnezeu
nu a murit o data cu declaratia lui Friedrich Nietzsche's, atunci trebuie sa-l omoram!
Oriunde l-ai intalni, nu trebuie nici macar sa-i spui "Buna ziua". Intai omoara-l si dupa
aia spune-i "Buna ziua" – ca sa duci formalitatea pana la capat. Insa nu e nevoie de
Dumnezeu. Cu Dumnezeu acolo sus, omul va ramane pentru totdeauna un sclav, un
om inconstient, care nu va lupta niciodata sa atinga maximum de potential la care
poate ajunge. Daca Dumnezeu va disparea, s-ar putea sa simti putina teama – din
obisnuita –o teama care va disparea. O data ce vei realiza ca stai pe propriile
picioare si ca ai de facut ceva pentru a-ti crea o constiinta mai buna, o inima mai
iubitoare, atunci rugaciunile devin inutile, pentru ca nu mai e nimeni sa raspunda la
ele ... Da, uneori ele au primit raspuns. Macar o data, cu siguranta....
Un om sarac l-a rugat pe Dumnezeu, luni la rand: "Da-mi 50 de dolari, nu vreau mult,
doar 50 de dolari."Intai s-a rugat, insa apoi s-a gandit, "Milioane de oameni se roaga,
e un singur Dumnezeu si o gramada de oameni care se roaga. Oare rugaciunea mea
umila va ajunge vreodata la el.....Si poate ca e atata zgomot in jurul lui –rugaciuni de
la toate bisericile, moscheile, sinagogile, templele –cine va avea grija de mine? Mai
bine ii scriu o scrisoare."Si a scris o scrisoare spunand, "Iti scriu ca sa-ti reamintesc
ca de luni intregi ma rog, insa nu am primit nici un raspuns. Se pare ca rugaciunea
mea nu a ajuns la tine. Pot sa inteleg ca e atata zgomot in jurul tau, de la atatea
rugaciuni. Si oameni mari ti se roaga – papa, arhiepiscopul, shankaracharya –, deci
cine va lua in seama rugaciunea mea umila? Si nu cer mult - nici paradis, nici rai,
nimic, doar 50 de dolari. Asa ca m-am gandit sa-ti scriu scrisoarea asta."Asa ca a
inceput scrisoarea cu litere mari, "Cincizeci de dolari! Tine minte, e urgent!."Dar apoi
a fost atat de bulversat pentru ca nu stia cui sa adreseze scrisoarea si catre ce
adresa sa o expedieze. S-a gandit: "Cea mai buna idee ar fi sa o adresez asa:
Dumnezeu, Posta Generala". Daca posta generala nu poate sa-i gaseasca adresa,
atunci cine sa poata? Scrisoarea a ajuns la seful postei. A privit-o, a ras si apoi s-a
intristat. S-a gandit: "Omul asta trebuie ca e foarte disperat – nimeni nu ii scrie
scrisori lui Dumnezeu. Si nici macar nu cere asa de mult."Asa ca a spus prietenilor,
"Va rog sa va uitati la scrisoarea acestui om sarman.
Contribuiti cu totii, si ii vom trimite 50 de dolari. Macar o data sa i se raspunda la
rugaciune." Au strans banii, insa nu au reusit sa adune decat 45 de dolari. Seful
postei a spus: "Nici o problema,macar ca-i trimitem si pe astia." Cand cei 45 de dolari
au ajuns la omul sarman, acesta a numarat banii, a privit in sus si a tipat:
"Doamne, tine minte un lucru.Data viitoare cand imi mai trimiti bani, nu-i mai trimite
prin postas! Hotii astia si-au luat comisionul.
Am primit numai 45 de dolari!"Cu exceptia acestui eveniment, nu am auzit de nici o
rugaciune care si-a primit raspuns – si nici macar in aceasta situatie raspunsul nu a
fost complet. Nu e nimeni acolo sa raspunda. Existenta trebuie sa fie abordata altfel.
Dumnezeu trebuie sa fie venerat.
Catre Dumnezeu trebuie inaltate rugaciuni. Existenta trebuie sa fie contactata prin
meditatie. Sunt doar doua feluri de religii pe lume:religiile rugaciunii si religiile
meditatiei. Poti sa vezi unde vreau sa ajung. Toate religiile rugaciunii cred in
Dumnezeu, pe cand religiile meditatiei nu. Pentru ca meditatia te poarta inspre tine
insuti si te implineste, nu ai nevoie sa te rogi, nu ai nevoie de nici o consolare. Esti
intr-o stare de bucurie, de beatitudine, ca poti binecuvanta intreaga lume.
Eu te invat existenta, si intrarea in existenta se face prin propria ta fiinta; meditatia nu
inseamna rugaciune – aminteste-ti, este opusul rugagciunii. Rugaciunea face parte
din jargonul fals despre Dumnezeu, rai si iad. Rugagciunea este parte din toata
chestia asta. Meditatia este, pur si simplu, singurul drum pur sa intri in contact cu
existenta. Si contactul asta devine imediat o contopire.
Devii existenta insasi. Apoi esti nori si stele si flori si ploaie. Esti pretutindeni. Nu mai
esti un strop, devii oceanul intreg.

Tine minte distinctia clara intre existenta si Dumnezeu. Dumnezeu inseamna

condamnarea inteligentei noastre. Inseamna acceptarea umilintei, inseamna sa
accepti ca "Suntem numai niste marionete; tu esti puterea. Tot ce vrei sa facem, vom
face. Tot ce putem face este sa ne rugam." Te ologeste atat de mult ... Chiar ideea
de Dumnezeu iti face greata. Numai existenta are in ea prospetime si frumusete si
adevar.
Niciodata sa nu amesteci cuvintele astea doua. Unul inseamna realitate, celalalt e
pura fictiune.''
 Despre iubire – Osho

“Iubirea iti transforma viata intr-un festival al luminii.

Si retine:pana cand viata ta nu devine un ospat si o sarbatoare, nu
ai facut lucrul pentru care ai venit pe pamant!
Omul vrea iubire, dar nu vrea focul prin care trebuie sa treaca. Crede
ca iubirea e numai placere. Nu este. Iubirea e mult mai mult:e extaz,
e binecuvantarea ultima.
Dar trebuie sa lasi deoparte frica. Acela care e plin de frica nu va
cunoaste niciodata gustul dulce al iubirii.
Si daca n-ai cunoscut iubirea, n-ai vazut nimic: toate cunostintele tale
sunt inutile, toate comorile tale nu-ti sunt de folos. Si pozitia ta in societate e
inutila.
Nu vei cunoaste nimic pe de-a-ntregul, in totalitate.
Vei rade, dar rasul tau va fi de suprafata. Vei plange, dar vor fi lacrimi de
crocodil. Viata ta va ramane mereu un potential, care nu va deveni
niciodata realitate. Iti vei trai viata in somn, inconstient...”

“Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire;

numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie
iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca.
Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog
armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine
din ceea ce daruiti voi celorlalti.
Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca
sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de
mult - este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai
rafinata, mai subtila, mai nuantata.
In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care
experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici
dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru
firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi -
pur si simplu - plini de iubire.
Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este
urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi.
Puteti darui numai ceea ce aveti deja.
Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in
viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea
in toata stralucirea ei...
Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze...
S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau
mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o
ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste
persoane?
Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare
presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din

1
rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la
nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt,
plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste
cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga,
ramin goale.
Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in
ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa
iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si
imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb.
Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire.
Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin
insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in
contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul
lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic
in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa,

cu atit iubirea este mai mare.”

OSHO

2
STAREA DE ILUMINARE

Aceste stari extraordinare apar fie ca o manifestare spontana a Gratiei Divine fie ca
urmare a unei practici intens spirituale care este incununata de aceeasi Gratie Divina.
Ce este in comun la aceste stari si ce face ca aceste stari sa ramana vii?
Prin stiinta secolului 20 si 21 s-a reusit deja apropierea tot mai mare fata de spiritualitate
si fata de vechile traditii spirituale.
Iubirea impreuna cu intelepciunea sunt incununate de starea de Iluminare.
Oamenii de stiinta au inceput sa studieze despre starile de Iluminare traite de oameni din
diferite traditii spirituale. Prin aceasta apropiere moderna ei au putut sa marcheze pasii
care sunt facuti pentru a atinge aceasta stare. insa dorinta de a valida din punct de vedere
stiintific starea este un obstacol in demersul evolutiv de a reuni stiinta si spiritualitatea.
Avantajele acestei cercetari stiintifice sunt ca odata demonstrata stiintific starea de
Iluminare foarte multi oameni materialisti vor deveni interesati de spiritualitate si de o
cale a evolutiei spirituale .
O caracteristica comuna ce apare in aceste stari este viziunea asupra realitatii, asupra
lumii cu care suntem mereu in contact, o viziune mult largita si diferita fata de cea
obisnuita. Iata cateva caracteristici ale acestei stari:
deschiderea fata de ceilalti
daruirea neconditionata din ceea ce au celorlalti
altruismul
iubirea
atentia foarte buna interior-exterior
o stare uimitoare de transformare care este corelata cu detasarea
o capacitate foarte buna de adaptare
o rezerva foarte mare de energii benefice care le dau puterea de a munci 20 ore pe zi
starea de trezire si in somn (initiere in astral, capacitatea de dedublare constienta)
eficienta in actiune
necesitati minime pentru a supravietui
fiintele care au atins aceasta stare si care o mentin sunt vehicule ale intelepciunii
manifestate prin vorbe si fapte, de asemenea ele detin controlul asupra resurselor Naturii
si energiilor subtile cu care ii ajuta pe ceilalti
manifesta puteri paranormale
au o aura de pace, iubire care e mereu prezenta in ei
se retrag doar daca astfel ii pot ajuta pe ceilalti
o intuitie foarte buna si un simt practic foarte mare
rabdare foarte mare mai ales pentru cei ce merita
memorie foarte buna, mai ales pentru lucrurile sau energiile fundamentale.
Aceste caracteristici care descriu manifestarea unor fiinte iluminate trebuie sa fie
manifestate spontan si nu copiate mimetic ca la carte!
Iata si cele 7 trepte ale Starii de Iluminare:
1.Totala lipsa de cunoastere asupra Spiritualitatii, a Adevarului, a Constiintei
2.Etapa evolutiei se manifesta prin cresterea receptivitatii fata de alte stari de constiinta.
Aceasta apare ca urmare a unor experiente de genul: o conferinta, o criza existentiala,
practica yoga, prezenta unui Maestru, aplicarea unor terapii neconventionale.
3.Etapa cautarii pline de aspiratie a cailor de atingere a starilor spirituale (de obicei
manifestata prin studiu si practica intens spirituala). Tot aici sunt si cei care se opresc
dupa ce au avut o prima experienta spirituala. Acesta etapa se poate spune ca este ca un
fel de cocktail spiritual.
4.Etapa apropierii practice de o Cale Spirituala. Aici sunt puse in practica metode
specifice de evolutie. Aceasta etapa este valabila pentru toate celelalte care vor urma.
Practica spirituala ramane de acum mereu prezenta pe Calea Spirituala pentru ca acum
este dublata de un scop clar spiritual. intrebarea: Ce sa practic? E valabila pentru etapa a
treia. De la etapa a 4-a avem un scop, un tel clar!!!
5.Etapa stabilizarii emotionale. Aici aspirantul traieste o stare de pace interioara
profunda. Daca in etapa a 4-a noi provocam limitarile de tot felul, in a 5-a suntem
stabilizati, armonizati. Prin metodele spirituale folosite, emotiile, natura realitatii mintii
sunt controlate si armonizate. Specific acestei etape este calmarea naturala a mintii. Aici,
daca mintea este lasata libera, ea se focalizeaza natural, se calmeaza si tinde catre pacea
care oglindeste Sinele!!! Daca in etapa a 4-a era un efort pentru a calma mintea, in a 5-a
pacea se instaleaza singura, fara efort. O alta caracteristica este expansiunea Constiintei si
trairea la nivel de Umanitate.
6.Aici se instaleaza starea de Nondualism. Sunt rememorate vieti trecute, ceilalti sunt
perceputi la un nivel mult mai profund. Apare experienta Unicitati. A fi AICI si ACUM si
pretutindeni in acelasi timp - la inceput ne apare ca fiind o perceptie paranormala. Se zice
ca este foarte greu in aceasta etapa din punct de vedere spiritual deoarece avem acces la
motorul Universului si apare tentatia Puterii. De asemenea principiul separarii este foarte
diferit aici (de exemplu: vezi o fiinta umana si poti sa vezi in ea ca in tine, foarte usor si
foarte constient - viitor, prezent, trecut - si de aceea este foarte greu sa observi separarea).
Se recomanda la aceasta etapa atentia si starea de constienta doar asupra existentei (sa o
percepem, sa o vedem, sa o simtim). Fenomenele paranormale care apar se incadreaza si
ele aici si putem fi testati in a le folosi. De aceea este important sa constientizam scopul
suprem spiritual la care am aspirat si la care aspiram: Starea de Iluminare. Aici, spre
sfarsitul etapei a 6-a incepem sa experimentam tot mai des Starea de Extaz Divin
-Samadhi. Aceste stari sunt precum flashuri de lumina, atunci cand structura noastra
fizica si subtila este pregatita Lumina poate veni si ramane aprinsa.
7.Dupa ce ne-am tot antrenat cu Lumina - in flashuri - suntem pregatiti la un moment dat
pentru lumina. (Un experiment: intr-o camera perfect intunecata aducem un blitz de la un
aparat foto si il declansam. Desi lumina s-a manifestat pentru o perioada foarte mica de
timp noi ne putem aminti ce am vazut in acea camera si astfel putem face cativa pasi in
directia dorita. Dupa ceva timp mai lung sau mai scurt in functie de capacitatea noastra de
a ne aminti uitam cum arata camera, si ce este in camera. Analogic vorbind la fel se
petrece si in cazul Starii de Iluminare. Lumina vine si ne lumineaza calea, iar noi ne
amintim o anumita perioada de timp in ce directie trebuie sa mergem dupa care Lumina
vine din nou si din nou pana cand ajungem sa fim pregatiti pentru ca Lumina sa ramana
aprinsa.) in aceasta etapa comuniunea cu Dumnezeu este totala fara a o mai putea pierde
vreodata.
In Univers exista forte Divine care ne pot ajuta sau ne pot impinge catre Iluminare. Sa
invatam asadar sa cerem de la Dumnezeu : Cere si ti se va da ! Iluminarea este esenta
tuturor starilor noastre. Ea este de fapt doar actiunea de a curata toate murdariile pe care
tot noi le-am pus acolo. Deoarece avem o minte pe care o folosim si care este chiar
obstacolul in a vedea Adevarul, este necesar si suficient o mutare pentru a face mintea
Sah - mat. Daca avem instincte puternice necontrolate este greu sa ajungem la stari de
Iluminare sa punem ego-ul in afara jocului, sa fim atenti la cine este in mijloc, in mijlocul
vietii noastre ! Sa-l punem pe Dumnezeu pe primul loc, Starea de Iluminare.
Starea de Iluminare este ca o miscare brusca ce apare neasteptat si profund uimitoare.
Cand esti Iluminat tot ceea ce exista si ce percepi este mereu uimitor, nou si de aceea sunt
relatari despre privirea iluminatilor, cu acei ochi care sunt mereu uimiti (ca si la copii).
Daca structura noastra nu e pregatita Starea de Iluminare pleaca. Aceasta Stare de
Iluminare are sursa in spatele a tot ceea ce este manifestat, de aceea pentru a o atinge sunt
necesare actiuni pe verticala si nu pe orizontala. Noi de fapt stergem geamul de la casa
noastra si Lumina intra, pur si simplu. Mai apoi constientizam ca suntem Soarele si de
aceea putem parasi casa cu adevarat. Situatia se prezinta asa: noi suntem raza de soare
care intra in camera prin geam si tot noi suntem cei care luam o cutie (carapacea - corpul
fizic) si spunem ca noi suntem acolo in cutie! Raza de soare in cutie! Nu conteaza cu ce
stergi geamul (ce cale spirituala urmezi), important este sa-l stergi. Unii chiar sparg
geamul pentru a intra Lumina (sistemul tantra). Macar deschide geamul!
Starea de Iluminare apare mereu insotita de o stare de catharsis, o purificare, o rupere a
ceea ce era limitat. Chiar si intr-o stare de meditatie foarte profunda daca este incununata
de Starea de Iluminare cu siguranta vom trai si Starea de Uimire.
Pe masura ce evoluam prin practica meditatiei avem acces la trairi si stari tot mai elevate
de constiinta pana la Starea de Iluminare (rata de refresh creste tot mai mult si astfel noi
ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, de Creator). Astfel apare situatia in care ne
intrebam: Cine creeaza? Eu? Dumnezeu? Dumnezeu prin mine? Cand suntem treji ne
dam seama cu adevarat de asta; cand nu suntem, ni se pare ca suntem treji. Momentele in
care suntem treji sunt putine, mici in timp insa foarte intense ca traire.
Confuzia din zilele noastre cu privire la diferite stari de constiinta ale fiintei umane,
exilata datorita inculturii si materialismului, in aceste stari ego-ul este dizolvat si de aceea
pot apare stari sau capacitati paranormale. insa Iluminarea nu inseamna puteri
paranormale de exemplu sunt clarvazatori care nu pot vedea chiar despre viata lor, despre
karma lor etc.; ei sunt orbiti de ceea ce vad! Misterioase sunt caile Domnului.

Alte caracteristici ale starii de Iluminare

starea de disolutie extatica a ego-ului
detasarea de corpul fizic
starea de libertate foarte speciala - o libertate intrinseca, neconditionata de ceea ce va
urma, o libertate care este dincolo de ceva anume. Este ca o nebunie insa este o nebunie
divina (legata doar de Dumnezeu)
perceptia nondualista interior-exterior
unitatea cu tot ceea ce exista
savoarea extatica a Iluminarii (Amrita, Ambrozia Divina, Soma)
constientizarea Realitatii Ultime care exista in spatele a toata creatia
starea de mister prin care simtim ca totul este real si viu (putem vedea care este iluzia
acestei lumi si cum exista ea insa nu o putem explica de ce este asa)
atemporalitatea, perceptia trecut-prezent-viitor nu mai exista. Doar acum. (Stim ce este
Timpul, insa ce este Eternitatea? Ce inseamna 1.000.000 de ani pentru Eternitate??)
stare de Omniprezenta care imbratiseaza mereu totul si este perceputa ca fiind Sacra si
Divina! Este o prezenta tacuta, deodata totul a devenit Viu, simtim prezenta a ceva -
Dumnezeu!
Trairea simultana individual si cosmic
Prezenta si existenta Luminii
Radierea unei lumini specifice in corp si in afara lui
Spontaneitatea aparitiei starii de Iluminare
Sunt cateva evenimente ce preced Starea de Iluminare:
tendinta spre detasare completa
schimbarea valorilor personale
disparitia fricii fata de Moarte
starea de iubire si compasiune traite mai mereu
Practica spirituala poate sa ne aduca efecte in viata noastra insa daca e facuta de ego si cu
ego atunci va ramane cu ego-ul: daca e rezultatul Gratiei Divine atunci va duce la Gratia
Divina Suprema. Arta de a Darui este un element esential pentru a atinge Iluminarea.
Cum sa dai totul fara (aparent) a nu castiga nimic! si nu cum sa iei la maxim de la viata
de la ceilalti si sa dai cat mai putin! Este important sa daruim total, constient si
neconditionat! Ego-ul exista in momentele de inconstienta. Cand suntem constienti ego-
ul nu poate exista, nu are loc. Ego-ul isi ofera serviciile: ‘da-mi mie sa fac asta’
(ceva mic la inceput iar mai apoi, treptat tot mai multe). Si daca ne lasam pacaliti de el,
ne ia toata viata iar noi devenim prea lenesi sau obedienti fata de ego. De fapt daca
suntem constienti in fiecare clipa pe care o traim nu mai este nevoie de ego!
Noi ne dam pe ‘mainile’ ego-ului Viata si …Viata nu mai este Viata ci Moarte!
Daca apelam la ego sa o facem constient: „fa asta pentru mine si vezi ca sunt cu ochii
pe tine sa nu o iei razna, asa cum vrei tu!’
Experimentarea Starii de Iluminare este in stransa legatura cu cele 10 principii spirituale
fundamentale pe care trebuie sa le aplicam si dupa care trebuie sa traim (avem nevoie de
multe exercitii pentru a intelege ca nu avem nevoie de ele!!!).
Aceste 10 principii de orientare sau ghidare sunt de bun simt. Ele sunt Universale, nu
apartin unei religii deoarece Starea de Iluminare nu apartine nici unei religii. Am putea
spune ca ele sunt Filosofia Transpersonala.

Ghidul spiritual al aspirantului la Iluminare

1.Exista doar un singur Dumnezeu care este Etern, Omniprezent, Atotputernic,

Omniscient si nimic altceva nu exista in afara Lui.
Este cel mai inalt ideal la care poate aspira orice fiinta umana. Aspirantul stie ca tot ceea
ce are si ceea ce i se petrece vine de la Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu este scopul
esential al unui aspirant spiritual. Un aspirant il pune pe Dumnezeu pe primul loc in viata
lui.
Sa fim atenti la jocurile mintii, sa fim atenti la obstacolele egoului, sa fim capabili sa
renuntam cu bucurie la diferite atasamente egotice pentru a fi numai cu Dumnezeu.
Dumnezeu este sursa tuturor fiintelor si a tot ceea ce exista. Cand Dumnezeu este real
pentru noi si comunicam cu el, atunci suntem pe calea spre Iluminare si indoiala dispare.
intrebarile: cum? si cand? sunt valabile pentru aspirant iar intrebarea: daca? care exprima
o indoiala a mintii, nu isi are locul aici.
Nu este usor sa traiesti dupa aceste 10 principii.
2.Exista doar un singur Dumnezeu care ghideaza mereu pe copii Lui catre Lumina
Suprema si El foloseste orice mijloc de comunicare si de invatare pentru copii Lui.
De multe ori, deoarece oamenii nu-i aud vocea, Dumnezeu apeleaza la diferite fiinte
umane Iluminate chiar de El pentru a-si transmite mesajul de iubire, libertate, fericire si
de necesitatea transformarii personale pentru a putea fi pregatiti sa ne intalnim cu El in
Eternitate.
Un aspirant la Iluminare invata de la toate pentru ca el vede pe Dumnezeu pretutindeni si
descopera lectiile si invatatura Lui. De aceea este important sa vedem mereu partea cea
buna a lucrurilor, fiintelor si evenimentelor. Principiul al doilea despre care vorbim acum
ne arata cum sa invatam Iluminarea!
O data ce incepem sa invatam de la toate aspectele vietii, ne deschidem catre Cunoasterea
Universala, Infinita.
3.Exista doar o singura Carte Sfanta, Cartea Naturii (Prakriti, Shakti) care e la baza
tuturor cartilor sfinte. Ea este singura Scriptura care poate Ilumina cititorul.
Exista diferite scrieri de inspiratie divina care trebuiesc acceptate ca facand parte din
intelepciune Divina.
Literele lui Dumnezeu se gasesc cu adevarat inscrise in fiintele umane, in sufletul uman!
Principiul al treilea ne arata sursa invatarii care ne conduce la Iluminare.
Exemplul sectelor din lume ne arata tragedia separarii deoarece ele se bazeaza doar pe o
carte care devine litera moarta daca nu se respecta armonia, legea si cartea Naturii. Acest
lucru se petrece tot datorita egoului care tinde sa aduca o stare de lene pentru ca el sa se
simta bine.
Adevarul este dincolo de orice sistem! Deci nu este un sistem care sa protejeze egoul.
Sunt foarte putini oameni care aspira cu adevarat la Iluminare si care pot vedea greselile
ce exista in diferite sisteme. in Kali Yuga sunt foarte putini cei care aspira cu adevarat la
Dumnezeu.
4.Exista doar o singura Religie: aspiratia completa si fara ezitare catre Idealul Divin
Suprem - Eliberarea Spirituala prin comuniunea cu Dumnezeu - Ideal care ar trebui sa
devina scopul vietii fiecarui Suflet.
Principiul al patru-lea ne reveleaza metoda Iluminarii: acordarea lui Dumnezeu a
primului loc in viata noastra! Aici nu vorbim de atitudinea sectelor care fiecare creeaza
un sistem care se va potrivi perfect cu egoul membrilor sai. Fiecare are nevoie de lectiile
sale pentru a evolua. Numele religiei din care faci parte sau locul practicii spirituale sunt
suficient de bune pentru a evolua daca exista aceasta aspiratie completa catre Dumnezeu.
Uneori pe calea Iluminarii Dumnezeu ne indruma pe misterioase cai care aparent (pentru
mintea noastra) se contrazic. De exemplu: mergem mult timp spre polul sud si la un
moment dat Dumnezeu ne zice: „Acum e de ajuns, vei merge spre nord.’ Noi ne
revoltam, vrem sa mergem spre sud insa deoarece noi deja am ajuns la polul sud in orice
directie am merge ne indreptam catre nord.
Cand esti plictisit sau adormit de fapt mintea este inchisa. Doar fiind prost te poti plicitisi.
Exista doar elevi/studenti in acest Univers. Cand este o regula (o lege Divina) ea se aplica
pentru toti.
5.Exista doar o singura Lege: legea reciprocitatii cauza - efect. Ea poate fi urmata doar de
Constiinta eliberata de egoism si in care simtul dreptatii si al adevarului sunt pe deplin
trezite.
Omul a creat legi pentru avantajul lui, insa aplicandu-le va aduce un conflict mai mare
sau mai mic cu cealalta parte a balantei.
Simtul justitiei este valabil doar pentru o minte calma fara interese de orice fel. Fa-le
celorlalti ceea ce ti-ar place ca ei sa-ti faca tie. Dam noi la fel de mult pe cat primim??
Primim infinit mereu!!!
Legea „profitului’ Divin este: cu cat dam mai mult cu atat primim mai mult. De
exemplu: iubirea, cunoasterea chiar si cu banii. Bogatasii cu conturi foarte mari de bani
aparent au foarte mult, insa de fapt ei au vandut foarte mult din ei insisi (din sufletul lor)
si asadar ei au foarte putin din punct de vedere spiritual.
Pe calea Iluminarii noi dam, daruim cat mai mult fara a astepta o recompensa deoarece in
realitate noi primim mereu de la Dumnezeu. Lectia evolutiei poate fi: plina de fericire si
iubire sau plina de suferinta.
Cum am contribuit cu aceasta meditatie la binele celorlalti? Sa urmarim sa devenim tot
mai constienti de a da si a primi. Putem darui din foarte multe puncte de vedere: subtil,
mental, emotional, spiritual si fizic, material. De exemplu: a practica Bhujangasana si a
avea efecte - stari de iubire si a nu darui celorlalti este o incalcare a legii reciprocitatii
(principiul cinci - cauza si efect). Mai intai trebuie sa invatam legea reciprocitatii pentru
ca apoi sa o Transcendem.
Drepturile omului ar trebui sa inceapa asa: primul drept uman este sa daruiesti! Si nu sa
primesti. De fapt ceea ce este culmea in aceste drepturi ale omului, despre care se
vorbeste in societatea umana, este ca ele sunt abureli scrise cum ca ai drepturi (ti se
asigura drepturi) cand de fapt in ele se ascund tot felul de taxe si indatoriri pentru oameni
astfel incat ei trebuie sa dea tot mai mult!
6.Exista doar o singura Fratie Spirituala, cea in care toti copii Pamantului, fara
discriminare, sunt uniti in Inima lui Dumnezeu Tatal. Cu totii facem parte din Unitatea
Manifestarii Divine.
Varietatea oamenilor este de fapt manifestarea lui Dumnezeu in diferite forme, conflictele
ce apar se datoreaza de fapt neintelegerii acestei diversitati. De aceea este absolut
necesara intelegerea Unitatii Fundamentale dintre oameni.
Aspirantul la Iluminare are toleranta pentru orice optiune si manifestare din Univers
deoarece nimic nu exista fara Vointa lui Dumnezeu. Asa dar chiar si raul are rolul lui in
manifestare. Toate nivelele manifestarii au rolul lor si ele exista tot datorita Vointei
Divine!
Unitatea implica transcenderea, depasirea dualitatii bine-rau, sus-jos, etc.
Familia, sotia, iubita, calea spirituala, maestrul pe toate trebuie sa le invatam pentru a
merge mai departe. Profesorul sau invatatorul intotdeauna este bun: daca e bun, e bun
pentru ca ne invata. Daca greseste, e bun ca ne invata ce e rau sau gresit. Sa iubim ceea ce
e bun in oameni!
In aceasta lume nu exista decat un singur Maestru - Dumnezeu, in rest toti suntem
discipoli mai mari sau mai mici. A face fata Adevarului este uneori foarte greu, insa el
exista ca o lectie pentru evolutia noastra si a celorlalti.
7.Exista doar o singura regula Morala: Iubirea ce apare din sacrificiul personal si
infloreste prin acte de Compasiune.
Sursa a tot ce exista este Iubirea in toate formele ei: speranta, dorinta, generozitatea,
adaptabilitatea, etc. Toate pacatele si raul din lume apar datorita lipsei Iubirii. Iubirea
poate fi oarba atunci cand e slaba, insa atunci cand e puternica ea este foarte constienta si
lucida. Iubirea este o cale catre Iluminare! Daruirea apare din Iubire.
Orice moralitate pentru un aspirant la Iluminare are la baza Iubirea (Iubirea este la baza
moralitatii lui).
Aceste reguli de morala lipsite de Iubire pot genera orbirea spirituala. De exemplu tapasul
fara Iubire duce la suferinta. Orice calitate umana incepe cu Iubirea, are la baza Iubirea.
Iubirea pleaca direct de la suflet la suflet. Pentru a atinge Adevarul in orice fiinta umana
trebuie sa iubim pentru ca il iubim pe Dumnezeu. Orice speculatie mentala nu ajunge la
suflet. Unitatea cu Dumnezeu se face prin iubire. Libertatea fara Iubire, este tiranie,
crima.
Sf. Augustin spunea: ‘Iubeste si fa ce vrei!’
8.Exista o singura Frumusete. Cea care prin Transfigurare eleveaza Sufletele celor ce o
venereaza in toate aspectele Ei, atat cele vazute (vizibile) cat si cele nevazute (invizibile).
Soarele, Luna, plantele, animalele, oamenii toate reprezinta aspecte ale frumosului
universal.
„Oriunde merg si oriunde privesc doar pe tine Doamne Te vad in Frumusetea Ta.’
zice aspirantul la Iluminare.
Iubirea si Frumusetea sunt asociate deoarece ele fac parte din MPC Tripura Sundari.
Frumusetea sublima il inconjoara mereu pe aspirantul la Iluminare. Aspirantul alege
mereu tot ceea ce e mai frumos, el alchimizeaza totul. La inceput merge spre frumusetea
fizica, concreta pentru ca mai apoi sa mearga spre Frumusetea ascunsa care ii rafineaza
mereu starile si perceptiile. Iubirea este motorul iar Frumusetea este motivul, scanteia si
directia. Frumusetea stralucitoare pe care o descopera pe calea spre Iluminare se
transforma treptat in intelepciune!
O cheie care ne conduce la Iluminare este Transfigurarea. Atunci cand inima noastra este
inconjurata de sublimul transfigurarii putem spune ca traim transfigurati. Daca mergi ca
un Iluminat, te transfigurezi ca fiind un Iluminat treptat dobandesti calitatile unui
Iluminat. Si cand transfigurarea este completa atunci am ajuns sa fim Iluminati.
In lumea separarii vedem frumos sau urat, ca Iluminat vezi doar transfigurat, plin de
optimism si entuziasm. Hranind Sufletul cu Frumusete el va manifesta spontan Iubirea.
Observand, vazand frumosul ne hranim sufletul. Daca vedem uratul atunci cu asta ne
hranim sufletul.
„Oriunde privesc vad doar fata Ta si oriunde merg ajung in casa Ta.’
Ne pregatim sa vedem peste tot pe Dumnezeu ca fiind frumos pentru ca apoi cand vom fi
Iluminati sa-L vedem pe Dumnezeu asa cum e: si frumos si urat simultan si dincolo de
ele.
9.Exista o singura Cunoastere. Profunda Cunoastere asupra noastra insine atat in interior
cat si in exterior. Aceasta este esenta intregii intelepciuni.
„Cunoaste-te pe tine insuti si il vei cunoaste pe Dumnezeu’, scrie pe frontispiciul
templului de la Delphi. Exista doar un singur adevar. Esenta tuturor religiilor este de fapt
Cunoasterea de Sine. Singurul tel real este revelarea Sinelui. Atunci cand ai un Ideal
metodele pe care le ai te ajuta sa alegi exact ceea ce e foarte bun pentru tine.
Exista o singura alegere: Eu Dumnezeu. Aici avem un paradox: Dumnezeu ne-a daruit
Liberul Arbitru prin care noi putem alege in fiecare moment ceva. insa orice am alege
prin Liberul Arbitru este tot Dumnezeu, pana cand in final ne abandonam in fata Vointei
lui Dumnezeu ca sa il alegem tot pe El.
Avem o eternitate pentru a experimenta si in final descoperim ca este doar ACUM.
Dumnezeu desi stie tot se face ca nu stie si ne lasa sa evoluam si sa-L regasim in Jocul
Divin al Vietii!
10.Exista o singura Cale. Abandonarea (renuntarea) la falsul ‘eu’ (ego-ul) pentru a
descoperi adevaratul EU - Sinele Suprem Atman. Prin aceasta fiinta umana trece de la
conditia de muritor la cea de nemuritor, de la imperfectiune la perfectiune.
Viata se manifesta sub doua aspecte:
a) ca Eternitate, in care se manifesta Sufletul si Spiritul printr-o prezenta tacuta
b) ca Efemeritate, varietate, timp in care se manifesta mintea si simturile.
Astfel Sufletul este pus intr-o dilema: fiind Etern este pus intr-o „carapace’ (corpul
fizic) care are si o minte si cinci simturi care o influenteaza (si acestea fac parte din
efemeritate).
Suntem intr-o lume a paradoxurilor pentru minte si o lume a luminii, a tacerii care este
specifica sufletului.
Aceste ghidari, principii universale ne conduc toate la o profunda Tacere. Daca ramanem
in tacere putem intelege, simti Adevarul, Lumina si Frumusetea. Atunci cand incercam sa
intelegem cu mintea, nu mai intelegem. in Sufletul nostru, in profunzime este doar
tacerea. Iluminarea este inconjurata de o profunda tacere deoarece mintea inferioara nu
poate si nu are cum sa o exprime iar mintea Superioara o exprima prin tacere. „Tacerea
e de aur.’
Sa il luam pe Dumnezeu ca exemplu in viata noastra pentru ca El este Viata, Iubirea si
Adevarul. De exemplu: cum iubeste Dumnezeu? El ne daruieste mereu totul si nu se
lauda, nu vine si ne zice: „Ia priveste ce am facut pentru tine. Cat de mult te
iubesc!’; nu, El o face in tacere!

Cum putem atinge si trai starea de Iluminare - alte metode practice

Aceasta stare nu poate fi adusa cu o metoda anume insa putem sa pregatim ‘
terenul’. (ex. analogic - cu paratrasnetul pe care il punem la casa pentru ca in
momentul venirii fulgerului - moment pe care nu il stim - casa sa fie pregatita).
Iluminarea este cauza la tot ce exista si de aceea nu poate exista o alta cauza care sa o
genereze pe ea! Noi am inceput deja pregatirea noastra pentru starea de Iluminare prin
diferitele metode spirituale pe care le punem in practica.
Ce nu tine pentru a nu trai spontan starea de Iluminare? Anumite neintelegeri: Cine
suntem? De ce? Unde?
Pregatirea noastra consta in a incepe sa fim deschisi catre Cunoastere, sa incepem sa
intelegem tot mai mult ce se petrece in viata si cu viata noastra.
Starea Iluminare apare neasteptat si vine sa ne socheze sau sa schimbe anumite limitari
sau principii limitatoare ale mentalului nostru (intreruperea cursului normal al gandirii
sau al evenimentelor!!). Daca vrem sa obtinem alt rezultat trebuie sa schimbam felul in
care actionam!
Starea de uimire este un semn ca ne apropiem de Iluminare, este o stare de complet
anormal!
Totul este in noi si depinde de noi, de atitudinea si de starea noastra. Aceste stari, chiar
daca noi zicem ca le asteptam, atunci cand apar, sunt neasteptate, uimitoare!! Ele sunt
dincolo de orice imaginatie, de aceea trebuie sa fim pregatiti si sa transfiguram mereu cat
mai mult tot ceea ce experimentam deoarece Starea Iluminare este o uimitoare energie a
frumusetii plina de transfigurare.
Iata si cateva chei pentru a trai Starea de Iluminare:
A participa la un moment artistic deosebit de inspirat;
A trai o stare de orgasm prelungit;
Iertarea;
Iubirea - cea mai puternica si sigura cale;
Daruirea - ca o ramura desprinsa din Iubire;
Capacitatea de a fi spontan, creativ (sunt semne ca ne aflam aproape de Starea de
Iluminare);
Spontaneitatea atunci cand ne aflam in situatii dificile - starea de Libertate interioara care
ne permite sa iesim din reguli sau situatii (sa nu confundam spontaneitatea cu
versatilitatea din Swadisthana sau cu cea a mintii!).
Supraefortul ne poate aduce de asemenea Iluminarea.
Atunci cand ajungem la limita a ceva din ceea ce facem si atunci facem supraefortul care
depaseste pragul aceasta ne duce la posibilitatea de a trai Starea Iluminare.
A trai mereu in starea de Iluminat nu este usor deoarece aduce o perspectiva cu totul
noua, uimitoare, cutremuratoare pentru care trebuie sa fim pregatiti.
Traieste-ti fiecare zi ca fiind ultima! Si astfel noi depunem efortul necesar care se
transforma la momentul potrivit in supraefort, acesta generand Starea de Iluminare. Astfel
noi cream conditiile pentru ca Starea de Iluminare sa vina, de aceea noi trebuie sa fim
constienti de ea pentru a ramane cu ea, de a o retrai. Dupa ce am trait-o o data, urmeaza o
a doua oara, a treia oara etc. E ca un razboi infinit… victorii dupa victorii care-n final
duc la Eliberare (Moksha). Daca ai timp de privit ici colo inseamna ca esti in linia a doua
de razboi si nu in prima (unde de fapt esti mereu la limita).
Iluminatul sau aspirantul adevarat primeste mereu ‘cadouri’ spirituale pentru ca el
are mereu victorii incununate cu diferite premii, insa el merge mai departe pentru ca are
telul Divin si nu se lasa pacalit sau atras de aceste cadouri, pentru ca merge spre Infinit si
Eternitate!!! Astfel, aceste ‘cadouri’ pe care le primim, la putem imparti foarte usor
celor care le vor sau celor care au nevoie pentru ca noi le dam la o parte pentru a merge
mai departe. Atunci cand am atins Eternitatea si Infinitatea putem cu adevarat sarbatori
Iluminarea.

ARTA DE A DARUI
Povestea cu ‘Supa din piatra’...
Una din cele mai mari fericiri este sa daruiesti din tot ce ai - material si spiritual.
Ceea ce avem in prezent este o reflectare a ceea ce am daruit.
Exista mai multe situatii de viata cu oameni care au bani dar nu au iubire, fericire si cauta
sa le primeasca insa ei nu le primesc pentru ca nu stiu sa dea. Pe de alta parte exista
oameni care cer bani si care primesc bani, insa ii pierd dupa aceea sau ii cheltuie foarte
repede.
Ceea ce trebuie sa facem este ca o datorie sau ca o slujba, serviciu. Daruirea apare dupa
ce am terminat programul, pentru ca incepand de aici suntem liberi sa daruim. Cand
daruim dam din suflet si primim tot mai mult dupa aceea. Cand doar primim fara sa
daruim, pierdem din suflet. Cu cat dai mai mult cu atat primesti mai mult. Ceea ce
daruim, cum si cat, ne arata cum si ce suntem.
Cand egoul (managerul casei) zice: ‘gata e de-ajuns, ti-ai facut treaba trebuie sa mergi
acasa, mai ai si tu viata ta si alte lucruri de facut pentru tine’ trebuie sa fim constienti
de pacaleala lui pentru ca a darui dupa ce ti-ai facut datoria, aici e comoara!
Cand ai o problema in viata ta intreaba-te ce si cat ai daruit si nu ce si cat ai primit!
Iata si o poveste cu un om care ajunge la poarta raiului si inainte de a intra in Rai il
intreaba pe Sf. Petru daca e posibil sa vada si el cum si de ce sufera cei care au ajuns in
Iad. Sf. Petru il ia cu el si deschizand o usa ii arata in acea uriasa incapere o masa intinsa
pe care existau foarte multe feluri de mancare care mai de care mai apetisante si
savuroase. La masa de o parte si de alta erau multi oameni care aveau linguri din lemn cu
cozile foarte lungi si astfel ei nu puteau manca si de aceea sufereau. Dupa cele vazute
omul nostru e luat in Rai si acolo intr-o incapere asemanatoare foarte mare exista de
asemenea o masa intinsa cu multe feluri de mancare foarte bune si oamenii aveau de
asemeni linguri din lemn cu cozi foarte lungi insa erau in culmea fericirii. Vazand acestea
omul nostru il intreaba pe Sf. Petru cum de este posibil ca cei de aici sa fie fericiti. Sf.
Petru ii raspunde : acestia au invatat sa daruiasca, ei se hranesc unul pe celalalt.
Arta de a darui este o cale catre Iluminare. A darui ca o datorie (am dat destul), este o
limitare, o manifestare a ego-ului. Supraefortul de a darui dupa ce credem ca e de-ajuns
ne va duce la Iluminare pentru ca vom sti unde este limita celuilalt de a primi.
Niciodata Dumnezeu nu da prea mult! Si din moment ce noi dam de la Dumnezeu, pentru
ca de la El am primit, care este problema?
Daca Dumnezeu considera ca nu mai e nevoie sa daruiesti pur si simplu nu o sa mai ai ce
darui pentru acea (acele) fiinta (fiinte).
Daca ai in Inima ceea ce vrei sa faci (sa daruiesti) atunci e de la Dumnezeu, asadar fa-o!
daca nu o ai in Inima n-o fa!
Uneori lucruri foarte mici daruite din Inima sub inspiratia lui Dumnezeu (pentru ca noi
daruim Gratia lui Dumnezeu) efectiv fac minuni in ceilalti. Alteori daruri foarte mari sunt
atat de seci, reci, mentale incat nu aduc nici o modificare in ceilalti.
Iata si cateva intrebari pe care ar trebui sa ni le adresam constant:
Cate fiinte am facut eu astazi fericite? Cat de mult am daruit eu astazi?

Daca merg sa tin o conferinta si-mi fac treaba, ceea ce era in program si apoi plec
imediat, pur si simplu, atunci plec asa cum am venit! insa daca daruiesc din Inima, atunci
Sufletul este foarte imbogatit.
Avem o civilizatie a datoriei, a serviciului si nu a ajutorului, a daruirii de aceea oamenii
sunt asa de departe de starea de Iluminare!!! Daruirea ajuta societatea sa mearga foarte
bine cu Inima si in Inima. Nivelul regulilor si al datoriei - si doar atat!!! - este o prostie
deoarece ne putem intreba pe buna dreptate: care este diferenta dintre un computer si un
om? Daca avem doar un program de facut atunci suntem precum calculatorul.
Profesionalismul ucide umanismul. Regulile sociale - serviciul, datoria - daca e doar atat,
e o conditie foarte joasa de existenta. Tendinta de a fi civilizat in societate este un atentat
la evolutie, la a fi Om, a fi Iluminat! Omul este o fiinta constienta, poate darui constient,
animalul are doar instincte.
Starea de umilinta se opune vanitatii si mandriei si de aceea este necesar sa fie cultivata
mereu.
In cultura occidentala suntem invatati despre nevoile noastre ca oameni insa nu si despre
relatiile cu ceilalti. Astazi fiecare vrea sa aiba o opinie pentru ca vrea sa zica ceva si nu
pentru ca are ceva de zis. Educatia din zilele noastre face ca multi oameni sa aiba opinii si
nu sa invete ceva din tacere.
Iata si o scurta comparatie intre cele doua tari Romania si Danemarca: cum este campul
subtil din tabere si cum este campul subtil de la cursurile de yoga din cele doua tari. Multi
straini care au venit in Romania in taberele de yoga au simtit foarte intens starea de
bucurie, unitate si daruire prezente in aceste tabere. Aceasta se petrece deoarece in
Romania sunt foarte multi yoghini care vin in aceste tabere si se daruiesc (karma yoga).
In practica spirituala a face o meditatie de exemplu si de a te opri exact la fix, ce
inseamna? Ti-ai facut datoria, tapasul? Daca mai faci inca 30 de minute de meditatie
pentru Dumnezeu, asa pur si simplu! Atunci e vorba de spirit de Iluminare
Daruirea nu poate fi inconstienta, ea este un act constient. Un alt exemplu: sunt cazul
cand anumiti oameni pierd anumite sume de bani si dupa aceea ei zic: sa fie de sufletul
lui ……, sau lasa ca o sa fie pentru saraci……. in aceste situatii nu poate fi vorba de
arta de a darui, este o pacaleala a ego-ului.
Cand avem o stare minunata, o experienta divina sa ne intrebam: cum pot darui acum? Ce
am facut eu? Cu ce am contribuit eu la binele celorlalti? Ce pot darui?
Daruind rezonezi cu a primi daruri si astfel in timp vei avea in tine comoara darului Divin
pe care nu o vei mai pierde niciodata. Daca ai inteligenta sau iubire daruieste cat mai
mult!
Primul drept uman ar trebui sa fie de a darui! Drepturile ego-ului sunt de a primi cat mai
mult. A darui este un act de sacrificiu.
Suntem provocati de viata de legea evolutiei sa dam, sa daruim chiar daca uneori este
foarte greu chiar si pentru ceilalti. De exemplu Iisus in templu spunandu-le adevarul
invatatilor in sinagoga si negustorilor in templu, deci Iisus le daruia cunoasterea
adevarata insa nu era usor. Iertarea este un act de daruire, un abandon al ego-ului pentru a
ne Ilumina.
O alta poveste, doi calugari se cearta dupa care unul dintre ei nu reusea sa-l ierte pe
celalalt astfel incat merge la parintele Staret si ii povesteste aceasta. Atunci staretul ii
zice: ‘hai sa ne rugam impreuna’.
‘Tatal nostru care-le esti in ceruri, Sfinteasca-se numele Tau, Fie imparatia Ta , Faca-se
voia Ta, Precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele, Da-ne-o noua
astazi. Si nu ne ierta noua greselile noastre …’. Atunci calugarul ii zise staretului :
‘Parinte dar este - si ne iarta noua greselile noastre…’. Staretul zice : ‘ Nu, nu,
nu, .... zi asa cum am zis eu - si nu ne ierta noua greselile noastre…’ Atunci
calugarul a inteles importanta iertarii si a reusit sa-l ierte pe celalalt calugar.
A darui nu este un act calculat, matematic, mental ci este un act de simtire este ca o arta.
In relatia de cuplu trebuie sa invatam sa daruim si sa facem sa creasca Iubirea daruind,
investind in ea si nu consumand-o, devorand-o! Relatia de cuplu este un dar de la
Dumnezeu, Viata este un alt cadou de la Dumnezeu de aceea trebuie sa invatam sa
daruim ceea ce avem pentru ca astfel se va amplifica Iubirea, Fericirea si Libertatea.
Inspiratia , Transfigurarea sunt alte cadouri pe care trebuie sa le daruim si celorlalti.
Cadoul este doar primul pas pentru a merge mai departe, pentru a creste prin el si cu el.
Cand daruim trebuie sa fie nevoie, sa fie necesar aceasta. Cei ce sunt in nevoi aceia
trebuie sa-i cautam pentru a le darui.
Dharma este ceea ce trebuie sa facem in aceasta viata, datoria divina, pentru ca de asta
am venit aici si acum. Daruirea vine pe de-asupra dharma-ei.

***
Starea de Iluminare
Intr-o inima in care nu exista sau nu se manifesta Iubirea, Iluminarea nu poate veni!
Iubirea este o conditie pentru Iluminare si Iluminarea nu este conditionata de nimic
pentru a se manifesta! Aceste doua afirmatii sunt contradictorii insa ele se unesc. Iubirea
inseamna o stare de Iubire. Iubirea inseamna foarte multe.
A fi in Iubire, ce inseamna?
Iubirea este si o cale catre Iluminare!
Asocierea Iubirii cu Dorinta se petrece adeseori insa nu inseamna ca e adevarata Iubire
deoarece dorinta este jumatate din Iubire (conform cu teoria de la MPC Tripura Sundari).
- Dorinta de expansiune catre Infinit (in diversitate) si
- Dorinta de unificare, de a deveni Unul.
Aceste doua dorinte impreuna formeaza Iubirea completa. Asadar ele formeaza impreuna
o limita pe care o depasim. Daca vrem si dorim sa iubim o alta fiinta umana, va trebui
simultan sa integram ambele directii!!!
Iubirea este ‘corpul’ lui Dumnezeu. De multe ori cand o fiinta este indragostita ea
are acces la starea de Iluminare fara o pregatire prealabila.
In orice traditie spirituala autentica se atrage atentia asupra Inimii pline de Iubire pentru a
atinge Iluminarea. Iubirea trebuie mereu cultivata si aici nu vorbim de emotii si de
dorinte! Stabilizarea si stapanirea emotiilor este necesara pe cale pentru ca altfel ele agita
mintea. O fiinta care iubeste este puternica si calma mental! Cand Iubirea este mica,
emotiile preiau conducerea (aici sunt incluse si dorintele) si atunci apare situatia: cel ce
zicea ca te iubeste se manifesta ca si cum te-ar uri.
O inima plina de Iubire are o foarte mare eficienta pe calea spirituala. Transfigurarea si
idealurile sunt sustinute de Iubire! indoiala nu-si are locul aici in Iubire. Cand Iubesti,
Iubeste tot ce faci!!!
Orgasmul nu insemna ejaculare si dorinta nu inseamna Iubire!
Iubirea ne elibereaza si ne imbogateste Sufletul pe cand dorinta inlantuieste, te simti mai
slab, te consuma!!
Este important sa fim constienti de calitatea Iubirii, sa o verificam constant. Ne duce
aceasta iubire la evolutie? la transformare?
Iubirea are o mare putere de transformare. Ea ne confera claritate, luciditate si nu face
compromisuri chiar daca vede si punctele slabe din celalalt, vede in acelasi timp si
solutiile pentru transformare. Iubirea este un act de sacrificiu, de daruire constienta!!!
Daca Iubirea este responsabila, dorinta nu este. Daca apar probleme imediat renunti la
ceea ce doreai! Iubirea invinge timpul, trece de el. Dorinta nu! Cand suntem in Iubire
atingem Eternitatea. Iubirea este constienta si responsabila. Sa avem, asadar, o atitudine
constienta, activa in Iubire. Sa fim atenti, sa ne ingrijim si sa ne crestem Iubirea in Inima.
Cand Iubirea este prezenta lucrurile devin foarte usor de realizat. ‘Cand Iubirea devine
Infinita, imposibilul devine cu usurinta posibil!!!’
Inclusiv Iluminarea!!!
Cand Iubirea este stabilizata in puterea ei, atunci ramanem pe calea Iluminarii si
fluctuatiile care apar sunt mici si nu ne indeparteaza de Calea Spirituala. Sursa puterii din
personalitatea noastra este puterea Iubirii!!!
Iubirea ne face imuni la atacuri subtile si chiar fizice - sistemul imunitar devine mai
puternic.
Cand Iubesti il simti pe celalalt si e un fel de cunoastere profunda, empatica a celui iubit.
(Te gandesti la mine? Nu. Te simt!). in Iubire suntem plini de recunostinta si nu avizi de a
consuma Iubirea.
Mintea poate zice:
- O.k. te iubesc si ce primesc?.... dorinte, insatisfactii, nevoi etc.
Insa focalizandu-ne pe Iubire, putem scapa de tot felul de pretentii. Daca judeci cu mintea
e un compromis. Daca te lasi inspirat de Inima, se vor vedea rezultatele adevarate. ‘
Inima in Minte si Minte in Inima’.
Mintea este doar un instrument pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a-l folosi intelept.
Cand cineva a oboist sa gandeasca atunci incepe sa traga o concluzie (sau mai multe).

Aceste conferinte sunt doar puncte de ghidare pe Calea Spirituala si nu sunt absolute!!!
Viata ne pune ea insasi in situatii pentru a evolua si a ne transforma.

Sfarsit

STAREA DE ILUMINARE

Aceste stari extraordinare apar fie ca o manifestare spontana a Gratiei Divine fie ca
urmare a unei practici intens spirituale care este incununata de aceeasi Gratie Divina.
Ce este in comun la aceste stari si ce face ca aceste stari sa ramana vii?
Prin stiinta secolului 20 si 21 s-a reusit deja apropierea tot mai mare fata de spiritualitate
si fata de vechile traditii spirituale.
Iubirea impreuna cu intelepciunea sunt incununate de starea de Iluminare.
Oamenii de stiinta au inceput sa studieze despre starile de Iluminare traite de oameni din
diferite traditii spirituale. Prin aceasta apropiere moderna ei au putut sa marcheze pasii
care sunt facuti pentru a atinge aceasta stare. insa dorinta de a valida din punct de vedere
stiintific starea este un obstacol in demersul evolutiv de a reuni stiinta si spiritualitatea.
Avantajele acestei cercetari stiintifice sunt ca odata demonstrata stiintific starea de
Iluminare foarte multi oameni materialisti vor deveni interesati de spiritualitate si de o
cale a evolutiei spirituale .
O caracteristica comuna ce apare in aceste stari este viziunea asupra realitatii, asupra
lumii cu care suntem mereu in contact, o viziune mult largita si diferita fata de cea
obisnuita. Iata cateva caracteristici ale acestei stari:
deschiderea fata de ceilalti
daruirea neconditionata din ceea ce au celorlalti
altruismul
iubirea
atentia foarte buna interior-exterior
o stare uimitoare de transformare care este corelata cu detasarea
o capacitate foarte buna de adaptare
o rezerva foarte mare de energii benefice care le dau puterea de a munci 20 ore pe zi
starea de trezire si in somn (initiere in astral, capacitatea de dedublare constienta)
eficienta in actiune
necesitati minime pentru a supravietui
fiintele care au atins aceasta stare si care o mentin sunt vehicule ale intelepciunii
manifestate prin vorbe si fapte, de asemenea ele detin controlul asupra resurselor Naturii
si energiilor subtile cu care ii ajuta pe ceilalti
manifesta puteri paranormale
au o aura de pace, iubire care e mereu prezenta in ei
se retrag doar daca astfel ii pot ajuta pe ceilalti
o intuitie foarte buna si un simt practic foarte mare
rabdare foarte mare mai ales pentru cei ce merita
memorie foarte buna, mai ales pentru lucrurile sau energiile fundamentale.
Aceste caracteristici care descriu manifestarea unor fiinte iluminate trebuie sa fie
manifestate spontan si nu copiate mimetic ca la carte!
Iata si cele 7 trepte ale Starii de Iluminare:
1.Totala lipsa de cunoastere asupra Spiritualitatii, a Adevarului, a Constiintei
2.Etapa evolutiei se manifesta prin cresterea receptivitatii fata de alte stari de constiinta.
Aceasta apare ca urmare a unor experiente de genul: o conferinta, o criza existentiala,
practica yoga, prezenta unui Maestru, aplicarea unor terapii neconventionale.
3.Etapa cautarii pline de aspiratie a cailor de atingere a starilor spirituale (de obicei
manifestata prin studiu si practica intens spirituala). Tot aici sunt si cei care se opresc
dupa ce au avut o prima experienta spirituala. Acesta etapa se poate spune ca este ca un
fel de ‘cocktail spiritual’.
4.Etapa apropierii practice de o Cale Spirituala. Aici sunt puse in practica metode
specifice de evolutie. Aceasta etapa este valabila pentru toate celelalte care vor urma.
Practica spirituala ramane de acum mereu prezenta pe Calea Spirituala pentru ca acum
este dublata de un scop clar spiritual. intrebarea: Ce sa practic? E valabila pentru etapa a
treia. De la etapa a 4-a avem un scop, un tel clar!!!
5.Etapa stabilizarii emotionale. Aici aspirantul traieste o stare de pace interioara
profunda. Daca in etapa a 4-a noi provocam limitarile de tot felul, in a 5-a suntem
stabilizati, armonizati. Prin metodele spirituale folosite, emotiile, natura realitatii mintii
sunt controlate si armonizate. Specific acestei etape este calmarea naturala a mintii. Aici,
daca mintea este lasata libera, ea se focalizeaza natural, se calmeaza si tinde catre pacea
care oglindeste Sinele!!! Daca in etapa a 4-a era un efort pentru a calma mintea, in a 5-a
pacea se instaleaza singura, fara efort. O alta caracteristica este expansiunea Constiintei si
trairea la nivel de Umanitate.
6.Aici se instaleaza starea de Nondualism. Sunt rememorate vieti trecute, ceilalti sunt
perceputi la un nivel mult mai profund. Apare experienta Unicitati. A fi AICI si ACUM si
pretutindeni in acelasi timp - la inceput ne apare ca fiind o perceptie paranormala. Se zice
ca este foarte greu in aceasta etapa din punct de vedere spiritual deoarece avem acces la
motorul Universului si apare tentatia Puterii. De asemenea principiul separarii este foarte
diferit aici (de exemplu: vezi o fiinta umana si poti sa vezi in ea ca in tine, foarte usor si
foarte constient - viitor, prezent, trecut - si de aceea este foarte greu sa observi separarea).
Se recomanda la aceasta etapa atentia si starea de constienta doar asupra existentei (sa o
percepem, sa o vedem, sa o simtim). Fenomenele paranormale care apar se incadreaza si
ele aici si putem fi testati in a le folosi. De aceea este important sa constientizam scopul
suprem spiritual la care am aspirat si la care aspiram: Starea de Iluminare. Aici, spre
sfarsitul etapei a 6-a incepem sa experimentam tot mai des Starea de Extaz Divin
-Samadhi. Aceste stari sunt precum flashuri de lumina, atunci cand structura noastra
fizica si subtila este pregatita Lumina poate veni si ramane aprinsa.
7.Dupa ce ne-am tot antrenat cu Lumina - in flashuri - suntem pregatiti la un moment dat
pentru lumina. (Un experiment: intr-o camera perfect intunecata aducem un blitz de la un
aparat foto si il declansam. Desi lumina s-a manifestat pentru o perioada foarte mica de
timp noi ne putem aminti ce am vazut in acea camera si astfel putem face cativa pasi in
directia dorita. Dupa ceva timp mai lung sau mai scurt in functie de capacitatea noastra de
a ne aminti uitam cum arata camera, si ce este in camera. Analogic vorbind la fel se
petrece si in cazul Starii de Iluminare. Lumina vine si ne lumineaza calea, iar noi ne
amintim o anumita perioada de timp in ce directie trebuie sa mergem dupa care Lumina
vine din nou si din nou pana cand ajungem sa fim pregatiti pentru ca Lumina sa ramana
aprinsa.) in aceasta etapa comuniunea cu Dumnezeu este totala fara a o mai putea pierde
vreodata.
In Univers exista forte Divine care ne pot ajuta sau ne pot impinge catre Iluminare. Sa
invatam asadar sa cerem de la Dumnezeu : Cere si ti se va da ! Iluminarea este esenta
tuturor starilor noastre. Ea este de fapt doar actiunea de a curata toate murdariile pe care
tot noi le-am pus acolo. Deoarece avem o minte pe care o folosim si care este chiar
obstacolul in a vedea Adevarul, este necesar si suficient o mutare pentru a face mintea
Sah - mat. Daca avem instincte puternice necontrolate este greu sa ajungem la stari de
Iluminare sa punem ego-ul in afara jocului, sa fim atenti la cine este in mijloc, in mijlocul
vietii noastre ! Sa-l punem pe Dumnezeu pe primul loc, Starea de Iluminare.
Starea de Iluminare este ca o miscare brusca ce apare neasteptat si profund uimitoare.
Cand esti Iluminat tot ceea ce exista si ce percepi este mereu uimitor, nou si de aceea sunt
relatari despre privirea iluminatilor, cu acei ochi care sunt mereu uimiti (ca si la copii).
Daca structura noastra nu e pregatita Starea de Iluminare pleaca. Aceasta Stare de
Iluminare are sursa in spatele a tot ceea ce este manifestat, de aceea pentru a o atinge sunt
necesare actiuni pe verticala si nu pe orizontala. Noi de fapt stergem geamul de la casa
noastra si Lumina intra, pur si simplu. Mai apoi constientizam ca suntem Soarele si de
aceea putem parasi casa cu adevarat. Situatia se prezinta asa: noi suntem raza de soare
care intra in camera prin geam si tot noi suntem cei care luam o cutie (carapacea - corpul
fizic) si spunem ca noi suntem acolo in cutie! Raza de soare in cutie! Nu conteaza cu ce
stergi geamul (ce cale spirituala urmezi), important este sa-l stergi. Unii chiar sparg
geamul pentru a intra Lumina (sistemul tantra). Macar deschide geamul!
Starea de Iluminare apare mereu insotita de o stare de catharsis, o purificare, o rupere a
ceea ce era limitat. Chiar si intr-o stare de meditatie foarte profunda daca este incununata
de Starea de Iluminare cu siguranta vom trai si Starea de Uimire.
Pe masura ce evoluam prin practica meditatiei avem acces la trairi si stari tot mai elevate
de constiinta pana la Starea de Iluminare (rata de refresh creste tot mai mult si astfel noi
ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, de Creator). Astfel apare situatia in care ne
intrebam: Cine creeaza? Eu? Dumnezeu? Dumnezeu prin mine? Cand suntem treji ne
dam seama cu adevarat de asta; cand nu suntem, ni se pare ca suntem treji. Momentele in
care suntem treji sunt putine, mici in timp insa foarte intense ca traire.
Confuzia din zilele noastre cu privire la diferite stari de constiinta ale fiintei umane,
exilata datorita inculturii si materialismului, in aceste stari ego-ul este dizolvat si de aceea
pot apare stari sau capacitati paranormale. insa Iluminarea nu inseamna puteri
paranormale de exemplu sunt clarvazatori care nu pot vedea chiar despre viata lor, despre
karma lor etc.; ei sunt orbiti de ceea ce vad! Misterioase sunt caile Domnului.

Alte caracteristici ale starii de Iluminare

starea de disolutie extatica a ego-ului
detasarea de corpul fizic
starea de libertate foarte speciala - o libertate intrinseca, neconditionata de ceea ce va
urma, o libertate care este dincolo de ceva anume. Este ca o nebunie insa este o nebunie
divina (legata doar de Dumnezeu)
perceptia nondualista interior-exterior
unitatea cu tot ceea ce exista
savoarea extatica a Iluminarii (Amrita, Ambrozia Divina, Soma)
constientizarea Realitatii Ultime care exista in spatele a toata creatia
starea de mister prin care simtim ca totul este real si viu (putem vedea care este iluzia
acestei lumi si cum exista ea insa nu o putem explica de ce este asa)
atemporalitatea, perceptia trecut-prezent-viitor nu mai exista. Doar acum. (Stim ce este
Timpul, insa ce este Eternitatea? Ce inseamna 1.000.000 de ani pentru Eternitate??)
stare de Omniprezenta care imbratiseaza mereu totul si este perceputa ca fiind Sacra si
Divina! Este o prezenta tacuta, deodata totul a devenit Viu, simtim prezenta a ceva -
Dumnezeu!
Trairea simultana individual si cosmic
Prezenta si existenta Luminii
Radierea unei lumini specifice in corp si in afara lui
Spontaneitatea aparitiei starii de Iluminare
Sunt cateva evenimente ce preced Starea de Iluminare:
tendinta spre detasare completa
schimbarea valorilor personale
disparitia fricii fata de Moarte
starea de iubire si compasiune traite mai mereu
Practica spirituala poate sa ne aduca efecte in viata noastra insa daca e facuta de ego si cu
ego atunci va ramane cu ego-ul: daca e rezultatul Gratiei Divine atunci va duce la Gratia
Divina Suprema. Arta de a Darui este un element esential pentru a atinge Iluminarea.
Cum sa dai totul fara (aparent) a nu castiga nimic! si nu cum sa iei la maxim de la viata
de la ceilalti si sa dai cat mai putin! Este important sa daruim total, constient si
neconditionat! Ego-ul exista in momentele de inconstienta. Cand suntem constienti ego-
ul nu poate exista, nu are loc. Ego-ul isi ofera serviciile: da-mi mie sa fac asta (ceva mic
la inceput iar mai apoi, treptat tot mai multe). Si daca ne lasam pacaliti de el, ne ia toata
viata iar noi devenim prea lenesi sau obedienti fata de ego. De fapt daca suntem
constienti in fiecare clipa pe care o traim nu mai este nevoie de ego!
Noi ne dam pe mainile ego-ului Viata si Viata nu mai este Viata ci Moarte! Daca apelam
la ego sa o facem constient: fa asta pentru mine si vezi ca sunt cu ochii pe tine sa nu o iei
razna, asa cum vrei tu!
Experimentarea Starii de Iluminare este in stransa legatura cu cele 10 principii spirituale
fundamentale pe care trebuie sa le aplicam si dupa care trebuie sa traim (avem nevoie de
multe exercitii pentru a intelege ca nu avem nevoie de ele!!!).
Aceste 10 principii de orientare sau ghidare sunt de bun simt. Ele sunt Universale, nu
apartin unei religii deoarece Starea de Iluminare nu apartine nici unei religii. Am putea
spune ca ele sunt Filosofia Transpersonala.

Ghidul spiritual al aspirantului la Iluminare

1.Exista doar un singur Dumnezeu care este Etern, Omniprezent, Atotputernic,
Omniscient si nimic altceva nu exista in afara Lui.
Este cel mai inalt ideal la care poate aspira orice fiinta umana. Aspirantul stie ca tot ceea
ce are si ceea ce i se petrece vine de la Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu este scopul
esential al unui aspirant spiritual. Un aspirant il pune pe Dumnezeu pe primul loc in viata
lui.
Sa fim atenti la jocurile mintii, sa fim atenti la obstacolele egoului, sa fim capabili sa
renuntam cu bucurie la diferite atasamente egotice pentru a fi numai cu Dumnezeu.
Dumnezeu este sursa tuturor fiintelor si a tot ceea ce exista. Cand Dumnezeu este real
pentru noi si comunicam cu el, atunci suntem pe calea spre Iluminare si indoiala dispare.
intrebarile: cum? si cand? sunt valabile pentru aspirant iar intrebarea: daca? care exprima
o indoiala a mintii, nu isi are locul aici.
Nu este usor sa traiesti dupa aceste 10 principii.
2.Exista doar un singur Dumnezeu care ghideaza mereu pe copii Lui catre Lumina
Suprema si El foloseste orice mijloc de comunicare si de invatare pentru copii Lui.
De multe ori, deoarece oamenii nu-i aud vocea, Dumnezeu apeleaza la diferite fiinte
umane Iluminate chiar de El pentru a-si transmite mesajul de iubire, libertate, fericire si
de necesitatea transformarii personale pentru a putea fi pregatiti sa ne intalnim cu El in
Eternitate.
Un aspirant la Iluminare invata de la toate pentru ca el vede pe Dumnezeu pretutindeni si
descopera lectiile si invatatura Lui. De aceea este important sa vedem mereu partea cea
buna a lucrurilor, fiintelor si evenimentelor. Principiul al doilea despre care vorbim acum
ne arata cum sa invatam Iluminarea!
O data ce incepem sa invatam de la toate aspectele vietii, ne deschidem catre Cunoasterea
Universala, Infinita.
3.Exista doar o singura Carte Sfanta, Cartea Naturii (Prakriti, Shakti) care e la baza
tuturor cartilor sfinte. Ea este singura Scriptura care poate Ilumina cititorul.
Exista diferite scrieri de inspiratie divina care trebuiesc acceptate ca facand parte din
intelepciune Divina.
Literele lui Dumnezeu se gasesc cu adevarat inscrise in fiintele umane, in sufletul uman!
Principiul al treilea ne arata sursa invatarii care ne conduce la Iluminare.
Exemplul sectelor din lume ne arata tragedia separarii deoarece ele se bazeaza doar pe o
carte care devine litera moarta daca nu se respecta armonia, legea si cartea Naturii. Acest
lucru se petrece tot datorita egoului care tinde sa aduca o stare de lene pentru ca el sa se
simta bine.
Adevarul este dincolo de orice sistem! Deci nu este un sistem care sa protejeze egoul.
Sunt foarte putini oameni care aspira cu adevarat la Iluminare si care pot vedea greselile
ce exista in diferite sisteme. in Kali Yuga sunt foarte putini cei care aspira cu adevarat la
Dumnezeu.
4.Exista doar o singura Religie: aspiratia completa si fara ezitare catre Idealul Divin
Suprem - Eliberarea Spirituala prin comuniunea cu Dumnezeu - Ideal care ar trebui sa
devina scopul vietii fiecarui Suflet.
Principiul al patru-lea ne reveleaza metoda Iluminarii: acordarea lui Dumnezeu a
primului loc in viata noastra! Aici nu vorbim de atitudinea sectelor care fiecare creeaza
un sistem care se va potrivi perfect cu egoul membrilor sai. Fiecare are nevoie de lectiile
sale pentru a evolua. Numele religiei din care faci parte sau locul practicii spirituale sunt
suficient de bune pentru a evolua daca exista aceasta aspiratie completa catre Dumnezeu.
Uneori pe calea Iluminarii Dumnezeu ne indruma pe misterioase cai care aparent (pentru
mintea noastra) se contrazic. De exemplu: mergem mult timp spre polul sud si la un
moment dat Dumnezeu ne zice: Acum e de ajuns, vei merge spre nord.Noi ne revoltam,
vrem sa mergem spre sud insa deoarece noi deja am ajuns la polul sud in orice directie
am merge ne indreptam catre nord.
Cand esti plictisit sau adormit de fapt mintea este inchisa. Doar fiind prost te poti plicitisi.
Exista doar elevi/studenti in acest Univers. Cand este o regula (o lege Divina) ea se aplica
pentru toti.
5.Exista doar o singura Lege: legea reciprocitatii cauza - efect. Ea poate fi urmata doar de
Constiinta eliberata de egoism si in care simtul dreptatii si al adevarului sunt pe deplin
trezite.
Omul a creat legi pentru avantajul lui, insa aplicandu-le va aduce un conflict mai mare
sau mai mic cu cealalta parte a balantei.
Simtul justitiei este valabil doar pentru o minte calma fara interese de orice fel. Fa-le
celorlalti ceea ce ti-ar place ca ei sa-ti faca tie. Dam noi la fel de mult pe cat primim??
Primim infinit mereu!!!
Legea profitului Divin este: cu cat dam mai mult cu atat primim mai mult. De exemplu:
iubirea, cunoasterea chiar si cu banii. Bogatasii cu conturi foarte mari de bani aparent au
foarte mult, insa de fapt ei au vandut foarte mult din ei insisi (din sufletul lor) si asadar ei
au foarte putin din punct de vedere spiritual.
Pe calea Iluminarii noi dam, daruim cat mai mult fara a astepta o recompensa deoarece in
realitate noi primim mereu de la Dumnezeu. Lectia evolutiei poate fi: plina de fericire si
iubire sau plina de suferinta.
Cum am contribuit cu aceasta meditatie la binele celorlalti? Sa urmarim sa devenim tot
mai constienti de a da si a primi. Putem darui din foarte multe puncte de vedere: subtil,
mental, emotional, spiritual si fizic, material. De exemplu: a practica Bhujangasana si a
avea efecte - stari de iubire si a nu darui celorlalti este o incalcare a legii reciprocitatii
(principiul cinci - cauza si efect). Mai intai trebuie sa invatam legea reciprocitatii pentru
ca apoi sa o Transcendem.
Drepturile omului ar trebui sa inceapa asa: primul drept uman este sa daruiesti! Si nu sa
primesti. De fapt ceea ce este culmea in aceste drepturi ale omului, despre care se
vorbeste in societatea umana, este ca ele sunt abureli scrise cum ca ai drepturi (ti se
asigura drepturi) cand de fapt in ele se ascund tot felul de taxe si indatoriri pentru oameni
astfel incat ei trebuie sa dea tot mai mult!
6.Exista doar o singura Fratie Spirituala, cea in care toti copii Pamantului, fara
discriminare, sunt uniti in Inima lui Dumnezeu Tatal. Cu totii facem parte din Unitatea
Manifestarii Divine.
Varietatea oamenilor este de fapt manifestarea lui Dumnezeu in diferite forme, conflictele
ce apar se datoreaza de fapt neintelegerii acestei diversitati. De aceea este absolut
necesara intelegerea Unitatii Fundamentale dintre oameni.
Aspirantul la Iluminare are toleranta pentru orice optiune si manifestare din Univers
deoarece nimic nu exista fara Vointa lui Dumnezeu. Asa dar chiar si raul are rolul lui in
manifestare. Toate nivelele manifestarii au rolul lor si ele exista tot datorita Vointei
Divine!
Unitatea implica transcenderea, depasirea dualitatii bine-rau, sus-jos, etc.
Familia, sotia, iubita, calea spirituala, maestrul pe toate trebuie sa le invatam pentru a
merge mai departe. Profesorul sau invatatorul intotdeauna este bun: daca e bun, e bun
pentru ca ne invata. Daca greseste, e bun ca ne invata ce e rau sau gresit. Sa iubim ceea ce
e bun in oameni!
In aceasta lume nu exista decat un singur Maestru - Dumnezeu, in rest toti suntem
discipoli mai mari sau mai mici. A face fata Adevarului este uneori foarte greu, insa el
exista ca o lectie pentru evolutia noastra si a celorlalti.
7.Exista doar o singura regula Morala: Iubirea ce apare din sacrificiul personal si
infloreste prin acte de Compasiune.
Sursa a tot ce exista este Iubirea in toate formele ei: speranta, dorinta, generozitatea,
adaptabilitatea, etc. Toate pacatele si raul din lume apar datorita lipsei Iubirii. Iubirea
poate fi oarba atunci cand e slaba, insa atunci cand e puternica ea este foarte constienta si
lucida. Iubirea este o cale catre Iluminare! Daruirea apare din Iubire.
Orice moralitate pentru un aspirant la Iluminare are la baza Iubirea (Iubirea este la baza
moralitatii lui).
Aceste reguli de morala lipsite de Iubire pot genera orbirea spirituala. De exemplu tapasul
fara Iubire duce la suferinta. Orice calitate umana incepe cu Iubirea, are la baza Iubirea.
Iubirea pleaca direct de la suflet la suflet. Pentru a atinge Adevarul in orice fiinta umana
trebuie sa iubim pentru ca il iubim pe Dumnezeu. Orice speculatie mentala nu ajunge la
suflet. Unitatea cu Dumnezeu se face prin iubire. Libertatea fara Iubire, este tiranie,
crima.
Sf. Augustin spunea: Iubeste si fa ce vrei!
8.Exista o singura Frumusete. Cea care prin Transfigurare eleveaza Sufletele celor ce o
venereaza in toate aspectele Ei, atat cele vazute (vizibile) cat si cele nevazute (invizibile).
Soarele, Luna, plantele, animalele, oamenii toate reprezinta aspecte ale frumosului
universal.
Oriunde merg si oriunde privesc doar pe tine Doamne Te vad in Frumusetea Ta, zice
aspirantul la Iluminare.
Iubirea si Frumusetea sunt asociate deoarece ele fac parte din MPC Tripura Sundari.
Frumusetea sublima il inconjoara mereu pe aspirantul la Iluminare. Aspirantul alege
mereu tot ceea ce e mai frumos, el alchimizeaza totul. La inceput merge spre frumusetea
fizica, concreta pentru ca mai apoi sa mearga spre Frumusetea ascunsa care ii rafineaza
mereu starile si perceptiile. Iubirea este motorul iar Frumusetea este motivul, scanteia si
directia. Frumusetea stralucitoare pe care o descopera pe calea spre Iluminare se
transforma treptat in intelepciune!
O cheie care ne conduce la Iluminare este Transfigurarea. Atunci cand inima noastra este
inconjurata de sublimul transfigurarii putem spune ca traim transfigurati. Daca mergi ca
un Iluminat, te transfigurezi ca fiind un Iluminat treptat dobandesti calitatile unui
Iluminat. Si cand transfigurarea este completa atunci am ajuns sa fim Iluminati.
In lumea separarii vedem frumos sau urat, ca Iluminat vezi doar transfigurat, plin de
optimism si entuziasm. Hranind Sufletul cu Frumusete el va manifesta spontan Iubirea.
Observand, vazand frumosul ne hranim sufletul. Daca vedem uratul atunci cu asta ne
hranim sufletul.
Oriunde privesc vad doar fata Ta si oriunde merg ajung in casa Ta.
Ne pregatim sa vedem peste tot pe Dumnezeu ca fiind frumos pentru ca apoi cand vom fi
Iluminati sa-L vedem pe Dumnezeu asa cum e: si frumos si urat simultan si dincolo de
ele.
9.Exista o singura Cunoastere. Profunda Cunoastere asupra noastra insine atat in interior
cat si in exterior. Aceasta este esenta intregii intelepciuni.
“Cunoaste-te pe tine insuti si il vei cunoaste pe Dumnezeu”, scrie pe frontispiciul
templului de la Delphi. Exista doar un singur adevar. Esenta tuturor religiilor este de fapt
Cunoasterea de Sine. Singurul tel real este revelarea Sinelui. Atunci cand ai un Ideal
metodele pe care le ai te ajuta sa alegi exact ceea ce e foarte bun pentru tine.
Exista o singura alegere: Eu Dumnezeu. Aici avem un paradox: Dumnezeu ne-a daruit
Liberul Arbitru prin care noi putem alege in fiecare moment ceva. insa orice am alege
prin Liberul Arbitru este tot Dumnezeu, pana cand in final ne abandonam in fata Vointei
lui Dumnezeu ca sa il alegem tot pe El.
Avem o eternitate pentru a experimenta si in final descoperim ca este doar ACUM.
Dumnezeu desi stie tot se face ca nu stie si ne lasa sa evoluam si sa-L regasim in Jocul
Divin al Vietii!
10.Exista o singura Cale. Abandonarea (renuntarea) la falsul eu (ego-ul) pentru a
descoperi adevaratul EU - Sinele Suprem Atman. Prin aceasta fiinta umana trece de la
conditia de muritor la cea de nemuritor, de la imperfectiune la perfectiune.
Viata se manifesta sub doua aspecte:
a) ca Eternitate, in care se manifesta Sufletul si Spiritul printr-o prezenta tacuta
b) ca Efemeritate, varietate, timp in care se manifesta mintea si simturile.
Astfel Sufletul este pus intr-o dilema: fiind Etern este pus intr-o carapace (corpul fizic)
care are si o minte si cinci simturi care o influenteaza (si acestea fac parte din
efemeritate).
Suntem intr-o lume a paradoxurilor pentru minte si o lume a luminii, a tacerii care este
specifica sufletului.
Aceste ghidari, principii universale ne conduc toate la o profunda Tacere. Daca ramanem
in tacere putem intelege, simti Adevarul, Lumina si Frumusetea. Atunci cand incercam sa
intelegem cu mintea, nu mai intelegem. in Sufletul nostru, in profunzime este doar
tacerea. Iluminarea este inconjurata de o profunda tacere deoarece mintea inferioara nu
poate si nu are cum sa o exprime iar mintea Superioara o exprima prin tacere. Tacerea e
de aur.
Sa il luam pe Dumnezeu ca exemplu in viata noastra pentru ca El este Viata
, Iubirea si Adevarul. De exemplu: cum iubeste Dumnezeu? El ne daruieste mereu totul si
nu se lauda, nu vine si ne zice: Ia priveste ce am facut pentru tine. Cat de mult te iubesc!;
nu, El o face in tacere!

Cum putem atinge si trai starea de Iluminare - alte metode practice

Aceasta stare nu poate fi adusa cu o metoda anume insa putem sa pregatim terenul. (ex.
analogic - cu paratrasnetul pe care il punem la casa pentru ca in momentul venirii
fulgerului - moment pe care nu il stim - casa sa fie pregatita). Iluminarea este cauza la tot
ce exista si de aceea nu poate exista o alta cauza care sa o genereze pe ea! Noi am inceput
deja pregatirea noastra pentru starea de Iluminare prin diferitele metode spirituale pe care
le punem in practica.
Ce nu tine pentru a nu trai spontan starea de Iluminare? Anumite neintelegeri: Cine
suntem? De ce? Unde?
Pregatirea noastra consta in a incepe sa fim deschisi catre Cunoastere, sa incepem sa
intelegem tot mai mult ce se petrece in viata si cu viata noastra.
Starea Iluminare apare neasteptat si vine sa ne socheze sau sa schimbe anumite limitari
sau principii limitatoare ale mentalului nostru (intreruperea cursului normal al gandirii
sau al evenimentelor!!). Daca vrem sa obtinem alt rezultat trebuie sa schimbam felul in
care actionam!
Starea de uimire este un semn ca ne apropiem de Iluminare, este o stare de complet
anormal!
Totul este in noi si depinde de noi, de atitudinea si de starea noastra. Aceste stari, chiar
daca noi zicem ca le asteptam, atunci cand apar, sunt neasteptate, uimitoare!! Ele sunt
dincolo de orice imaginatie, de aceea trebuie sa fim pregatiti si sa transfiguram mereu cat
mai mult tot ceea ce experimentam deoarece Starea Iluminare este o uimitoare energie a
frumusetii plina de transfigurare.
Iata si cateva chei pentru a trai Starea de Iluminare:
A participa la un moment artistic deosebit de inspirat;
A trai o stare de orgasm prelungit;
Iertarea;
Iubirea - cea mai puternica si sigura cale;
Daruirea - ca o ramura desprinsa din Iubire;
Capacitatea de a fi spontan, creativ (sunt semne ca ne aflam aproape de Starea de
Iluminare);
Spontaneitatea atunci cand ne aflam in situatii dificile - starea de Libertate interioara care
ne permite sa iesim din reguli sau situatii (sa nu confundam spontaneitatea cu
versatilitatea din Swadisthana sau cu cea a mintii!).
Supraefortul ne poate aduce de asemenea Iluminarea.
Atunci cand ajungem la limita a ceva din ceea ce facem si atunci facem supraefortul care
depaseste pragul aceasta ne duce la posibilitatea de a trai Starea Iluminare.
A trai mereu in starea de Iluminat nu este usor deoarece aduce o perspectiva cu totul
noua, uimitoare, cutremuratoare pentru care trebuie sa fim pregatiti.
Traieste-ti fiecare zi ca fiind ultima! Si astfel noi depunem efortul necesar care se
transforma la momentul potrivit in supraefort, acesta generand Starea de Iluminare. Astfel
noi cream conditiile pentru ca Starea de Iluminare sa vina, de aceea noi trebuie sa fim
constienti de ea pentru a ramane cu ea, de a o retrai. Dupa ce am trait-o o data, urmeaza o
a doua oara, a treia oara etc. E ca un razboi infinit, victorii dupa victorii care-n final duc
la Eliberare (Moksha). Daca ai timp de privit ici colo inseamna ca esti in linia a doua de
razboi si nu in prima (unde de fapt esti mereu la limita).
Iluminatul sau aspirantul adevarat primeste mereu cadouri spirituale pentru ca el are
mereu victorii incununate cu diferite premii, insa el merge mai departe pentru ca are telul
Divin si nu se lasa pacalit sau atras de aceste cadouri, pentru ca merge spre Infinit si
Eternitate!!! Astfel, aceste cadouri pe care le primim, le putem imparti foarte usor celor
care le vor sau celor care au nevoie pentru ca noi le dam la o parte pentru a merge mai
departe. Atunci cand am atins Eternitatea si Infinitatea putem cu adevarat sarbatori
Iluminarea.

ARTA DE A DARUI
Povestea cu Supa din piatra...
Una din cele mai mari fericiri este sa daruiesti din tot ce ai - material si spiritual.
Ceea ce avem in prezent este o reflectare a ceea ce am daruit.
Exista mai multe situatii de viata cu oameni care au bani dar nu au iubire, fericire si cauta
sa le primeasca insa ei nu le primesc pentru ca nu stiu sa dea. Pe de alta parte exista
oameni care cer bani si care primesc bani, insa ii pierd dupa aceea sau ii cheltuie foarte
repede.
Ceea ce trebuie sa facem este ca o datorie sau ca o slujba, serviciu. Daruirea apare dupa
ce am terminat programul, pentru ca incepand de aici suntem liberi sa daruim. Cand
daruim dam din suflet si primim tot mai mult dupa aceea. Cand doar primim fara sa
daruim, pierdem din suflet. Cu cat dai mai mult cu atat primesti mai mult. Ceea ce
daruim, cum si cat, ne arata cum si ce suntem.
Cand egoul (managerul casei) zice: gata e de-ajuns, ti-ai facut treaba trebuie sa mergi
acasa, mai ai si tu viata ta si alte lucruri de facut pentru tine trebuie sa fim constienti de
pacaleala lui pentru ca a darui dupa ce ti-ai facut datoria, aici e comoara!
Cand ai o problema in viata ta intreaba-te ce si cat ai daruit si nu ce si cat ai primit!
Iata si o poveste cu un om care ajunge la poarta raiului si inainte de a intra in Rai il
intreaba pe Sf. Petru daca e posibil sa vada si el cum si de ce sufera cei care au ajuns in
Iad. Sf. Petru il ia cu el si deschizand o usa ii arata in acea uriasa incapere o masa intinsa
pe care existau foarte multe feluri de mancare care mai de care mai apetisante si
savuroase. La masa de o parte si de alta erau multi oameni care aveau linguri din lemn cu
cozile foarte lungi si astfel ei nu puteau manca si de aceea sufereau. Dupa cele vazute
omul nostru e luat in Rai si acolo intr-o incapere asemanatoare foarte mare exista de
asemenea o masa intinsa cu multe feluri de mancare foarte bune si oamenii aveau de
asemeni linguri din lemn cu cozi foarte lungi insa erau in culmea fericirii. Vazand acestea
omul nostru il intreaba pe Sf. Petru cum de este posibil ca cei de aici sa fie fericiti. Sf.
Petru ii raspunde : acestia au invatat sa daruiasca, ei se hranesc unul pe celalalt.
Arta de a darui este o cale catre Iluminare. A darui ca o datorie (am dat destul), este o
limitare, o manifestare a ego-ului. Supraefortul de a darui dupa ce credem ca e de-ajuns
ne va duce la Iluminare pentru ca vom sti unde este limita celuilalt de a primi.
Niciodata Dumnezeu nu da prea mult! Si din moment ce noi dam de la Dumnezeu, pentru
ca de la El am primit, care este problema?
Daca Dumnezeu considera ca nu mai e nevoie sa daruiesti pur si simplu nu o sa mai ai ce
darui pentru acea (acele) fiinta (fiinte).
Daca ai in Inima ceea ce vrei sa faci (sa daruiesti) atunci e de la Dumnezeu, asadar fa-o!
daca nu o ai in Inima n-o fa!
Uneori lucruri foarte mici daruite din Inima sub inspiratia lui Dumnezeu (pentru ca noi
daruim Gratia lui Dumnezeu) efectiv fac minuni in ceilalti. Alteori daruri foarte mari sunt
atat de seci, reci, mentale incat nu aduc nici o modificare in ceilalti.
Iata si cateva intrebari pe care ar trebui sa ni le adresam constant:
Cate fiinte am facut eu astazi fericite? Cat de mult am daruit eu astazi?

Daca merg sa tin o conferinta si-mi fac treaba, ceea ce era in program si apoi plec
imediat, pur si simplu, atunci plec asa cum am venit! insa daca daruiesc din Inima, atunci
Sufletul este foarte imbogatit.
Avem o civilizatie a datoriei, a serviciului si nu a ajutorului, a daruirii de aceea oamenii
sunt asa de departe de starea de Iluminare!!! Daruirea ajuta societatea sa mearga foarte
bine cu Inima si in Inima. Nivelul regulilor si al datoriei - si doar atat!!! - este o prostie
deoarece ne putem intreba pe buna dreptate: care este diferenta dintre un computer si un
om? Daca avem doar un program de facut atunci suntem precum calculatorul.
Profesionalismul ucide umanismul. Regulile sociale - serviciul, datoria - daca e doar atat,
e o conditie foarte joasa de existenta. Tendinta de a fi civilizat in societate este un atentat
la evolutie, la a fi Om, a fi Iluminat! Omul este o fiinta constienta, poate darui constient,
animalul are doar instincte.
Starea de umilinta se opune vanitatii si mandriei si de aceea este necesar sa fie cultivata
mereu.
In cultura occidentala suntem invatati despre nevoile noastre ca oameni insa nu si despre
relatiile cu ceilalti. Astazi fiecare vrea sa aiba o opinie pentru ca vrea sa zica ceva si nu
pentru ca are ceva de zis. Educatia din zilele noastre face ca multi oameni sa aiba opinii si
nu sa invete ceva din tacere.
Iata si o scurta comparatie intre cele doua tari Romania si Danemarca: cum este campul
subtil din tabere si cum este campul subtil de la cursurile de yoga din cele doua tari. Multi
straini care au venit in Romania in taberele de yoga au simtit foarte intens starea de
bucurie, unitate si daruire prezente in aceste tabere. Aceasta se petrece deoarece in
Romania sunt foarte multi yoghini care vin in aceste tabere si se daruiesc (karma yoga).
In practica spirituala a face o meditatie de exemplu si de a te opri exact la fix, ce
inseamna? Ti-ai facut datoria, tapasul? Daca mai faci inca 30 de minute de meditatie
pentru Dumnezeu, asa pur si simplu! Atunci e vorba de spirit de Iluminare
Daruirea nu poate fi inconstienta, ea este un act constient. Un alt exemplu: sunt cazul
cand anumiti oameni pierd anumite sume de bani si dupa aceea ei zic: sa fie de sufletul
lui , sau lasa ca o sa fie pentru saracie, in aceste situatii nu poate fi vorba de arta de a
darui, este o pacaleala a ego-ului.
Cand avem o stare minunata, o experienta divina sa ne intrebam: cum pot darui acum? Ce
am facut eu? Cu ce am contribuit eu la binele celorlalti? Ce pot darui?
Daruind rezonezi cu a primi daruri si astfel in timp vei avea in tine comoara darului Divin
pe care nu o vei mai pierde niciodata. Daca ai inteligenta sau iubire daruieste cat mai
mult!
Primul drept uman ar trebui sa fie de a darui! Drepturile ego-ului sunt de a primi cat mai
mult. A darui este un act de sacrificiu.
Suntem provocati de viata de legea evolutiei sa dam, sa daruim chiar daca uneori este
foarte greu chiar si pentru ceilalti. De exemplu Iisus in templu spunandu-le adevarul
invatatilor in sinagoga si negustorilor in templu, deci Iisus le daruia cunoasterea
adevarata insa nu era usor. Iertarea este un act de daruire, un abandon al ego-ului pentru a
ne Ilumina.
O alta poveste, doi calugari se cearta dupa care unul dintre ei nu reusea sa-l ierte pe
celalalt astfel incat merge la parintele Staret si ii povesteste aceasta. Atunci staretul ii
zice: hai sa ne rugam impreuna.
Tatal nostru care-le esti in ceruri, Sfinteasca-se numele Tau, Fie imparatia Ta , Faca-se
voia Ta, Precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele, Da-ne-o noua
astazi. Si nu ne ierta noua greselile noastre . Atunci calugarul ii zise staretului : Parinte
dar este - si ne iarta noua greselile noastre. Staretul zice : Nu, nu, nu, .... zi asa cum am
zis eu - si nu ne ierta noua greselile noastre.Atunci calugarul a inteles importanta iertarii
si a reusit sa-l ierte pe celalalt calugar.
A darui nu este un act calculat, matematic, mental ci este un act de simtire este ca o arta.
In relatia de cuplu trebuie sa invatam sa daruim si sa facem sa creasca Iubirea daruind,
investind in ea si nu consumand-o, devorand-o! Relatia de cuplu este un dar de la
Dumnezeu, Viata este un alt cadou de la Dumnezeu de aceea trebuie sa invatam sa
daruim ceea ce avem pentru ca astfel se va amplifica Iubirea, Fericirea si Libertatea.
Inspiratia , Transfigurarea sunt alte cadouri pe care trebuie sa le daruim si celorlalti.
Cadoul este doar primul pas pentru a merge mai departe, pentru a creste prin el si cu el.
Cand daruim trebuie sa fie nevoie, sa fie necesar aceasta. Cei ce sunt in nevoi aceia
trebuie sa-i cautam pentru a le darui.
Dharma este ceea ce trebuie sa facem in aceasta viata, datoria divina, pentru ca de asta
am venit aici si acum. Daruirea vine pe de-asupra dharma-ei.

***
Starea de Iluminare
Intr-o inima in care nu exista sau nu se manifesta Iubirea, Iluminarea nu poate veni!
Iubirea este o conditie pentru Iluminare si Iluminarea nu este conditionata de nimic
pentru a se manifesta! Aceste doua afirmatii sunt contradictorii insa ele se unesc. Iubirea
inseamna o stare de Iubire. Iubirea inseamna foarte multe.
A fi in Iubire, ce inseamna?
Iubirea este si o cale catre Iluminare!
Asocierea Iubirii cu Dorinta se petrece adeseori insa nu inseamna ca e adevarata Iubire
deoarece dorinta este jumatate din Iubire (conform cu teoria de la MPC Tripura Sundari).
- Dorinta de expansiune catre Infinit (in diversitate) si
- Dorinta de unificare, de a deveni Unul.
Aceste doua dorinte impreuna formeaza Iubirea completa. Asadar ele formeaza impreuna
o limita pe care o depasim. Daca vrem si dorim sa iubim o alta fiinta umana, va trebui
simultan sa integram ambele directii!!!
Iubirea este corpul lui Dumnezeu. De multe ori cand o fiinta este indragostita ea are acces
la starea de Iluminare fara o pregatire prealabila.
In orice traditie spirituala autentica se atrage atentia asupra Inimii pline de Iubire pentru a
atinge Iluminarea. Iubirea trebuie mereu cultivata si aici nu vorbim de emotii si de
dorinte! Stabilizarea si stapanirea emotiilor este necesara pe cale pentru ca altfel ele agita
mintea. O fiinta care iubeste este puternica si calma mental! Cand Iubirea este mica,
emotiile preiau conducerea (aici sunt incluse si dorintele) si atunci apare situatia: cel ce
zicea ca te iubeste se manifesta ca si cum te-ar uri.
O inima plina de Iubire are o foarte mare eficienta pe calea spirituala. Transfigurarea si
idealurile sunt sustinute de Iubire! indoiala nu-si are locul aici in Iubire. Cand Iubesti,
Iubeste tot ce faci!!!
Orgasmul nu insemna ejaculare si dorinta nu inseamna Iubire!
Iubirea ne elibereaza si ne imbogateste Sufletul pe cand dorinta inlantuieste, te simti mai
slab, te consuma!!
Este important sa fim constienti de calitatea Iubirii, sa o verificam constant. Ne duce
aceasta iubire la evolutie? la transformare?
Iubirea are o mare putere de transformare. Ea ne confera claritate, luciditate si nu face
compromisuri chiar daca vede si punctele slabe din celalalt, vede in acelasi timp si
solutiile pentru transformare. Iubirea este un act de sacrificiu, de daruire constienta!!!
Daca Iubirea este responsabila, dorinta nu este. Daca apar probleme imediat renunti la
ceea ce doreai! Iubirea invinge timpul, trece de el. Dorinta nu! Cand suntem in Iubire
atingem Eternitatea. Iubirea este constienta si responsabila. Sa avem, asadar, o atitudine
constienta, activa in Iubire. Sa fim atenti, sa ne ingrijim si sa ne crestem Iubirea in Inima.
Cand Iubirea este prezenta lucrurile devin foarte usor de realizat. Cand Iubirea devine
Infinita, imposibilul devine cu usurinta posibil!!!
Inclusiv Iluminarea!!!
Cand Iubirea este stabilizata in puterea ei, atunci ramanem pe calea Iluminarii si
fluctuatiile care apar sunt mici si nu ne indeparteaza de Calea Spirituala. Sursa puterii din
personalitatea noastra este puterea Iubirii!!!
Iubirea ne face imuni la atacuri subtile si chiar fizice - sistemul imunitar devine mai
puternic.
Cand Iubesti il simti pe celalalt si e un fel de cunoastere profunda, empatica a celui iubit.
(Te gandesti la mine? Nu. Te simt!). in Iubire suntem plini de recunostinta si nu avizi de a
consuma Iubirea.
Mintea poate zice:
- O.k. te iubesc si ce primesc?.... dorinte, insatisfactii, nevoi etc.
Insa focalizandu-ne pe Iubire, putem scapa de tot felul de pretentii. Daca judeci cu mintea
e un compromis. Daca te lasi inspirat de Inima, se vor vedea rezultatele adevarate. Inima
in Minte si Minte in Inima.
Mintea este doar un instrument pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a-l folosi intelept.
Cand cineva a oboist sa gandeasca atunci incepe sa traga o concluzie (sau mai multe).

Aceste conferinte sunt doar puncte de ghidare pe Calea Spirituala si nu sunt absolute!!!
Viata ne pune ea insasi in situatii pentru a evolua si a ne transforma.

Sfarsit