Documentarea ,

comunicarea si
prezentarea lucrarii
stiintifice

Poluarea solului cu combustibili

petrolieri
Introducere:

Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din
zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care
este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de
hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută
(nerafinat) conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru
care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele,
medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea carburanților. Ca o curiozitate,
se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența
luminii ultraviolete.

Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă
decât a apei sărate, s-a găsit în caverne și zone cu straturi sedimentare calcaroase,
argiloase, sau nisipoase de la suprafață. În cazul în care straturile impermeabile de
argilă sunt deasupra, nepermițând ieșirea la suprafață a petrolului, acesta se va găsi
în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.

Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere

din organisme marine plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind
acoperite ulterior de sedimente.
Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de
timp de ca. 350 - 400 milioane de ani în urmă Devonian perioadă în care a avut loc în
rândurile florei și faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului
uriaș care a căzut în aceea perioadă pe Pământ, declanșând temperaturi și presiuni
ridicate.
Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe
organice cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen.
Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni
substanțe bituminoase, rocile sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt
denumite roci mamă a zăcămintelor de petrol.
Descoperiri de zăcăminte de petrol între anii 1930-2050 și extracție până în 2001

Preţul petrolului între 1985 și 2006 în $ pe baril

POLUAREA SOLULUI :
 Poluarea reprezinta o modificare daunatoare pentru om , pentru speciile din
ecosistemele naturale sau artificiale a factorilor de mediu , ca rezultat al
introducerii in mediu a poluantilor , care reprezinta deseurile activitatii umane .

Poluarea este un fenomen complex cu urmatoarele caracteristici :

- poluarea creste datorita cresterii numerice a omenirii , cresterii

necesitatilor umane si dezvoltarii de noi tehnologii

- cresterea poluarii este exponentiala ca si factorii care o genereaza

- limitele admisibile ale poluarii nu se cunosc , deoarece nu cunoastem

capacitatea de suport a ecosferei

- exista o tendinta generala de subestimare a efectelor poluarii , cauzele

fiind multiple : costul ridicat , ignoranta , intarzierea in aparitia efectelor
ecologice ale patrunderii poluantilor .

Astfel factorii mediului : apa , aerul , solul , sunt modificati in urma folosirii lor de
catre om , aparand poluarea ca un aspect implicit al vietii , in desfasurarea careia ,
unele produse rezultate din procesele fiziologice si din activitatile omului si
animalelor devin reziduuri ce pot incomoda bunul trai si buna dezvoltare a
ecosistemelor in functie de natura si cantitatea lor .

In zonele foarte dezvoltate ale societatii umane , elementele vitale : aerul , apa ,
solul - sunt invadate de mase de reziduuri care depasesc puterea naturala de
transformare si de integrare in factorii de mediu , care devin insuficienti si
inutilizabili de catre om .

In atmosfera se revarsa fum , pulberi , gaze nocive din cosurile uzinelor , din tevile
de esapament ale automobilelor , din gurile de ventilatie ale intreprinderilor
industriale si , mai putin neglijabil din fumatul tutunului .

In sursele de apa se scurg efluenti incarcati cu resturi organice de tot felul

si microorganisme evacuate din activitati casnice sau cu substante variate
provenite din industrie .Pe sol se aduna in cantitati uriase gunoaie provenite din
orase sau din deseuri industriale , care ajung uneori sa aiba consecinte directe
asupra asezarilor omenesti .
 Unele forme de energie raspandite in mediu pot fi considerate tot factori
poluanti :

- cresterile de temperatura (ale apelor)

- zgomotele

- modificarile campurilor electrice si magnetice naturale

- prezenta undelor electromagnetice naturale

Poluarea este consecinta unor activitati umane si inlaturarea ei este o problema

de corectare a erorilor ce o provoaca .

Poluantii pot fi :

- substante chimice - pesticide

- petrol, titei , gaze

- metale grele (Zn , Pb , Cd , Hg )

- ingrasaminte

- substante organice

- factori fizici - zgomot

- izotopi radioactivi

- caldura

- factori biologici - germeni patogeni

Poluarea cu petrol
Hidrocarburile care apar in diferite medii de viata pot avea doua proveniente
:
 - activitati umane - ardere de combustibili , folosirea lemnului ,
prelucrarea petrolului .

- procese naturale - iesiri de petrol , emanatii de gaze naturale

Toxicitatea petrolului si a produselor petroliere se imparte in doua categorii :

1. imediata

2. pe termen lung

1) Cea imediata e cauzata de :

a. Hidrocarburile saturate ce pot produce la concentratii mari moartea

organismelor , a formelor tinere .

b. Hidrocarburile aromatice sunt cele mai toxice

c. Hidrocarburile olefinice au o toxicitate intermediara intre cele

anterioare .

2) Cea pe termen lung se refera la :

a. Fractiile solului in apa in concentratii foarte mici interfereaza cu

numerosi mesageri chimici , cu rol in nutritia si reproducerea multor
organisme acvatice , producand dezechilibre ecologice.

Petrolul ajuns in apa sufera transformari , iar formarea peliculei la suprafata apei
determina efectele :

- Scaderea cantitatii de lumina ce patrunde in apa ducand la scaderea

intensitatii fotosintezei plantelor.

- Scade exigenul din apa

- Unele produse volatile ale peliculei de petrol se evapora si ajung in

atmosfera .

- Fractiunile mai grele se sedimenteaza treptat

 - Datorita actiunii vantului , pelicula de petrol este dusa spre tarm ,
invadand plajele , zonele litorale , zonele scaldate de maree - zone bogate in
flora si fauna .

Principalul risc de poluare a solului o reprezintă deversarea de ţiţei brut din jurul
sondelor fie la forare, fie la exploatare, din diverse cauze (erupţii necontrolate,
manipulări greşite sau defecţiuni tehnologice. Al doilea risc o reprezintă poluarea
prin deversarea de lichide utilizate în activitatea de forare şi exploatare cum
sunt: ape tehnologice, ape de zăcămănt care însoţesc ţiţeiul, ambele tipuri de ape
au un conţinut ridicat de săruri dizolvate, ceea ce conduce la fenomenul de
sărăturare a solului şi alte produse lichide altele decât ţitei (gazolina - gaze de
sondă lichefiate). Al treilea risc o reprezintă gazele de sondă însoţitoare sub
formă gazoasă sau cele rezultate în urma evaporării gazelor de sondă lichide ca:
bioxid de carbon (CO2 ), hidrogen sulfurat (H2S), bioxid de sulf (SO2 ), metan
(CH4 ), etc., gaze care poluează aerul reţinut în porii solului.

Experimental :

Pentru a investiga efectele diferitelor tipuri de nutrienți asupra ratei de degradare

a motorinei, trei diferite tratamente in experimente au fost efectuate în duplicat.
Primul tratament a constat sol plus gunoi de păsări de curte (CS-org) contaminate,
a doua a constat din sol contaminat, plus uree (CS-U), iar al treilea a constat din sol
contaminat numai (CS), ca martor. Toate tratamentele au fost în seturi de borcane
de sticlă cu capac filetat, care conțin 50 g de sol fiecare. Tratamentul a constat din
12 borcane. Un total de 72 de borcane eșantion în duplicat . Evaporarea apei în
timpul perioadei de incubare a fost compensată prin plasarea Derham tub umplut cu
apă distilată în interiorul fiecărui borcan. De asemenea, aratul săptămânală a
tuturor tratamentelor a fost realizată prin inserarea o buclă de sârmă din oțel
inoxidabil în sol și amestecarea acestuia cu scopul de a furniza oxigen pentru
microorganisme. Extracţie de țiței a fost realizată folosind metoda de extracție
Soxhlet.
Rezultate si discutii :
In acest experiment, toate valorile au fost exprimate ca medie a două repetiții. Fig.
1 la 3 reprezintă procentul de îndepărtare a TPH în fiecare tratament. Pentru solul
contaminat, fără nici un aditiv (CS), Fig. 1 arată că, după primele două săptămâni,
(TPH) îndepărtarea a fost de 27% din concentrația inițială. Se presupune că
reducerea TPH se poate datora îmbunătățirii unor condiții, cum ar fi umiditatea și
ventilația. La sfârșitul experimentului, eliminarea totală a fost de 52,4% TPH.
Acest lucru sugerează că a existat o îmbunătățire în
proprietățile solului și condițiile în comparație cu condițiile de la începutul
experimentului.
In timp ce studiile anterioare de catre alti cercetatori au fost făcute nu sunt în
sprijinul ipotezei că azotul și aditivi pe bază de fosfor îmbunătăți procesul de
biodegradare, rezultatul acestui studiu a constatat ca TPH îndepărtarea în primele
două săptămâni pentru solul contaminat au primit gunoi de pasăre (CS + ORG)
remarcabil a crescut la 58,8%, comparativ cu cea obținută cu proba CS în cursul
aceleiași perioade (Fig.1). dupa doua săptămâni, a fost observată o creștere
treptată a eliminării TPH (2,3%), cu CS-Org până la sfârșitul tratamentului
perioadă în care rata de îndepărtare a atins maximul de 72%. Compararea
eșantionului CS-Org la CS, rata diferenta a fost de 19,8%, ceea ce confirmă faptul
că îngrășămintele organice naturale ar îmbunătăți ratele de biodegradare.
Biodegradabilitatea produşilor petrolieri este dependentă de structura chimică a
diferitelor componente. Astfel, cu cât hidrocarburile petroliere sunt mai solubile cu
atât ele sunt mai biodegradabile. Hidrocarburile cu viscozitate mare sunt mai putin
biodegradabile din cauza dificultătilor fizice în stabilirea contactului între poluanti
şi microorganisme, sau între nutrienti şi acceptori.
Exemplu: Gazolina care are o solubilitate între 50 şi 100 ppm şi o viscozitate
cuprinsă între 0,5 şi 0,6 cSt; este considerată mult mai uşor biodegradabilă decât
motorina, care are o solubilitate de 1 ppm şi o viscozitate cuprinsă între 40 şi 600
cSt. Structurile chimice simple sunt mai uşor de degradat decât structurile
ramificate care se degradează mai lent. Degradarea hidrocarburilor de către
microorganisme este în general atribuită bacteriilor, însă şi ciupercile indigene pot
realiza acest lucru.
Pentru degradarea completă a hidrocarburilor uşoare, sunt necesare mai multe
specii de bacterii. Populatiile indigene de bacterii prezente în sol contin amestecul
necesar de bacterii pentru a face posibilă degradarea. În cazul hidrocarburilor mai
grele, se adaugă preparate comerciale pentru suplimentarea populatiei de bacterii
native.
• Nutrientii: Nutrientii sunt elementele chimice necesare bunei dezvoltări a
microorganismelor, care pot fi clasificati în micronutrienti şi macronutrienti. Pentru
o dezvoltare şi o reproducere optimă a microorganismelor implicate în procesul de
bioremediere trebuie ca la nivelul solului să fie disponibile cantităti suficiente de
nutrienti, iar aceştia să fie în formele şi concentratiile specifice fiecărui proces.
Macronutrientii necesari populatiilor de bacterii sunt reprezentati de carbon,
azot şi fosfor, iar raportul optim dintre cei trei compuşi C:N:P este de 100:10:1. În
sol există cantităti suficiente din cei trei macronutrienti. Astfel, sursele cele mai
frecvente de azot sunt amoniacul şi sărurile nitrate, în timp ce cele mai frecvente
surse de fosfor sunt ortofosfatii şi tripolifosfatii. Preparatele comerciale de
bacterii disponibile pe piată constau în amestecurile de azot, fosfor şi enzime,
componente de neutralizare şi solutii tampon sau surse pure de azot şi/sau fosfor.
Micronutrientii necesari la nivelul solului pentru o bună desfăşurare a procesului de
bioremediere sunt: sulful, potasiul, sodiul, calciul, magneziul, fierul, manganul, zincul
şi cuprul. 15 În cazul metabolismului anaerob, pe lângă microelementele enumerate
anterior sunt necesare cobaltul şi nichelul. La nivelul metabolismului aerob, oxigenul
molecular (O2) joacă rolul acceptorului de electroni. Astfel, pentru transformarea
a 453,6 g de hidrocarburi în bioxid de carbon şi apă sunt necesare 1360,8 g de
oxigen.
• Tipul solului este o variabilă importantă în proiectarea procesului de
bioremediere. Astfel, solurile noncoezive, precum pietrişul şi nisipul, sunt mai bune
pentru aplicarea bioremedierii decât solurile compacte (dense).
• Permeabilitatea solului este un factor cheie în succesul procesului de
bioremediere, datorită facilitării transportului şi distributiei nutrientilor şi
acceptorilor. Astfel, cu cât solul este mai permeabil cu atât sunt mai bune conditiile
pentru aplicarea cu succes a procesului de bioremediere, acest lucru fiind valabil
atât pentru zona nesaturată (vadoasă) cât şi pentru cea saturată.

• Biodisponibilitatea poluantilor Pentru a se realiza o degradare microbiană

eficientă a contaminantilor chimici, aceştia trebuie să fie biodisponibili în fata
celulelor responsabile de degradare. Rata de biodegradare a contaminantilor
depinde de rata de preluare a contaminantilor şi de transferul de masă. 16
Biodisponibilitatea contaminantilor din sol este influentată de un număr de factori
precum desorbtia, difuzia şi disolutia. Scăderea biodisponibilitătii datorată
prelungitei contaminări a solului, este rezultatul reactiilor de oxidare chimică şi a
slabei difuziuni chimice a contaminantilor în porii mici care încorporează
contaminantii în materia organică. Folosirea bio-surfactantilor sau a altor substante
chimice pe parcursul procesului de biodegradare contribuie la creşterea
biodisponibilitătii.

Poluare de la parcurile de exploatare a petrolului

Procedee de combatere a poluarii solului

Reprezentarea schematica a procedeului de spalare a solului in situ

 BIBLIOGRAFIE:

1. “TEHNOLOGII AVANSATE DE BIOREMEDIERE” - Şef de lucrări dr.biolog

Malschi Dana, Membru asociat al Academiei de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice
2. WWW.SCIENCEDIRECT.COM
3. WIKIPEDIA : ENCICLOPEDIA LIBERA
4. WWW.SCRITUB.COM
5. WWW.GOOGLE.COM – IMAGE