Napoleon al III-lea în politica sa externa a folosit defirite metode printre care și
cea secretă si anume în iulie 1858,Napoleon a încheiat o înțelegere secretă cu Camiilo Benso di Cavour,prim ministrul Piemontului (Sardina),cel mai puternic stat italian,petru a coopera într-un război înpotriva Austriei.A fost o mișcare pur machiavelica,în care Cavour avea să unifice nordul Italiei,iar Napoleon avea avea să primească Nisa și Savoia drept reconpenșă din partea Piemontului.În mai 1859,fusese găsit un pretext potrivit.Austria, întotdeauna irascibilă,și-a permis să se lase provocată de agreasiunele Piemonului și să-i declare război.Napoleon a făcut cunoscut că aceasta înseamna o declarație de război împotriva Franței și și-a lansat armatele în Italia. Napoleon a păstrat deschise două opțiuni contrdictorii.În cel mai bun,Napoleona păstrat deschise două opțiuni contradictorii.În cel mai caz,Napoleon putea trece drept politician de talie europeană:Italia de Nord avea să azvîrle jugul austriac,iar Puterile europene aveau să se adune la un congress pe cheltuiala lui Napoleon și să cadă de acord asupra revizuirilor teritoriale pe scară largă pe care el nu reușise să le obțină în cadrul Congresului de la Paris.În cel mai rău caz,războiul avea să ajungă într-un punc mort,iar Napoleon avea să joace rolul machiavelic de manipulator al raison d,etat, obținând ceva avantaje de la Austria pe seama Piemontului,în schimbul terminarii războiului.