1.13 Alcătuirea şi funcţionarea instalaţiilor interioare de gaze naturale.

Instalaţia interioară este partea din instalaţia de utilzare din interiorul clădirii,
cuprinsă între robinetul de incendiu şi aparatele de utilizare inclusiv coşul de
evacuare a gazelor de ardere. Pentru utiluzarea gazelor combustibile naturale în
interiorul clădirilor civile şi industriale fără riscuri de incendiu sau de explozie sunt
întroduse o serie de restricţii obligatorii:

a) Încăperle în care sunt montate instalaţii de gaze naturale sunt prevăzute cu

ferestre spre exterior, a căror suprafaţă totală rezultă din raportul 0,05m2 pentru
fiecare m3 de volum din încăpere.
b) Volumul încăperii în care se montează instalaţiile de gaze trebuie să fie de cel
puţin 18m3 , iar bucătăriile, băile vor avea cel puţin 7,5m3 pentru a se asigura aerul
necesar arderii.
c) Arzătoarele cu flacără liberă în instalaţiile industriale sunt admise numai dacă
nu prezintă pericol de incendiu sau explozie şi dacă se asigură minimum de aer
necesar arderii gazului combustibil.
d) În general se folosesc aparate de utilizare racordate la la coş pentru evacuarea
gazelor arse.

1.14 Arzătoare şi aparate de utilizare.

Arzătoarele sînt dispozitive care serervesc la realizarea amestecului gaz-aer şi la
introducerea lui în spaţiul de ardere numit focar, pentru o ardere completă şi în
deplină siguranţă.
Arzătoarele se clasifică după următoarele criterii:
-după destinaţie:1. arzătoare de tip casnic
2. arzătoare de tip industrial
-după modul de realizare a amestecului gaz-aer:
1. arzătoare cu amestec prealabil
2. arzătoare fără amestec prealabil
-după modul cum se introduce aerul:
1. arzătoare cu aer aspirat
2. arzătoare cu aer insuflat

1.15 Aparate de măsurare, siguranţă şi control în instalaţiile interioare

de gaze naturale combustibile
Cantităţile de gaze consumate în clădirile civile sau industriale se măsoară cu
ajutorul contoarelor.
După modul de măsurare şi înregistrare , contoarele pot fi:
-volumetrice, cu înregistrare directă, la care măsurarea are loc umplerea şi golirea
succesivă a unor compartimente cu volum determinat şi care pot fi:
1.cu camere şi membrane
2.cu pistoane rotative
-diferenţiale, cu măsurare indirectă,determinîndu-se diferenţele de presiuni între
cele două secţiuni din amontele şi avalul unei diafragme de diametru cunoscut şi
calculîndu-se apoi debitul de gaz în funcţie de diferenţele de presiune măsurate.
Aparatele de siguranţă şi control au rolul de a asigura o exploatare uşoară, fără
riscuri, şi o funcţionare sigură a tuturor punctelor de consum.
Aparatele de siguranţă se clasifică astfel:
-detectoare pentru gaze, care sînt de două feluri:
1.detectoare pentru semnalizarea prezenţei gazului,
indiferent de concentraţia în care există în aer
2.aparate analizatoare pentru semnalizarea concentraţiei gazului din aer
-aparate de siguranţă contra creşterii presiunii, cele mai utilizate fiind ventilele şi
supapele de siguranţă
-aparate de siguranţă contra scăderii presiunii sau întreruperii alimentării cu gaz,
cele mai folosite fiind supapele de blocare.

1.16 Tehnologia de montare a instalaţiilor interioare

de gaze naturale combustibile

Principalele elemente componente ale instalaţiilor interioare de gaze al căror

montaj necesită lucrări specifice sînt următoarele:

1. coloana de alimentare interioară pînă la contor

2. reţeaua de distribuţie la punctele de consum interioare, compuse din
conducte,accesorii şi robinete de închidere
3. aparatele de utilzare a gazelor(arzătoare, instalaţia pentru evacuare a gazelor
arse, canale de fum)
4. aparate de regulare, comandă şi siguranţă.

Coloana de alimentare a instalaţiei interioare se execută aparent, utilizînd ţevi din

oţel negre.Acestea se îmbină fie prin fitinguri, fie prin sudură.
Traseul este determinat în proiect.Pentru cazurile în care se fac abateri de la
proiectul iniţial, trebuie alese trasee scurte şi prin încăperi uşor accesibile.
În cazul unei coloane care alimentează mai multe clădiri ale aceluiaşi
consumator, la fiecare clădire coloana iese din pămînt în exterior, pentru a împiedica
infiltrarea gazelor în clădire.
Traseele conductelor interioare trebuie să fie rectilinii, conductele fiind montate
aparent, în spaţii bine ventilate.
Robinetele de închidere montate pe conducte se verifică, se şlefuiesc şi se
probează înainte de montare în instalaţie. Aceste robinete se montează în
conformitate cu datele din proiect.
Fixarea ţevilor pe pereţi se face cu brăţeri metalice dispuse de preferinţă la
schimbările de direcţie sau lîngă robinetele de manevră.Distanţa maximă între două
brăţări este de 2m.
Pe traseele comune , conductele de gaze se aşază deasupra celor de alimentare cu
apă.
Arzătoarele şi aparatele de utilizare ce se montează în instalaţiile interioare
trebuie să fie recunoscute de organele de control metrologic.
Fiecare aparat de utilizare este prevăzut cu două robinete de închidere , unul de
manevră şi unul de siguranţă, aşezate la o distanţă convenabilă pentru a putea fi
manevrate.
Dacă aparatul de consum este racordat rigid la reţea şi are robinet propriu de
manevră se poate instala pe conductă numai un robinet de siguranţă.

1.17 Proiectarea instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale

Alimentarea cu gaze a clădirilor de locuit , administrative şi comunale se face
prin intermediul branşamentelor , racordate la reţeaua publică de distribuţie. Aceste
instalaţii de gaze constau din branşamente ale abonaţilor care aduc gazul în clădire
şi din conducte interioare.
În teţelele de gaze interioare ale clădirilor publice, comunale şi de locuit pot fi
utilizate numai gaze cu regim de presiune joasă. În interiorul clădirilor se utilizează
conducte din ţevi de oţel îmbinate, de regulă, prin sudură. Îmbinările filetate şi cu
flanşe se admit numai în locurile de montare a dispozitivelor de închidere a
armăturilor şi aparatelor de utilizare. Conductele în interiorul clădirii se montează
aparent. Conductele de gaze, care traversează elementele de construcţie – fundaţii,
acoperişuri, scări, pereţi etc., trebuie prevăzute cu tuburi de protecţie din oţel. În
limitele tubului de protecţie nu se admit îmbinări ale conductei de gaz, iar spaţiul
dintre acestea şi tub trebuie să fie umplut cu presătură şi închis cu mastic bituminos.
Capătul tubului se scoate deasupra pardoselei cu 3cm. În clădirile de locuit
conductele de gaze se fixează pe pereţi cu cîrlige.Pentru diametrele ţevii mai mari de
40 mm fixarea se face cu ajutorul suporturilo. Distanţa între suporturi se adoptă de
maximum 2,5 m (pentru ţevi cu 15 mm) , 3,5 m (25 mm) şi 5m (50).
Conductele de gaze se introduc în clădirile de locuit prin încăperi care permit
controlul ţevilor. La introducerea conductelor de gaze în clădiri se instalează
dispozitive de întrerupere în caz de incendii şi flanşă electroizolantă , care se
montează , de regulă, în afara clădirii. Poziţia de montaj trebuie să fie accesibilă
pentru intervenţia şi acţionarea rapidă.

1.18 Dimensionarea instalaţiilor interioare

Calculul de dimensionare a instalaţiilor interioare de gaze se efectuiază în
conformitate cu următoarea metodologie:
- pe planul casei se trasează reţelele interioare de gaze
- se desenează schema axonometrică a reţelei de gaze şi se numerotează
tronsoanele , începînd de la cel mai îndepărtat mai superioar aparat utilizator de gaze
pînă la robinetul de incendiu al racordului de soclu
- Se determină debitul de gaze de calcul pentru fiecare tronson al instalaţiei
interioare.

Determinăm debitul de calcul pe tronsonul 1-2

qc
Vc 
Qc 
( 1.55)

Unde qc – puterea termică nominală a cazanului de gaze instalat la locul de consum,

în kJ/h
Qc -puterea calorică a cazanului, kJ/ m3N
η – randamentul cazanului

51976
Vc   4,93m3N/h
95,2  92
Determinăm debitul de calcul pe tronsonul 2-3
 q MG
VMG 4  , m3N/h ( 1.56)
Qi

Unde qMG – puterea termică nominală a aparatului utilizator de gaze instalat la locul
de consum, în kJ/h
Qi – puterea calorică inferioară a combustibilului gazos, kJ/ m3N
40224
VMG 4   1,13m N 3
/h
35615

V=Vc+VMG4=4,93+1,13=6,06m3N/h

După determinarea debitelor de gaze de calcul, se recurge la efectuarea calculelor

de dimensionare, respectînd următoarea succesivitate:
- se adoptă diferenţa de presiuni de calcul ΔPc pentru reţelele interioare
ΔPc= 350Pa
- se determină în conformitate cu scara planului clădirii lungimea fiecărui tronson
l, în m.
l1= 20.6 m l2 =4.2 m
- Se determină lungimile de calcul ale tronsoanelor instalaţiei interioare, lc în m,
utilizînd coeficienţii de rezistenţă locală şi lungimile echivalente, sau adaosuri
procentuale (a) la pierderile de sarcină liniară.
lc=l(1+a/100) ( 1.57)
- se determină suma lungimilor de calcul ale tuturor tronsoanelor ∑lc
lc=20.6*(1+50/100)=30.9 m
lc=4.2*(1+300/100)=16.8 m
- se determină pierderea de sarcină liniară unitară, Rm ,Pa/m, pentru traseul de
calcul adoptat
Pc
Rm 
lc , Pa/m ( 1.58)
350
Rm   11.33 Pa/m
30.9
350
Rm   20.83 Pa/m
16.8
În care ΔPc este diferenţa de presiuni admisibilă de gaze în instalaţiile interioare care
conform normelor de proiectare în vigoare ΔPc= 350Pa,
∑l c – extensia (lungimea ) traseului de calcul, în m
- în conformitate cu debitul de gaze de calcul al tronsoanelor Vc şi pierderea de
sarcină liniară unitară Rm folosind nomograme sau tabele pentru dimensionarea
reţelelor de presiune joasă, se adoptă diametrul conductei tronsonului şi se determină
în conformitate cu diametrul adoptat pierderea de sarcină reală.
Folosind nomograme sau tabele pentru dimenasionarea reţelelor de presiune
joasă,se adoptă diametrele 15; 20 mm ale conductei .