Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Urbanism şi Arhitectură
Catedra Alimentare cu Căldura şi Gaze, Ventilaţie

Tema: „Distribuţia presiunii în instalaţiile de

ventilare”

A efectuat st. gr IIAMC-131 Duşca Ion

A verificat conf. dr. Guţul V.

Chişinău 2014
Cuprins
1. Distribuția presiunii în sistemele de ventilație cu mișcarea aerului cu acționare mecanică ..................... 4
2. Ventilarea halelor industriale. Ventilare mecanică ................................................................................... 8
3. Distribuţia presiunii în canalul de aer de refulare cu distribuţie uniformă cu secţiune constantă............ 9
4. Distribuția presiunii în sisteme de ventilație cu mişcarea naturală a aerului .........................................11
5. Distribuţia presiunii în încăperi cu degajări de căldură şi ventilare naturală..........................................15

2
Distribuția presiunilor în sisteme de ventilare mecanică

Se va examina rețeua de ventilare care constă din conducte de secțiune constantă

prin refulare și prin aspirație unite la ventilator prin difuzor și confuzor. Paralel cu
axele conductelor se trasează două trepre: treapta presiunei atmosferice (zero
convențional) și mai jos treapta de vacuum absolut (zero absolut). Construirea se
începe de la conducta de refulare. În secțiunea I-I presiunea statică este egală cu
presiunea atmosferică (zero convențional) iar presiunea totală va fi egală cu
presiunea dinamică. În secțiunea II-II presiunea statică Pst>0 și este egală
pierderilor de presiuni de frecare între secțiunele I-I și II-II. În cazul secțiunei
constante ale conductei viteza aerului și presiunea dinamică nu se schimbă, deci
treapta presiunei statice este linie dreaptă. Distanța pe verticală între treptele de
presiune totală și dinamică este presiunea statică.

În confuzor și difuzor amplasat între ventilator are lor schimbarea vitezei. În

confuzor
În direcția mișcării aerului viteza se mărește iar în difuzor viteza se micșorează.
Valoarea maximă a presiunii totale la ieșirea din ventilator este în p. A iar valoarea

3
minimă în gura de aspirație a ventilatorului p. Б. Presiunea totală dezvoltată de
ventilator este suma acestor presiuni.
Presiunea creată de ventilator în secțiunea III-III se cheltuie la pierderi de presiuni
prin frecare și pierderi de presiuni locală.
Presiunea statică și totală în afara conductei din parte de aspirație este egală cu
presiunea atmosferică (zero convențional). În apropierea gurii de aspirație fluxul
de aer posedă deja de energie cinetică dar presiunea totală este egală cu cea
atmosferică, iar valoarea presiunii dinamice se depune în jos față de zero
convențional. Mai departe în direcția ventilatorului pierderile aerodinamice cresc,
valoarea lor se depune în jos și determină poziția presiunei totale. Treapta
presiunelor statice se află mai jos de presiunea totală cu valoarea presiunei
dinamice. Scăderea bruscă a presiunei statice după secțiunea IV-IV se explică prin
strangularea fluxului de aer la intrarea în conductă ca rezultat crearii zonei de
evantai în apropierea pereților conductei. Între secțiunea IV-IV și V-V amplasat
confuzor cu cotire. Coborîrea în jos a treptei de presiune statică între aceste
secțiuni are loc datorită măririi vitezei în confuzor și pirderilor de presiuni.

Distribuția presiunii în sistemele de ventilație trebuie să fie cunoscută la

construcţia şi reglarea sistemului, atunci când se determină debitele pentru unele părți
ale sistemului și la soluționarea multor alte probleme din ventilație .

1. Distribuția presiunii în sistemele de ventilație cu mișcarea aerului cu

acționare mecanică

Luăm în consideraţie o conductă cu un ventilator (fig. 1). În secțiunea I - I presiunea

statică este egală cu zero (adică , egală cu presiunea atmosferică în locul amplasării
conductei). Presiunea totală în această secțiune este egală cu presiunea dinamică, PdI ,
determinată prin formula (1.1). În secțiunea II – II, presiunea statică PstII > 0 (numeric
egală cu cea a pierderilor de presiune prin frecare dintre secțiunile II - II și I - I) . Cu o
secțiune transversală constantă a conductei, linia de presiune statică va fi o dreaptă.
Linia de presiune totală este, de asemenea, este o dreaptă paralelă cu dreapta Pst.
Distanța dintre aceste linii pe verticală, determină presiunea dinamică PdI.

4
 În difuzorul , care este situat între secțiunile II - II și III - III , se produce schimbarea
vitezei torentului. Presiune dinamică în direcţia mişcării se micşorează . Prin urmare, se
modifică presiunea statică și poate crește chiar , așa cum se arată în desen (PstII > PstIII).

Presiunea totală în secțiunea III - III , produs de un ventilator , este pierdut la

frecare ∆Pfr și rezistențele locale ( ∆Pdif - difuzor şi la ieșire ∆Pieş ) . Pierderile totale de
presiune pe partea de refulare sunt :

Δ𝑃𝑟 = (𝑅𝛽𝑙 + 𝑧)𝑟

Fig. 1 Schema de distribuţie a presiunii în sistemul de ventilare

1 – conducta de aspiraţie a aerului; 2 – ventilator; 3 - conductă de refulare a

aerului; 4 – linia de presiune totală de pe partea de refulare, 5 – linia de presiune statică
pe conducta de refulare; 6 – linia de presiune totală de pe partea de aspirație; 7- linia de
presiune statică de pe partea de aspirație; I-VI - secțiuni (celelalte simboluri sunt
prezentate în text).

Presiunea statică în afara conductei, în parte de aspirație este zero. În imediata

vecinătate a orificiului de aspirație în limitele jetului de aer, torentul poseda deja
energie cinetică. Tirajul în limitele jetului este nesemnificativ.
5
 La intrare în conducta viteza torentului se măreşte, crește şi energia cinetică a
fluxului. În consecință, în conformitate cu legea de conservare a energiei, energia
potențială de fluxului de aer ar trebui să scadă. Luând în consideraţie pierderile de
presiune în orice secţiune din partea de aspiraţie:

𝑃𝑠𝑡 = 0 − 𝑃𝑑 − Δ𝑃𝑝𝑖𝑒𝑟

În conducta de aspirație, precum și partea de refulare, presiunea totală este egală

cu diferența de presiune la începutul conductei și pierderile de presiune a părții
examinate:
𝑃𝑡𝑜𝑡 = 0 − Δ𝑃𝑝𝑖𝑒𝑟

Din formulele anterioare, rezultă că , în fiecare secțiune a conductei de pe partea

de aspirație valorile 𝑃𝑠𝑡 şi 𝑃𝑡𝑜𝑡 sunt mai mici decât zero. Valoarea absolută a presiunii
statice este mai mare decât presiunea totală .

Linia de presiune statică este sub linia de presiune totală. Scăderea bruscă a liniei
de presiune statică după secțiunea VI - VI se explică îngustarea debitului la intrarea în
conductă şi formării zonei de vârtej . Între secțiunile V - V și IV -IV este prezentat în
schema un confuzor rotit . Scăderea liniei de presiune statică între secțiunile se
datorează creșterii vitezei fluxului în confuzor și pierderilor de presiune . Diagramele de
presiune statică în Fig . 1 este haşurată.

În punctul B se observă cea mai mică valoare a presiuni totale din sistemul de
ventilare.. Numeric , aceasta este egală cu căderea de presiune pe partea de aspirație :

Δ𝑃𝑎𝑠 = (𝑅𝛽𝑙 + 𝑧)𝑎𝑠

6
 Fig. 2 Schema de măsurare a presiunii în canalele de aer
a – presiunea totală şi statică în canalele de refulare; b – identic, în canalele de aspiraţie;
c – presiunea dinamică în canalele de refulare; d – identic, în canalele de aspiraţie.

Ventilatorul creează o presiune egală cu diferența dintre valorile maxime şi minime

ale presiunii totale ( PtotA-PtotB ) , crescând energia a 1 m3 de aer care trece prin el cu
valoarea Pvent.
Presiunea generată de ventilator este pierdută în depășirea rezistenţei mişcării
aerului prin canalele de aer :
𝑃𝑣𝑒𝑛𝑡 = Δ𝑃𝑎𝑠 + Δ𝑃𝑟𝑒𝑓
Profesorul Kamenev a propus construcţia diagramelor de presiune pe canalul de
aspiraţie de la 0 absolut (vacuum absolut). În acest caz liniile Pstabs și Ptotabs corespund
pe deplin cazului de refulare.

Presiunea în conducta este măsurată cu micromanometrul. Pentru a măsura

presiune static furtunul din manometrul va fi atașat la duza, atașat la peretele conductei
,și pentru a măsura presiunea totală – la tubul pneumatic Pitot care este îndreptat
împotriva curentului (Fig. 2 , a, b).

Diferența dintre presiunea totală și statică este egală cu presiunea dinamică.

Această diferență poate fi măsurată direct cu micromanometrul, așa cum se arată în Fig
. 2, c, d. Conform Pd se determină viteza , m/s:

2𝑃𝑑
𝑣=√
𝜌
din care se determinădebitul de aer din canalul de aer, m3/h:

7
 L=3600vf

2. Ventilarea halelor industriale. Ventilare mecanică

Halele industriale sunt echipate cu sisteme de ventilație puternice. Consumul de

energie electrică pentru ventilație mecanică este de 3-4% din consumul de energie
pentru producția principală. De obicei, ventilație mecanică halele indutriale este în plus
față de ventilație naturală și oferă o condiții meteorologice normale de pe locurile de
muncă individuale, prin injectarea de aer proaspăt. Prin urmare, numărul de bază de
unități de tratare a aerului sunt de refulare.

Fig. 3 Distribuţia presiunii în canalele de aer cu distribuitoare de refulare

1- priză de aer; 2 – filtru pentru curăţarea aerului de praf; 3 – încălzitor de aer; 4 –
ventilator; 5 – reţeaua de canale de aer; 6 – duze de refulare; 7 – by-pass.

Sistemul de ventilație de refulare este compus din următoarele elemente ( Fig. 3 ) :

dispozitiv captare a aerului - 1 , filtre de purificare de aer de praf - 2 , 3 - încalzitor de
aer, by-pass trecere - 7 , 4 - ventilator , conducte - 5 și duza de refulare - 6. Dacă
curățarea aerului exterior sau încălzirea este necesară , trebuie de pus filtru și încălzitor.

Dispozitivul de admisie a aerului exterior este amplasat în pereții exteriori ai unei

hale , în timp ce locul selectat astfel încât aerul este cel mai puțin contaminat de praf
sau fum. Ele se echipează cu gratare echipate cu bare înclinate, prevenind pătrunderea
de ploaie și zăpadă .

8
 Elementele de bază ale unităților de tratare a aerului sunt ventişatorul și unitatea
sa (motor electric) . În timpul funcționării , ventilatorul creează o diferență de presiune a
aerului , care depinde de viteză. Sub influența presiunii diferențiale, aerul este aspirat
prin dispozitivul de recepție și conductă (sau fără ea) este furnizat la destinație.
Diferența de presiune, ceea ce creează un ventilator, este diferența dintre ridicarea
presiunii după ventilator şi crearea depresiunii înainte de el.

În sisteme de ventilație de hală sunt utilizate în principal ventilatoare centrifugale

de presiune joasă și medie. Dimensiunea ventilatorului centrifugal este determinată de
numărul său. Numărul de ventilator este diametrul rotorului său, exprimat în sute de
milimetri ( № 3-300 mm , № 8-800 mm , etc ) .
Pentru a selecta ventilatoarele se utilizează caracteristica lor. Caracteristica lor,
adică un grafic care arată capacitatea ventilatorului și presiunea dezvoltată de el în
funcție de numărul de rotații.

Ventilatorul cu diametul mic, până la 600 mm, este montat direct pe axul
motorului. Uneori, în practică, pentru a îmbunătăți eficiența a unității de tratare a
aerului echipat cu un motor de ventilator mai puternic, modificarea numărului de rotaţii
fiind nesemnificativă.

Cu toate acestea, puterea ventilatorului depinde de volumul de aer transportat și

presiunea creată şi randamentul ventilatorului . Prin creșterea numărului de rotații
puterea consumată de ventilator creşte propoţional cu numărul de rotaţii în gradul al
treilea, în timp ce volumul aerului transportat creşte proporţional cu numărul de rotaţii.

3. Distribuţia presiunii în canalul de aer de refulare cu distribuţie uniformă cu

secţiune constantă

9
 Fig.4 Distriibuţia presiunii în lungul canalului de aer cu distribuţie uniformă

Presupunem ca numărul de orificii este foarte mare, şi considerăm că ele

constituie un orificiu întreg în toată lungimea conductei cu înălţimea δx.
Presiunea statică la capătul canalului de aer la x=0

2
𝜌𝑣𝑖𝑒𝑠
𝑃𝑠𝑡 = 𝜉𝑖𝑒𝑠
2

Presiunea dinamică în această secţiune este egală cu 0, pentru ca pierderile în

direcţia x lipsesc. Din aceasta reiese că presiune atotală Ptot în această secţiune este
egală cu cea statică.

În secţiunea arbitrară x, presiunea totală se determină prin pierderile de presiune

la frecare:
𝑑𝑥
𝑑(Δ𝑃𝑥 ) = 𝜆𝑓𝑟 𝑃
𝑑 𝑑𝑥

în care: 𝜆𝑓𝑟 - coeficientul de rezistenţă la frecare; d – diametrul canalului de aer

circular sau echivalent după viteză cu canalul dreptunghiular; Pdx – presiunea dinamică
în secţiunea x, care se determină cu formula:

𝐿𝑜 2 𝜌
𝑃𝑑𝑥 = ( 𝑥)
𝑓𝑜 𝑙 2
10
 Integrând formula pentru presiunea totală, considerând regimul mişcării identic cu
cel al canalelor de aer cu rugozitate:

𝑥3
Δ𝑃𝑥 = 𝜆𝑓𝑟 𝑃
3𝑑 𝑑𝑖

Presiunea totală în canalul de aer în secţiunea arbitrară x:

𝑃𝑡𝑜𝑡𝑥 = 𝑃𝑠𝑡 + Δ𝑃𝑥

Cantitatea de aer care iese prin orificiul lateral al canalului de aer, se determină
prin valoarea presiunii statice:

𝑃𝑠𝑡𝑥 = 𝑃𝑡𝑜𝑡𝑥 − 𝑃𝑑𝑥

Sau
𝜆𝑓𝑟 𝑥 3
𝑃𝑠𝑡𝑥 = 𝑃𝑠𝑡 + 𝑃𝑑1 − 𝑥 2 𝑃𝑑𝑖
3𝑑

Rezultă că mărimea Pstx se modifică de-a lungul conductei. Analiza acestei funcţii
pentru valorile arbitrare ale argumentului x/l>0, inclusive pentru x/l=1, a indicat la
existenţa punctului extremal, în care Pstx ia valori minime. Configurarea curbei Pstx este
indicată în figura 4.

4. Distribuția presiunii în sisteme de ventilație cu mişcarea naturală a aerului

Caracteristicile unui astfel de sistem sunt în poziție verticală a canalului în clădire ,

valorile mici de presiune, prin urmare , viteza mica. Funcţionarea sistemelor de ventilare
cu mişcarea naturaşă a aerului depinde de proiectarea sistemelor și clădiri , diferența de
densitate a aerului exterior și interior , viteza și direcția vântului . Cu toate acestea ,
atunci când aleg dimensiunile elementelor individuale de design al sistemului de
ventilație (secțiuni ale canalelor, suprafaţa grilelor cu jaluzelele) este suficientă de a se
ține cont de cazul în care clădirea nu afectează funcționarea sistemului de ventilație .

11
12
Fig.5 Schemele distribuţiei presiunii în instalaţiile de ventilare cu canale de aer verticale

a – curba presiunilor statice absolute în canale închise cu dopuri; 1 - în interiorul

canalului, 2 - în afara canalului; b - diagrama presiunilor în exces în același canal , c -
diagramele de suprapresiune la mişcarea aerului în canal, d – diagrama de
suprapresiune în canal care aderă la " canalul larg "; e - diagrama de presiuni excesive în
canal și în prezența de ramificaţii, f - diagrama de presiuni excesive cu circulaţia naturală
a aerului în sistemul de ventilație în clădiri cu mai multe etaje , g - diagramele de
presiune la mişcarea aerlui forţat;

Luăm în considerare cazul cel mai simplu , atunci când înălțimea verticală
acanalului Hk umplut cu aer cald cu temperatura ta, închisă cu capace la superior și
inferior. Canalul este înconjurat de temperatura aerului exterior tex.

Să presupunem că presiunea din interiorul și exteriorul canalului, în partea sa

superioară este Pa (pentru a asigura această condiție este suficientă pentru a menține în
dopul superior un mic orificiu). Apoi, în conformitate cu legea lui Pascal presiunea
absolută la orice nivel ( la o h distanță de la partea de sus a canalului ) este : în afara
Psth=Pa+hρhg, iar în interiorul său Pstk=Pa+hρag. Distribuția presiunea absolute în
interiorul canalului ( linia 1 ) și în afara acesteia ( linia 2 ) este prezentat în Fig. 5a.

13
 În sistemul " canal - aerul ambiant " , se pot utiliza valorile condiţionate ale
presiunii excedentare, de exemplu , să se accepte în mod condiționat presiunea
aerostatică în interiorul canalului la orice nivel zero . Diagrama de presiune în afara
conductei este de forma triunghiulara Fig. 5 b .

Drept baza triunghiului Δ𝑃𝑘 = 𝐻𝑘 Δ𝜌𝑔 serveşte presiunea disponibilă, Pa, care
determină mişcarea aerului în canal.

La mişcarea aerului prin canal ( Fig. 5 , c) pirderile de presiune constau din pierderi
la intrarea în canalul de aer, la frecare şi la ieşire din canal. În Fig. 5 c , se arată
distribuția presiunilor totală și statică (în exces în raport cu convenționala presiune
zero). Presiunea dinamică este diferența dintre presiunea totală şi cea statică. Presiunea
statică (este umbrită în figură) pe întreaga lungime a canalului este mai mică decât o
presiune hidrostatică în afara conductei. In unele cazuri, în canal poa fi observat zone
Pst>Ph. De exemplu , în canal înainte de îngustare ( Fig. 5, d ) în anumite condiții
presiunea statică poate depăși presiunea hidrostatică. Prin neetanşietăţi în zona
canalului de aer, se va produce scurgerea aerului poluat.

Dacă canalul de aer vertical combină două (fig. 5, e) sau mai multe (fig. 5, f)
ramificaţii, nu este recomandat să fie plasate la nivelul intrarii aerului în ramura , ci
puţin mai sus (unul, două etaje și mai mult). Această recomandare este dată în urma
experienţei de exploatare. La conectarea la nivelul punctului A în loc de nivelul punctului
B se măreşte presiunea disponibilă Δ𝑃𝑜𝑟 (vezi Fig 5 , e), prin urmare, de asemenea, creste
rezistenta canalului și stabilitatea sistemului .

În fig. 5 , e , f, diagramele de presiune statică sunt umbrite . Presiunea totală scade

odată cu înălţimea canalului până la valoarea pierderilor la ieşire și presiunea dinamică
la o secțiune constantă crește odată cu înălţimea, pentru că la conectarea ramificaţiei
debitul în canalul de aer se măreşte.

În ultimul timp se implementează sistemele de ventilare cu canale verticale și

mișcarea aerului cu acționare mecanică. In aceste sisteme, aerul se deplasează sub
acțiunea forțelor gravitaționale și ventilatorului. Construcția de distribuție a presiunii în
astfel de sisteme este similară celor de mai sus. Caracteristică este aceea că presiunea
statică înainte de ventilator este determinată de vacuumul creat de ventilatorul ( vezi
Fig . 5 , g). În acest caz , presiunea disponibil pentru circulația aerului în sistem:

𝑃𝑑 = Δ𝑃𝑘 + 𝑃𝑣𝑒𝑛𝑡

14
5. Distribuţia presiunii în încăperi cu degajări de căldură şi ventilare naturală

În încăperi cu căldură sensibilă în exces, temperatura aerului interior este mai

mare decât exterior și, respectiv, densitatea este mai mică, fapt care determină
diferenţa de presiune între aurul exterior şi interior. La o anumită înălțime a camerei în
așa-numitul plan de presiune egală, această diferență este egală cu zero (Fig. 6). Mai jos
de această linie se creează o depresiune, ceea ce face ca fluxul de aer exterior sa se
aspire în încăpere, și mai sus - o suprapresiune, prin care aerul încălzit este evacuat in
afara.

Fig. 6 Schema de distribuire a presiunii aerului în clădire cu ventilația naturală

Presiunea, Pa, care forţează aerul să se deplaseze în cazul cu ventilație naturală, se

determinată prin formula:

P=(ρex-ρin)hg

Această presiune este folosit[ pentru a învinge rezistența la mișcarea aerului în

cameră și de a produce o viteză necesară atunci când este eliberat în atmosferă.

15
 Bibiliografie:
1. Отопление и вентиляция. Учебник для вузов. В 2-х частях. Часть 2.
Вентиляция / Под ред. В. Н. Богословского. - М.: Стройиздат, 1976. - 439 с.
2. www.msn.ru
3. www.baurum.ru

16