Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Criminalistica PDF
Criminalistica PDF
Facultatea de Drept
CRIMINALISTICA
Suport curs
1
Capitolul I :Tehnica criminalistică
1.NoŃiuni introductive
2
1.2. Structura criminalisticii
Criminalistica se subdivide în trei ramuri, respectiv tehnica criminalistică, tactica
criminalistică şi metodologia criminalistică.
Tehnica criminalistică elaborează metode şi mijloace tehnice necesare căutării,
descoperirii, relevării, fixării, ridicării, conservării, examinării şi interpretării urmelor, efectuării
constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor.
In tehnica criminalistică sunt cuprinse:
- fotografia judiciară;
- dactiloscopia (identificarea persoanelor după amprentele digitale, palmare şi plantare);
- traseologia judiciară ( foloseşte în identificarea persoanelor, animalelor sau obiectelor urmele
lăsate de către acestea);
- grafoscopia judiciară (având ca obiect identificarea persoanelor după scris)
- examenul tehnic al documentelor sau expertiza tehnică a documentelor (care are ca scop
stabilirea autenticităŃii acestora, a metodelor folosite pentru falsificare, a conŃinutului
documentelor deteriorate precum şi examinarea materialelor de scris);
- portretul vorbit (identificarea persoanelor sau a cadavrelor după semnalmente);
- balistica judiciară (elaborează metode şi mijloace tehnico-ştiinŃifice de studiere a armelor de
foc de mână, a muniŃiilor acestora şi a urmelor împuşcăturii, în vederea identificării crimei cu care
s-a tras;
Tactica criminalistică reprezintă un sistem de reguli şi procedee ştiinŃifice prin care se
asigură efectuarea planificată, organizată, operativă şi oportună a activităŃilor de urmărire penală.
Tactica criminalistică reprezintă suportul ştiinŃific care stă la baza realizării activităŃilor de
investigare sau procedurale (ascultarea persoanelor, efectuarea cercetării locului faptei, a
percheziŃiei, prezentării pentru recunoaştere sau reconstituirii, luarea măsurilor asigurătorii etc.).
Metodologia criminalistică are ca obiect elaborarea şi aplicarea regulilor de cercetare a
diferitelor genuri de infracŃiuni, bazate pe respectarea strictă a prevederilor legale şi pe experienŃa
pozitivă a organelor de urmărire penală. Metodologia stabileşte care sunt activităŃile procedurale
care trebuie desfăşurate cu ocazia investigării criminalistice a unei anumite infracŃiuni, precum şi
ordinea logică în care acestea vor fi întreprinse, constituind un ghid ştiinŃific al investigării unei
infracŃiuni determinate.
2. Identificarea criminalistică
5
În practica de expertiză, există cazuri în care nu sunt parcurse cele două etape ale
expertizei. Astfel, atunci când din examenul comparativ rezultă deosebiri categorice în ceea ce
priveşte genul, concluzia va fi de excludere a identităŃii şi, ca atare, cercetarea se opreşte la prima
etapă. In acelaşi stadiu se rămâne şi atunci când caracteristicile individualizatoare sunt insuficiente,
urma este defectuos imprimată, obiectul creator a suferit modificări, de unde absenŃa
particularităŃilor necesare identificării individuale.
Nici apartenenŃa generică nu apare în toate cazurile ca o etapă distinctă. Atunci când ea este
evidentă, neridicând probleme deosebite, ea este absorbită de faza a doua, cea a identificării
individuale. În fapt, identificarea apartenenŃei generice se realizează prin stabilirea trăsăturilor
esenŃiale comune mai multor obiecte, fiinŃe şi fenomene, excluzându-se acelea care nu îndeplinesc
criteriul şi restrângându-se astfel sfera căutărilor.
Atunci când obiectul mijloc prezintă suficiente detalii individuale, se trece la etapa
identificării individuale când caracteristicile de detaliu ale obiectului scop sunt comparate cu cele
ale obiectului mijloc. Numărul mai mare al caracteristicilor identificate va spori precizia
identificării.
Metoda folosită în procesul identificării constă în examinarea comparativă a obiectului
scop cu fiecare din obiectele mijloc.
3. Studiul urmelor
NoŃiunea de urmă are un sens mai larg şi un sens mai retrâns. În sens larg , urmele
constituie rezultatul modificarilor intervenite în mediul înconjurător prin acŃiunea omului, iar în
sens restrâns , urmele sunt numai acele modificari produse în mediul înconjurător în timpul
săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. Aceste modificări trebuie cercetate atât pe
obiectele asupra cărora s-a exercitat acŃiunea omului, cât şi pe corpul sau îmbrăcămintea
persoanelor implicate în săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală.
În criminalistică, noŃiunea de urmă cuprinde toate modificările care au loc în lumea
materială prin acŃiunea omului şi care prezintă interes pentru stabilirea existenŃei unei fapte
prevăzute de lega penală, a mijloacelor folosite, a împrejurărilor în care s-a produs, cât şi pentru
identificarea făătuitorului.
6
AlŃi autori, raportându-se la criteriul valorii de identificare , le clasifică în urme
indeterminante şi urme determinante. Primele pot fi de natură chimică, de origine biologică sau
nebiologică(sol, vopsea, metale etc.) şi se caracterizează prin aceea că nu indică relaŃia cu autorul.
Spre deosebire de această categorie, urmele determinante, de natură fizică, produse prin apăsare,
frecare sau smulgere, conservă relaŃia cu omul şi obiectul căruia îi aparŃin, permiŃând astfel
identificarea.
Clasificarea urmelor după diferite criterii are drept scop creşterea gradului de precizie şi
claritate al formulării concluziilor cercetărilor criminalistice în soluŃionarea cauzelor penale,
parchetele şi instanŃele de judecată fiind chemate să vegheze la realizarea acestui deziderat.
Factorul creator de urmă. Raportat la acest prim criteriu, factorii care au determinat
apariŃia urmei pot fi diverşi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene ca
incendiul, explozia. Alăturat acestui factor, în literatura de specialitate se mai întâlneşte şi o
clasificare în funcŃie de factorul primitor de urme (om, obiect, animal ş.a.).
Tipul sau natura urmei. In funcŃie de acest al doilea criteriu general, clasificarea poate
fi realizată în funcŃie de mai multe repere:
-Urme care reproduc forma suprafeŃei de contact a obiectului creator, ca de exemplu, urmele de
mâini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport etc.
-Urme sub formă de pete sau resturi de materii organice şi anorganice, inclusiv resturi sau
fragmente de obiecte (petele de sânge, firul de păr, praful, ciobul, pilitura, pelicula de vopsea,
resturile vegetale etc.), denumite generic şi urme materie.
-Urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) şi urme olfactive (mirosul specific al
persoanelor şi obiectelor), ele formând o categorie aparte de urme, în care primele sunt
condiŃionate de prezenŃa la locul faptei a unui mijloc de înregistrare (sau a unui martor , capabil să
reŃină anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, dar atunci nu mai putem vorbi de
urme).
-Urme vizibile şi urme latente, ultimele invizibile cu ochiul liber sau foarte puŃin vizibile, ceea ce
impune revelarea lor prin diverse metode şi mijloace tehnico-ştiinŃifice, cum se procedează, de
pildă, în cazul urmelor de mâini.
-Macro şi microurmele. Din prima categorie fac parte majoritatea urmelor, aşa cum se cunosc, iar
din a doua urmele formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte, substanŃe, practic
invizibile cu ochiul liber şi greu de evitat de către infractor. De exemplu, praful sau scamele de pe
covor, care se iau, din mişcare, pe încălŃăminte şi pantalon. Descoperirea şi examinarea acestei
categorii de urme presupune metode microanalitice.
Modul de formare a urmelor. Acest criteriu are în vedere, pe de o parte,
raportul de mişcare în care se află la un moment dat obiectul creator şi obiectul
primitor de urmă, iar, pe de altă parte, locul în care se fixează urma pe obiectul
primitor (la suprafaŃă sau în adâncime). Astfel, întâlnim:
-Urme statice, create prin atingere, apăsare sau lovire, fără ca suprafeŃele de contact să se afle în
mişcare una faŃă de alta în momentul contactului. Această categorie de urme este preŃioasă, prin
caracterul lor determinant, întrucât redau elemente caracteristice, utile identificării, cum este cazul
urmelor de mâini, de buze, de picioare s.a.
-Urme dinamice, formate ca rezultat al mişcării de translaŃie, de alunecare a unei suprafeŃe peste
alta. Un exemplu tipic îl constituie urma de frânare a unui autovehicul.
-Urme de suprafaŃă, ce se pot prezenta în două variante: urme de stratificare, formate prin
depunerea unui strat de substanŃă (grăsime, transpiraŃie, sânge, praf) pe suprafaŃa primitoare a
urmei şi urme de destratificare, formate prin ridicarea substanŃei aflate iniŃial pe suport (de
exemplu, atingerea cu mâna a unei suprafeŃe prăfuite).
7
-Urme de adâncime, specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urmă cu un anumit grad de
plasticitate, în care se imprimă suprafaŃa obiectului ce a format urma (de exemplu, urma de picior
în pământ moale).
3.2.1. Clasificare
După modul de formare se disting urme dinamice- care pot contribui cel mult la stabilirea
apartenenŃei de gen şi urme statice- care prezintă o importanŃă deosebită, putând servi la
identificare.
După valoarea lor se împart în urme vizibile- care au o valoare de identificare mai redusă şi
urme invizibile sau latente -care se formează prin depunerea unui strat foarte subŃire de substanŃă,
aptă să redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale desenului papilar .
8
3.2.4. Clasificarea desenului papilar
Sunt cunoscute trei grupe de desene papilare: adeltice, deltice şi amorfe.
Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formaŃiunile asemănătoare literei delta.
Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formaŃiuni asemănătoare literei delta şi
după numărul lor întâlnit pe un singur degete pot fi: monodeltice, bideltice, trideltice.
Desenele amorfe(excepŃionale) se numesc astfel pentru că nu pot fi constatate pe ele formaŃiuni
asemănătoare triunghiului (deltei) şi nici alte figuri geometrice.
Cărarea de urme
La cercetarea la faŃa locului se observă, uneori, o înşiruire uniformă de urme create de
piciorul încălŃat sau descălŃat al aceleiaşi persoane, care poartă denumirea de cărare de urme (de
paşi).
Pentru descrierea cărării de urme sunt examinate următoarele elemente: direcŃia de mişcare,
linia mersului, lungimea pasului, lăŃimea pasului şi unghiul pasului (unghiul de mers).
9
a. DirecŃia de mişcare este apreciată după poziŃia degetelor de la piciorul descălŃat şi vârful
încălŃămintei de la piciorul încălŃat.
b.Linia mersului este o linie frântă ce uneşte aceleaşi puncte ale urmelor consecutive lăsate de
piciorul stâng şi respectiv de piciorul drept.
c.Lungimea pasului se măsoară de la partea din spate (toc, călcâi după caz) a urmei unui picior
până la partea din spate a urmei imediat următoare a celuilalt picior.
d.LăŃimea pasului se măsoară între laturile interioare ale tocului (călcâiului), de la urma piciorului
stâng până la urma piciorului drept.
e.Unghiul pasului este dat de locul de întâlnire a liniei imaginare ce trece prin diametrul
longitudinal al urmei cu linia mersului.
Prin denumirea de instrumente includem toate uneltele, sculele, aparatele sau orice alte
obiecte care pot fi utilizate la săvârşirea unei infracŃiuni. Datorită varietăŃii instrumentelor care
pot fi folosite în săvârşirea unei infracŃiuni şi a urmelor pe care acestea se pot forma, a fost
necesară o clasificare a acestora după modul de acŃionare în urme de lovire, apăsare, tăiere,
înŃepare, frecare-alunecare, prin detaşarea unor fragmente din instrumente, fiecare categorie având
trăsături generale şi caracteristici individuale.
a) urmele de tăiere se formează prin apăsare, alunecare, frecare şi despicare asupra unui obiect
sau corp, urma reproducând microrelieful exterior al tăişului şi al părŃilor laterale.
Plasticitatea obiectului primitor al urmei va influenŃa calitatea urmei şi posibilităŃile
valorificării acesteia prin examinarea criminalistică.
Variante ale urmelor de tăiere o constituie urmele lăsate de ferestraie şi burghie unde,
alături de urmele lăsate în materialul primitor, pot fi valorificate criminalistic şi detaşările din
conŃinutul acestuia.
Prin examinarea urmelor de tăiere, pot fi obŃinute date despre natura instrumentului utilizat,
direcŃia în care s-a acŃionat, lungimea, lăŃimea sau diametru instrumentului, iar în situaŃia unei
urme care a păstrat striaŃiile tăişului, există posibilitatea identificării obiectului creator.
b) urmele formate prin apăsare, denumite şi de „forŃare", sunt cel mai frecvent întâlnite la faŃa
locului atât pe căile de acces, cât şi în interiorul locului faptei. Ele se formează pe corpul uman sau
pe diferite obiecte, cu condiŃia ca materialul din care este confecŃionat obiectul primitor să nu fie
mai dur decât materialul din care este confecŃionat instrumentul de spargere, când urma de
impregnare sau alunecare nu se formează.
Urmele de apăsare reproduc, de obicei, construcŃia exterioară a instrumentului utilizat în
zona în care acesta a intrat în contact nemijlocit cu obiectul primitor, iar în cazul imprimării unor
caracteristici individuale, există posibilitatea identificării instrumentului utilizat.
c) urmele formate prin lovire cu un anumit instrument lasă pe obiectul primitor o urmă de
adâncime a instrumentului (aceasta imprimându-şi toată suprafaŃa sau fragmente ale acesteia sau o
urmă de suprafaŃă. Prin urmele create în acest fel, se pot obŃine date cu privire la modul lor de
formare, a naturii şi caracteristicilor de grup, iar dacă s-au imprimat şi detalii individuale ale
instrumentului, acestea pot duce până la identificarea lui.
d) urmele formate prin înŃepare sunt urme de adâncime care nu redau suficiente detalii care să
ajute la identificarea instrumentului creator.
e) urmele materie create prin detaşarea unor fragmente din instrumente se formează prin
desprinderea cu ocazia operaŃiunilor de lovire, apăsare, alunecare, frecare, tăiere, înŃepare a unor
fragmente de diferite forme sau dimensiuni. Aceste fragmente sunt găsite în zona în care
10
instrumentul a fost folosit şi pot duce la stabilirea apartenenŃei de gen a obiectului creator şi chiar
la identificarea acestuia.
f) urmele formate prin frecare-alunecare pot avea importanŃă în identificarea individuală
datorită striaŃiilor caracteristice păstrate. Acest gen de urme sunt tipice forŃării sistemelor de
închidere cu chei potrivite sau speciale.
Căutarea urmelor instrumentelor se face atât pe corpul uman (al victimei sau făptuitorului),
cât şi pe obiectele care poartă mecanisme de închidere, prin observarea cu ochiul liber sau cu
ajutorul unor mijloace optice, folosind, dacă este cazul, surse de iluminare.
Prin interpretarea acestor urme, se pot obŃine date privind instrumentul utilizat şi acŃiunile
întreprinse la locul faptei de către făptuitor. Pentru a obŃine modele de comparaŃie, se vor utiliza
instrumentele ce se presupun a fi fost folosite cu ocazia săvârşirii infracŃiunii şi suporturi
asemănătoare cu cele pe care s-au găsit urmele la faŃa locului.
Cu ocazia dispunerii constatării tehnico-ştiinŃifice sau expertizei, specialistului i se pot
adresa întrebări de genul:
a) Când se prezintă numai urma sau obiectul purtător de urmă:
- dacă obiectul prezentat poartă urme formate cu vreun instrument;
- care este felul instrumentului care a creat urma;
- care este mecanismul de formare a urmei;
- dacă urmele prezentate sau câte dintre acestea au fost create cu acelaşi instrument;
- de la ce fel de instrumente provin fragmentele găsite la faŃa locului;
- care sunt natura şi compoziŃia chimică ale urmelor materie descoperite la faŃa locului.
b) Când se prezintă urma şi modelele de comparaŃie:
- dacă urmele au fost create de acelaşi instrument cu care s-au realizat modelele pentru
comparaŃie;
- dacă deteriorările de pe instrumentul prezentat s-au produs în timpul utilizării sale la faŃa locului
sau ulterior;
- dacă fragmentul descoperit la faŃa locului a făcut corp comun cu instrumentul prezentat spre
examinare.
După cauzele care le determină, incendiile se împart în: naturale, accidentale şi produse
intenŃionat.
Incendiile provocate de cauze naturale prezintă un interes mai redus deoarece nu se pune
problema răspunderii penale a unor persoane. Ele sunt cercetate pentru a le deosebi de cele
accidentale şi cele intenŃionate. Incendiile naturale pot fi provocate de descărcări electrice
atmosferice , de raze solare, de electricitatea statică, etc.
Incendiile accidentale se produc de cele mai multe ori din cauza neglijenŃei în manipularea
surselor de foc. Alteori sunt provocate de scurt-circuitele electrice, din cauza unor defecŃiuni
tehnice de pe reŃea sau a defecŃiunilor aparatelor de uz gospodăresc, datorate procesului de
fabricaŃie sau uzurii.
Incendiile intenŃionate sunt rar întâlnite în practica organelor judiciare şi a experŃilor
criminalişti. Acestea sunt cercetate pentru a le deosebi de cele accidentale şi pentru că produc
daune materiale importante sau chiar pierderi de vieŃi omeneşti.
După modul în care sunt declanşate, incendiile din această categorie se clasifică în incendii
cu aprindere imediată şi cu aprindere întârziată.
11
Incendiile cu aprindere imediată sunt uşor de cercetat deoarece, de cele mai multe ori,
persoanele care au pus sursa de foc nu au când părăsi locul unde se află obiectivul incendiat şi le
găsim în apropiere, motivând că au încercat să stingă incendiul.
Cele cu aprindere întârziată pot fi produse prin diferite procedee din care cele mai
cunoscute sunt: folosirea lumânărilor, folosirea unor fitile şi folosirea dispozitivelor cu
cronometru.
În toate cele trei ipoteze atribuŃiile de cercetare revin în principal specialiştilor de la
pompierii militari, care întocmesc acte de constatare proprie şi depun un exemplar de pe acestea la
organele de urmărire penală care au participat la cercetarea faptei.
Cercetarea urmelor de incendiu
Inainte de a se deplasa la faŃa locului, echipa trebuie să cunoască date despre locul
incendiului, obiectele prezente , stadiul în care a ajuns focul.
Activitatea de căutare a urmelor cuprinde atât obiectivul distrus, cât şi împrejurimile sale.
Trebuie să se stabilească punctul de declanşare a incendiului. Cercetările făcute se consemnează
într-un proces verbal de cercetare la faŃa locului, urmele găsite se fotografiază. Se ridică probe de
funingine şi cenuşă din mai multe părŃi ale locului incendiului.
3.6.1.Urmele de sânge
La faŃa locului, urmele de sânge pot fi prezente ca urmare a vătămării persoanelor şi pot fi
găsite pe diferite obiecte, pe instrumentele folosite, pe sol, pe drumul parcurs de către persoane cu
leziuni sângerânde, pe corpul şi îmbrăcămintea personală, sub forma de picături, bălŃi, împroşcări,
cruste, mânjituri, în funcŃie de mecanismul de formare.
Forma urmelor de sânge este influenŃată de înălŃimea de la care acesta a căzut, de unghiul
de incidenŃă, de vechime, regiunea anatomică din care provine, de influenŃa factorilor de mediu
exterior, de suportul pe care a căzut.
In general, urmele de sânge sunt observabile cu ochiul liber, utilizân-du-se când se
apreciază ca necesar surse puternice de lumină, cu menŃiunea că, în funcŃie de factorii externi şi de
vechime, culoarea sângelui poate evolua de la roşu la cenuşiu, brun închis şi chiar negru.
Mai dificilă este căutarea urmelor de sânge în cazul în care s-a încercat îndepărtarea lor
prin spălare, dar şi în acest caz ele pot fi puse în evidenŃă folosind metode clasice sau substanŃe
relevante (luminol).
Urmele de sânge pot fi găsite pe îmbrăcămintea victimei sau făptuitorului (suspectului), la
locul unde s-a săvârşit infracŃiunea şi în cel în care se găseşte victima pe traseul urmat de către
victimă sau autor, pe obiectul vulnerant etc.
Sângele lichid se recoltează cu ajutorul unei pipete sau seringi, după care se introduce în
recipiente curate şi închise ermetic. In cazul în care urma se găseşte pe obiecte de mici
dimensiuni, acestea se ridică împreună cu urma.
Sângele uscat se ridică prin răzuire sau solubilizare cu ajutorul unei hârtii filtru, tifon, vată
îmbibate în apă şi trebuie examinat cât mai repede posibil, deoarece se alterează foarte repede.
In urma examinării urmelor de sânte, se pot formula ipoteze cu privire la:
- numărul făptuitorilor, contribuŃia fiecăruia la crearea leziunilor;
- obiectul creator, felul, natura, numărul, gradul de ascuŃire a instrumentelor utilizate, forma
obiectelor contondente, direcŃia din care s-a tras cu arma de foc, locul unde să găsea făptuitorul;
- vechimea urmei;
12
- determinarea înălŃimii şi a unghiului de scurgere a poziŃiei victimei în raport cu cea a
agresorului şi a altor acŃiuni întreprinse;
- traseul parcurs de persoana care sângerează;
- acŃiuni de ştergere, răzuire, spălare etc.
Pentru obŃinerea modelelor pentru comparaŃie, recoltarea probelor de sânge se efectuează
de către medicul legist sau un alt cadru de specialitate.
La dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice sau expertizelor, specialiştii vor putea
răspunde la întrebări de genul: a) Când se prezintă numai urme de sânge:
- care este grupa sanguină şi, eventual, sexul persoanei de la care provine;
- care este regiunea anatomică ce a sângerat şi starea de sănătate a persoanei ;
- care este vechimea probabilă a urmei de sânge;
- care era poziŃia corpului persoanei care a sângerat în momentul creării urmei de sânge;
b) Când se prezintă urma de sânge şi modele pentru comparaŃie:
- dacă urma de sânge ridicată de la faŃa locului are aceeaşi grupă sanguină cu proba de sânge
luată pentru comparaŃie (de la victimă, făptuitor sau persoana suspectă);
- dacă există alte indicii de asemănare între urmă şi proba de sânge.
3. 6. 2. Urmele de salivă
Prin urmă de salivă se înŃelege lichidul de secreŃie a glandelor salivare depus pe diferite
suporturi, în procesul săvârşirii infracŃiunii sau în legătură cu acesta.
Descoperirea urmelor se face, după caz, prin examinarea cu ochiul liber, prin folosirea
unor mijloace optice (lupa, radiaŃiile ultraviolete etc.) sau prin ridicarea obiectelor pe care se
presupune că există urma de salivă şi trimiterea lor la laborator în vederea descoperirii şi
examinării.
Prin interpretarea urmelor de salivă la faŃa locului, se pot obŃine informaŃii cu privire la
modul în care au fost create, numărul de persoane de la care provin urmele, vechime, starea de
sănătate a persoanei care le-a creat, dacă este fumător, unele obiceiuri ale acesteia (folosirea
scobitorilor, băutul direct din sticlă, băutul din farfurie).
Pentru obŃinerea modelelor de comparaŃie se va apela la medicul legist, mai puŃin pentru
mucurile de Ńigară care pot fi recoltate prin fumatul în prezenŃa organului de cercetare penală.
Cu ocazia examinării de către specialist a urmelor de salivă, acestuia i se vor putea adresa
întrebări de genul:
a) Când se prezintă numai urma de salivă sau obiectul pe care se presupune că există această
urmă:
- dacă pe obiectul prezentat există sau nu urme de salivă;
- dacă urma de salivă este de natură umană;
- dacă există indicii care oferă posibilitatea să se stabilească <Iu urma de salivă, starea de
sănătate a persoanei care a creat-o, eveut tratamente medicamentoase, unele vicii, mediul
profesional al persn creatoare şi vechime urmei.
b) Când se prezintă urme de salivă şi modelele pentru comparaŃie:
- dacă urma de salivă are aceeaşi grupă sanguină cu cea a persoanei la care s-au recoltat
modelele pentru comparaŃie;
- dacă există indicii de asemănare între urma de salivă şi model luate pentru comparaŃie.
13
raport cu regiunea corpului, sexul persoanei, starea de sănătate a persoanei (existenŃa unor sub-
stanŃe toxice în organism).
Prin cantitatea, starea şi locul unele sunt descoperite, raportul lor cu alte urme aflate la faŃa
locului urmele de natură piloasă pot furniza informaŃii asupra modului în care a fost săvârşită
infracŃiunea şi uneori a identităŃii persoanei de la care provin.
La faŃa locului, urmele de natură piloasă sunt relativ greu de descoperit, datorită
dimensiunilor reduse, a formei şi culorii lor, a posibilităŃii de a le confunda cu obiectele pe care se
află şi dificil de fixat din aceeaşi motive.
Cu ochiul liber sau utilizând mijloacele tehnice aflate în trusa criminalistică, urmele de
natură piloasă vor fi căutate pe corpul uman, obiectele de îmbrăcăminte şi lenjerie, pe locul în care
se află victima şi pe obiectele din apropierea acesteia, pe obiectele corp delict.
Prin interpretarea urmelor de natură piloasă, se pot obŃine date privind regiunea corporală
de provenienŃă, culoarea şi dacă aceasta este naturală, vârsta, sexul şi mediul profesional al
persoanei, gradul de igienă corporală, unele stări de boală, timpul aproximativ ce s-a scurs de la
crearea urmei, instrumentul tăietor folosit.
Pentru a obŃine modele de comparaŃie firele de păr se recoltează, în laboratoarele de
medicină legală, prin smulgere sau tăiere din aceeaşi regiune a corpului cu cea din care provine
urma ridicată de la faŃa locului.
In urma examinării criminalistice a firelor de păr în laboratoarele de medicină legală sau
criminalistice, specialistul va putea răspunde la întrebări cum sunt:
a) Când se prezintă numai urma:
- dacă firele de păr prezentate sunt de natură umană;
- dacă firele de păr sunt vopsite şi care este culoarea lor naturală',
- care este zona sau partea din corp de unde provine firul de păr;
- dacă firul de păr prezintă distrugeri, alteraŃii patologice, urme de sânge sau de paraziŃi;
- care este modul de detaşare a firului de păr;
- care este sexul persoanei;
- care este vârsta probabilă a persoanei;
- ce substanŃe sunt ataşate pe firele de păr.
b)Când se prezintă urma şi modelul pentru comparaŃie, dacă firul de
păr descoperit la faŃa locului prezintă aceleaşi caracteristici generale şi
individuale cu firul de păr ridicat pentru comparaŃie.
Urmele de sânge, de spermă, părul cu rădăcină (folicul), de salivă şi urină (cu celule
nucleate) de oase şi de Ńesuturi ridicate de la locul faptei sunt apte de izolarea şi analizarea ADN-
ului.
Alte materiale biologice ce pot fi ridicate de la faŃa locului cum sunt transpiraŃia, lacrimile
sau serul, sunt materiale fără celule nucleate şi nu pot fi supuse analizei ADN. Principalul avantaj
al determinării profilului ADN îl constituie posibilitatea identificării persoanei care a creat urma
fără a mai fi nevoie de alte date despre aceasta, similar cu identificarea persoanei în baza amprentei
digitale. Pe lângă aceasta, mai există şi alte avantaje, concretizate în posibilitatea păstrării şi
analizei urmelor după o perioadă îndelungată de timp de la formare sau ridicare (şi peste 10 ani),
rezistenŃa lor în timp, cantitatea necesară pentru analiză foarte redusă şi gama largă a urmelor apte
unor asemenea determinări (inclusiv cele digitale).
Pentru ca o urmă găsită la locul faptei să poată fi utilizată pentru determinarea profilului
ADN, ea nu trebuie să fi fost contaminată, adică amestecată cu alt ADN provenit dintr-o altă sursă.
Contaminarea urmei se poate produce înainte de descoperirea urmei dar şi pe parcursul cercetării
locului faptei cu ocazia recoltării şi ambalării armei sau pe parcursul transportului ori a conservării
urmei (depozitării).
14
3.7. Urme create de vehicule cu tracŃiune mecanică
Urmele create de vehiculele cu tracŃiune mecanică fac parte din urmele mijloacelor de
transport prin care se înŃeleg totalitatea transformărilor materiale produse de mijloacele de
transport ori părŃi componente ale acestora ce apar pe unele obiecte şi corpuri sau în mediul
înconjurător, pe timpul săvârşirii unei infracŃiuni sau în legătură cu aceasta.
Această categorie de urme se formează diferit, în raport cu natura mijlocului de transport ,
precum şi a naturii suportului. In general, la urma mijlocului de transport putem observa elemente
generale de identificare, cum sunt lungimea, lăŃimea, grosimea, forma, culoarea, tipul şi modelul
părŃilor rulante, dar şi specifice, privind uzura, găuri, tăieturi, adăugiri ş.a.
La faŃa locului, pot fi identificate ansambluri sau subansambluri ale mijlocului de transport
sau/şi urme lăsate de sistemul de iluminare şi de sticlă şi alte urme specifice mijlocului de
transport. In general, descoperirea acestor urme la faŃa locului nu ridică probleme deosebite.
Prin interpretarea urmelor create de mijloacele de transport, se pot stabili o serie de date şi
indicii cu privire la tipul, modelul, culoarea, marca, viteza şi direcŃia de circulaŃie ale acestora,
unele elemente ale mecanismului de producere a accidentelor şi altele.
In cazul constatării tehnico-ştiinŃifice sau expertizei, specialistul va putea răspunde la
întrebări cum sunt:
a) Când se prezintă numai urmele:
- care este tipul, modelul, marca şi culoarea vehiculului;
- care porŃiune a autovehiculului a creat urme;
- care a fost direcŃia de deplasare şi viteza de circulaŃie ale vehiculului în momentul creării urmei;
- dacă frânele au acŃionat asupra tuturor roŃilor;
- dacă vehiculul prezintă defecŃiuni şi ce anume;
- care a fost mecanismul creării urmelor pe corpul victimei.
b) Când se prezintă urmele şi modelele pentru comparaŃie:
- dacă urma şi modelul pentru comparaŃie au fost create de acelaşi vehicul sau parte componentă a
sa;
- dacă leziunile victimei au fost create de vehiculul prezentat pentru comparaŃie sau de
componentele sale.
15
- arme atipice (mascate) de tip special, disimulate (stilouri, bastoane, brichete, umbrele, aparate de
filmat etc.).
Urmele armelor de foc sunt acele elemente materiale care apar pe corpul omenesc sau pe
diferite obiecte componente ale mediului, rezultate în urma producerii împuşcăturii cu ocazia
săvârşirii unei infracŃiuni.
La crearea acestei categorii de urme participă în mod necesar arma de foc, muniŃia şi
diferite suporturi (Ńinte).
Armele de foc sunt construite cu ajutorul a trei componente principale: Ńeava, mecanismul
de tragere şi patul sau mânerul (care, sub aspect criminalistic, poate prezenta interes din punctul de
vedere a urmelor papilare). Lungimea Ńevii asigură precizia şi distanŃa de tragere, Ńeava putând fi
prevăzută cu ghinturi (şanŃuri care asigură glonŃului o mişcare de rotaŃie în jurul propriei axe şi
care se imprimă viteza glonŃului) sau lisă. Tot o caracteristică a Ńevii este calibrul sau diametrul
canalului Ńevii .
In interiorul mecanismului de tragere, se introduce cartuşul, asigurându-se plecarea
glonŃului şi scoaterea tubului rămas cu ajutorul componentelor sale - închizător, percutor, cameră
de explozie, ejector, gheara extrac-toare şi fereastra de ieşire.
Toate aceste componente vor lăsa urme caracteristice pe tuburile cartuşelor.
Cartuşele au caracteristici diferite, în raport cu Ńeava (ghintuită sau lisă) armei si cu calibrul
acesteia. Pentru armele cu Ńeava ghintuită, cartuşele sunt compuse din glonŃ (care, prin proiectare,
realizează destinaŃia armei), tubul (cu o rozetă la capătul opus gloanŃelor), capsa (conŃinând o
substanŃă explozivă), pulberea sau praful de puşcă (care, prin explozie, proiectează glonŃul).
Cartuşele destinate armelor cu Ńeava lisă au aceleaşi părŃi componente şi, în plus, bura şi rondela .
Deplasarea glonŃului de la ieşirea din Ńeava până la Ńintă se face în linie curbă (datorită gravitaŃiei)
şi se numeşte traiectorie.
Prin folosirea armelor de foc, se creează două categorii de urme: urme formă şi urme
materie, care după importanŃa pe care o pot avea în procesul de identificare pot fi:
a) urme principale:
- proiectilele, tuburile şi capsele, precum şi urmele armei de foc create pe acestea ;
- urmele de pătrundere şi ieşire ale proiectilului;
- urmele de ricoşare.
b) urme secundare:
- urme rezultate din acŃiunea flăcării care se formează după ieşirea glonŃului dacă distanŃa dintre
orificiul Ńevii şi Ńintă este mică şi nu în cazul armelor moderne;
- urme rezultate din acŃiunea gazelor care se formează tot în cazul tragerilor de la mică distanŃă
sau cu Ńeava lipită;
- urme de funingine care rămân mai mult sau mai puŃin pronunŃate, care se formează în jurul
orificiului de intrare a glonŃului;
- urme ale particulelor de pulbere nearsă;
- inelul de metalizare format tot în jurul orificiului de intrare;
- urmele de unsoare.
Şi la tragerile cu arme de foc cu alice şi mitralii întâlnim atât urme ale proiectilelor, cât şi
ale factorilor suplimentari, acestea fiind diferite faŃă de cele formate de armele de foc cu glonŃ
datorită mărimii proiectilului, modului diferit de acŃiune şi capacităŃii reduse de penetrare.
In cadrul activităŃilor de cercetare a locului faptei, eforturile echipei se vor îndrepta spre:
- găsirea armelor de foc şi a urmelor de pe acestea;
- descoperirea tuburilor şi proiectilelor;
- descoperirea urmelor secundare de pe corpul şi hainele trăgătorului, dacă acesta a fost identificat;
- descoperirea urmelor secundare de pe hainele/şi corpul victimei , dar şi a urmelor de pătrundere
şi ieşire ale proiectilului (cu ocazia autopsiei cadavrului sau examinării medico-legale).
Prin interpretarea urmelor principale ale împuşcăturii, se pot stabili următoarele date:
16
- direcŃia şi unghiul de tragere;
- locul şi distanŃa de unde s-a tras;
- determinarea tipului, mărcii, modelului şi calibrului armei.
Prin interpretarea urmelor secundare ale împuşcăturii, se pot stabili:
- distanŃa de la care s-a tras;
- identificarea persoanei care a utilizat o armă de foc.
Modelele de comparaŃie pentru examinările în laborator se obŃin de către expert prin trageri
experimentale, specialistului putându-i-se adresa întrebări cum sunt:
a) Când se prezintă arma, urmele principale şi secundare ale împuşcăturii şi obiectele purtătoare:
- care sunt tipul, marca, modelul, seria şi calibrul armei;
- care este starea tehnică a armei;
- dacă arma poate declanşa o împuşcătură fără să se acŃioneze pe trăgaci şi în ce condiŃii;
- care este direcŃia din care s-a tras;
- care sunt distanŃa de la care s-a tras, numărul şi ordinea împuşcăturilor;
- care este vechimea aproximativă a împuşcăturii;
- dacă pe mâinile şi hainele victimei sau ale suspectului există urme lăsate prin acŃiunea factorilor
suplimentari ai împuşcăturii şi ce fel de urme;
- ce poziŃie aveau trăgătorul şi victima în timpul împuşcăturii;
- dacă pe armă, glonŃ sau tub se găsesc amprente digitale sau urme materie.
b) Când se prezintă urma şi modelele pentru comparaŃie:
- dacă proiectilul sau tubul descoperit la faŃa locului a fost tras cu arma cu care s-au executat
modelele pentru comparaŃie;
- dacă alicele sau burele descoperite la faŃa locului au aceeaşi compoziŃie cu modelele ridicate de
la suspecŃi.
Pentru a putea valorifica urmele ridicate de la faŃa locului în coşul armelor şi muniŃiilor,
trebuie luate câteva precauŃii specifice: Armele găsite şi ridicate se descarcă, fiind interzis
transportul şi trimiterea lor la laborator încărcate. Nu se trage şi nu se curăŃă arma înainte de a fi
examinată de către specialist în laborator şi nu se introduc în gura Ńevii obiecte pentru a proteja
urmele. Arma nu se dezmembrează, ci se plasează în suporturi specifice, în cutii de carton, bine
împachetată, pentru a se preveni mişcarea acesteia pe timpul transportului. In cazul în care pe armă
sunt descoperite urme de sânge, urme de mâini sau alte urme, acestea se ridică cu ocazia cercetării
locului faptei sau arma va fi învelită în hârtie curată sigilată pentru a se preveni mişcarea armei şi
alterarea urmelor pe timpul transportului la laborator.
17
Capitolul II : Tactica criminalistică
19
- dacă au fost respectate condiŃiile de citare a părŃilor şi dacă s-au dat lămuririle necesare, atât
specialistului, cât şi părŃilor;
- participarea la expertiză a expertului numit de părŃi;
- dacă raportul a fost datat şi semnat potrivit regulilor procedurale;
In etapa a doua se va analiza:
- dacă expertul a examinat întregul material pus la dispoziŃie;
- logica raŃionamentului şi concordanŃa dintre concluzii şi conŃinutul raportului de expertiză;
- dacă metodele şi mijloacele tehnico-ştiinŃifice de investigare au fost cele mai adecvate.
In cazul în care în urma analizei raportului există neclarităŃi sau aparente inadvertenŃe, se
vor solicita lămuriri suplimentare specialistului care, în funcŃie de natura lor, va putea da explicaŃii
orale, prin ascultare sau scrise, sub forma unor precizări la raportul de expertiză. Dacă expertiza
este incompletă, organul judiciar va dispune efectuarea unui supliment de expertiză, conform art.
124 alin. (1) C.proc.pen.
O expertiză poate fi apreciată ca incompletă când, spre exemplu, organul judiciar nu a
formulat întrebările cu suficientă claritate ori nu a pus la dispoziŃia expertului toate materialele
necesare, părŃile nu au dat expertului toate lămuririle care se impuneau, expertul a omis să verifice
sau să se pronunŃe asupra uneia dintre problemele dispuse sau le-a verificat parŃial.
In mod obişnuit, suplimentul de expertiză va fi efectuat de către expertul care a efectuat
expertiza. Dacă organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de
expertiză sau la cererea întemeiată a părŃilor, se va dispune, în cazul constatărilor tehnico-
ştiinŃifice, o expertiză, iar în cazul expertizei, o nouă expertiză. Noua expertiză va fi efectuată, în
cazul structurilor instituŃionalizate, la structura ierarhic superioară celei care a efectuat prima
expertiză, iar în cazul experŃilor judiciar, de către alŃi experŃi recomandaŃi.
20
în cercetare, formularea unor concluzii pripite, tratarea cu indiferenŃă ori trecerea cu uşurinŃă peste
unele stări de fapt cu valoare probatorie. Schimbul de informaŃii dintre participanŃii la cercetare
poate asigura calitatea şi operativitatea cercetării la faŃa locului.
b)Efectuarea cercetării complete la faŃa locului, independent de orice ipoteză preconcepută sau
alte anticipări. Chiar dacă, aparent, nu a fost săvârşită infracŃiunea sesizată sau încă de la începutul
cercetării s-au obŃinut probe suficiente pentru dovedirea existenŃei infracŃiunii şi stabilirea
identităŃii autorilor, activitatea va fi efectuată complet, pe întregul câmp infracŃional.
c) Caracterul organizat al executării sarcinilor de către participanŃii la cercetare. Acesta constă în
repartizarea sarcinilor încă de la începutul cercetării şi schimbul de informaŃii pe tot parcursul
acesteia cu privire la modul în care au fost executate.
d)Utilizarea aparaturii şi tehnicii criminalistice în raport cu natura şi particularităŃile locului
faptei.
e) Consemnarea în cursul efectuării cercetării la faŃa locului a tuturor constatărilor făcute şi a
celorlalte elemente ce prezintă interes în cauză. Toate constatările făcute trebuie consemnate în
momentul constatării, de către fiecare participant, pentru ca, la final, acestea să poată fi utilizate la
întocmirea procesului-verbal.
f) Observarea comportamentului făptuitorului prezent la cercetarea la faŃa locului.
21
2.2.2. Măsuri pregătitoare luate la faŃa locului
Ajunsă la faŃa locului, echipa, prin şeful ei, se va informa asupra modului în care au fost
luate primele măsuri, modificările aduse locului faptei, existenŃa martorilor oculari şi ce se
cunoaşte despre autori. Sunt selecŃionaŃi martorii asistenŃi, explicându-le ce se urmăreşte prin
activitatea ce urmează a fi desfăşurată şi că au dreptul de a cere explicaŃii şi de a face observaŃii
care vor fi consemnate în procesul-verbal de cercetare la faŃa locului.
După vizualizarea generală a locului faptei, şeful echipei repartizează sarcinile echipei:
- în cazul în care mai există victime la locul faptei, medicul legist va verifica starea acestora, luând
măsurile necesare; în cazul decesului victimei, medicul legist va stabili cauza morŃii în baza
examinării urmelor aparente existente la cadavru; ridică urmele de natură biologică în scopul
examinării în laborator;
- ofiŃerii de poliŃie judiciară ascultă martorii oculari, identifică victima şi efectuează investigaŃii în
zona locului faptei în scopul identificării altor martori oculari şi a autorului;
- specialiştii criminalişti vor intra în perimetrul locului faptei, efectuând toate operaŃiunile de
căutare, relevare, fixare, ridicare şi transport a urmelor găsite cu ocazia cercetării. împreună cu
ceilalŃi participanŃi la cercetare, specialiştii criminalişti vor interpreta urmele descoperite;
- în cazul în care la faŃa locului participă şi alŃi specialişti, aceştia vor interveni atunci când şeful
echipei îi va solicita, dând explicaŃiile necesare corespunzător specialităŃii lor.
Pe parcursul cercetării locului faptei, şeful echipei va fi în permanenŃă informat cu
rezultatele obŃinute de către toŃi participanŃii, luând măsurile corespunzătoare situaŃiei concrete.
22
a)Excluderea, prin compararea la faŃa locului, a urmelor ce aparŃin victimei sau altor persoane,
dacă este posibil;
b)Inaintarea urgentă a urmelor la cartotecile (fişierele) criminalistice pentru identificarea
făptuitorului şi a unor obiecte;
c)Ridicarea şi ambalarea obiectelor şi urmelor în vederea trimiterii lor la laboratorul de expertiză
criminalistică.
3. Ascultarea persoanelor
23
In general, pentru a putea desfăşura activităŃile de tactică criminalistică cu un bun
randament, se impun aptitudini cum sunt: perspicacitatea de a sesiza realul de imaginar, a ceea ce
este relevant de ceea ce nu este folositor în cercetare, o memorie care să îi poată permite reŃinerea
informaŃiilor utile cauzei, o stare de sănătate generală şi senzorială corespunzătoare nevoii unei
bune percepŃii, echilibru emoŃional, rezistenŃă fizică şi psihică la desfăşurarea unor activităŃi
prelungite în condiŃii de stres ridicat.
Contactul zilnic pe care cel ce efectuează urmărirea penală îl are cu diferite persoane
participante la procesul penal îşi va pune amprenta asupra personalităŃii sale, dezvoltându-i
calităŃile şi formându-i un anumit „stil" care, pe măsură ce va fi perfecŃionat, ne va putea permite
încadrarea sa într-o anumită tipologie a anchetatorului.
Astfel, avem tipul temperat, caracterizat printr-un comportament firesc, care îşi va asculta
cu atenŃie şi interes interlocutorul, răbdător, calm, analitic. Intervine oportun şi eficient, cu tactul
corespunzător situaŃiei.
Cel amabil, care manifestă o anumită transparenŃă şi jovialitate în relaŃia cu persoana
ascultată şi nu ezită să îşi trateze interlocutorul cu o cafea sau o Ńigară. Dacă amabilitatea sa nu este
o constantă, echilibrul anchetei se poate rupe, producându-se inhibarea persoanei şi compromiterea
ascultării.
Stilul autoritar, particularizat printr-o atitudine rigidă, gravă, cu accent de solemnitate,
impunându-şi voinŃa în faŃa interlocutorului. Nu studiază persoana aflată în faŃa sa şi, din această
cauză, nu găseşte modalităŃile optime de a stimula pozitiv convorbirea. Mizează mai mult pe
intimidarea persoanei decât pe stimularea psihologică a acesteia spre cooperare.
VorbăreŃul este un tip complexat de necesitatea afirmării sau cea de a se descărca de o
tensiune afectivă, iar logoreea este modalitatea de a se elibera de aceste stări. Din aceste cauze, el
intervine inoportun şi este lipsit de eficienŃă, compromiŃând cercetarea.
Tipul cabotin este cel care exagerează utilizarea procedeelor actoriceşti, extravaganŃele sale
putând prejudicia cercetarea prin crearea unor stări improprii desfăşurării acesteia.
Cel patern adoptă un comportament blând, manifestând uneori compasiune pentru cel din
faŃa sa, chiar dacă este învinuit sau inculpat, atitudine ce va putea fi fructificată de către persoanele
mai abile, cum ar fi recidiviştii.
Trebuie evocat şi tipul violent, brutal care, în nici un caz, nu este de dorit într-un sistem
judiciar modern.
Având în vedere paleta largă a infracŃiunilor cercetate de organele de urmărire penală, se
pune problema folosirii unor persoane cu calităŃi deosebite pentru activitatea de ascultare şi în ce
măsură sexul persoanei care o desfăşoară va influenŃa rezultatul final al acestei activităŃi.
Problema folosirii femeilor în activitatea de urmărire penală s-a pus în special în ultimii ani
cu referire la cercetarea agresiunilor sexuale din toate categoriile. Autori de prestigiu consideră că
victima va putea fi mai uşor determinată să facă declaraŃii sincere dacă va fi audiată de un
anchetator femeie în cazul cercetării infracŃiunilor la viaŃa sexuală.
Intr-un studiu al unui ofiŃer femeie cu o experienŃă de 25 de ani în cercetarea infracŃiunilor
la viaŃa sexuală şi a agresiunilor femeilor, se afirmă că femeile pregătite pentru munca de tratare
delicată a femeilor victime pot da un randament superior faŃă de colegii lor bărbaŃi.
Ca argumente ale acestei afirmaŃii, autoarea remarcă că brutalizarea fizică aduce cu sine şi
lezarea demnităŃii umane a victimei, declanşând reacŃii de debusolare, frică şi, mai ales, inhibiŃie.
Victima are reŃineri în a alerta poliŃia la miez de noapte şi datorită faptului că, pe lângă leziunile
suferite, ea mai este în stare de oboseală profundă şi nu o dată sub influenŃa alcoolului sau a
vreunui drog. In cazul unui viol, pe lângă cele enumerate, femeia se teme de o eventuală sarcină,
iar o primă ascultare efectuată de un ofiŃer bărbat adesea lasă să se întrevadă că însăşi victima
poartă o parte din vină.
Un alt argument pentru folosirea anchetatorilor femei în cazul infracŃiunilor la viaŃa sexuală
este că, de obicei, bărbatul este cel care brutalizează femeia, ajungându-se prin infracŃiunea de viol
24
la un apogeu al acestei agresiuni. AutorităŃile cu care victima va intra ulterior în contact (medicale
sau judiciare) sunt, de obicei, reprezentate tot de bărbaŃi, faŃă de care femeia are o neîncredere
aproape instinctivă şi numai în cazul unei disperări fără margini ea se va confesa în faŃa acestora.
Un studiu făcut pe această temă arată că 75% din femeile victime ale violurilor preferă să discute
cu femei poliŃist despre infracŃiunea pe care au reclamat-o, fără ca această preferinŃă să aibă alte
explicaŃii decât cele de ordin emoŃional, deoarece, prin acelaşi studiu, se demonstrează că este mai
important comportamentul poliŃistului decât sexul.
EficienŃa ascultării încrucişate este apreciată de către unii autori, dar şi contestată de alŃii.
Considerăm că ideea de echipă este cea care trebuie avută în vedere ca o soluŃie care se impune în
cazul ascultărilor, echipă care poate fi formată din bărbaŃi, femei sau mixtă.
Echipa formată din două persoane, cu condiŃia de a funcŃiona ca o unitate, poate, după părerea
noastră, să evolueze, în general, în investigaŃia criminalistică cu un randament superior prestaŃiei
unui singur organ de urmărire penală. Munca în echipă este mai eficientă în raport cu cea
desfăşurată individual, randament pe deplin dovedit în timp.
Ca opŃiune în problema analizată, avantajul unei echipe bine constituite şi experimentate,
poate fi tocmai posibilitatea pe care aceasta o are în crearea atmosferei necesare pentru obŃinerea
unor declaraŃii cât mai apropiate de adevăr de la persoana vătămată.
Două persoane de sexe şi de vârste diferite prezintă un plus de încredere în raport cu cel pe
care îl poate prezenta, în mod obişnuit, o singură persoană, cu implicaŃii imediate asupra modului
în care partea vătămată îşi va relata declaraŃia.
PrezenŃa unei echipe încredinŃează persoana ascultată asupra faptului că infracŃiunea
cercetată este asumată cu toată seriozitatea de către organul de urmărire penală dându-i-se o
importanŃă majoră şi, în acelaşi timp, că i se oferă o garanŃie împotriva unui eventual abuz verbal
sau de interpretare îndreptat împotriva ei, în legătură cu faptele care urmează să le relateze.
Pe timpul ascultării, unul dintre membrii echipei va putea purta dialogul cu persoana, acordându-i
întreaga atenŃie, celălalt având astfel disponibilitatea de a reŃine şi nota informaŃiile necesare
consemnării declaraŃiei, a problemelor care urmează a mai fi lămurite, dar şi să îi observe
comportamentul.
25
Prima, la îndemâna organului de urmărire penală, constă în consultarea propriilor evidenŃe şi
anume:
- evidenŃa dosarelor cu autori cunoscuŃi şi cea a autorilor neidentificaŃi, în scopul de a verifica
dacă persoana a mai reclamat o astfel de infracŃiune şi, în caz pozitiv, se va studia urma dosarului
aflată la evidenŃa operativă a organului judiciar.
- evidenŃa cazierului judiciar, în cazul în care persoana a mai fost condamnată, continuându-se,
dacă se apreciază ca util, cu studierea dosarului de penitenciar, prin intermediul căruia se vor putea
obŃine date privind comportarea pe timpul executării pedepsei, persoanele care au vizitat-o,
eventuale conflicte şi cu cine etc.
- evidenŃa informatizată a persoanei care ne va putea furniza datele de stare civilă, existenŃa
dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice şi proprietatea asupra acestora, existenŃa
paşaportului, eventuale interdicŃii şi cauza acestora.
In afara evidenŃelor arătate, mai pot fi verificate şi altele stocate la diferite instituŃii, cum
sunt cea a debitelor de la secŃiile financiare de pe lângă consiliile locale, a cauzelor civile de la
instanŃe, ale achitării impozitelor şi taxelor de la direcŃiile teritoriale financiare şi asociaŃiile de
proprietari, ale spitalelor cu profil neuro-psihiatric sau dermatologic, bilanŃul societăŃii comerciale
de la registrul comerŃului, precum şi altele în raport de informaŃiile culese dacă acestea se impun.
O altă direcŃie de desfăşurare a investigaŃiilor având ca scop cunoaşterea persoanei este cea
a locului în care aceasta îşi desfăşoară activitatea şcolară sau profesională, dacă acestea există,
şi/sau unde şi le-a desfăşurat anterior comiterii infracŃiunii.
In cazul în care aceste locuri nu pot fi investigate, fiind situate în alte localităŃi, se vor
stabili locurile pe care le frecventează, precum şi anturajul pe care îl are, investigaŃiile efectuându-
se în locul şi mediile respective şi având ca obiect cunoaşterea personalităŃii persoanei.
InvestigaŃiile efectuate la domiciliul sau reşedinŃa persoanei, extinse şi la mediul ei
familial, vor putea fi edificatoare în ceea ce priveşte cunoaşterea personalităŃii sale, deoarece, de
regulă, persoana este cel mai bine cunoscută de către apropiaŃii din familie, dar şi de vecinii săi,
având în vedere timpul petrecut de persoană la domiciliu.
26
Fără a dori să insistăm asupra posibilelor dotări necesare unor spaŃii special amenajate pentru
activităŃile de ascultare a persoanelor sau asupra modului de amenajare generală a acestora, trebuie
să remarcăm faptul că încăperea în care se face ascultarea Ńine de autoritatea şi prestanŃa orga-
nului judiciar şi modul în care acesta se prezintă poate sau nu să impună respect persoanelor
ascultate. Un spaŃiu sobru, bine întreŃinut şi curat modelează comportamentul persoanei care
urmează să fie ascultată, pregătind-o, implicit, în vederea acestei activităŃi. Din contră, o încăpere
neglijată, cu mobilierul şi zugrăveala scorojite, în care biroul apăsat de tot felul de documente şi
corpuri delicte în cutii sau la vedere va constitui un handicap pentru organul de urmărire penală,
distrugându-i prestanŃa.
Pentru victimele care sunt traumatizate psihic de infracŃiunea al cărui subiect pasiv au fost,
o astfel de atmosferă constituie un motiv în plus de dezamăgire care se va repercuta prin
neîncredere şi, implicit, va afecta legătura psihologică cu persoana care efectuează ascultarea şi
rezultatul acestei activităŃi.
Un spaŃiu care este alăturat altor birouri, în care se desfăşoară activităŃi concomitente cu
ascultarea şi care pot fi auzite de către persoana constituie, de asemenea, o alegere neinspirată,
starea de încordare a persoanei aflată în sediul organului judiciar materializându-se printr-o creş-
tere a atenŃiei şi dirijare a acesteia spre ceea ce se întâmplă în jur , ca expresie a instinctului de
conservare, dialogul cu organul de urmărire penală fiind puternic distorsionat.
Mai mult, prezenŃa unor obiecte corp delict care Ńin de alte dosare instrumentate de acelaşi
organ de urmărire penală sau colegul său de birou, care pot fi periculoase în cazul ascultării
învinuiŃilor sau inculpaŃilor, sunt inhibitorii pentru victime sau martori cărora le distrage atenŃia.
Posibila asigurare în camera de ascultare a aparaturii de înregistrare video va constitui un
avantaj pentru organul judiciar, în sensul că va avea posibilitatea analizei ulterioare a ascultării şi a
sesizării în condiŃii de calm a gesturilor şi mimicii persoanei ascultate în context cu cele relatate de
aceasta. De asemenea, înregistrarea vocii şi analiza stresului din vocea persoanei suspecte care
ascunde adevărul vor oferi organului judiciar indicii asupra tacticilor de ascultare care urmează să
le folosească în următoarele etape ale cercetării.
27
Astfel, după prezentarea şi legitimarea persoanei, se vor iniŃia discuŃii cu totul colaterale
infracŃiunii care face obiectul ascultării, care se pot referi la locul de muncă sau de învăŃământ,
condiŃiile în care locuieşte, relaŃiile cu familia, colegii, prietenii, pasiuni ş.a., facându-se legătura
între rezultatele investigaŃiilor întreprinse în scopul cunoaşterii personalităŃii sale şi subiectele puse
în discuŃie.Aceste discuŃii au un dublu scop, cel de cunoaştere a personalităŃii prin propriile simŃuri
şi de completare sau de precizare a celor cunoscute deja şi altul de stabilire a raportului psihologic
organ de urmărire penală - persoană ascultată, în sensul creării unei baze de colaborare pentru
activitatea care se va desfăşura. Abordarea persoanei în privinŃa temelor care vor fi puse în discuŃie
va fi dependentă de vârsta persoanei, nivelul de educaŃie, pasiuni, starea de sănătate anterioară sau
posterioară infracŃiunii.
Cu ocazia discuŃiilor prealabile, trebuie stabilit cu precizie dacă persoana poate fi ascultată
în sensul că este aptă din punct de vedere fizic şi psihic pentru desfăşurarea acestei activităŃi în
condiŃii bune, în caz contrar, ascultarea fiind amânată. Oboseala sub toate formele este fatală
pentru memorie, producând consecinŃe atât cu ocazia percepŃiilor care rămân nefixate, cât şi cu
ocazia reproducerii care devine chinuitoare şi, adesea, imposibilă. In condiŃii normale, memoria
revine şi persoana va putea fi ascultată ulterior.
Consumarea anterior ascultării a unor medicamente din gama tranchilizantelor, a
alcoolului, stupefiantelor sau altor substanŃe toxice face, pe moment, persoana inaptă pentru
această activitate, motiv pentru care se recomandă să fie amânată.
In situaŃia în care persoana este suferindă, în special în cazul stărilor febrile se va aprecia
dacă există posibilitatea amânării ascultării sau aceasta va fi efectuată cu riscul strecurării unor
inexactităŃi în declaraŃia luată în aceste condiŃii.
Se mai pune problema duratei acestei faze a ascultării care, bineînŃeles, va fi raportată la
starea de emotivitate a persoanei care urmează să fie ascultată.
Persoana hiperemotivă sau emotivă, în faŃa autorităŃii reprezentată de organul de urmărire penală,
poate face blocajul de memorie care este posibil să fie evitat printr-o inspirată alegere a subiectelor
care se discută în timpul fazei pregătitoare, în caz contrar, existând riscul repetării ascultării.
Relatarea liberă
Discutând liber cu persoana, organul de urmărire penală sesizează că atmosfera este
propice pentru a se putea trece la obiectul ascultării. Persoana este relaxată, a fost deja capabilă să
atingă subiecte care Ńin de viaŃa sa socială, are încredere în interlocutor sau, în cazul participării
unei echipe, şi-a manifestat deja preferinŃa pentru unul dintre membrii ei.
Trecerea spre faza relatării libere trebuie să fie făcută aproape pe nesimŃite, păstrându-se
atmosfera creată în faza discuŃiilor prealabile, printr-o întrebare de direcŃionare a discuŃiei spre
ceea ce s-a întâmplat în ziua producerii faptei.
Dacă în această fază intervenŃia organului de urmărire penală pe parcursul relatărilor
persoanei este nerecomandată, totuşi, în anumite cazuri, ea se impune.
Este cazul persoanelor care nu pot furniza date cu privire la desfăşurarea activităŃii
infracŃionale şi pentru care relatarea liberă trebuie redirijată spre ceea ce pot furniza.
In aceeaşi situaŃie se află minorii care, în general, nu au capacitatea de verbalizare necesară
povestirii evenimentului de la un capăt la altul fără intervenŃia celui care îi ascultă, prin întrebări
ajutătoare.
DificultăŃi în faza relatării libere pot să apară şi în cazul ascultării persoanelor vătămate în
vârstă, care vor fi redirecŃionate spre eveniment ori de câte ori se îndepărtează de la subiect.
Întrebările folosite în această fază a ascultării trebuie să asigure derularea corectă a
relatării, nu să lămurească situaŃiile sau afirmaŃiile controversate sau anumite detalii, situaŃie în
care relatarea s-ar fragmenta.
28
Pe parcursul relatării libere atenŃia organului de urmărire penală este din plin solicitată, atât
pentru observarea mimicii şi gesturilor care însoŃesc declaraŃia persoanei, dar şi pentru a sesiza
problemele care se impun a fi lămurite ulterior expunerii care se face.
La ascultarea minorilor, trebuie să Ńină seama de faptul că aceştia sunt maestri în a minŃi,
sofistică adevărul din proprie pornire, fie sub influenŃa unei sugestii directe (lecŃia învăŃată) ori
indirecte (repercusiunea psihică a unei întâmplări la care au fost martor sau numai au aflat din
auzite ori din citite). Minciuna copilului poate avea cauze care trebuie identificate pe parcursul
ascultării şi care pot fi: ascunderea unei greşeli , răzbunare pe o persoană, minte din plăcerea de a
mistifica, de a deveni centrul atenŃiei prin întâmplarea povestită, ş.a.
De asemenea, cu ocazia ascultării minorilor, organul de urmărire penală va trebui să Ńină
seama de sugestibilitatea marcată a copiilor care aderă cu uşurinŃă la relatările celor interesaŃi
într-o stare conflictuală oarecare. Astfel, deseori, subiecŃii interesaŃi în soluŃionarea favorabilă a
unor conflicte familiale instruiesc amănunŃit copiii, în scopul de a furniza anchetei elemente
convingătoare în sprijinul unor afirmaŃii.
Examenul psihologic sau psihiatric al minorului este câteodată necesar, raportul
specialistului fiind un instrument de valoare în mâna organului de urmărire penală pentru alegerea
unei tactici de ascultare corespunzătoare cazului pe care îl instrumentează.
ExistenŃa şi folosirea unei camere de ascultare special destinate şi amenajată corespunzător
va da posibilitatea părintelui, în caz că se apreciază ca necesar, să vizioneze modul de desfăşurare
al ascultării din camera alăturată, fără a fi văzut sau auzit de către subiectul ascultat.
Câteodată, aspectele relatate de către minor vor avea explicaŃia în relaŃiile dintre părinŃi sau dintre
aceştia şi alte persoane, fapt care va determina şi declanşarea unor activităŃi de cunoaştere a
acestora şi de identificare în concret a evenimentului care a declanşat această luare de poziŃie a
minorului.
La ascultarea minorilor, organul de urmărire penală trebuie să aibă în vedere
particularităŃile psihocomportamentale specifice vârstei, concretizate în lipsa posibilităŃilor fizice
şi psihice de apărare, capacitatea redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale
altora, în special ale adulŃilor, capacitate redusă de înŃelegere a efectelor, a consecinŃelor unor
acŃiuni proprii sau ale altor persoane, capacitate redusă empatic, imposibilitatea lor de a discerne
între intenŃiile bune şi rele a altor persoane, nivelul înalt de sugestibilitate şi al credulităŃii,
sinceritatea şi puritatea sentimentelor, gândurilor şi intenŃiilor lor.
Minorii pot fi manevraŃi, minŃiŃi, determinaŃi să comită acte ale căror consecinŃe negative
pentru ei sau pentru alŃii le ignoră, în special de către persoanele adulte care le inspiră încredere şi
securitate emoŃională, iar sarcina celui care ascultă devine, astfel, mai dificilă.
Starea de stres post traumatic în cazul victimelor minori este mult accentuată în raport cu
cea suferită de majori. Această stare se manifestă prin vise înspăimântătoare, fără vreun conŃinut
exact, treziri bruşte în timpul nopŃii. Victima are impresia că agresiunea ar putea avea loc din nou,
mai ales în urma unui stimulent exterior sau ideatic (de exemplu, un film violent sau un zgomot
venit pe neaşteptate), ea va evita situaŃiile care îi amintesc în vreun fel de agresiune.
În cazul minorilor, o ascultare repetată nu ar face decât să îi agraveze aceste stări care pot
avea consecinŃe în viaŃa viitorului adult, iar confruntarea victimei cu autorul devine total
nerecomandată.
Pentru a evita interogatoriile repetate despre care s-a dovedit că ar avea un grad ridicat de
sugestibilitate înregistrarea video a ascultării se apreciază că ar trebui să ducă la progresul tehnicii
interogatoriilor şi ameliorarea performanŃelor experŃilor şi ale ofiŃerilor de poliŃie însărcinaŃi cu
aceste anchete.
Întrebările pentru minori trebuie să Ńină seama de faptul că aceştia sunt mai puŃin capabili
să îşi aducă aminte în mod spontan evenimentele trăite, iar evaluatorul trebuie să pună întrebări
pertinente, dar nesugestive. Nu trebuie în nici un caz să fie puse întrebări care se referă la un
29
agresor, la un act sau un detaliu particular, decât după ce copilul a mărturisit spontan şi trebuie
evitate întrebările al căror răspuns este afirmativ sau negativ.
In raport cu vârsta minorului, organul de urmărire penală va putea cere concursul unui
psiholog care să îl asiste la ascultare şi prin intermediulcăruia să treacă mai uşor peste dificultăŃile
de verbalizare pe care le are minorul. Pe lângă ajutorul pe care îl poate oferi psihologul cu ocazia
ascultării, în sensul clarificării unor afirmaŃii făcute de minor, acesta va putea indica şi un
tratament pe care victima va trebui să îl urmeze pentru depăşirea consecinŃelor pe care actul
infracŃional l-ar putea avea asupra dezvoltării viitoare a personalităŃii sale.
O caracteristică a stării infracŃionale din ultimii ani este o creştere a victimelor în vârstă.
De remarcat este faptul că nu există întotdeauna o concordanŃă între vârsta cronologică şi cea
psihologică, procesul de îmbătrânire fiind puternic individualizat.
BătrâneŃea se caracterizează prin predominarea proceselor involutive, prin reducerea treptată a
potenŃialului energetic şi a capacităŃii vitale, adaptative, diminuarea capacităŃii de efort fizic, a
rezistenŃei la suprasolicitare şi la acŃiunea factorilor perturbatori din mediul extern, accentuarea
fenomenelor de sclerozare, scăderea labilităŃii funcŃionale a organelor de simŃ şi a sistemului
nervos, a mobilităŃii şi rapidităŃii mişcărilor.
Din punct de vedere psihologic se produc mutaŃii în concentrarea şi stabilitatea atenŃiei,
vivacitatea şi spontaneitatea imaginaŃiei, flexibilitatea gândirii, stabilitatea emoŃională, rezistenŃa la
stres etc.
Persoanele în vârstă au un puternic sentiment de insecuritate, în special când locuiesc
singure, dublat adesea de neglijenŃă, uitare, confuzie, caracteristici care le fac victime facile atât
pentru cei din jurul lor , dar şi pentru cele îndepărtate, infractorii. Ascultarea persoanelor din
această categorie va trebui să se facă de către un organ de urmărire penală cu experienŃă, având în
vedere tendinŃa persoanei vătămate de a raporta evenimentele din prezent la experienŃele pe care
le-a avut a căror relatare va prelungi durata ascultărilor, iar aducerea la problemă nu este
întotdeauna efectivă. Vârsta psihologică a persoanei va fi determinantă în privinŃa tacticii care se
va adopta, dar şi în privinŃa informaŃiilor pe care le va furniza. Se vor evita întrebările de precizare
în situaŃiile în care se apreciază că percepŃia este relativă , ascultarea limitându-se la cadrul general
care poate fi prezentat.
AtenŃia sporită şi răbdarea organului de urmărire penală vor putea constitui un avantaj în
obŃinerea unor declaraŃii complete şi reale.
Relatarea liberă sau spontană ca fază obligatorie a ascultării persoanei prezintă următoarele
avantaje:
- evidenŃiază limitele cunoştinŃelor persoanei sau a informaŃiilor pe care aceasta este dispusă să le
ofere cu privire la împrejurările cauzei şi participanŃi;
- reduce considerabil influenŃa pe care organul judiciar care întreprinde ascultarea o poate exercita
asupra persoanei ascultate;
- evidenŃiază posibilităŃile de ascultare ale persoanei, expresiile particulare folosite, intonaŃia,
gestica, evaluare care poate fi ulterior folosită în timpul ascultării şi în procesul aprecierii
declaraŃiilor;
- organul judiciar are astfel posibilitatea de a face aprecieri asupra nivelului de dezvoltare a
proceselor psihice, temperament, stare de emotivitate, grad de cultură ale persoanei ascultate.
Intrebări şi răspunsuri
Planul de ascultare a persoanei în cazul în care s-a apreciat ca oportună întocmirea lui,
conŃine un set de întrebări prestabilite a i se adresa, întrebări destinate să lămurească problemele
neclare care au rezultat din studiul dosarului de urmărire penală, dar şi a investigaŃiilor efectuate
pentru cunoaşterea personalităŃii acesteia. La aceste întrebări mai pot fi adăugate cele formulate pe
parcursul relatării libere a persoanei, întrebări de verificare a unor situaŃii sau afirmaŃii ale
persoanei.
30
Faza întrebărilor şi răspunsurilor poate să lipsească în situaŃia în care persoana vătămată a
făcut declaraŃii complete, dar şi în cazul în care s-a folosit în ascultare procedeul progresiv prin
punctarea relatării libere din loc în loc cu întrebări ale căror răspunsuri au lămurit toate aspectele.
Trecerea la această fază necesită din partea organului de urmărire penală, o bună experienŃă
profesională, dar şi o totală detaşare şi obiectivitate în raport cu persoana ascultată şi evenimentul
neplăcut pe care aceasta 1-a suferit, deoarece persoana vătămată va putea fi destul de uşor
sugestionată.
Sugestibilitatea ca tendinŃă de acceptare necritică a unor idei, cerinŃe, relatări, este specifică
minorilor în vârstă de sub 10 ani, când se dezvoltă spiritul critic, dar şi adulŃilor mai puŃin
inteligenŃi sau dependenŃi ca personalitate de alŃi adulŃi, conformişti. Aceasta se manifestă în
raportul autoritate-persoană mai frecvent într-un aşa-numit interogatoriu decât într-o relatare liberă
a persoanei, la persoane cu un nivel socio-cultural scăzut, care consideră că tot ce spun cei de sus
este valabil şi acceptă fără rezerve aceste spuse. Sugestibilitatea se poate manifesta mult mai
elocvent prin întrebările care îi pot fi adresate persoanei vătămate, mai precis prin modul în care
acestea sunt concepute, obligând la un anumit răspuns sau la alegerea unei variante din două,
dintre care una falsă în mod mai mult sau mai puŃin evident.
O altă formă de sugestibilitate poate fi considerată presiunea efectuată de organul de
urmărire penală asupra victimei când, mai mult sau mai puŃin conştient şi după ce şi-a făcut o
părere asupra cazului pe care îl cercetează, acesta emite concluzii ferme. In această situaŃie, o
victimă conformistă va face depoziŃia în direcŃia dorită de cel care o ascultă, declaraŃie care,
ulterior, în faŃa instanŃei de judecată nu va mai fi susŃinută pe motiv că aşa i s-a spus să declare de
către organul de urmărire penală, iar cele susŃinute nu au corespondent în realitatea infracŃiunii.
Intrebarea în sine dă posibilitatea persoanei vătămate să previzioneze existenŃa unor variante de
răspuns, şi dacă în faza relatării libere a afirmat fără echivoc o idee, în momentul punerii întrebării,
certitudinea dispare imediat. în această situaŃie este foarte probabilă alegerea răspunsului presupus
ca dorit de organul de urmărire penală în defavoarea adevărului afirmat anterior.
In cazul persoanei prezente la comiterea infracŃiunii (victimă, învinuit, inculpat, martori
oculari), întrebările care i se pot pune cuprind o arie mai vastă de probleme care pot fi
sistematizate în trei grupe, vizând ceea ce s-a întâmplat înainte de momentul comiterii infracŃiunii,
procesul comiterii infracŃiunii şi ceea ce s-a produs după aceea.
In această fază, pentru lămurirea unor aspecte ale cauzei, dar şi pentru împrospătarea
memoriei persoanei, se pot folosi planşe foto, prezentarea unor obiecte, urme găsite la faŃa
locului, albume foto etc.
În cadrul fazei de întrebări şi răspunsuri, în cazul autorilor neidentificaŃi, organul de
urmărire penală va putea aprecia dacă partea vătămată sau martorii sunt capabili să recunoască
autorul sau să contribuie la întocmirea unui portret computerizat al acestuia. În acest context, lor li
se vor prezenta albumele cu infractori aflaŃi în libertate care corespund principalelor referinŃe din
descriere (vârstă, înălŃime, conformaŃie, particularităŃi etc.) sau va fi predată specialistului cri-
minalist care se ocupă cu întocmirea portretului vorbit.
Imediat după terminarea ascultării este momentul tactic cel mai propice pentru întocmirea
portretului robot sau prezentarea albumelor, deoarece, prin ascultare, persoana vătămată a fost pusă
în situaŃia de a rememora trăsăturile autorului şi, prin redare, activitatea care urmează să se
desfăşoare are şansa unui grad mai ridicat de precizie.
În ciuda discuŃiilor privind eventuala sugestibilitate a întrebărilor care se adresează
persoanei ascultate, aceasta nu are decât foarte rar nivelul de educaŃie necesară producerii
evenimentului cu maximă precizie şi fără lacune, faza întrebărilor şi răspunsurilor se impune ca
necesară.
In cadrul unor amnezii datorate surprizei, şocului psihic suferit de victimă în urma acŃiunii
autorului, a unor eventuale leziuni etc, faza întrebărilor şi răspunsurilor se parcurge chiar putând fi
concomitentă cu relatarea liberă.
31
Câteva concluzii rezultate din evaluarea ascultărilor au arătat erori cu ocazia efectuării
acestora, după cum urmează:
- în general, iniŃiativa pe parcursul ascultărilor s-a constatat a fi de partea organului de urmărire
penală, în scopul vădit de a obŃine răspunsuri cât mai precise la întrebările formulate de acesta;
- nu în toate ascultările a fost parcursă faza discuŃiilor prealabile;
- dacă, în general, în faza discuŃiilor prealabile s-a conturat strategia ascultării, în faza relatării
libere şi a întrebărilor şi răspunsurilor s-au creionat elementele care vor fi consemnate;
- iniŃiativa generală în ascultare a organului de urmărire penală se pierde în cazul victimelor care
sunt capabile să îşi formuleze singure declaraŃiile, constatându-se şi o nesiguranŃă a primului, în
acest caz.
32
Ascultarea în asemenea situaŃii se rezumă la relatări sumare, întrebările trebuie să fie
scurte, concise şi puŃine la număr, unele cu caracte: general, iar altele nemijlocit legate de fapta
săvârşită.
La faŃa locului, persoana va putea fi ascultată cu privire la identităŃii făptuitorului, direcŃia
de deplasare a acestuia, explicarea dinamicii de formare a unor urme, precum şi a prezenŃei unor
obiecte descoperite cu ocazia cercetării locului faptei etc.
O atenŃie cu totul specială trebuie să se acorde declaraŃiilor luate persoanelor care au suferit
traumatisme grave şi este de presupus că într-un timp relativ scurt va interveni decesul acestora,
indiferent de locul în care acestea se află (la spital sau nu au fost încă transportate).
Considerăm că valoarea unei depoziŃii, indiferent de starea sănătăŃii, vârsta sau a altor
criterii care ar putea fi luate în calcul, nu poate fi prestabilită şi că organul de urmărire penală este
obligat să o verifice stabilind în cazul concret cercetat dacă aceasta se coroborează cu celelalte
probe administrate sau o va înlătura ca nerelevantă.
O ultimă situaŃie pe care dorim să o supunem atenŃiei este cea în care victima a decedat
până la sosirea organului de urmărire penală desemnat să efectueze ascultarea la locul în care se
afla persoana vătămată, dar cea din urmă a discutat în schimb cu alte persoane sau a fost auzită de
către acestea.În acest caz, discuŃiile avute de către persoana vătămată sau cele auzite vor fi
reconstituite cât mai exact prin ascultarea persoanelor cu care aceasta a ajuns să discute sau care au
auzit cele spuse.
33
importantă în realizarea scopului procesului penal. întrucât partea vătămată are un anume interes în
soluŃionarea cauzei penale care poate să îi diminueze valoarea, apare ca necesară ascultarea
acesteia în condiŃii cât mai bune, care să îi dea posibilitatea celui care o face să obŃină declaraŃii de
cât mai bună calitate. Acelaşi interes face necesară şi justifică o verificare a declaraŃiei persoanei
vătămate cât mai atentă, folosind toate posibilităŃile pe care ni le oferă cercetarea criminalistică şi
nivelul actual al dezvoltării ştiinŃelor. Diferitele atitudini ale persoanelor vătămate pe timpul
ascultării în sensul susŃinerii unor variante, conform interesului pe care îl au, nu trebuie să abată pe
cel care face cercetarea de la folosirea tuturor mijloacelor legale pe care le are la dispoziŃie pentru
aflarea adevărului, pe care este obligatsă îl demonstreze prin probatoriul administrat, chiar dacă,
sub raportul finalităŃii judiciare, eforturile depuse în acest sens par câteodată că nu se justifică.
34
inconştient, fără legătură cu buna-credinŃă a persoanei care, în planul ascultării, este greu de
diferenŃiat, întrucât opiniile vor fi susŃinute ca fapte, ceea ce nu este conform cu realitatea.
În cazul posibilităŃii administrării altor probe referitoare la faptul în sine, organul de
urmărire penală va putea prin coroborarea acestora să tragă concluzii cu privire la ceea ce s-a
gândit şi nu s-a întâmplat, dar, în lipsa suportului probator, operaŃiunea de identificare a opiniilor
va fi aproape imposibilă.
Dacă distorsiunile care pot să apară în redarea unor evenimente de către persoană duc la
concluzia că ascultarea repetată este bine să fie evitată pe cât posibil, reascultarea minorilor este,
de asemenea, nerecomandată dar Ńinând cont şi de alte argumente.
În general, declaraŃiile minorilor sunt privite cu rezerve de organele judiciare, cu
superioritate de către învinuiŃi şi inculpaŃi, fără credibilitate de către ceilalŃi participanŃi la procesul
penal. Totuşi, spiritul de observaŃie şi atenŃia pe care minorii şi-o îndreaptă spre diferite obiecte,
întâmplări, de cele mai multe ori neobservate de către adulŃi, pot aduce elemente valoroase în
relatările pe care aceştia le fac cu ocazia ascultării.
Parcurgerea etapelor cercetării criminalistice prin examinarea medico-legală în atmosfera
de spital, a ascultării sale în atmosfera generală creată de activitatea organului de urmărire penală
la sediul sau sediile acestora sunt experienŃe care acutizează starea psihică a minorului.
Reascultarea şi chiar o reexaminare medicală vor constitui noi motive de reactivare a
întâmplărilor traumatizante pe care le-a suferit, cu posibile consecinŃe în dezvoltarea psihică
ulterioară a acestuia.
La un rău suferit, reascultarea minorului la poliŃie, parchet şi apoi la instanŃa de judecată va
avea consecinŃe mai mari în agravarea acestuia decât în realizarea scopului procesului penal.
Din cele expuse, s-ar putea trage concluzia că reascultarea persoanei nu numai că trebuie
evitată, ci este total nerecomandată tactic, ceea ce este fals. Reascultarea persoanei trebuie
considerată ca admisibilă, necesară şi chiar obligatorie odată cu apariŃia pe parcursul cercetărilor a
unor situaŃii care efectiv o impun.
Astfel, persoanele ascultate iniŃial sumar datorită situaŃiei medicale concrete în care se
găseau, la spital sau la faŃa locului ori în alte împrejurări, vor fi reascultate în mod amănunŃit de
îndată ce starea sănătăŃii lor o va permite.
ApariŃia pe parcursul urmăririi penale a unor împrejurări care nu au fost cunoscute iniŃial
şi care, în mod logic, trebuie lămurite cu persoana ascultată, în vederea stabilirii adevărului în
cauza care se cercetează, justifică decizia de reascultare a acesteia.
O altă situaŃie care necesită clarificarea prin reascultare este cea a contradicŃiei dintre
declaraŃia persoanei şi concluziile care rezultă din probatoriul administrat până la un moment dat şi
chiar în diferenŃe de abordare a aceleiaşi probleme între două declaraŃii ale persoanei, în cazul în
care aceasta a fost reascultată deja.
35
Intrucât procesele-verbale de ascultare sau declaraŃiile nu înregistrează aspectele de
comunicare nonverbală, în condiŃiile dezvoltării şi perfecŃionării unor evaluări ale proceselor
psihofiziologice, considerăm că folosirea mijloacelor de înregistrare acustică şi video trebuie să
devină, pe parcursul timpului, o necesitate.
In cunoştinŃa avantajelor şi dezavantajelor create de folosirea acestor mijloace asupra
psihologiei persoanei, ele oferă perspectiva de înlocuire în timp a clasicelor dosare mai mult sau
mai puŃin voluminoase instrumentate de organele judiciare.
Impactul generalizării folosirii tehnicii de calcul în toate domeniile a început să fie resimŃit,
cum era normal, şi în activitatea criminalistică a organelor de urmărire penală. Mai mult, toate
activităŃile de tactică criminalistică permit video filmarea şi transferul imaginii pe suporturi
utilizate de computere, fapt care ne face să ne gândim la o perspectivă întrucâtva revoluŃionară.
Înregistrarea declaraŃiilor, urmată de analiza pluridisciplinară (organ de cercetare penală - psiholog
- psihiatru etc), alături de rezultatele oferite de analizatori tehnici ai reactivităŃii psihice, vor putea
oferi practicilor de ascultare noi dimensiuni şi perspective. În concret, depoziŃiile făcute de către
persoane cu ocazia ascultării sale la faŃa locului sau când acestea se află la domiciliu sau internate
în spital, cu ocazia cercetării locului faptei sau după faza întrebărilor şi răspunsurilor, vor fi
consemnate de organul de urmărire penală într-un proces-verbal.
Înregistrarea discuŃiilor cu ajutorul unui reportofon va putea fi utilă şi pentru a fi folosită în
fidelizarea consemnărilor din cuprinsul procesului-verbal.
DeclaraŃiile luate cu ocazia ascultării primare se consemnează pe formularele consacrate şi
unitare, aflate în utilizarea organelor de urmărire penală, cu menŃiunea că faza relatării libere va fi
consemnată coerent.
Folosirea diferitelor mijloace tehnice de înregistrare a declaraŃiei persoanei presupune
avizarea acesteia verbală, dar şi identificarea organului de urmărire penală şi a persoanei care se
ascultă în mod similar cu datele care se înscriu în declaraŃia sau procesul-verbal de ascultare a
persoanei, cu menŃiunea că suportul înregistrării se va anexa la actul de bază al fixării declaraŃiei.
In unele cazuri, este utilă menŃionarea orei la care a început şi s-a sfârşit activitatea, având
în vedere calitatea de act autentic al mijloacelor de fixare.
In general, organele de urmărire penală experimentate au tendinŃa de a-şi face prea repede o
imagine asupra persoanei ascultate şi a faptelor pe care urmează să le relateze, încercând să le
suprapună unui anumit tipar, pe care îl vor urma în consemnarea declaraŃiei, fără a mai da
posibilitatea părŃii vătămate de a exprima ceea ce s-a întâmplat de fapt, mergându-se pe „tipicul
cunoscut" şi omiŃându-se astfel secvenŃe din relatare.
3. 2. Ascultarea martorilor
36
Nefiind sub tensiunea psihică ridicată datorată participării la săvârşirea infracŃiunii, din
punctul de vedere al percepŃiei evenimentului ca etapă a formării declaraŃiilor persoanelor,
martorul, în raport cu părŃile, beneficiază de condiŃii mai apropiate de cele considerate optime.
AdmiŃând faptul că şi percepŃia evenimentului de către martor se situează în categoria percepŃiilor
influenŃate de stresul produs de săvârşirea unei infracŃiuni, impactul psihologic al evenimentului
asupra martorului va fi mult redus în intensitate şi în consecinŃele asupra proceselor psihologice de
formare a mărturiei, comparativ cu cel asupra persoanei vătămate sau autorului.
PoziŃia favorabilă a martorului, cel puŃin din punct de vedere teoretic, în raport cu persoana
vătămată sau autorului în perceperea evenimentului justifică frecvenŃa utilizării declaraŃiilor
martorilor ca mijloc de probă în cauzele penale, conştienŃi fiind, totuşi, de faptul că o mărturie
corectă, fidelă este o excepŃie şi nu constituie regula.
Această rezervă în aprecierea valorii declaraŃiilor martorilor este impusă de faptul că erorile
şi denaturările care apar în relatările subiecŃilor martori, învinuiŃi sau inculpaŃi ori persoane
vătămate pot să fie consecinŃafie a unei percepŃii eronate sau lacunare, fie a unei atitudini care
poate orienta atât percepŃia, cât şi reproducerea într-o anumită direcŃie, fie a unui interval mai lung
de la percepŃie la relatare, fie a unor întrebări sugestive sa .
37
In eventualitatea necesitării verificării declaraŃiei martorului, stabilirea persoanelor cu care
acesta a discutat va fi utilă, în special dacă acestea nu au fost ele însele martori la eveniment şi
ascultate deja în această calitate.
38
Din această perspectivă, poziŃia martorului în procesul penal este total diferită în raport cu
cea a învinuitului sau inculpatului care poate să recunoască fapta săvârşită sau să nu declare nimic
ori îşi poate reconsidera punctul de vedere, schimbând cele declarate ori nerecunoscându-le.
Martorul, în schimb, este obligat să declare tot ceea ce ştie, împrejurările despre care a luat
cunoştinŃă, este ascultat sub prestare de jurământ şi, în principiu, nu îşi poate schimba declaraŃiile.
Atât persoana vătămată, cât şi martorul poartă răspunderea celor declarate sub sancŃiunea
denunŃării calomnioase şi, respectiv, mărturiei mincinoase.
Rigoarea tratamentului martorului în procesul penal este justificată de consecinŃele pe care
le are depoziŃia sa asupra învinuitului, dar şi de rolul său în stabilirea adevărului ca scop al
procesului penal.
39
Un aspect care trebuie avut în vedere este cel al posibilităŃii de contactare a martorilor
ulterior efectuării ascultării când, dacă nu s-a cunoscut anterior, se cunosc şi se pot întâlni
întâmplător sau planificat.
In acest sens, trebuie avut în vedere faptul că în comunităŃile mici, de obicei, fiecare martor
va afla cu uşurinŃă ceea ce a declarat celălalt, inclu siv rudele sau chiar învinuitul, iar intervenŃia în
sprijinul învinuitului familiei sau altor persoane apropiate sau interesate este facilă.
Locul ascultării martorului poate fi utilizat şi el ca element care poate influenŃa psihologic
mărturia, din mai multe puncte de vedere. Deşi locul ascultării persoanelor este, în mod obişnuit, la
sediul organului judiciar, ascultarea martorului într-un loc ales de organul de urmă rire penală
poate constitui un avantaj, al surprizei, în cazul în care există temerea că martorul este tentat să
declare mincinos sau, în cazul persoanelor emotive, ca un element în plus în sprijinul stabilirii
atmosferei propice ascultării martorului. Locul ales de organul de urmărire penală poate fi la
domiciliul martorului sau un alt loc în care martorul se simte sigur pe el, în raport cu scopul care se
urmăreşte prin ascultarea în locul respectiv. Alegerea unui alt loc de ascultare decât sediul
organului judiciar poate fi utilă şi în cazul în care organul de urmărire penală doreşte ca martorul
respectiv să nu fie cunoscut, iar declaraŃia lui să fie păstrată în secret până în momentul prezentării
materialului de urmărire penală.
Ascultarea martorului se va desfăşura urmând cele trei faze ale ascultării persoanelor, cu
menŃiunea necesităŃii stabilirii relaŃiilor în care se află martorul cu învinuiŃii sau inculpaŃii, dar şi
cu persoana vătămată. Stabilirea acestor relaŃii nu trebuie privită ca o formalitate, întrucât veridi-
citatea depoziŃiei care urmează a fi luată este dependentă de acestea.
Verificările care se întreprind cu privire la persoana martorului, în special în cazul unui
martor important ale cărui declaraŃii pot influenŃa profund cauza cercetată, vor avea în vedere şi
cele declarate de către acesta cu privire la natura eventualelor lor relaŃii cu persoana vătămată ori
cu învinuitul sau inculpatul, rezultatul acestora constituind un prim indiciu de sinceritate a
martorului.
Atmosfera generală de ascultare a martorului trebuie să fie una de colaborare, organul de
urmărire penală trebuind să sesizeze momentele şi probleme care necesită intervenŃia sa în ajutorul
unei expuneri cât mai complete a celor percepute.
Tactica ascultării martorului presupune folosirea unor procedee tactice asemănătoare cu
cele utilizate în ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor, cu scopul forŃării capacităŃii de redare a
memoriei.
Ascultarea repetată, întâlnirile-surpriză, tactica complexului de vinovăŃie, relatarea unor
aspecte de certitudine rezultate din probatoriul administrat şi care, în mod logic, trebuie sesizate şi
de martor, constituie opŃiuni care vor fi avute în vedere de către organul de urmărire penală în
raport cu personalitatea martorului ascultat.
DepoziŃia va urma firul logic şi cronologic al faptei pe care a perceput-o, pe parcursul
acesteia putând fi utilizate probele existente la dosar,dar numai în măsura în care acestea pot
contribui la reamintirea unor secvenŃe.
În faza relatării libere, martorul nu trebuie limitat cu privire la timpul sau amploarea
declaraŃiei, răbdarea organului de urmărire penală fiind uneori recompensată prin volumul şi
importanŃa informaŃiilor care i se furnizează.
ContradicŃiile apărute cu ocazia relatării vor fi lămurite prin întrebări, în aceeaşi notă
dominată de dorinŃa de a lămuri problemele, întrebările sugestive sau care presupun răspunsuri
alternative fiind excluse.
40
Atmosfera creată cu ocazia discuŃiilor prealabile, dorinŃa organului de urmărire penală, dar
şi a martorului de a lămuri problemele puse în discuŃie, importanŃa care trebuie să i se inducă prin
calitatea de martor pe care o are persoana constituie premise în obŃinerea unei mărturii de bună
calitate, care să lămurească aspectele percepute de martor din întregul film al infracŃiunii.
Având în vedere importanŃa pe care declaraŃiile martorilor o au în procesul penal, activitatea
organului de urmărire penală nu trebuie considerată ca încheiată în momentul consemnării şi
semnării declaraŃiilor, ci acesta constituie doar cel al trecerii în etapa verificării depoziŃiei
martorului.
Verificarea relatărilor martorilor constituie o etapă obligatorie a ascultării şi trebuie
realizată cu minuŃiozitate, în special pentru martorii consideraŃi importanŃi. Câteodată, depoziŃiile
se verifică prin comparaŃie şi, în cazul fericit, acestea concordă. Alteori, procesul de verificare
presupune şi alte activităŃi, cum sunt confruntările, reascultările sau reconstituirile, utilizarea teh-
nicii de detectare a comportamentului simulat şi nu numai, activităŃi care presupun uneori eforturi
mai mari decât cele făcute de organul de urmărire penală cu ocazia ascultării.
41
Învinuitul este considerat, şi nu fără temei, ca găsindu-se în condiŃii optime de percepŃie şi
memorare în raport cu celelalte persoane ascultate în cadrul procesului penal şi, în consecinŃă,
posibila sursă a celor mai ample şi fidele informaŃii cu privire la activitatea desfăşurată.
Dacă în privinŃa informaŃiilor care au precedat sau succedat momentul săvârşirii infracŃiunii
această apreciere este cel mai adesea corectă, asupra momentului săvârşirii în sine trebuie să o
privim cu rezervă, din cauza stării psihice în care se află autorul în timpul săvârşirii infracŃiunii.
La infracŃiunile săvârşite în condiŃiile premeditării, există bune premise pentru
reproducerea fidelă a momentelor premergătoare săvârşirii faptei, iar în situaŃia infracŃiunilor
săvârşite în mod spontan, sub imperiul impulsului de moment, declaraŃiile pot fi lacunare şi
inexacte şi în privinŃa acestor momente. Deci, mai apropiate de obiectiv, pot fi redate în declaraŃii
doar momentele care au precedat săvârşirea infracŃiunii şi nici aceasta întotdeauna în raport de
condiŃiile concrete.
Dacă în momentele arătate declaraŃiile pot fi influenŃate din cauza condiŃiilor de percepŃie
sau posibilităŃilor de memorare, învinuiŃii sau inculpaŃii pot interveni asupra informaŃiilor pe care
le relatează, conştient, prin posibilitatea legală pe care o au de a se apăra.
In aceste condiŃii, declaraŃiei învinuitului nu trebuie să i se acorde o premisă de valoare probatorie
superioară celorlalte declaraŃii ale persoanelor ascultate în procesul penal, ele putând avea o
valoare probatorie deosebită numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări
desprinse din ansamblul probelor existente în cauză.
Mărturisirea sau recunoaşterea, scop al ascultării învinuitului şi inculpatului
Doctrina, ca şi legislaŃia mai ales din Ńările occidentale folosesc expresia de „mărturisire a
inculpatului", înŃelegând prin aceasta „recunoaşterea de către inculpat a vinovăŃiei sale".
În sistemul probator inchizitorial, mărturisirea, „regină a probelor", era smulsă prin tortură sau alte
violenŃe şi era mai importantă în valoarea probantă decât orice evidenŃă contrară.
Mărturisirea învinuitului sau inculpatului într-o cauză în care probatoriul administrat este
incipient sau prea puŃin relevant, iar identitatea autorului este relativ incertă va reda încrederea
organului judiciar în faŃa căruia se află ca a acŃionat în spiritul justiŃiei.
Ce poate determina pe un învinuit sau un inculpat să îşi recunoască fapta în condiŃiile în
care în mod obiectiv această mărturisire va fi folosită în primul rând împotriva lui şi numai
probabil ca circumstanŃă atenuantă în viitoarea hotărâre a unei instanŃe de judecată?
Câteva variante de răspuns le putem evoca, după cum urmează:
a) nevoia de a-şi găsi pacea sufletească pierdută din cauza remuşcării, regretului, părerii de rău sau
mustrărilor de cuget;
b)nevoia de a explica şi a se explica, atunci când recunoaşterea este făcută în scop defensiv, cu
intenŃia de a atenua consecinŃele faptei;
c) mărturisirea provocată din raŃiuni logice, atunci când infracŃiunea săvârşită este evident probată,
iar nerecunoaşterea, pe lângă faptul că este inutilă, ar crea o discrepanŃă între probatoriul
administrat şi atitudinea făptuitorului faŃă de fapta comisă;
d)mărturisirea provocată din considerente strategice sau de apărare a altuia, când unul dintre
participanŃi recunoaşte săvârşirea întregii acŃiuni sau inacŃiuni a laturii obiective, inclusiv acŃiunile
celuilalt (celorlalŃi) participant, făcută în scopul de a sustrage pe acela de la tragerea la răspundere
penală. Această mărturisire o întâlnim în special când sentimentele sau raporturile dintre
participanŃi sunt apropiate din motive de rudenie sau altele, nefiind exclus interesul ca participantul
rămas în libertate să-1 sprijine material pe timpul executării pedepsei;
e) mărturisirea poate fi făcută şi din cauza orgoliului sau vanităŃii, când făptuitorul, prin
recunoaştere, vrea să îşi pună în valoare personalitatea de „profesionist" în domeniu sau pentru ca
fapta sa să poată fi cât mai bine mediatizată.
Acceptând ideea că mărturisirea inculpatului este adevăratul şi unicul scop al
interogatoriului, trebuie menŃionat faptul că, prin ea însăşi, aceasta nu are nicio putere legală
decisivă în materie penală. Mai mult, mărturisirea făcută încă de la prima ascultare sau pe tot
42
parcursul urmăririi penale nu obligă instanŃa de judecată să ia act de ea, aceasta putând fi
retractată pe tot parcursul procesului penal, fără ca inculpatul să fie Ńinut să îşi motiveze în vreun
fel schimbarea de atitudine.
Judecătorul va aprecia în mod suveran probatoriul administrat atât în faza de urmărire
penală, cât şi în faŃa sa cu ocazia judecăŃii, putând Ńine cont şi de mărturisirea făcută pe parcursul
urmăririi penale. Mărturisirea va fi acceptată integral ca având valoare probatorie atunci când
întreg conŃinutul său de informaŃii esenŃiale se coroborează cu restul probatoriului ori parŃial, în
măsura în care numai anumite fapte sau împrejurări relatate se coroborează cu probatoriul
administrat datorită caracterului ei divizibil în raport cu mărturisirea reglementată de legislaŃia
procesual civilă.
43
organului judiciar, dar, atunci când învinuitul sau inculpatul se află în imposibilitate de a se
prezenta în respectivul loc, ascultarea se va efectua în locul în care acesta se găseşte.
Cu privire la condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească locul ascultării, menŃionăm că
acestea sunt identice cu cele prezentate cu ocazia ascultării persoanei vătămate, opŃiunea pentru
spaŃii special destinate acestei activităŃi fiind menŃinute.
Stabilirea cadrului adecvat ascultării. Referitor la comportarea cu învinuitul sau inculpatul
în vederea stabilirii cadrului adecvat discuŃiei, pot fi avute în vedere câteva sugestii:
- organul judiciar care efectuează ascultarea persoanei întreprinde această activitate în scopul
obŃinerii unor informaŃii cât mai complete cu privire la infracŃiunea comisă şi, în nici un caz, în
scopul de a trage la răspundere învinuitul sau inculpatul pentru fapta comisă. Situarea organului
judiciar pe o poziŃie superioară învinuitului sau inculpatului pe timpul ascultării va obstrucŃiona
transmiterea informaŃiei între cei doi, iar ascultarea va avea perspectiva uneia nereuşite;
pe parcursul ascultării, învinuitul sau inculpatul trebuie să fie cât mai relaxat, sens în care organul
de urmărire penală va evita ca prin comportarea sa să îl intimideze sau să îl enerveze.
- pe timpul ascultării, organul de urmărire penală trebuie să evite orice promisiune făcută în
scopul de a obŃine o recunoaştere sau pentru realizarea unor alte obiective ale cercetării
(denunŃarea altor participanŃi, a locului în care sunt ascunse bunuri sau persoane etc). Dacă, totuşi,
astfel de promisiuni au fost făcute, atunci organul de urmărire penală va fi Ńinut să le îndeplinească.
Seriozitatea în realizarea a ceea ce s-a promis este deosebit de importantă atât pentru cazul care se
cercetează, dar şi pentru creditul viitor al organului de urmărire penală în raport cu persoanele care
vor avea calitatea de învinuit sau inculpat;
- organul de urmărire penală nu trebuie să se prezinte cu atitudinea celui care ştie tot, întrucât,
dacă este crezut, ascultarea învinuitului sau inculpatului devine fară sens pentru acesta, şi pe
parcursul ascultării colaborarea va fi redusă. Pe parcursul ascultării vor fi puse întrebări la care răs-
punsul este cunoscut de organul judiciar, de control şi, câteodată, se poate sugera că la întrebarea
pusă răspunsul este cunoscut, dar atitudinea care i se induce învinuitului sau inculpatului că se ştie
totul despre el poate fi riscantă în ascultare, deoarece printr-un răspuns eronat acceptat, verificarea
a ceea ce ştie este făcută,şi centrul de forŃă al ascultării se deplasează pe terenul învinuitului sau
inculpatului. în această situaŃie, cu un învinuit sau inculpat inteligent, în ciuda unei bune pregătiri a
ascultării, organul de urmărire penală poate ajunge într-o poziŃie în care stima interlocutorului său
va fi vizibil scăzută şi o redresare în raportul de forŃe va solicita eforturi deosebite. Trebuie avut în
vedere faptul că, aşa cum organul judiciar încearcă să cunoască cât mai bine personalitatea
învinuitului sau inculpatului, şi acesta, la rândul lui, face acelaşi lucru şi o atitudine impresionantă
pentru început, fară suport probator, se va putea transforma, în timp, într-un handicap;
- limbajul folosit de către organul de urmărire penală trebuie să fie la nivelul celui folosit de
învinuit sau de inculpat. Atunci când învinuitul sau inculpatul foloseşte termeni de jargon, el va fi
întrebat care este semnificaŃia pe care o dă acestora, chiar dacă terminologia îi este cunoscută
organului judiciar.
- organul judiciar este obligat ca înainte de a începe ascultarea învinuitului sau inculpatului să îl
încunoştinŃeze despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică, dreptul de a avea un
apărător şi de a nu face nicio declaraŃie, precum şi să îi atragă atenŃia că ceea ce declară poate fi
folosit împotriva sa . Pentru aceasta, organul judiciar trebuie să explice învinuitului sau inculpa-
tului încadrarea juridică a faptei, dar şi semnificaŃia pe care o are declaraŃia sa, inclusiv prin prisma
circumstanŃelor atenuante sau agravante, şi să îi dea posibilitatea de opŃiune. Totodată, dacă
învinuitul sau inculpatul apreciază că în momentul ascultării nu îşi poate face apărarea, aceasta va
fi întreruptă după ce prima declaraŃie scrisă personal a fost luată şi s-a consemnat împrejurarea
apărută cu ocazia ascultării. In acelaşi timp, învinuitul sau inculpatul trebuie să precizeze durata de
timp care îi este necesară pentru pregătirea apărării şi data când se va prezenta pentru ascultare.
44
Întrucât în faza relatării libere intervenŃia în expunerea învinuitului sau inculpatului a
organului judiciar este nesemnificativă, vom aborda câteva aspecte caracteristice fazei întrebărilor
şi răspunsurilor.
Ascultarea învinuitului sau inculpatului se desfăşoară în condiŃiile unui interviu luat unei
surse incomode sau evazive şi ostile, adică unor subiecŃi care sunt, în general, intimidaŃi de organul
judiciar în faŃa căruia se află şi care îşi fac griji asupra celor pe care le declară şi a succesiunii în
timp a acestor declaraŃii în privinŃa consecinŃelor
Având în vedere atitudinea de neîncredere şi chiar ostilă a învinuiŃilor şi inculpaŃilor,
prima sarcină a organului judiciar este aceea de a-1 face să vorbească, evitându-se, pe cât posibil,
exercitarea dreptului la tăcere.
Organul de urmărire penală va fi jovial sau prietenos, adaptându-şi comportamentul şi
înfăŃişarea la personalitatea învinuitului sau inculpatului în scopul de a-1 atrage de partea sa.
Se vor angaja discuŃii pe subiecte de interes pentru învinuit sau inculpat, subiecte rezultate în urma
activităŃii de cunoaştere a acestuia . În cazul în care ascultarea nu a putut fi pregătită suficient, se
vor pune întrebări biografice, dar manifestând prudenŃă cu privire la cele referitoare
la relaŃiile de familie, arătând interes pentru răspunsurile primite care vor genera alte întrebări.
Nu se va trece la ascultare apropriu-zisă până în momentul în care organul judiciar nu
consideră că atmosfera necesară a fost creată. Aprecierea greşită a acestui moment sau graba de a
se ajunge la el prin întrebări formale ale căror răspunsuri nu sunt ascultate, constituie greşeli care
pot genera din partea învinuitului sau inculpatului atitudini nedorite.
DiscuŃia se orientează apoi spre începutul evenimentului sau chiar către momentele
dinaintea lui, învinuitul sau inculpatul fiind invitat să povestească fiecare etapă pas cu pas.
Organul de urmărire penală, în urma expunerii făcute de către învinuit sau inculpat, poate
reconstitui întregul film al infracŃiunii, minut cu minut, caz în care ascultarea se încheie,
nemainecesitând întrebări, şi declaraŃia putând fi consemnată.
Atunci când declaraŃia este lacunară sau neclară, ea va fi completată, eventualele neclarităŃi
urmând a fi lămurite prin întrebări.
Organul de urmărire penală trebuie să pună atâtea întrebări până când întregul film al
infracŃiunii a fost reconstituit, fără a considera că prin numărul întrebărilor şi solicitarea unor
lămuriri şi-ar pierde din autoritate sau poziŃie, arătând în permanenŃă interes pentru faptă şi
făptuitor.
Dacă există dubii cu privire la o împrejurare, organul de urmărire penală trebuie să expună
învinuitului sau inculpatului modul în care a înŃeles cele expuse şi să îl lase să se explice.
Răspunsurile date de învinuit sau inculpat trebuie ascultate până la sfârşit, căutându-se
semnificaŃia pe care o au şi doar după ce aceasta este clară organul judiciar va pune o altă
întrebare.
Faza de întrebări şi răspunsuri nu trebuie să înceapă cu întrebările a căror răspunsuri sunt
cele mai importante pentru cauză, ci cu întrebări generale şi chiar cu unele la care răspunsul este
cunoscut, pentru verificarea sincerităŃii.
Convins că învinuitul sau inculpatul răspunde sincer, organul judiciar va trece la întrebările
de interes, iar la primirea răspunsurilor dorite sau aşteptate trebuie să manifeste o atitudine liniară,
de indiferenŃă, ca şi când aceste răspunsuri le cunoştea, dar a aşteptat o confirmare din partea aces-
tuia.
O schimbare de atitudine, în sensul manifestării bucuriei din partea organului judiciar, va
genera, la rândul său, o schimbare de atitudine din partea învinuitului sau inculpatului, care ar
putea consta în retractareacelor spuse, ameliorarea răspunsului sau chiar o încetare a colaborării,
întrucât va considera că s-a predat spunând ceea ce nu trebuie.
In cazul învinuiŃilor timizi sau care refuză să dea declaraŃii, organul de urmărire penală va
angaja discuŃii străine cauzei, menŃinând dialogul şi sugerându-i învinuitului sau inculpatului că
este suficient de documentat, iar declaraŃia sa este o simplă formalitate.
45
Pentru învinuiŃii sau inculpaŃii în stare de şoc, surescitaŃi, agitaŃi, tulburaŃi, organul de
urmărire penală trebuie să acŃioneze în sensul calmării lor, după care, prin întrebări, să ajungă la
problemele de interes, calmând în permanenŃă discursul şi încercând să obŃină cât mai multe
amănunte cu privire la ceea ce s-a întâmplat în fiecare moment .
In cadrul acestui context general, trebuie să menŃionăm câteva repere care caracterizează
psihologia recidivistului în raport cu cea a infractorului primar, pentru a facilita, într-o oarecare
măsură, stabilirea unei tactici corespunzătoare în ascultarea sa.
Recidivistul este perceput de membrii societăŃii şi de organele judiciare ca un delincvent
deosebit, foarte periculos şi adesea irecuperabil social.
Ascultarea recidiviştilor necesită o pregătire aparte şi experienŃă profesională mai bogată, deoarece
şi unele dintre caracteristicile personalităŃii delincventului recidivist sunt mai accentuate şi mai
complex reprezentate.
Nota dominantă a personalităŃii recidivistului este o accentuată neacceptare a colectivităŃii
şi percepŃia socială falsă a celor din jur, manifestată prin lipsa de încredere în organele judiciare,
împletită cu teama faŃă de acestea. în mod concret, acestea se manifestă prin tendinŃa de a ascunde
săvârşirea infracŃiunii prin abordarea unei atitudini de falsă docilitate.
Atitudinea recidiviştilor în confruntarea cu organele judiciare, prezintă o gamă foarte largă
de autoapărări, plecând de la refuzul de a face declaraŃii sau de a le semna, la recunoaşteri fără
echivoc, dar care nu au niciun suport în probatoriul administrat, la automutilare sau atacarea
organului de urmărire penală.
Spre deosebire de infractorul primar, recidivistul caută să stabilească cu ocazia fiecărei
ascultări probatoriul care ar putea fi folosit pentru incriminarea lui, dar şi în ce măsură îl poate
anihila sau îl poate transforma în dubiu, pregătindu-se la rândul lui pentru ascultare.
Recidiviştii sunt, în general, cercetaŃi în stare de arest, iar după o perioadă de claustrare, ca
orice persoană în asemenea situaŃie, cad în anumite stări de melancolie sau agitaŃie, caracteristice
psihozei de detenŃie.
Pe parcursul ascultării, recidivistul va evita să dea răspunsuri clare cu privire la fondul
problemelor, insistând în relatare asupra celor care nu au importanŃă pentru cercetare, pe care le
detaliază, conştient că vor fi dificil sau imposibil de verificat ulterior.
Nu în ultimul rând, infractorii experimentaŃi vor provoca organul judiciar prin manifestări de
sfidare, ireverenŃioase, încercări de negociere sau chiar de mituire, necesitând o atenŃie sporită pe
parcursul ascultării.
Pe parcursul ascultării, în general, nu se iau notiŃe, dar dacă totuşi aceasta se impune,
organul de urmărire penală, după ascultarea integrală a răspunsului, va preveni învinuitul sau
inculpatul că problema necesită a fi notată pentru a fi verificată sau în alt scop, dacă este posibil,
de interes comun.
Cu ocazia consemnării declaraŃiilor învinuiŃilor sau inculpaŃilor, răspunsurile date pe
parcursul ascultării se reverifică, după care se consemnează şi se citesc învinuitului.
Această verificare se face în scopul asigurării rigurozităŃii consemnării, dar şi pentru a se utiliza în
conŃinutul declaraŃiei, pe cât posibil limbajul folosit de învinuit sau inculpat, astfel ca fiecare
declaraŃie să fie personalizată.
46
Dreptul de asistenŃă al învinuitului sau inculpatului se referă în concret la posibilitatea
participării apărătorului la efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: ascultarea părŃii pe
care o apără, cercetări la faŃa locului, percheziŃii şi autopsii, prelungirea duratei arestării. Pentru
participarea la efectuarea altor acte de urmărire penală, dreptul de a asista al apărătorului este
dependent de încuviinŃarea dată de organul de urmărire penală care trebuie să aprecieze
oportunitatea participării sale.
Participarea apărătorului din oficiu sau ales la cercetarea locului faptei, deşi posibilă, este
mai puŃin probabilă, din cauza caracterului iniŃial şi de urgenŃă al acestei activităŃi, la care se
adaugă împrejurarea că, în majoritatea cazurilor, ea este efectuată înainte ca autorul să fi fost
identificat şi, în consecinŃă, să existe învinuit sau inculpat în cauză.
Dreptul de a-şi asista clientul învinuit sau inculpat constă în dreptul de a acŃiona în interesul
acestuia, de a-1 sfătui, de a pleda pentru el şi de a-i susŃine cauza. Deci, dreptul de a asista clientul
se limitează la două operaŃiuni distincte, consultaŃia juridică acordată şi pledoaria în cazul dedus
judecăŃii.
Pe parcursul urmăririi penale, oferirea consultanŃei juridice calificate presupune accesul la
dosarul cauzei şi contactul cu învinuitul sau inculpatul, în privinŃa accesului la întreg materialul
cauzei, în măsura în care apărătorul a participat la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală la
care este îndrituit, nu se vor ridica probleme decât în privinŃa actelor la care organul de urmărire
penală i-a interzis asistarea.
Dacă apărătorul nu a participat decât la asistarea învinuitului sau inculpatului, ocazie cu
care a putut deduce aspecte ale probatoriului administrat, momentul în care va avea acces deplin la
întregul material administrat va fi cel al prezentării materialului de urmărire penală când şi
învinuitul sau inculpatul îl va putea accesa.
Apărătorul va avea acces la dosarul cauzei doar deodată cu învinuitul sau inculpatul pe care
îl asistă, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi, apoi, permanent la arhiva
instanŃei de judecată.
Totuşi, existând dreptul de a formula cereri şi de a depune memorii, apărătorul pe
parcursul urmăririi penale poate solicita accesul la unul sau la anumite acte de urmărire penală,
chiar înainte de prezentarea materialului, urmând ca organul de urmărire penală să aprecieze
oportunitatea soluŃionării favorabile sau să respingă motivat cererea.
Ca alegere în apărare, învinuitul sau inculpatul va putea opta la recunoaşterea totală a
faptei, la o recunoaştere parŃială, la nerecunoaşterea învinuirii care i se aduce sau la exercitarea
dreptului de a nu face nicio declaraŃie. In condiŃiile în care, înainte de a fi ascultat, învinuitului
trebuie să i se asigure posibilitatea pregătirii apărării, considerăm că aceasta include şi posibilitatea
de a lua contact cu apărătorul din oficiu sau ales, în vederea stabilirii atitudinii pe care o va avea cu
privire la învinuirea care i se aduce.
Asistarea învinuitului sau inculpatului la activităŃile de urmărire penală de către apărătorul
ales sau din oficiu, în afară de garanŃia suplimentară că activitatea s-a desfăşurat în conformitate cu
legea şi cu respectarea regulilor de tactică criminalistică, poate conferi prin consiliere şi o
facilitate în desfăşurarea acestor activităŃi, cu referire în special la ascultări.
Concluzionând, trebuie să remarcăm faptul că asistarea apărătorului în activităŃile de
urmărire penală constituie o realitate şi, probabil, în timp, aceasta va fi din ce în ce mai consistentă.
47
4. PercheziŃia, ridicarea de obiecte şi de înscrisuri
Deşi din punct de vedere procesual penal se recunoaşte existenŃa a două categorii de
percheziŃii (cea domiciliară şi cea corporală), privite însă din prisma unor particularităŃi tactice,
percheziŃiile pot fi împărŃite în mai multe categorii:
- după natura locului în care se efectuează, percheziŃia se clasifică în percheziŃia locurilor deschise
şi percheziŃia locurilor închise sau a spaŃiilor locuite;
48
- în funcŃie de numărul de persoane care urmează să fie percheziŃionate, ea poate fi individuală
sau de grup, aceasta din urmă fiind întâlnită în special la infracŃiunile săvârşite în participaŃie;
- după numărul percheziŃiilor efectuate, pot exista percheziŃii primare şi percheziŃii repetate, cele
din urmă fiind specifice situaŃiilor în care rezultatul primei percheziŃii a fost negativ, dar şi în cazul
percheziŃiei locurilor deschise efectuată în condiŃii meteorologice neprielnice;
- avându-se în vedere locul efectuării percheziŃiei, distingem percheziŃia corporală, domiciliară, la
locul de muncă sau în locurile publice.
AlŃi autori consideră că percheziŃiile pot fi clasificate şi după alte criterii.
- după temeiul legal, pot exista percheziŃii efectuate în baza autorizaŃiei emise de procuror,
percheziŃii efectuate în baza consimŃământului scris al persoanei percheziŃionate şi percheziŃii
efectuate în caz de infracŃiune flagrantă (criteriu depăşit);
- în funcŃie de timpul de efectuare a percheziŃiei, se poate vorbi despre percheziŃii efectuate în
timpul zilei şi percheziŃii efectuate în timpul nopŃii (în cazul flagrantului şi a celei efectuate de
către procuror);
- după calitatea persoanelor participante, putem delimita existenŃa unor percheziŃii la care
participă numai organele de urmărire penală, dar şi percheziŃii la care alături de acestea vor lua
parte şi specialişti din diferite domenii necesari descoperirii unor anumite categorii de bunuri,
valori sau înscrisuri;
- după numărul persoanelor la care se efectuează percheziŃia, vom avea percheziŃii efectuate la o
singură persoană sau la mai multe persoane, în ultimul caz acestea putând fi executate simultan.
§3. ImportanŃa percheziŃiei
Indiferent de felul ei, percheziŃia trebuie să se desfăşoare în strictă conformitate cu
dispoziŃiile legale, restrângerea drepturilor şi libertăŃilor persoanei percheziŃionate făcându-se
numai dacă şi în măsura în care situaŃia o impune.
Clasificarea percheziŃiilor are utilitate din punct de vedere practic prin existenŃa unor
metode de cercetare diferite, specifice fiecăreia.
Literatura de specialitate remarcă faptul că importanŃa percheziŃiei este determinată de rolul
său decisiv uneori în soluŃionarea cauzelor penale prin obŃinerea de probe absolut necesare
stabilirii faptelor sau împrejurărilor în care a fost săvârşită o infracŃiune, precum şi a identificării
autorului.
PercheziŃia reprezintă o activitate cu pondere deosebită în instrumentarea cauzelor penale,
în majoritatea dosarelor organele de urmărire penală recurgându-se la această activitate atât pentru
descoperirea de obiecte, înscrisuri sau valori necesare probării activităŃii infracŃionale, cât şi pentru
dovedirea vinovăŃiei făptuitorului.
Totodată, percheziŃia se prezintă ca o activitate deosebit de complexă şi dificilă,
numărându-se printre cele mai delicate întreprinderi desfăşurate de organele de urmărire penală,
implicând pătrunderea în cele mai intime detalii ale vieŃii personale şi de familie, în dreptul de
proprietate asupra imobilelor, terenurilor ş.a., acŃionându-se asupra unor drepturi şi libertăŃi
fundamentale ale persoanei.
In cadrul procesului penal, percheziŃia constituie un procedeu auxiliar de descoperire şi
strângere a unor mijloace de probă în vederea atingerii scopului acestuia, pentru descoperirea
altor mijloace de probă decât cele căutate, conservarea mijloacelor de probă descoperite cu prilejul
desfăşurării percheziŃiei, dar şi a celor pe care persoanele în cauză le predau de bunăvoie la cererea
organelor judiciare.
49
4. 2. NoŃiunea şi importanŃa ridicării de obiecte şi înscrisuri
50
SituaŃia existenŃei sau inexistenŃei urmelor în cazul cercetării locului faptei este, în general,
total necunoscută organului de urmărire penală, însă scopul cercetării este tocmai acela de căutare,
studiere, fixare şi ridicare a acestor urme.
In privinŃa întinderii locului în care se află obiectele care trebuie ridicate sau care constituie
suprafaŃa de căutare în cazul percheziŃiei şi cercetării locului infracŃiunii, cele trei instituŃii pot fi
reprezentate prin trei cercuri concentrice, în care cercul central îl reprezintă ridicarea de obiecte şi
înscrisuri, iar cel marginal cercetarea locului faptei, percheziŃia aflându-se la mijlocul acestora.
Astfel, dacă în cazul ridicării de obiecte şi înscrisuri se cunoaşte persoana şi, uneori, locul
în care se găseşte obiectul căutat, percheziŃia, pentru realizarea scopului propus, se execută, în
general, pe o suprafaŃă mai mare, dar totuşi determinată de folosinŃa exclusivă a unei persoane.
Limitele spaŃiale ale locului săvârşirii faptei sunt date de suprafaŃa purtătoare a urmelor
infracŃiunii care, practic, nu este delimitată iniŃial şi poate să varieze, de la caz la caz, între mică şi
imensă.
Sub aspectul desfăşurării lor, activitatea de ridicare de obiecte şi înscrisuri, precum şi cea
de cercetare la faŃa locului, pot fi executate şi pe parcursul actelor premergătoare în vederea
începerii urmăririi penale, pe când percheziŃia se va efectua numai după începerea acesteia.
Dacă repetarea cercetării la faŃa locului constituie o excepŃie, repetarea percheziŃiei şi a ridicării de
obiecte şi înscrisuri poate fi făcută până la realizarea scopului lor.
Atât cercetarea la faŃa locului, cât şi percheziŃia, din punctul de vedere al psihologiei organului
judiciar, necesită un simŃ de observaŃie bine dezvoltat, o mare putere de concentrare şi stabilire a
atenŃiei, o intuiŃie rapidă, precum şi o mare capacitate de analiză şi sinteză.
Examinarea minuŃioasă şi observarea atentă întemeiată pe raŃionamente riguroase reprezintă reguli
de bază în desfăşurarea acestor activităŃi.
Observarea, ca proces psihic, înseamnă mai mult decât a privi pur şi simplu ceva, înseamnă a
vedea şi examina atent, a direcŃiona atenŃia spre o percepŃie mai amplă şi mai fidelă a obiectelor
sau urmelor căutate. Aceste cerinŃe sunt mult atenuate în cazul ridicării de obiecte şi înscrisuri care
poate fi efectuată de către un organ de cercetare penală care nu are astfel de aptitudini, iar factorii
perturbatori specifici primelor activităŃi nu îi influenŃa rezultatul.
Pe timpul efectuării percheziŃiei sau a cercetării locului faptei, dar şi a ridicării de obiecte şi
înscrisuri, organul de urmărire penală trebuiesă adopte o anumită conduită tactică comună tuturor
actelor procesuale desfăşurate, dar şi să respecte unele reguli destinate prevenirii oricărui incident
care s-ar putea ivi pe parcursul desfăşurării activităŃilor sau unor obiecŃii ulterioare.
51
pază a obiectelor găsite sau a persoanelor căutate; a treia etapă, la examinareadetaliată şi fixarea
rezultatelor obŃinute în urma percheziŃiei, în acest sens folosindu-se mijloacele cunoscute.
Şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri, pentru a avea o bună finalitate, necesită un minim de
activităŃi pregătitoare, deşi obiectele, înscrisurile sau valorile care îi fac obiectul sunt cunoscute.
§2. Stabilirea obiectivelor
Precizarea scopului percheziŃiei în raport cu cauza cercetată presupune atât o reprezentare exactă a
rezultatului acesteia, cât şi o cunoaştere temeinică a tuturor datelor şi materialelor cauzei.
Determinarea cu precizie a scopului percheziŃiei se face în funcŃie de infracŃiunea cercetată, fapt ce
presupune că organul judiciar are o reprezentare suficient de clară asupra naturii obiectivelor şi
înscrisurilor căutate, a oricărui produs al faptelor investigate sau a obiectelor folosite la săvârşirea
infracŃiunii.
Caracteristicile obiectelor căutate prin percheziŃie determină natura locului în care pot fi
ascunse, persoana percheziŃionată fiind nevoită să Ńină seama de volumul obiectelor, de materialul
din care acestea sunt fabricate, de posibila lor distrugere sub influenŃa nocivă a anumitor factori de
mediu, precum şi de caracteristicile lor de construcŃie, unele obiecte putând fi uşor descompuse în
părŃi componente şi fiecare parte putând fi apoi ascunsă separat sau asamblată sub forma altor
obiecte.
52
InformaŃiile necesare unei bune cunoaşteri a persoanei percheziŃionate pot fi obŃinute de la
autorităŃile publice, de la conducerea unităŃii în care îşi desfăşoară activitatea sau de la colegii săi
de serviciu, de la cunoştinŃe, prieteni, vecini.
53
dificultate implicat de descoperirea acestora, datele ce caracterizează personalitatea celui ce
urmează a fi percheziŃionat etc.
Aceste, persoane sunt: organul de urmărire penală care efectuează percheziŃia, reprezentat
de un număr de lucrători ai poliŃiei sau procuraturii; martorii asistenŃi la desfăşurarea percheziŃiei;
persoana la care se efectuează percheziŃia sau, atunci când este reŃinută sau arestată, un reprezen-
tant, un membru de familie sau un vecin al acesteia, cu capacitate de exerciŃiu [art. 104 alin. (2)
C.proc.pen.]; specialişti din diferite ramuri tehnice, dacă prezenŃa loc este socotită indispensabilă;
precum şi personalul ajutător, format, de obicei, din cadre ale poliŃiei, menit să caute obiectele sau
să asigure paza.
Din categoria organelor care participă la efectuarea percheziŃiei fac parte procurorul şi
organele de cercetare penală, primul urmând să coordoneze toate operaŃiile legate de îndeplinirea
acestei activităŃi, alături de un număr suficient de poliŃişti care vor participa fie la activitatea pro-
priu-zisă de căutare, fie la asigurarea pazei locului percheziŃionat.
PrezenŃa unor specialişti la efectuarea percheziŃiei s-a dovedit adeseori necesară, datorită
faptului că un constructor, tâmplar, zugrav, instalator-sanitar etc. este mai în măsură să sesizeze
orice modificare adusă în vederea amenajării unor ascunzători în ziduri, parchet, mobilă, tocuri de
uşi sau ferestre, între Ńevile de instalaŃii sau în alte asemenea locuri.
Potrivit prevederilor art. 104 alin. (3) C.proc.pen., percheziŃia se efectuează numai în
prezenŃa unor martori asistenŃi, selecŃionaŃi dintre persoanele majore cu capacitate de exerciŃiu şi
care nu au nicio legătură cu cei implicaŃi în săvârşirea infracŃiunii şi nici un anume interes în
cauză. In acest sens, se consideră a fi contraindicat a se proceda la alegerea martorilor asistenŃi din
rândul persoanelor care se află întâmplător la faŃa locului, mai ales că acestea pot fi chiar complici
la săvârşirea infracŃiunii, tactica criminalistică recomandând ca alegerea şi verificarea îndeplinirii
condiŃiilor legale cerute calităŃii de martor asistent să se facă înainte de intrarea echipei la locul
percheziŃiei, în felul acesta evitându-se irosirea timpului sau apariŃia unor incidente nedorite.
Aceeaşi rezervă este bine să fie avută în vedere şi în cazul alegerii martorilor asistenŃi din rândul
vecinilor care, deşi aparent dezinteresaŃi în cauză, pot avea simpatie faŃă de persoana
percheziŃionată.
Martorii asistenŃi la percheziŃie vor fi aleşi dintre persoanele majore, neinteresate în cauză
şi care nu fac parte din personalul organului de urmărire penală care efectuează percheziŃia.
Organul de urmărire penală care conduce percheziŃia are îndatorirea de a explica martorilor
asistenŃi care le sunt drepturile. în acest sens, martorii asistenŃi au dreptul de a fi prezenŃi la toate
acŃiunile percheziŃiei, de a cunoaşte toate obiectele descoperite şi ridicate, putând cere să se noteze
în procesul-verbal propriile observaŃii, totodată fiind obligaŃi să asiste pe întreaga perioadă de
efectuare a percheziŃiei şi să semneze procesul-verbal întocmit de către organul de urmărire penală
cu ocazia efectuării percheziŃiei.
Martorul asistent nu va lua parte în mod direct la acŃiunile de căutare desfăşurate, tocmai
pentru a-şi putea păstra obiectivitatea asupra observaŃiilor, precum şi o viziune de ansamblu asupra
desfăşurării percheziŃiei.
De regulă, la efectuarea percheziŃiei ia parte şi persoana la care se efectuează percheziŃia,
chiar dacă este reŃinută sau arestată. Dacă acest lucru nu este posibil, percheziŃia domiciliară se va
efectua numai în prezenŃa unui reprezentant sau membru al familiei acesteia, iar dacă nici cel din
urmă nu este prezent, se va recurge la asistenŃa unui vecin sau o altă persoană majoră cu capacitate
de exerciŃiu şi fără vreun interes în cauză [art. 104 alin. (4) C.proc.pen]. La efectuarea percheziŃiei
poate participa şi apărătorul ales de învinuit sau inculpat.
Totodată, Ńinând seama de faptul că lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea percheziŃiei,
organul de urmărire penală trebuie să fie în măsură să probeze că acesta a fost încunoştinŃat despre
data şi ora efectuării actului, dovada îndeplinirii acestei cerinŃe legale rezultând din citaŃie, proces-
verbal etc.
54
Persoana căreia i se face percheziŃia domiciliară sau reprezentantul ei au dreptul să asiste la
efectuarea percheziŃiei, pentru a-şi asigura respectarea deplină a tuturor drepturilor lor
procesuale.Uneori, din considerente de ordin tactic, este posibil ca o parte din rezultatele
percheziŃiei să nu-i fie aduse la cunoştinŃă de îndată, pentru ca astfel să se asigure o mai bună
desfăşurare a cercetărilor.
55
în prealabil, s-a atras atenŃia asupra luării acestei măsuri şi s-a făcut prezentarea calităŃii şi numelui
organului care efectuează percheziŃia.
Uneori, cel aflat în locuinŃă nu deschide imediat din diferite motive, care însă nu presupun
rea-credinŃă cum sunt: dorinŃa de a se îmbrăca adecvat sau de a verifica temeinic calitatea
organelor judiciare ş.a., după cum pot exista şi situaŃii în care întârzierea se datorează încercării
persoanei de a se debarasa de obiectele căutate pe care le deŃine, de a le ascunde sau chiar de a
părăsi domiciliul.
Pătrunderea forŃată constituie o excepŃie, fiind considerată legitimă , iar a nu permite
deschiderea forŃată înseamnă zădărnicia efectuării actului procedural.
Atunci când din datele existente la dosar sau din informaŃiile adunate în vederea pregătirii
percheziŃiei rezultă că persoana percheziŃionată face parte din categoria indivizilor periculoşi sau
recidivişti, se va proceda la pătrunderea forŃată, fără întârziere, ori de câte ori există indicii că
aceasta tergiversează prea mult deschiderea uşii.
56
încuiate, procedând în acelaşi fel şi cu mobilierul prevăzut cu încuietori, cheile fiind păstrate de
organul judiciar, până la terminarea percheziŃiei;
- imediat după luarea măsurilor premergătoare, pe baza datelor obŃinute de organul judiciar,
întregite cu constatările deprinse în urma examinării nemijlocite a locului care urmează a fi
percheziŃionat, va fi stabilită metodologia de lucru, fiecărui membru al echipei revenindu-i
atribuŃii bine determinate.
57
Procesul-verbal constituie principalul mijloc de consemnare a modului în care s-a
desfăşurat percheziŃia, precum şi a rezultatelor la care s-a ajuns, fiind întocmit de către organul
judiciar aflat la locul percheziŃiei, imediat după terminarea acestei activităŃi.
Procesul-verbal de percheziŃie va cuprinde: o parte introductivă care conŃine următoarele
menŃiuni: data şi locul încheierii sale, calitatea şi organul judiciar din care face parte cel care
efectuează percheziŃia, datele de identificare ale celui percheziŃionat, menŃinându-se dacă a fost
prezent sau reprezentat la percheziŃie, precum şi datele de identificare ale persoanelor aflate la
locul efectuării percheziŃiei sau sosite după începerea acesteia, alături de cele ale martorilor
asistenŃi.
Partea descriptivă a procesului-verbal va cuprinde: o descriere amănunŃită a tuturor
activităŃilor întreprinse, mijloacele tehnice utilizate, numele, prenumele şi calitatea persoanei care
a desfăşurat fiecare activitate în parte, descrierea urmelor găsite, practic, descrierea cercetării locu-
lui faptei.
Se va face apoi menŃiune cu privire la locul supus percheziŃiei, timpul şi condiŃiile în care
au fost descoperite obiectele. Se vor descrie, în ordinea desfăşurării lor, toate operaŃiunile
întreprinse de echipă în vederea descoperirii obiectelor căutate, iar în cazul găsirii acestora, ele vor
fi descrise amănunŃit, insistându-se şi asupra ascunzătorilor.
Obiectele şi urmele descoperite vor fi descrise sub raportul tuturor însuşirilor care le
individualizează: formă, dimensiuni, culoare, felul producŃiei, natura materialului din care sunt
alcătuite, elemente ce indică modul de fabricare şi urmele de uzură provenite din întrebuinŃare etc.,
fără însă a se face vreo observaŃie privind valoarea acestora.
Dacă descrierea exactă nu poate fi făcută, pe respectivul obiect se va lipi un bilet, purtând
semnăturile componenŃilor echipei, ale persoanei percheziŃionate şi ale martorilor asistenŃi.
In cadrul procesului-verbal se consemnează situaŃiile în care, în cursul efectuării
percheziŃiei, au fost forŃate anumite obiecte ori s-au spart încuietori, uşi, ziduri etc., motivând
necesitatea efectuării acestora.
Finalul procesului-verbal va cuprinde menŃiuni cu privire la ora de începere şi de terminare
a percheziŃiei, obiectele ridicate, menŃionându-se şi acele obiecte care, din diferite motive, au fost
lăsate în păstrarea persoanei percheziŃionate sau a unui custode, în urma aplicării sechestrului [art.
108 alin. (3) C.proc.pen.].Tot aici pot fi menŃionate şi eventualele obiecŃii ale persoanelor în
prezenŃa cărora s-a desfăşurat percheziŃia, ale martorilor asistenŃi şi ale persoanei percheziŃionate,
cu privire la modul de efectuare a percheziŃiei sau la conŃinutul procesului-verbal încheiat, se
precizează dacă anumite împrejurări legate de efectuarea percheziŃiei au fost fixate cu ajutorul
fotografiei, filmului, înregistrării video-magnetice..
Procesul-verbal se va încheia în două sau mai multe exemplare, după caz, şi va fi semnat pe
fiecare pagină şi la sfârşit de către toŃi cei care au participat la desfăşurarea percheziŃiei: organul de
cercetare penală, martori asistenŃi, persoana percheziŃionată şi eventualele persoane aflate
întâmplător acolo sau sosite pe parcursul percheziŃiei.
O copie a procesului-verbal va fi înmânată persoanei percheziŃionate, reprezentantului
acestuia ori unui membru al familiei sale ori, în lipsa acestora, celor cu care locuieşte sau este
vecin, iar, când este cazul, custodelui.In cazul în care persoana percheziŃionată refuză sau nu poate
să semneze, se va face menŃiunea despre aceasta, arătându-se motivaŃia susŃinută de persoana în
cauză.
58
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
60
CUPRINS
62