CURS 5

Stabilizarea cu var
Adaugarea de var se utilizeaza in scopul uscarii pamanturilor supraumezite pentru degresarea
pamanturlor argiloase si la neutralizarea pamanturilor acide.
Varul micsoreaza indicele de plasticitate al pamanturilor foarte plastice si il mareste putin la
pamanturile cu plasticitate redusa, contribuind la imbunatatirea calitatii lui.
Spre deosebire de ciment, care are priza rapida (cca 10 ore), varul este un liant cu priza lenta.
Stabilizarea cu var se utilizeaza la realizarea rambleelor pentru asigurarea umiditatii optime de
compactare cand pamantul este supraumezit sau cand se lucreaza intr-un anotimp cu umiditate
ridicata. De asemenea:
 pentru sporirea capacitatii portante si reducerea sensibilitatii fata de apa a stratului de
forma;
 pentru realizarea stratului de fundatie;
 la executia stratului suport, la drumuri cu trafic redus.
Liantul poate fi utilizat in urmatoarele forme:
 var bulgar;
 praf de var, hidrat sau nehidrat;
 pasta de var;
 lapte de var.
Dozajul optim de liant se determina similar cu stabilizarea cu ciment.
Ca dozaje orientative pentru confectionarea epruvetelor:
 4-8% din masa pamantului uscat, pentru nisip argilos;
 6-10% pentru argila nisipoasa;
 8-12% pentru argila;
 10-15% pentru argila grasa.
Dozajele de var se aleg in functie de scopul urmarit, si anume intre 2-5% din masa pamantului
uscat in scopul reducerii plasticitatii pamantului si realizarea unei bune lucrabilitati. In acest caz,
operatia se numeste tratare cu var.
Intre 5-10% din scopul maririi coeziunii, ceea ce duce la cresterea rezistentei mecanice,
operatiunea se numeste stabilizare propriu-zisa cu var.
Pentru realizarea straturilor din pamant stabilizat cu var se utilizeaza cu aceeasi metoda ca şi
la stabilizarea cu ciment, cu recomandarea ca imprastierea varului sa se faca mecanizat, pentru a
evita influentele negative asupra sanatatii oamenilor.
Grosimea straturilor din materiale stabilizate cu var se stabileste prin calcul, grosimea minima
admisa fiind de 10cm.

8. 1.Stabilizarea cu cenusa de termocentrala

Cenusa de termocentrala este un deseu industrial ce rezulta in urma arderii carbunilor

energetici.
Cenusa de termocentrala, zgura granulata de furnal inalt, si tuful vulcanic macinat fac parte
din categoria liantilor puzzolanici, care in amestec cu un activator capata proprietati hidraulice.
Cenusa este un material pulverulent, cu elemente foarte fine, intre 3-100 microni, avand o
suprafata specifica cuprinsa intre 2000-4000cm2/gr. Ca si compozitie chimica:
 oxid de siliciu SiO2;
 oxid de aluminiu Al2O3;
 oxid de fier FE2O3;
 oxid de calciu CaO.
Straturile stabilizate cu cenusa de termocentrala sunt: strat de fundatie la drumuri publice,
drumuri de exploatare, platforme, parcari si straturi de baza pentru ramforsarea SRN.
Ca activatori pot fi utilizati:
 varul hidratat in pulbere;
 varul nehidrat macinat.
 Cimentul se utilizeaza ca activator al prizei cenusei de termocentrala la stabilizarea nisipurilor
din alcatuirea straturilor de baza, pentru clasele de trafic usor si foarte usor.
Utilizarea cimentului ca activator, este obligatorie in cazul lucrarilor de ranforsare, care se
executa dupa 15 septembrie.
Dozajele optime de cenusa, activator si apa se stabilesc prin incercari de laborator. Pentru
cenusa se adopta dozajele de 10, 20, 30% din greutatea amestecului uscat, iar pentru activator de
2%.
Prepararea amestecului de agregate naturale, cenusa de termocentrala, activator si apa, se
face in instalatii fixe, de tipul INS-60 (instalatii de nisip stabilizat – 60), dotate cu predozatoare.
Amestecul se pune in opera in straturi de 10-20cm in functie de utilajul de raspandire si utilajul
de compactare. Se recomanda ca asternerea stratului de agregate naturale stabilizate cu lianti
puzzolanici, sa se faca pe toata latime platformei. Compactarea se realizeaza cu compactori pe
pneuri, compactori cu rulouri netede, compactori vibratori. Grosimea minima constructiva a stratului
din pamant stabilizat cu cenusa este de 12cm.

8.2. Stabilizarea cu zgura granulata de furnal inalt

Zgurile apar ca deseuri industriale in procesul de fabricare al fontei. Ca si compozitie chimica:

SiO2, Al2O3, FE2O3.
Stabilizarea cu zgura granulata se utilizeaza la realizarea stratului de fundatie sau de baza in
cazul SRN. Pot fi folosite la executarea drumurilor noi, la variante si largiri, la ramforsarea SRN, la
consolidarea acostamentelor.
Compozitia granulometrica a agregatelor ce se stabilizeaza trebuie sa fie continua.
Ca adaos catalizator se utilizeaza varul hidratat pulbere, sau varul nehidratat macinat.
Este obligatorie utilizarea cimentului ca activator in cazul lucrarilor de ramforsare, care se
executa dupa 15 septembrie.
Dozajul de zgura se stabileste in laborator, valoarea recomandata fiind de 20, 25, 30% din
greutatea amestecului uscat. Dozajul de activator, in general este de 2%. Dozajul de apa este
corespunzator umiditatii optime de compactare obtinut prin incercarea Proctor modificat pentru
domeniul umed.

8.3. Stabilizarea cu tuf vulcanic

Tufurile vulcanice rezultate ca urmare a activitatii vulcanice din trecut sunt lianti puzzolanici
naturali. Compozitie chimica: SiO2, Al2O3, Fe2O3, CaO.
Agregatele naturale stabilizate cu tuf vulcanic se utilizeaza la realizarea straturilor de fundatie
şi de baza la SRN si SRR si la realizarea stratului de baza pentru ramforsarea SRN.
Stabilizarea cu tuf vulcanic se recomanda in cazul agregatelor naturale sarace in parti fine.
Ca activatori se utilizeaza varul hidratat pulbere, varul nehidratat macinat, ciment Pa35.
Dozajul de tuf vulcanic se stabileste pe baza incercarilor de laborator, dozajele prescrise fiind
de 6, 8, 10%.
Amestecul de agregate naturale, tuf vulcanic, activator si apa se poate realiza in statii fixe sau
prin amestecare pe loc.

8.4. Stabilizarea cu lianti organici

Acest tip de stabilizare se aplica la o gama redusa de pamanturi necoezive sau coezive.
Materialele stabilizate cu lianti organici se utilizeaza:
 la realizarea straturilor antigel;
 strat de fundatie la SRN si SRR;
 strat de baza pentru drum cu trafic greu;
 strat de imbracaminte pentru trafic usor;
 lucrari de intretinere a drumurilor pietruite, pentru impermeabilizarea suprafetei si combaterea
prafului.
 Compozitia granulometrica a materialului care se stabilizeaza cu lianti organici se recomanda
sa fie continua.
Dimensiunea maxima a granulelor agregatelor naturale trebuie sa fie de 31.5mm la stratul de
baza si de 65mm la stratul de fundatie. In ambele cazurti, dimensiunile maxime a granulelor nu
trebuie sa depaseasca 2/3 din inaltimea stratului.
La stabilizarea materialelor prin metoda la cald, se utilizeaza bitumuri plastice de penetratie
80-120 pentru regiuni cu clima calda, si de pentratie 180-200 pentru regiuni cu clima rece.
In metoda la rece se folosesc ca lianti bitumurile taiate, emulsiile bituminoase si suspensiile de
bitum filerizat.
Stabilizarea la rece este indicata in cazul pamantului cu coeziune redusa.
Realizarea stratului din material stabilizat cu lianti organici:
 in metoda la cald, prepararea amestecului se face in statii fixe, folosind instalatiile de realizare a
mixturilor asfaltice;
 in metoda la rece se foloseste procedeul amestecarii pe loc sau in miscare.
Grosimea stratului din material stabilizat cu lianti organici 10-20cm.
Executia stratului este similara cu cea de la stabilizarea cu ciment.

Fundatii din pamant stabilizat chimic

Stabilizarea cu substante chimice se utilizeaza la:

 ameliorarea temporara a caracteristicior fizico-mecanice, indeosebi la actiunea apei;
 tratarea prealabila a materialului in vederea stabilizarii propriu-zise cu lianti;
 stabilizarea propriu-zisa a pamantului cand substantele chimice vor duce la obtinerea unei
impermeabilizari sporite (actiune hidrofobanta) sau la cresterea rezistentei mecanice, prin marirea
coeziunii(actiune coezifera).
Ameliorarea temporara a caracteristicilor fizico-mecanice a pamanturilor utilizeaza ca
substante higroscopice clorura de calciu sau clorura de sodiu. Acestea formeaza in pamant un gel
coloidal care duce la coborarea punctului de inghet.
Tratarea prealabila se aplica in scopul reducerii consumului de liant; astfel în cazul stabilizarii
cu ciment se utilizeaza saruri de potasiu, la stabilizarea cu lianti organici pamantul se trateaza cu
saruri anorganice de fier sau aluminiu.
Stabilizarea propriu-zisa, utilizeaza ca substante cu actiune hidrofobanta: aminele, sarurile de
amoniu, rasinile, siliconul, iar ca substante cu actiune coezifera: rasinile sintetice sau silicatul de
sodiu, in combinatie cu clorura de calciu. In general se stabilizeaza chimic pamanturile coezive.
Metoda de stabilizare este aceea de amestecare pe loc a produsului chimic distribuit prin
stropire cu autocisterna.
Stratul din pamant stabilizat chimic se utilizeaza ca strat de fundatie pentru drumuri si
platforme industriale.

Straturi de baza

Ca si straturi de baza se utilizeaza macadamuri, balast stabilizat cu ciment, mixturi asfaltice de

tipul anrobatelor bituminoase, macadamuri penetrate sau semipenetrate.

Macadamul

Este un strat rutier alcatuit din piatra sparta monogranulara cilindrata pana la fixare, apoi
impanata cu split, udata si cilindrata pana la inclestare. Golurile ramase sunt umplute cu savura sau
nisip, apoi se cilindreaza pana la fixarea definitiva.
Macadamul poate fi utilizat ca strat de baza, sau ca imbracaminte pentru drumurile de clasa
tehnica V.
Materialele trebuie sa provina din bazalt, gresii, calcare dure sau semidure. Nu se recomanda
granitul ca material de provenienta.
O conditie esentiala pentru material este sa aiba o uzura uniforma.
 Forma granulelor trebuie sa fie poliedrica, si rezistenta pietrelor de 800daN/cm2 pentru cele
utilizate in stratul de baza, si 1200-1500daN/cm2 pentru imbracaminte. Materialele necesare realizarii
unui strat de macadam de 10cm grosime dupa cilindrare:
 piatra sparta sort 40-63 intre 140-180kg/m2;
 split 16-25mm, 16-25kg/cm2l;
 savura 0-8mm sau nisip 0-7mm pentru umplerea golurilor, 35-40kg/m2;
 nisip 0-7 sau savura 0-8mm pentru protectie, 15-18kg/m2.
Tehnologia de executie:
1. Pregatirea stratului suport (in general din balast) trebuie sa fie fara denivelari, si compactat
corespunzator;
2. Asternerea pietrei sparte sort 40-63mm cu distribuitoare mecanice in grosime cat mai uniforma.
Grosimea de asternere a acestui strat va fi cu cca.25% mai mare decat grosimea prevazuta dupa
cilindrare;
3. Cilindrarea uscata a pietrei sparte pana la fixare. Cilindrarea se incepe cu compactoare usoare
(50-60kN) si se continua cu compactori mijlocii (70-90kN);
4. Asternerea pietrei de acoperire (split 16-25mm) în minim 2 reprize, dupa care se stropeste cu
apa, concomitent cu cilindrarea pana la inclestare;
5. Innoroierea – raspandirea savurii sau a nisipului in 2 reprize, dupa care se uda si concomitent se
cilindreaza pana la fixarea definitiva a pietrelor.
Particulele fine impreuna cu apa formeaza un liant slab, care ajuta la fixarea pietrelor.
Cilindrarea se executa pana cand suprafata arata ca un mozaic. Fixarea definitiva a macadamului se
considera terminata cand rotile compactorului nu mai lasa urme si prin incercarea cu piatra, aceasta
nu patrunde in strat ci se sfarama. Grosimea minima a macadamului dupa cilindrare este de 8cm.
6. Aplicarea stratului de protectie – strat de nisip grauntos sau de savura, de 1cm grosime. Numarul
de treceri pe aceeasi fasie, necesare pentru intreaga suprafata de cilindrare a macadamului este de
110-140 treceri pentru roci dure, 90-110 treceri pentru roci semidure, 60-90 pentru roci moi.
Cilindarea trebuie facuta intotdeauna de la margine spre ax, paralel cu axul drumului, si cu o
viteza cat mai redusa (1-1.5km/h).
Cauze care duc la nereusita macadamului:
 patul drumului a fost insuficient compactat;
 materialul de agregatie este argilos;
 pietrele folosite provin din roci cu tendinte de descompunere sau din roci gelive;
 viteza mare de cilindrare;
 introducerea prematura a materialului de agregatie;
 splitul nu a inchis bine suprafata macadamului.
Dezavantajele macadamului:
 este o pietruire cu consum mare de manopera;
 se utilizeaza numai anumite sorturi de piatra;
 are uzura relativ mare, 4mm/an;
 comportarea la actiuni tangentiale nu este intotdeauna buna;
 este permeabil;
 produce praf si noroi;
 la o degradare relativ redusa trebuie decapat tot stratul.