Sunteți pe pagina 1din 3

Spatiul in care avem puterea de a transforma - intre ne-liniste (dis-ease) si afectiune (desease)

In era marilor descoperiri medicale distinctia intre “sanatate” si “a fi bine cu tine” incepe sa isi piarda
din granite. Medicina continua sa trateze simptome si boli, pe baza unor proceduri bine stabilite, utile
fara indoiala. Insa pana la a ajunge la efecte putem sa intelegem cum ajungem sa nu fim bine in corpul
pe care il “locuim”. Poti supune unei operatii sau pune sub microscop fiinta cu experienta si emotiile
care ii influenteaza confortul de a fi? Imposibilitatea aceasta este probabil motivul pentru care stiinta
opune inca rezistenta ideii ca bolile si disconfortul fizic isi au radacina intr-un dezechilibru in starea de
bine a fiintei la nivelul constiintei.

In timp ce corpul pe care il “locuim” este palpabil si material, fiinta/constiinta/spiritul este acea parte
din noi pe care o numim cand spunem “Eu sunt”/ “Tu esti” , care ne da unicitate si identitate. Cum
poate ceva imaterial sa afecteze materialul, corpul fizic? Distinctiile intre sensurile unor cuvinte ne-ar
putea ajuta sa patrundem dincolo de o intelegere superficiala sau mistica. Ce inseamna de fapt ne-
liniste fata de boala si suferinta fata de durere, pentru tine?

Conexiunea intre cele doua notiuni o putem realiza mai concret atunci cand intelegem ca si intre
suferinta si durere este o distinctie. Pe vremuri medicii intrebau pacientul adesea “de ce suferi
dumneata?”, iar raspunsul era unul plin de inteles “m-oi suparat rau si mi-o cam luat-o inima la trap”
sau “sunt ostenit de-o vreme si nu gasesc ragaz nici sa beu un pahar de apa”, etc. Sub imperiul
exclusivist al gandirii stiintifice, intrebarea mai prezenta azi in vocabularul unui medic este “ce te doare
pe dumneata?”. Adesea ordinea este inversata, se uita faptul ca mai intai suferi si apoi dezechilibrul
ajunge sa afecteze celulele, organele, sistemele organismului, sa provoace durere si sa devina vizibil si
demonstrabil prin metodele medicale. Ne-linistea (dis-ease) e o stare, care arata ca a aparut un
dezchilibrul al fiintei/constiintei, si care poate sa ia forma unei simple stari de discomfort, agitatie sau
poate merge pana la stres intens, poate incepe de la tristete si poate ajunge la furie oarba. In timp ce
boala (disease) este o suma de simptome si modificari la nivelul corpului pe care il locuim, care au
primit un nume (gripa, cancer, diabet etc). A conecta cele doua sensuri este de fapt acea veriga lipsa
intre ceea ce este stiintific demonstrabil si a fii prezenti in fiinta, a simti.

Cine ar putea sa intervina la timp pentru a fi bine cu noi si a avea o stare de sanatate buna? E o
intrebare al carui raspuns il gasim in noi, trebuie doar sa il cautam. De cele mai multe ori credem ca
acest ajutor vine din exterior, si il cautam dincolo de “Eu sunt”, de constiinta noastra, fara sa intelegem
ca asa cum corpul fizic are un sistem imunitar care il ajuta sa anihileze boala, constiinta are un sistem
imunitar al ei., “Eu sunt”/”Tu esti” – constiinta personala este cea care anima corpul pe care il locuiesti!

Miscarile sufletului prin care noi insine putem aduce echilibrul pentru “a fi bine cu tine” si “a avea o
stare de sanatate buna” sunt cele pe care le facem in interiorul nostru, in contact cu noi insine in starea
de prezenta, “aici si acum”. Miscarile care sustin in drumul spre echilibru sunt: constientizarea,
recunoasterea/acceptarea si transformarea.

Pentru a intelege acest proces iti propun o analogie:

Imagineaza-ti ca iti conduci masina catre un loc pe care il stii dar nu ai fost nicodata acolo, esti alert si
atent atunci cand drumul serpuieste sau ajunge la bifurcatii, ai multe momente in care iti pui
intrebarea “ Pe unde sa ajung acolo?”, dar mentii acest sentiment de prezenta si atentie fata de ceea
ce simti. Acest sentiment este cel care iti permite constientizarea.

Deodata soarele iese printre nori, dar se afla in partea opusa celei in care credeai ca este! Aceasta
emotie a “surprizei” iti permite sa vezi, sa realizezi unde te afli de fapt. Iar daca in interiorul tau
“surpriza” rezoneaza ca “o problema”, atunci devii furios, pe cineva sau pe ceva (deregula).
Pe masura ce problema se expandeaza, creste, in mintea ta gasesti justificari si judecati pentru care
sa fii furios, pana cand ea devine de nesuportat si te simti afectat. Abia atunci ai starea de a realiza
complet ca: 1) Tu esti cel care crede ca “surpriza” e o problema. 2) Surpriza a aparut pentru ca asteptai
ca ceva sau altcineva sa vina din exterior cu ceea ce aveai nevoie – traseul de urmat.

Ca “trezirea” sa fie completa mai e nevoie de un singur pas, sa realizezi ca ceea ce gandesc, fac, spun
ceilalti nu este in controlul tau, ci doar poti influenta recunoscand ceea ce exista – adica emotia
surprizei (initierea etapei de transformare). De aici incolo se deschide un univers in care atentia este
concentrata asupra constiintei tale, si a modului in care poti sa devii responsabil in a-ti urma propriul
proces, propriul drum catre acel loc in care nu ai mai fost pana acum.

Revenind la modul in care imunitatea sufletului ajunge sa fie afectata, o analogie cu virusii informatici
ne poate ajuta sa intelegem procesul. “Virusii constiintei” sunt credintele, tiparele perpetuate si
identificarile noastre de care ne atasam. Anihilarea virusilor inainte ca ei sa ajunga sa produca
suferinta si apoi efecte asupra corpului nostru inseamna parcurgerea acestui proces de descoperire a
adevarului in interiorul nostru. Simplul gand “Ceea ce cred eu nu este adevarul imuabil”, declansaza
la nivel interior procesul de transformare, adevarul este eliberator si lasa spatiu pentru alternative
aliniate cu profunzimea lui “Eu sunt”.

S-ar putea să vă placă și