Teste grilă

DINAMICA GRUPURILOR

1. Pentru studenţi, profesorii, ca grup, sunt:

a) grupuri primare;
b) grupuri secundare;
c) grupuri de apartenenţă;
d) grupuri de referinţă;
e) grupuri expresive.

2. Grupurile secundare sunt formate din persoane care:

a) se reunesc ocazional;
b) se angajează în relaţii doar cu anumite aspecte ale personalităţii;
c) se cunosc nemijlocit ;
d) interacţionează puternic pe multe planuri;
e) sunt în relații de prietenie.

3. Grupul de prieteni este:

a) grup formal;
b) grup informal;
c) grup de referinţă;
d) grup secunda;
e) grup mare.

4. Familia este un grup:

a) mare;
b) primar;
c) secundar;
d) de referinţă;
e) formal;

5. Departamentul de cercetare al unui institut/facultăţi este un grup:

a) formal;
b) informal;
c) secundar;
d) primar;
e) ocazional.

6. Modelarea dinamicii de grup se poate face şi cu:

a) modelul structural;
b) modelul cibernetic;
c) modelul asocierii;
d) modelul atribuirii rolurilor;
e) modelul lui Gerber.

7. Care din caracteristicile următoare nu aparţine grupului social:

a) structura;
b) sarcina grupului;
c) coeziunea;
d) nivelul de integrare;
e) diversitatea.

8. Grupul NU poate fi considerat ca fiind:

a) sistem interacţional dinamic;
b) bazat pe autoreglare, dezvoltare;
c) adaptat la mediu;
d) sistem vectorizat (orientat) teleologic – are un scop;
e) structură de conducere.

9. Modelul creşterii cibernetice presupune existenţa buclelor de reglare (feed-back). Care tip de bucle de
reglare nu aparţine acestui model:
a) feed-back-ul urmăririi şi realizării scopurilor;
b) feed-back-ul organizării şi restructurării interne;
c) feed-back-ul constituit din conştiinţa de sine a grupului ca sistem;
d) feed-back pozitiv;
e) feed-back negativ.

10. Coeziunea unui grup este dată de:

a) ansamblul forţelor care menţin unitatea grupului şi circumscrierea limitelor sale;
b) gradul de elaborare a normelor şi valorilor comune care structurează viaţa de grup;
c) modul de configurare a relaţiilor interpersonale dintre membrii;
d) numărul de membri care compun grupul;
e) caracteristicile psihosociale ale membrilor grupului.

11. Grupul social poate fi definit ca fiind:

a) categorie socială;
b) public;
c) mulţime;
d) masă de oameni;
e) o clasă de indivizi care au caracteristici comparabile şi întreţin unele relaţii;

12. În cazul grupurilor secundare nu este adevărat că:

a) toţi membrii se cunosc personal;
b) comunicarea are loc mai degrabă prin intermediari;
c) legăturile interpersonale, intimitatea sunt reduse;
d) conştiinţa celorlalţi este globală;
e) membrii au mai puţin o funcţie de socializare şi de interiorizare a normelor şi valorilor.

13. Grupul formal:

a) se constituie pe bază de interese, preocupări, atracţie;
b) are scop psihologic, de căutare a identităţii;
c) promovează idei, satisface unele trebuinţe psihologice;
d) pot fi conduse de un lider reunoscut, acceptat;
e) se constituie pe bază de acte oficiale, prealabile formării grupului.

14. Grupul informal:

a) se constituie pe bază de acte oficiale, prealabile formării grupului;
b) are scop productiv, economic, de învăţământ;
c) este condus de un şef ierarhic investit oficial;
d) se constituie pe bază de interese, preocupări, atracţie;
e) cadrul normativ este explicit şi obligatoriu.

15. Sunt proprietăţi principale ale grupurilor mari :

a) distribuţia spaţială;
b) flexibilitatea;
c) coeziunea;
d) productivitatea;
e) omogenitatea.

16. Falansterul este un concept utopic inventat de:

a) Ch. Fourier;
b) H. Taine;
c) Durkheim;
d) Wundt;
e) Le Bon.

17. Dinamica grupului, ca sistem de interacţiune a membrilor într-un câmp social şi mijloc de schimbare
socială a fost o sintagmă propusă de:
a) Lewin, Lippit şi White;
b) Elton Mayo;
c) J.L. Moreno;
d) C. Rogers;
e) Serge Moscovici.

18. Contribuţia lui J.L. Moreno la psihologia socială a constat în elaborarea:

a) primelor experimente în psihologia socială;
b) teoriei grupurilor;
c) teoriei mulţimilor;
d) teoriei sociometrice;
e) teoriei manipulării.

19. Dimensiunea instrumentală a grupului se referă la:

a) roluri instrumentale;
b) relaţii sociale;
c) comunicare de poziţii relaţionale;
d) trebuinţe afective şi identitare;
e) orientarea grupului.

20. Dimensiunea contextuală a grupului se referă la:

a) compoziţia şi poziţia grupului;
b) reguli care orientează conduitele;
c) aşteptarea unor comportamente;
d) roluri psihosociale;
e) necesităţi instrumentale.

21. Dimensiunea relaţională a grupului se referă la:

a) condiţiile concrete de întâlnire şi lucru;
b) orientarea grupului;
c) compoziţia şi poziţia grupului;
d) relaţii;
e) roluri instrumentale.
22. Un indicator principal al maturităţii unui grup este:
a) coeziunea;
b) facilitarea socială;
c) structura;
d) sarcina grupului;
e) nivelul de integrare.

23. Factori interni care influenţează coeziunea unui grup:

a) sistemul normativ al grupului - cu cât este mai clar, cu atât coeziunea este mai mare;
b) sistemul de recompense orientat spre individ sau spre grup;
c) ameninţările;
d) provocările cărora trebuie să le facă faţa grupul;
e) numărul de membrii

24. Factori externi care influenţează coeziunea unui grup sunt:

a) sistemul normativ al grupului;
b) similaritatea dintre membri;
c) mărimea grupului;
d) ameninţările;
e) cererile de colaborare cu alte grupuri.

25. În etapa de formare a unui grup, relaţiile se caracterizează prin:

a) dependenţă;
b) independenţă;
c) donflictualitate;
d) indiferenţă;
e) emotivitate.

26. În etapa de normare a evoluţiei unui grup:

a) membrii grupului sunt dispuşi să-şi schimbe ideile preconcepute pe baza faptelor prezentate de alţi
membri;
b) nivelul încrederii între membrii este scăzut;
c) coeziunea de grup e scăzută;
d) conflictele interpersonale iau amploare;
e) se formează clicile.

27. În etapa de performare a evoluţiei grupului:

a) membrii nu au siguranţa de sine şi au nevoie de aprobarea grupului;
b) membrii pot lucra cu aceeaşi uşurinţa atât independent, in subgrupuri, cât şi ca un tot unitar;
c) moralul grupului este scăzut;
d) se manifestă lipsa de loialitate;
e) se pune accentul pe eşecuri.

28. În etapa de suspendare (încetare) a evoluţiei grupului:

a) se manifestă dezangajare la nivelul relaţiilor;
b) nu sunt recunoscute realizările membrilor;
c) se angajează noi sarcini;
d) se primesc noi membri;
e) au loc întâlniri frecvente ale membrilor.
29. Procesele psihosociale de grup sunt:
a) interacţiuni spaţiale intre membri;
b) relaţii de autoreglare la nivelul grupului;
c) relaţii interpersonale;
d) relaţii intergrupale;
e) desfăşurarea în timp a relaţiilor determinate între membri, pe fondul desfăşurării unor activităţi comune.

30. Structurile psihosociale reprezintă:

a) modul de configurare a relaţiilor dintre membrii grupului la un moment dat;
b) modul de organizare a grupului;
c) structuri de conducere;
d) modul de intervenţie în grup;
e) stările psihoemoţionale ale membrilor.

31. Relaţiile socioafective:

a) reprezintă „matricea sociometrică“ - în terminologia lui Moreno;
b) împiedică dezvoltarea emoţională a membrilor;
c) împiedică dezvoltarea cognitivă a membrilor;
d) împiedică dezvoltarea relaţională a membrilor;
e) împiedică dezvoltarea inteligenţei sociale.

32. Întemeietorului sociometriei a fost:

a) J.L. Moreno;
b) Floyd Allport;
c) W. Wundt;
d) Le Bon;
e) Daniel Goleman.

33. Conceptul de societate externă al lui Moreno reprezintă:

a) aspectul macroscopic al vieţii sociale, format din totalitatea grupurilor umane reale şi vizibile,
indiferent de mărime: familia, grupurile din ateliere, şcoală, armată şi alte instituţii;
b) aspectul microscopic şi intim al vieţii sociale;
c) societăţile din străinătate;
d) societăţile istorice;
e) aspectul intern al vieţii sociale;

34. Care dintre factorii enumeraţi nu condiţionează structurarea relaţiilor preferenţiale în cadrul grupurilor
(structura socio-afectivă):
a) inteligenţa socială;
b) capacitatea de comunicare interpersonală;
c) farmecul personal;
d) prestigiul intra- şi extra-grupal;
e) individualismul.

35. Celebrul experiment referitor la obedienţă aparţine lui:

a) S. Milgram;
b) S. Asch;
c) M. Sherif;
d) G. le Bon;
e) F. Allport.

36. Nu orice şef este lider, de aceea, se face o primă distincţie între liderul formal (numit) şi liderul………,
cel care, pe baza calităţilor personale exercită, în mod real, influenţa.
a) dezirabil;
b) muncitor;
c) informal;
d) rapace;
e) autoritar;

37. Conformismul este un fenomen care

a) apare doar în grupurile sociale mici;
b) apare doar în grupurile sociale mari;
c) apare în orice tip de grup social, indiferent de mărimea acestuia;
d) apare în cadrul colaborîrii intergrupale;
e) este specific numai membrilor nou veniţi în grup.

38. Explicaţiile rezultatelor experimentului lui S. Millgram vizează:

a) asumarea răspunderii;
b) plăcerea de a tortura;
c) autoritatea experimentatorului;
d) curiozitatea indivizilor;
e) nevoia de apartenenţă.

39. Sunt factori ai productivităţii de grup:

a) volumul grupului;
b) structura grupului;
c) tipul de conducere;
d) dominanța motivaţională;
e) tipul de sarcină.

40. La începutul anului I de studiu, studenţii formează:

a) un grup de referinţă;
b) un grup potenţial;
c) un grup secundar;
d) un grup informal;
e) un grup formal.

41. Un exemplu de grup primar este:

a) grupul social mare;
b) grupul de referinţă;
c) grupul social mic;
d) familia;
e) mulţimea.

42. Se numeşte grup de referinţă:

a) grupul la care individul face referire în discursul său;
b) grupul ai cărui membri sunt prieteni;
c) grupul la ale cărui valori se raportează;
d) grupul din care individul face parte;
e) grupul de colegi de serviciu care joacă fotbal.

43. Legătura dintre conformism şi norma grupului este aceea că:

a) norma prescrie nişte comportamente iar conformismul este atitudinea de persiflare a acestora;
b) norma permite alegerea a diferite alternative iar conformismul este fenomenul de orientare către una
dintre ele;
c) norma prescrie anumite comportamente iar conformismul este atitudinea de supunere faţă de
prescripţiile normei;
d) nu e nici o legătură;
e) norma este prescrisă iar conformismul permite încălcarea ei.

44. Grupul potenţial se transformă în grup prin:

a) empatie;
b) interacţiune;
c) implicare;
d) conformare;
e) obedienţă;

45. Atunci când liderul este prietenos şi abordabil, preocupat de bunăstarea subordonaţilor săi şi de crearea
unui climat de lucru agrabil, el abordează un stil de conducere:
a) participativ;
b) autocrat;
c) directiv;
d) suportiv;
e) permisiv;

46. Manipularea este o formă a influenţei sociale:

a) adevarat;
b) fals;
c) ambele variante;
d) nici o variantă;
e) altă variantă nu există.

47. Experimentul realizat de S. Asch vizează studiul:

a) interacţiunii;
b) conformismului;
c) influenţei sociale;
d) facilitării sociale;
e) obedienţei.

48. Facilitarea socială se poate produce în cazul:

a) asistenţei pasive;
b) co-acţiunii;
c) cooperării;
d) competiţiei;
e) participării active.

49. Printre cele mai importante consecinţe ale unui fenomen de tip gândire în grup (groupthink) se numără:
a) inventarul complet al alternativelor;
b) reevaluarea alternativelor respinse;
c) cautarea informaţiilor relevante;
d) distorsiunile în procesarea informaţiei;
e) dezvoltarea unor planuri adaptate împrejurărilor.

50. Cele mai importante trăsături ale grupurilor mici sunt considerate următoarele:
a) un anumit număr de persoane (între 2 şi 30) ;
b) existenţa unor scopuri individuale;
c) o reţea de status-roluri;
d) un sistem comun de norme şi valori;
e) caracterul mijlocit al relaţiilor.

51. Performanţa unui grup care are de îndeplinit o sarcină de lucru depinde de:
a) omogenitatea abilităţilor membrilor grupului;
b) omogenitatea motivaţiilor membrilor grupului;
c) sarcina de îndeplinit în grup;
d) pregătirea teoretică a membrilor;
e) coeficientul de inteligenţă academică;

52. Influenţa socială este o acţiune:

a) simetrică;
b) asimetrică;
c) cu predominanţă multilaterală;
d) cu predominanţă bilaterală;
e) biunivocă.

53. Un lider carismatic:

a) are strategii convenţionale de a obţine succesul;
b) e realist în privinţa riscurilor;
c) stăpâneşte tehnicile de comunicare;
d) îşi domină subalternii;
e) îi lasă să ia singuri decizii.

54. Care din caracteristicile enumerate sunt factori ai productivităţii grupului?

a) volumul grupului;
b) componenţa grupului;
c) tipul de conducere autoritar;
d) relaţiile socio-afective;
e) tipul de sarcină.

55. Cu cât satisfacţia membrilor grupului este mai mare, cu atât:

a) coeziunea grupului este mai mică;
b) coeziunea grupului este mai mare;
c) nu contează satisfacţia membrilor grupului, ci sarcina ce trebuie îndeplinită;
d) relaţiile de prietenie sunt mai puternice;
e) acceptarea de noi sarcini este mai facilă.

56. Coeziunea unui grup se referă la:

a) voinţa şi dorinţa membrilor grupului de a părăsi grupul;
b) ataşamentul membrilor grupului faţă de grup;
c) dorinţa membrilor de a fi separaţi;
d) individualismul membrilor;
e) egoismul membrilor.

57. Între zonele spaţiului interpersonal zona intimă, delimitată între contactul direct şi cca. 45 cm de corp
este zona rezervată:
a) celor cu care intreţinem relaţii intime;
b) relaţiilor de serviciu;
c) relaţiilor în societate;
d) relaţiilor publice;
e) relaţiilor conflictuale.

58. Printre factorii care condiţionează formarea relaţiilor preferenţiale se numără:

a) aspectul fizic al persoanei;
b) orientarea sexuală;
c) scorul la testul de inteligenţă;
d) preocupările diferenţiate;
e) vârsta.

59. Printre sursele puterii se numără:

a) puterea legitimă exercitată în baza unei învestituri formale;
b) statutul sociometric;
c) competenţa profesională;
d) poziţia formală în ierarhia grupului;
e) nivelul de cultură generală.

60. Autoritatea reflectă:

a) recunoaşterea ascendenţei (superiorităţii) unei persoane în cadrul unei colectivităţi;
b) accesul unei persoane la mijloacele de control a comportamentului celor din subordine;
c) accesul unei persoane la mijloacele de inducere a comportamentului celor din subordine;
d) abilităţile tehnice ale unei persoane;
e) abilităţile de comunicare.

61. Nu face parte dintre fazele rezolvării sarcinii:

a) informare asupra problemei-sarcină;
b) evaluarea situaţiei;
c) căutarea de soluţii şi influenţarea reciprocă pentru o anumită variantă rezolutivă;
d) luarea deciziei;
e) punerea în practică a hotărârilor.

62. Ce relaţii nu fac parte din definiţia lidershipului:

a) relaţiile intra şi intergrupale prin intermediul cărora o persoană sau un grup de persoane influenţează
comportamentul de grup;
b) relaţiile intra şi intergrupale prin intermediul cărora o persoană dirijează comportamentul de grup;
c) relaţiile intra şi intergrupale prin intermediul cărora o persoană supraveghează comportamentul de grup;
d) relaţiile intra şi intergrupale prin intermediul cărora o persoană controlează activităţile, asigurând
menţinerea grupului ca sistem organizat;
e) relaţiile de prietenie.

63. Care este trăsătura ce nu este specifică lidership-ului:

a) este un proces de influenţă intenţionată;
b) este un fenomen de grup;
c) este un fenomen orientat spre obiective;
d) este un proces mai degrabă inspiraţional, non-material;
e) este un proces de învăţare.

64. Coeziunea unui grup corelează cu:

a) lipsa de consens a membrilor grupului;
b) capacitatea de influenţare socială;
c) tipul de relaţii de comunicare;
d) poziţia membrilor în ierarhia grupului;
e) tipul de lidership.

65. Care element face parte din schema comunicării:

a) purtătorul de cuvânt;
b) calea de comunicare;
c) calea de acces;
d) convenţiile;
e) adresarea;

66. Comunicarea poate fi:

a) verbală;
b) dureroasă;
c) fără subiect;
d) fără receptor;
e) cu rezervă.

67. Explicaţiile obedienţei ca fenomen psihosocial ilustrat în experimentul lui Stanley Milgram (aplicarea
unor şocuri electrice din ce în ce mai intense unor subiecţi) sunt:
a) sadismul;
b) reacţia de supunere în faţa autorităţii;
c) motivarea prin remunerare (subiecţii care aplicau şocurile au fost plătiţi);
d) curiozitatea;
e) simţul responsabilităţii proprii.

68. Printre simptomele care anunţă apariţia unui efect de tip groupthink se numără:
a) constiinţa infailibilităţii;
b) credinţa în forţa grupului;
c) percepţia realistă a grupurilor adverse;
d) autocenzura;
e) independenţa de gândire a membrilor.

69. Printre antecedentele care pot duce la fenomene de tip groupthink se numără:
a) coeziunea grupului;
b) situarea spaţială a grupului;
c) liberalismul liderului;
d) contextul social;
e) stilul de conducere democratic.

70. Comparând conformarea şi manipularea, observăm că:

a) ambele sunt forme ale influenţei sociale;
b) ambele sunt posibile numai în grupurile mari;
c) ambele sunt posibile numai în grupurile mici;
d) sunt reprezentări sociale;
e) fac parte din teoria atribuirii.

71. În procesul de elaborare a reprezentărilor sociale rolul esenţial îl are:

a) imaginaţia;
b) abilităţile tehnice;
c) inteligenţa academică;
d) stilul de informare;
e) stilul de conducere.

72. Procesul de normalizare (normare) are drept consecinţe:

a) rezistenţa la schimbare;
b) flexibilitatea;
c) adeziunea;
d) permeabilitatea;
e) tolerarea comportamentelor excentrice.

73. In procesul de normalizare (normare):

a) norma de grup e preluată de noii membri ai grupului;
b) norma de grup e preluată de toţi membrii grupului;
c) fiecare membru participă la formarea normei de grup;
d) norma de grup e impusă noilor membri ai grupului;
e) norma de grup este impusă de un grup exterior;

74. Norma indică, în privinţa comportamentelor membrilor unui grup:

a) un interval acceptabil de comportament;
b) un interval inacceptabil de comportament;
c) exemple de comportamente acceptabile;
d) exemple de comportamente inacceptabile;
e) exemple de pedepse.

75. Noţiunea „stereotip” a fost introdusă de către:

a) Serge Moscovici;
b) Wilhelm Wundt;
c) Walter Lippmann;
d) Floyd Allport;
e) Gustav le Bon.

76. Cine face din dinamica grupurilor studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se
petrec în grup, care determină relaţiile grupului cu exteriorul:
a) S. Moscovici;
b) G.Le Bon;
c) K. Lewin;
d) S. Asch;
e) W. Wundt.

77. Explicaţiile fenomenului studiat de Muzafer Sherif (privitor la efectul autocinetic) vizează:
a) facilitarea socială;
b) distributia spaţială;
c) lipsa unui criteriu obiectiv;
d) eficienţa grupului;
e) imaginarul grupal;

78. Principalul mijloc de modulare a comportamentului de grup (manipulare) este:

a) inducerea stării de bine;
b) inducerea unei emoţii pozitive sau negative (stimularea sistemului limbic, a “creierului emoţional”);
c) inducţia hipnotică;
d) inducţia matematică;
e) cererea unor avantaje;

79. În cazul acţiunii manipulatoare, când un membru al grupului nu este în consens cu ceilalţi membri,
acesta este:
a) agent de vânzări;
b) agent al schimbării care determină schimbări în atitudinea prestabilită a grupului;
c) agent termic;
d) agent de poliţie;
e) agent perturbator.

80. Care din factorii din listă nu contribuie la escaladarea conflictelor:

a) procesul de polarizare;
b) presiuni conformiste;
c) căderea în cursă (entrapment);
d) percepţia negativă a "celuilalt";
e) aprecierea sinceră a partenerului.

81. În timpul conflictului, grupul opus şi membrii lui sunt adesea percepuţi drept:
a) o imagine în oglindă - vedem în duşmanii noştri ceea ce şi ei văd în noi;
b) prieteni;
c) colegi de suferinţă;
d) persoane fără discernământ;
e) persoane cu caractere puternice.

82. Forma extremă a opoziţiei dintre 'noi' şi 'ei', de natură să elimine orice inhibiţii morale sau religioase
este:
a) dezumanizarea;
b) conflict stagnant;
c) conflict deschis;
d) război;
e) atac la persoană.

83. O cale pentru rezolvarea conflictului interpersonal poate să fie:

a) compromisul;
b) aşteptarea soluţiei salvatoare;
c) retragerea încrederii;
d) apelul la bunul simţ;
e) implicarea necunoscuţilor.

84. Printre tehnicile de rezolvare a conflictelor se pot enumera:

a) cererea de oferte;
b) negocierea;
c) apelul la istoricul speciei;
d) trecerea în tabăra adversă;
e) implicarea în viaţa personală a adversarului.

85. Conceptul de imaginar defineşte:

a) tot ceea ce se situează în afara realităţii concrete, incontestabile, a unei realităţi percepute fie direct, fie
prin deducţie logică sau experimentare ştiinţifică;
b) ceea ce este în relitatea concretă;
c) ceea ce este obiectul de studiu al experimentului ştiinţific;
d) un aspect al universului;
e) un model de cunoaştere.

86. Imaginarul social nu poate cuprinde:

a) arhetipuri;
b) mituri;
c) simboluri;
d) explicaţii de tip ştiinţific;
e) dimensiunea sacră a cunoaşterii umane.

87. Modelul sistemic al intervenţiei sociale este format din cinci subsisteme, unele din cele de mai jos nu
aparţin acestui model:
a) intervenientul social;
b) situaţia;
c) clientul sau beneficiarul ;
d) sistemul-ţintă;
e) sistemul de conducere.

88. Printre ipotezele perspectivei ecosistemice, pe baza cărora se derulează investigarea şi intervenţia în
grup de tip participativ nu se numără:
a) între oameni şi mediul lor fizic, social, cultural se realizează interacţiuni şi tranzacţii permanente;
b) oamenii şi mediul lor evoluează împreună prin răspunsuri adaptative reciproce;
c) între oameni şi mediul lor fizic, social, cultural se realizează interacţiuni şi tranzacţii permanente;
d) oamenii şi mediul lor evoluează separat prin răspunsuri dezadaptative reciprocel
e) etichetarea indivizilor sau a sistemelor sociale ca disfuncţionale sau patologice este o abordare
neproductivă pentru intervenţie.

89. Etapele intervenţiei sociale sunt sintetizate în:

a) modelul celor 4D;
b) modelul celor 3D;
c) modelul celor 2D;
d) modelul celor 7D;
e) modelul celor 11D.

90. Formarea stereotipurilor presupune procese cum ar fi:

a) categorizarea socială;
b) atribuire externă;
c) conceptualizarea realităţii sociale;
d) diferenţierea socială;
e) decodificare a comportamentului social.

91. Realitatea socială este:

a) realitatea pe care individul o conferă mediului său înconjurător;
b) semnificaţia pe care oamenii o conferă istoriei;
c) realitatea atribuită datelor experimentale;
d) mulţimea tuturor evenimentelor sociale;
e) totalitatea stărilor psihice ale tuturor oamenilor.

92. Care element din lista urmatoare aparţine percepţiei sociale:

a) persoanele necunoscute;
b) persoanele influente;
c) starea lor de sănătate;
d) comportamentul persoanelor observate;
e) grupurile de influență.

93. Funcţia schemei cognitive este aceea de a organiza înţelegerea lumii:

a) interioare;
b) exterioare;
c) interioare şi exterioare;
d) fiinţelor vii;
e) fiinţelor imaginare.

94. Cogniţia socială este un proces dinamic în care intervine unul dintre următoarele aspecte esenţiale:
a) modul în care ne raportăm la alţi membrii ai societăţii;
b) modul în care procesele cognitive determină la rândul lor percepţiile noastre despre realitatea socială;
c) modul în care noi suntem percepuţi de ceilalţi;
d) modul de asumare a vieții şi responsabilităţilor;
e) modul de gândire.

95. La baza teoriei atribuirii a lui Heider stă:

a) explicaţia cauzală - punem un anumit comportament pe seama unor cauze, pe care le atribuim celor
observaţi şi analizaţi;
b) explicaţia fenomenologică;
c) inexistenţa unor cauze aparente ale comportamentului persoanelor;
d) explicaţia acauzală - nu există nici un motiv pentru comportamentul observat;
e) devenirea istorică.

96. J. Bruner ajunge la concluzia că orice experienţă perceptivă este produsul final al unei operaţii de:
a) categorizare;
b) atribuire;
c) observare;
d) manipulare;
e) concentrare;

97. Modelul de tip ABC al percepţiei sociale cuprinde:

a) categorizarea;
b) obediența;
c) complianța;
d) prejudecata;
e) manipularea.

98. Un model explicativ pentru modul de dobândire a prejudecăţilor îl constituie paradigma complianţei
propusă de:
a) Herbert C. Kelman;
b) Levine și Campbell;
c) Floyd Allport;
d) Muzafer Sherif;
e) Gustav le Bon.

99. Stilul de conducere democrat se bazează pe:

a) raporturi de colaborare şi încredere între lider şi membrii grupului;
b) raporturi de subordonare necondiţionată;
c) buna înţelegere;
d) bunul simţ;
e) urmărirea permanentă a activităţii subordonaţilor.

100. Experimentul Robber’s Cave (Peştera hoţilor) se referă la:

a) teoria identităţii sociale;
b) teoria conflictelor reale;
c) teoria lumii juste;
d) teoria „ţapului ispăşitor";
e) teoria numerelor.

BIBLIOGRAFIE
1. Manolea, A., (2016), Dinamica grupurilor. Note de curs. Editura TopForm, Bucureşti.
2. Rada, C., Peltea, B. B. (2014). Psihologie socială – dinamica grupurilor. Teorii, cercetări, aplicații. Ed.
Universitară, Bucureşti.
3. Iluț, P. (2009).Psihologie socială şi sociopsihologie. Editura Polirom, Iași.
4. Neculau, A. (2007). Dinamica grupului si a echipei. Editura Polirom, Iaşi.

Răspunsuri
TESTE GRILĂ

1. d 26. a 51. c 76. b

2. b 27. b 52. b 77. c
3. b 28 a 53. c 78. b
4. b 29. e 54. d 79. b
5. a 30. a 55. b 80. e
6. b 31. a 56. b 81. a
7. e 32. a 57. a 82. a
8. e 33. a 58. a 83. a
9. d 34. e 59. a 84. b
10. a 35. a 60. a 85. a
11. e 36. c 61. e 86. d
12. a 37. c 62. e 87. e
13. a 38. c 63. e 88. d
14. d 39. e 64. b 89. a
15. c 40. b 65. b 90. a
16. a 41. d 66. a 91. a
17. a 42. c 67 b 92. d
18. d 43. c 68. d 93. c
19. a 44. c 69. a 94. b
20. a 45. d 70. a 95. a
21. d 46. a 71. a 96. a
22. a 47. b 72. a 97. d
23. a 48. a 73. c 98. a
24. d 49. d 74. c 99. a
25. a 50. e 75. c 100 b