Sunteți pe pagina 1din 2

Intelepciunea toltecilor – calea catre eliberare

Formele cunoasterii tacute de-a lungul istoriei isi gasesc expresia in multe civilizatii stravechi. O
controversa antropologica, civilizatia tolteca, civilizatie mezoamericana avansata, care a vietuit pe
pamanturile unde se afla astazi Mexicul, în perioada 800 - 1000 d.Hr a fost preluata mai apoi de
azteci.

Antropologii au vazut aceasta civilizatie misterioasa mai degraba ca pe o societate esoterica, ai caror
intelepti avea ca scop pastrarea intelepciunii stravechi. Marii invatati considerau stiinta si spiritul ca
o reflectare a aceleiasi realitati energetice, avand aceeasi sursa. Spatiul initierii, acolo unde limitele
constiintei umane se dilueaza si transced catre libertatea absoluta, era “locul in care omul devine
zeu”- Teotihuacan. Acest spatiu a rămas sute de ani centrul devenirii spirituale şi este chiar şi
astăzi considerat un depozit viu de cunoaştere tainică. In acest spatiu cei care primeau
initierea studiau artele trezirii, transformarii si gandirii pentru a patrunde cunoasterea de sine
si infrunta propria umbra.
Viata omului, asa cu toate evenimentele si trecerile ei, e guvernata potrivit lor de
principiiguvernatoare ale mintii, pe baza acestora omul creeaza rationamente care ii subjuga
visul personal, facandu-l sa traiasca un iad perpetuu de frici si suferinte. Mintea este vazuta
ca o sursa de zgomot asurzitor, o ceata densa si perpetua din care nu poti evada decat prin
descoperirea adevarului profund din tine prin inlaturarea conditionarilor si credintelor stivuite
cu rigoare in adancul ei.Toltecii numeau mintea MITOTE si o considerau un obstacol in calea
desavarsirii sinelui si descoperirii a cee ace suntem. Mintea era totpodata un mechanism ce
servea omului, ca si astazi sa creeze mastile sociale pe care societatea sa o accepte si care sa
ne aduca prin diferite scheme mentale mai aproape de ceilalti.
Frica, o emotie primara profunda guverrneaza ceata mintii sub diferite forme, de la o simpla
frica de un animal sau obiect la frica de moarte, influentand o perpetuare a unor
comportamente ce nu servesc nevoilor profunde ale sufletului. Principiul de restructurare a
vietii pe care toltecii il propun este tocmai legat de depasirea conditionarilor si
constrangerilor pe care mintea ni le impune din frica considerand patru legaminte:

 Fii impecabil cu cuvintele tale, adică foloseşte energia cuvântului în direcţia


adevărului şi a iubirii de sine, pentru crearea emoţiilor pozitive;
 Nu considera nimic ca o ofensa personala, nu interpreta ceea ce primesti de la ceilalti
ca un afront, toate acestea sunt doar propriile lor adevaruri aliniate legamintelor pe
care ei insisi le au cu viata. Pana si MITOTE, propria ta minte este inselatoare si
poarta un dialog interior conflictual pe care il poti linisti pentru a vedea dincolo de el
profunzimea ta ca suflet.
 Nu face doar presupuneri, nu pune o poveste neverosimila in spatial ramas goldoar
pentru a avea iluzia ca ai inteles cu mintea ceea ce este, ci intreaba si comunica
limpede şi clar, pentru a ajunge la sufletele din jurul tau;
 Să faci tot ceea ce poţi face mai bine, sa fii in actiune la potentialul tau maxim,
nicidecum pentru vreu castig, ci pentru o cauza pe care o simti profund ca fiind
scopul tau si nu o necesitate. Viata e actiune si exprimare in clipa prezenta prin
renuntarea la compatimire si suferinta, caci nu avem de probat nimic in fata nimanui,
ci doar sa ne exprimam pen oi insine in acest ritual al actiunii prin care onoram sursa
creatoare.
Cele patru legaminte lumineaza calea catre transformarea libera si eliberarea spiritului
pana la uniunea divina. Astfel omul eliberat de suferinta isi poate transforma propria viata
intr-o creatie proprie maiestuoasa. Toltecul este intelept, salbatic, liber, nu conduce pe
nimeni si nu este supus vreunei credinte limitative. El trece dincolo de invelisul emotional
pentru a le folosi constructiv si a invata lectia trairii prezentului, abandonand frica in
favoarea iubirii.

Si toltecii ca multi alti pastratori de credinte seculare afirma ca destinul este dat, dar
considera ca putem alege cum sa il traim: in frica si durere sau bucurie si iubire. Tu ce
alegi?

S-ar putea să vă placă și