ice vodă: – „Iar la greu!

Dragii moşului, în ţară.

Vin păgânii foc şi pară,

Dar cum vin s-or duce iară,

Procleţii lui Dumnezeu!

De vom prinde-n ţară turcii,

Să le dăm, şi voi şi eu,

Cinstea furcii!”

Zice vodă: – „Bateţi voi

Marginea, că e mai bine!

Ce-i la mijloc, las pe mine!

Cu ei numai iadul ţine,

Iar Hristos e-n rând cu noi!

Haide, să le stârpim răsadul,

Că e plin de marţafoi

Ţarigradul!”

Vodă-n sârg a şi purces;

După ei oştirea-n fugă.

Uite, turcii lasă rugă,

Lasă tot şi-o rup la fugă,

Nu mai ştiu ce-i deal, ce-i şes.

Care-o fi scăpat din gloată

Nu şi-a mai venit în ori

Viaţa toată…

Zice vodă: – „Sănătoşi,

Dragii moşului, cu bine!

Roat-acum pe lângă mine,

Naiu-n mâini, şi cupe pline,

Pe-obiceiul din strămoşi.

Cu voinicii-mi place traiul,

Ori îi văd cu spada-n mâini,

Ori cu naiul.”

Zice vodă: – „După vremi

Mulţi păgâni am dat de smintă!

Să-i mai judeci când s-alintă, –

Când eşti bun şi ai o flintă,

Nici de dracul nu te temi.

Turcii-s mulţi, de-opresc cu palma

Prutul tot, dar când ne văd

Fug de-a valma.”

Şi-acum fiul lui Bogdan

Din brâu spada şi-o dezleagă,

Şi-a plecat cu oastea-ntreagă

Loc de sfânt locaş s-aleagă,

Căci aşa ştia Ştefan:

Unde-i loc să sapi morminte

De păgâni, e loc să nalţi

Case sfinte.