Chipul iubitului din tinereţe: Neliniştea ce-a pus asupră-mi piatra, Cu un surâs îmi da, acum, bineţe! În apă peştii se jucau vioi, În piruete se-ntreceau, săltând, O salcie cu muguri de argint Creştea pe malul apei, fredonând! Un vânt de vară răscolea prin frunze Si-un foşnet lin trecea printre răchite, Senin şi blând, cu braţele deschise, Te-apropiai privirilor uimite; M-ai luat în braţe şi m-ai strâns la piept, Singurătatea se pierdu-n vâltoare: Mă-ntorc la râu când sufletul suspină, Să-l liniştesc c-o tandră-mbrăţişare...