MASURI DE PRIM-AJUTOR IN ACCIDENTUL DE CIRCULATIE

In urma accidentelor rutiere apar numeroase urgente medicale care necesita un minim de
cunostinte de acordare a primului ajutor si un minim de dotari strict necesare.

Dotari necesare pentru autovehicule in vederea acordarii primului-ajutor

- trusa de prim-ajutor;
- doua triunghiuri reflectorizante pentru a atentiona si a proteja zona periculoasa;
- vesta reflectorizanta, pentru propria siguranta (sunteti mai vizibil in trafic);
- lanterna, atat pentru a va semnaliza prezenta pe carosabil cat si pentru a va asigura vizibilitatea
in cazul acordarii primului ajutor in trafic;
- un telefon mobil cu care sa sunati cat mai rapid la numarul de urgente 112 (functioneaza chiar
si in unele zone fara acoperire);
- un stingator de incendiu pe care sa-l folosim in cazul in care unul dintre autovehiculele avariate
ia foc;
- un creion (pix) si un carnetel, in cazul in care persoana la care i-ati prins garoul pentru oprirea
hemoragiei nu poate fi deplasata, sa poata fi atasat un biletel cu ora si minutul la care a fost atasat
garoul;
- o creta pentru marcarea conturului persoanei vatamate de pe carosabil, care trebuie mutata
pentru acordarea primului ajutor pana la sosirea salvarii si a politiei.

Continutul trusei auto de prim-ajutor

Instrumentar
a) Foarfece cu ambele varfuri boante - 1 buc.;
b) Dispozitiv pentru respiratie gura la gura (batista salvatorului);
c) Pipa Guedel adult marimea 10 - 1 buc.;
d) Pipa Guedel copil marimea 4 - 1 buc.

Materiale sanitare
a) Leucoplast 2,5 X 2,5 cm - 1 buc.;
b) Plasture (pansament rapid), min. 40cm X 6 cm - 1 buc.;
c) Compresa tifon sterilizata, min. 10 cm x 8 cm, minim 5 pachete, minim 10 bucati / pachet;
d) Fasa tifon, min. 5 cm x 4cm - 5 buc.;
e) Bandaj triunghiular pentru imobilizarea bratului, 2 laturi de min. 80 cm - 1 buc.;
f) Vata medicinala hidrofila sterilizata - 20 g;
g) Garou, 50 cm - 1 buc. si manusi de examinare - 2 perechi.

Medicamente
a) Solutie dezinfectanta cu alcool sanitar - 30 cmc;
b) Pansament cu rivanol min. 6 cm x 2 cm - 5 buc.

Materiale diverse
a) Ace de siguranta;
b) Brosura cu instructiuni de prim ajutor.

Semnalizarea prezentei

Primul pas in cazul in care ajungem la locul unui accident rutier este sa oprim si sa ne
semnalizam prezenta pe carosabil astfel:
1. Pornim semnalizarea de avarie. Noaptea este bine sa lasam aprinse si luminile de pozitie.
2. Ne echipam cu vesta reflectorizanta si ne grabim sa asezam triunghiurile reflectorizante pe
partea carosabila in fata si in spatele autoturismului (conform legislatiei la minimum 30 metri).
3. In functie de categoria drumului public si de vitezele de deplasare a autovehiculelor pe acel
drum, este bine sa montam triunghiurile reflectorizante la o distanta de 50 - 75 metri. Daca
suntem pe autostrada se pot monta ambele triunghiuri reflectorizante in spate, unul la
aproximativ 75m., iar celalalt la 125 -150m.( din cauza vitezelor cu care se circula pe autostrazi
spatiul de franare pentru evitarea coliziunii sau pentru oprirea in siguranta creste considerabil).
4. Dupa ce ne-am semnalizat foarte bine prezenta pe carosabil (evitam astfel producerea altor
accidente) mergem sa facem o observatie rapida asupra accidentului:
- numarul si tipul de vehicule implicate in accident (autocare, camioane, autoturisme,
motociclete, carute, biciclete,s.a.);
- numarul de victime si gravitatea;
- sortarea victimelor in functie de gravitatea leziunilor.
5. Apelam numarul unic de urgenta 112 si anuntam urmatoarele:
- ne prezentam (nume, prenume si numarul telefonului de pe care facem apelul);
- ora la care am ajuns la locul accidentului;
- locatia cat mai exacta a accidentului (daca accidentul sa produs in afara localitatii, incercati sa
spuneti cat mai exact distanta dintre localitati uitandu-va pe borna kilometrica);
- ce s-a intamplat;
- cati raniti sunt.
6. Acordarea primului ajutor victimelor.

ATENTIE! Daca observati ca unul din autoturismele implicate in accident are tendinta de a lua
foc (fumega), inainte de a rezolva punctele 2, 3, 4, 5, 6, trebuie sa va grabiti sa decuplati bornele
de curent de pe bateria de acumulator a acelui autovehicul si scoateti victimele din habitaclu.
Putine autoturisme iau foc in cazul accidentelor rutiere, dar daca acest lucru se intampla,
principala cauza o constituie instalatia electrica. De aceea este bine sa scoateti bornele de curent
de pe bateriile de acumulator a autovehiculelor implicate in accidente. Un autovehicul care ia foc
este foarte greu de stins (aproape imposibil), iar cel mai groaznic lucru este sa asistati la
incendiul unui autovehicul in care persoanele au ramas blocate fara a mai avea posibilitatea sa fie
ajutate sa coboare.

Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat

Primul ajutor este o notiune care trebuie luata in serios, fiind de o foarte mare importanta.
Accidentatul va fi menajat la maximum, evitandu-se gesturile bruste si deplasarea lui excesiva.
Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blandete,
procedandu-se la degajarea prin eliberarea metodica, la nevoie cu sacrificarea materialelor ce il
blocheaza. Nu uitati ca foarte multe persoane care sufera de accidente rutiere pot avea fracturi ale
coloanei vertebrale si orice miscare gresita poate duce la paralizie sau moarte.
- se urmareste mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta ( cap - gat - trunchi),
pentru a evita lezarea maduvei spinarii in cazul unei fracturi de coloana;
- in cazul unei fracturi deschise la unul din membre, membrul fracturat se mentine in pozitia
gasita fara a incerca punerea in pozitie normala;
- in cazul unei fracturi inchise se evita manevrele inadecvate, pentru a nu le transforma in fracturi
deschise.
Este interzisa exercitarea de tractiuni asupra capului, membrelor si hainelor pentru degajarea
accidentatului.
Dupa degajare victima va fi intinsa cu blandete pe o patura sau pe niste haine.

Accidente in care victime sunt motociclistii

Sunt accidente deosebit de grave, deoarece motociclistii in afara de casca de protectie si

imbracamintea specifica nu au nici o alta protectie. Acestor victime trebuie sa le acordam o
atentie deosebita, deoarece in urma accidentului pot avea membre fracturate, fracturi de coloana
si in general sufera lovituri puternice la cap.

Precautii:
- motociclistul trebuie intors pe spate, avand grija ca la rasucire capul, gatul si coloana sa fie
rotite in acelasi timp;
- se deschide viziera castii de protectie pentru a usura respiratia motociclistului;
- se incearca o conversatie cu accidentatul pentru a vedea daca acesta este constient;
- daca motociclistul este inconstient, trebuie sa-i scoatem casca de protectie, ceea ce constituie un
lucru deosebit de periculos, daca nu se cunoaste manevra corecta de indepartare a acesteia (orice
miscare gresita asupra capului in cazul unei fracturi de coloana poate duce la paralizie totala sau
la moarte;
- pentru a scoate casca de protectie, trebuie prima data sa ne uitam daca motociclistul poarta
ochelari, iar in acest caz scoatem prima data ochelarii;
- nu uitati sa desprindeti cureaua de fixare a castii de sub barbia motociclistului;
- este bine ca acest lucru sa fie efectuat de doua persoane, una care scoate casca si una care ii
sprijina capul;
- In cazul in care sunteti singur trebuie sa prindeti casca de protectie cu ambele maini, sa
incercati pe cat posibil sa o largiti in timp ce o rotiti catre spate, spre dumneavoastra;
- in momentul in care simtiti mai este putin si casca iese, trebuie sa duceti una dintre mainile dvs.
sub ceafa accidentatului pentru a sprijinii capul sa nu cada pe carosabil la iesirea din casca;
- dupa aceasta manevra se trece la acordarea primului ajutor.

Verificarea starii de constienta

Dupa ce victima a fost scoasa din autovehicul trebuie sa controlati functiile vitale ale acesteia si
sa observati daca este constienta. Daca nu raspunde la intrebari, atunci incercati sa vedeti daca
victima raspunde la durere. Pentru aceasta incercati sa-i provocati mici dureri, strangand-o de
varful degetelor sau de lobul urechii, sau pur si simplu, ciupind-o de piele. Daca victima
reactioneaza la intrebarile dvs. sau la provocarea de dureri, atunci ea este constienta. Faceti un
inventar al leziunilor pe care le are ( fracturi, rani, etc.) si dupa aceasta evaluare alertati
ambulanta prezentand constatarile dvs. privitoare la starea accidentatului.
Daca victima nu este constienta trebuie sa actionati rapid solicitand ajutor altor persoane care
sunt la locul accidentului, deoarece este mai usor ca la acordarea primului ajutor sa se implice
mai multe persoane decat una singura.
a. Eliberati caile respiratorii ale victimei ! Pentru aceasta, scoateti toate corpurile straine aflate in
cavitatea bucala a accidentatului (resturi de imbracaminte, proteze dentare, pamant, etc.).
Verificati daca victima nu si-a inghitit limba. Daca si numai daca sunteti sigur ca victima nu are
un traumatism al coloanei cervicale ( gatului), faceti extensia capului. Pentru aceasta puneti o
mana pe fruntea victimei in timp ce cu doua-trei degete ale celeilalte maini asezate sub barbie
ridicati capul pe spate.
b. Controlati existenta respiratiei victimei ! Tinand capul victimei in extensie ( ridicat pe spate),
apropiati-va cu urechea de gura acesteia in timp ce privirea dvs. este indreptata spre pieptul
accidentatului. In felul acesta aveti posibilitatea sa ii auziti respiratia, sa o simtiti pe pielea
obrazului dvs. si in acelasi timp sa vedeti, eventual, miscarile respiratorii ale pieptului
accidentatului.
c. Controlati existenta circulatiei sangelui ! Aceasta manevra se executa prin cautatea pulsului in
artera carotida. Artera carotida se poate palpa pe partea laterala a gatului la doi-trei centimetri
distanta de cartilajul tiroid (marul lui Adam). Cautati pulsul la artera carotida atat pe partea
dreapta cat si pe partea stanga a gatului.

In urma acestei evaluari a functiilor vitale ale accidentatului, va puteti afla in una din urmatoarele
trei situatii:
1) Victima are respiratie si are puls.
In aceasta situatie asezati victima intr-o pozitie care sa sigure libertatea permanenta a cailor
respiratorii. Nu uitati ca la o persoana in stare de inconstienta, lasata sa zaca culcata pe spate
exista riscul ca baza limbii sa ,,cada"" in faringe, fapt care va avea drept consecinta asfixierea
victimei ! Dupa ce ati asezat victima in pozitie de siguranta , chemati ambulanta !

2) Victima nu respira , dar are puls ( stop respirator ).

Daca accidentatul nu respira (dar are puls) incepeti imediat repiratia artificiala , respiratie (gura
la gura). Pentru aceasta procedati in felul urmator:
- asezati capul victimei in extensie, asa cum s-a mentionat anterior;
- pensati nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare al mainii dvs. care a fost amplasata
anterior pe fruntea accidentatului;
- aplicati batista salvatorului pe fata accidentatului;
- ridicati barbia victimei cu doua trei degete;
- prin intermediul batistei salvatorului fixati-va etans gura de gura victimei si insuflati aer in caile
respiratorii;
- dupa fiecare insuflare desprindeti-va gura de gura victimei si permiteti acesteia sa expire;
- reluati o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.
Faceti 10 ventilatii artificiale dupa care anuntati ambulanta ! Continuati ulterior ventilatia
artificiala pana la sosirea ambulantei !

3) Victima nu respira si nu are puls

In cazul aparitiei stopului cardiorespirator, sansa de a reanima victima numai prin fortele dvs.
este foarte redusa. De aceea, primul lucru pe care trebuie sa il faceti cand constatati absenta
respiratiei si a pulsului este sa solicitati imediat ajutor si sa chemati ambulanta. Sarcina dvs. este
ca, in continuare, sa incercati sa mentineti functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia
sangelui ) pana la sosirea echipajului ambulantei .
Mentinerea functiilor vitale se va face prin respiratie artificiala si prin masaj cardiac extern dupa
cum urmeaza:
- executati doua ventilatii gura la gura dup tehnica expusa mai sus;
- cautati punctul de presiune ( deci punctul in care se va executa masajul cardiac extern), pentru
aceasta fixati-va un deget pe marginea cutiei toracice si miscati degetul de-a lungul acestei
margini pana simtiti capatul inferior al osului pieptului ( apendicele xifoid );
- deasupra acestui reper asezati inca doua degete, punctul de presiune se va afla , in acest
moment, deasupra reperului format de aceste doua degete;
- asezati podul unei palme in punctul de presiune;
- asezati cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune;
- comprimati toracele victimei prin miscari ferme executate cu greutatea corpului dvs. aplicata
din umeri in lungul bratelor.
ATENTIE ! Comprimarea toracelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul pieptului) sa
se infunde cu 4 - 6 cm.
- continuati aplicarea masurilor de reanimare ( resuscitare ) in succesiune 2 la 15, adica efectuati
cate doua ventilatii gura la gura urmate de 15 compresii toracice, s.a.m.d. In cazul in care
resuscitarea este executata de doua persoane, atunci una dintre acestea se va ocupa de ventilatie
timp in care cea de-a doua va face masajul cardiac. In aceasta situatie succesiunea va fi de 1 la 5
( o ventilatie, 5 compresii toracice, s.a.m.d.). Nu intrerupeti masurile de resuscitare decat in
momentul in care pacientul este preluat de catre personalul ambulantei.

Constatarea existentei hemoragiilor

a) Hemoragiile externe, in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor
vase de sange. In functie de vasele care au fost sectionate, putem deosebi:

- hemoragiile arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in
acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
- hemoragiile venoase, in care sangele, avand culoarea rosu inchis, curge lin continuu;
- hemoragiile capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand o
intensitate redusa.

b) Hemoragii interne, in care sangele care curge ramane in interiorul organismului (ex: cavitatea
abdominala, etc.).

In functie de cantitatea de sange pierduta putem distinge :

a) Hemoragii mari, mortale, cand se pierde mai mult de jumatate din cantitatea totala de sange;
b) Hemoragii mijlocii, cand se pierde 1/3 din cantitatea totala de sange;
c) Hemoragii mici, cand se pierde o cantitate de 500 - 600 ml de sange.

Hemoragiile interne sunt insotite de o serie de semne prin care se pot banui si diagnostica.
Aceste semne sunt ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut si cresterea
numarului de respiratii pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arteriala scade mult
sub cifra normala. Bolnavul este nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta
o sete intensa.

Oprirea unei hemoragii se numeste hemostaza. Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii
este una din actiunile decisive care trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor.
Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie, este aplicarea unui pansament compresiv.
Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente
pentru a oprii o sangerare medie. Daca hemoragia nu se opreste, vom face imediat comprimarea
vasului prin care curge sangele. In hemoragia arteriala, coprimarea se va face intr-un punct situat
cat mai aproape de rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita oprirea sangelui care vine
de la inima prin vasul deschis.
Pentru realizarea hemostazei la nivelul membrului superior, compresiunea manuala se va realiza
la nivelul:
- fosei supraclaviculare, la mijlocul marginii posterioare a claviculei, prin comprimarea arterei
subclaviculare pe planul dur al primei coaste;
- santului brahial intern, prin comprimarea arterei humerale, pe planul dur reprezentat din diafia
humerusului;
- plicii cotului, in santul dicipital intern, prin comprimarea arterei humerale, inainte de bifurcarea
sa in artera ulnara si artera radiala;
- zonelor laterale si mediale ale fetei anterioare a articulatiei pumnului, unde artera radiala si
artera ulnara pot fi comprimate eficient pe oasele subiacente ( radius si ulna );
Hemostaza prin compresiunea manuala la membrul inferior poate fi realizata la nivelul :
- fetei posterioare a articulatiei genunchiului prin comprimarea arterei poplitee;
- fetei dorsale a labei piciorului prin compresiunea realizata pe artera pedioasa.
Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile care sunt mai aproape de un plan osos si se
poate face direct, cu degetul sau cu toata palma insa numai pentru o hemostaza de scurta durata.
In cazul in care nu se poate mentine comprimat vasul un timp indelungat, se recurge la aplicarea
garoului. Pentru a favoriza compresiunea pe pachetul vascular, se aplica sub garou o fasa de
tifon, sau un obiect dur cu axul mare orientat paralel cu axul vascular al membrului. Din acest
moment toata circulatia sangelui dincolo de garou inceteaza, toate tesuturile situate in regiunea
respectiva nemaiprimind oxigen. Pentru aceste motive mentinerea unui garou nu poate depasi o
ora, timp in care accidentatul trebuie sa ajunga la o unitate medicala.
Ori de cate ori se aplica un garou, trebuie sa se noteze ora si minutul la care a fost pus.
Dintre hemoragiile exteriorizate, cea mai usor de oprit este hemoragia nazala ( epitaxisul ).
Bolnavul trebuie asezat pe un scaun cu capul inclinat pe spate sprijinit de spatar si departe de
surse de caldura. Se scoate cravata si legaturile din jurul abdomenului accidentatului. Daca
epitaxisul este mic, se opreste spontan sau prin simpla apasare a aripii nazale respective. Aceasta
apasare se poate face si dupa ce in prealabil s-a introdus in nara un tampon de vata imbibat cu o
solutie de apa oxigenata sau de antipirina. Nu trebuie sa ne grabim cu scoaterea tamponului,
pentru a reusi sa oprim sangerarea in cel mult 5 minute.
Accidentatii care prezinta hemoragii exteriorizate, altele decat cele nazale, trebuie imediat culcati
si lasati linistiti. Se cheama de urgenta salvarea. Accidentatii la care se banuieste o hemoragie
interna trebuie bine inveliti, incalziti cu sticle de apa calda la maini si picioare si li se va da sa
bea ceaiuri dulci. Interventia medicului este strict necesara.

Constatarea existentei ranilor

Controlul ranii
Ranitul va fi dezbracat sau i se vor taia hainele in zona ranii pentru a putea aprecia locul unde se
afla rana, intinderea si aspectul ei. In rana pot ramane deseori corpuri straine (nisip, pamant,
bucatele de stofa, cioburi) ce trebuie inlaturate.

Spalarea si dezinfectarea ranii si a zonei din jur

O regula esentiala in aceasta actiune este de a nu lucra dinspre zonele vecine spre rana, pentru a
nu aduce microbi de pe pielea intacta in rana. Spalarea se face folosind o bucata de tifon. Dupa
ce se spala rana, se trece la spalarea din jurul ranii. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin
badijonarea cu alcool.

ATENTIE! Niciodata nu se da cu tinctura de iod pe rana!

Executarea pansamentului

1. Daca avem la indemana saprosan, se poate presara pe rana. In lipsa lui de preferat sa nu
punem nimic pe rana. In nici un caz sa nu punem grasimi sau unguente, deoarece acestea pot fi
daunatoare.
2. Se aplica peste rana cateva comprese sterile, in asa fel incat suprafata ranii sa fie complet
acoperita.
3. Peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vata.
4. Se bandajeaza rana. Un bandaj corect trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
4.1. Sa fie facut cu miscari usoare, fara a provoca dureri.
4.2. Sa acopere in intregime si uniform rana si o zona de circa 15 cm in jurul ei.
4.3. Sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa.
4.4. Sa nu fie prea strans pentru a nu stanjeni circulatia sangelui in sectorul respectiv.

Mentinerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feselor. Fasa se deruleaza intotdeauna

incepand de la extremitatea membrului catre baza sa. Primul strat se aplica la cativa centrimetri
sub rana, pe o zona sanatoasa de piele, urmatoarele aplicandu-se astfel incat fiecare strat sa
acopere jumatate din stratul de fasa precedent. Daca rana se afla la nivelul mainii, straturile de
fasa trebuie sa se sprijine si pe antebrat. La fel, ranile de la nivelul piciorului sunt acoperite cu
straturi de fasa care se continua pe gamba. Pentru acoperirea ranilor capului, se incepe cu cateva
straturi de fasa ce se aplica in cerc in jurul fruntii, dupa care fasa se pliaza, iar prin cateva miscari
de dute-vino ce pornesc de la frunte si ajung la ceafa si invers, se acopera crestetul cu un soi de
gluga. Gluga este fixata cu inca doua-trei straturi circulare petrecute la nivelul fruntii. In cazul in
care rana este mica, se poate recurge la utilizarea catorva fasii de leocoplast care sa mentina
pansamentul. Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la
locul acordarii unui tratament de specialitate.
Constatarea existentei fracturilor

Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. Cel mai
des se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cel mai usor atunci cand osul este
bolnav, sau la batrani la care oasele sunt decalcifiate.
Fracturile pot fi de mai multe feluri.
In functie de pozitia capetelor de os fracturat, putem distinge fracturi fara deplasare, in care
fragmentele osului rupt raman pe loc si fracturi cu deplasare in care capetele de os se
indeparteaza unul de celalalt.
In functie de pozitia fracturii in raport cu exteriorul putem distinge:
- fracturi inchise in care pielea din regiunea rupturii ramane intacta;
- fracturi deschise la care ruptura osului este insotita si de o rana a pielii si a muschilor din
regiunea respectiva.
In cazul fracturilor deschise pericolul de infectie este foarte mare daca nu se iau imediat masuri
de protectie. Uneori fracturile deschise pot fi insotite de o hemorogie externa, de o astupare a
unor vene din jur (tromboza venoasa) sau de embolii gazoase.
In functie de numarul de fragmente osoase rezultate la fractura se pot distinge:
- fracturi simple care au numai doua fragmente osoase;
- fracturi cominutive in care osul este sfaramat in mai multe fragmente.
O fractura cu aspect particular se poate intalni mai des la copii mici, la care oasele sunt mai
flexibile, respectiv asa numita fractura „in lemn verde”.
Primul ajutor in cazul accidentatilor cu fracturi se desfasoara astfel:
- asezarea accidentatului in pozitie cat mai comoda si interzicerea oricarui tip de miscari;
- examinarea generala si locala;
- toaleta mecanica, hemostaza si pansarea ranilor asociate;
- axarea membrelor in cazul fracturilor cu deplasari si angulari importante;
- imobilizarea provizorie;
- asigurarea transportului la spital.
Calmarea durerilor se obtine prin administrarea de calmante (algocalmin, antinevralgic).

Categorii de urgente

Cazurile de prima urgenta

Cazurile de prima urgenta sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator,
hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la
nivelul plamanilor, stare de soc, etc.

Cazurile din urgenta a doua

Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot fi
oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri osoase si
musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta.

Cazurile din urgenta a treia

Cazurile de urgenta a treia sunt reprezentate de accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale,
vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii diverse.

Urgentele obisnuite
Aici se incadreaza ceilalti accidentati .
In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul accidentatilor:
- bolnavul politraumatizat, constient, va fi lungit pe spate;
- bolnavul politraumatizat, in stare de inconstienta, mai ales daca are si traumatism cranian, va fi
lungit pe orizontala, insa cu capul pe o parte;
- bolnavul care a pierdut mult sange prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul inclinat astfel
incat capul sa se afle mai jos decat restul corpului;
- bolnavul cu rani ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;
- in fracturile coloanei vertebrale bolnavul se aseaza pe spate pe un plan dur;
- in cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gatului) bolnavul se aseaza pe spate;
- in traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, daca bolnavul nu prezinta tulburari
respiratorii (sufocare, cianoza, agitatie) va fi asezat pe spate cu toracele ridicat cat mai sus. In
cursul transportului accidentatilor comatosi se foloseste pipa GUEDEL care este o piesa de
material plastic in forma de secera, prin a carei aplicare se previne obstructia cailor respiratorii
superioare prin caderea bazei limbii peste orificiul glotic. Introducerea pipei necesita punerea
capului in extensie. Varful pipei aluneca pe peretele superior al cavitatii bucale, concavitatea
pipei fiind orientata in sus; in momentul in care varful pipei a ajuns la nivelul peretelui gatului,
pipa se roteste cu concavitatea in jos pe fata supe