Bojoga Andrei

Raveica Ionuț-Daniel
Clasa a XII -a F
Nicosia
Nicosia (greacă: Λευκωσία, turcă: Lefkoşa) este capitala Ciprului.
Situată pe râul Pedieos, Nicosia este centrul unui sector admnistrativ, și în prezent
este singura capitală divizată din lume, partea nordică (turcească) și partea sudică (grecească)
fiind despărțite de o "Linie Verde", o zonă demilitarizată menținută de ONU. Orașul este un
centru comercial, care produce textile, piele, ceramică, plastic și alte produse. Mine
de cupru se află în apropiere.
Cunoscut sub numele de Ledra sau Ledrae în antichitate, orașul devine scaunul
regilor Ciprului în 1192. În 1489 a intrat sub autoritatea Veneției și a fost ocupată de turci
în 1571. Nicosia a fost scena unor violențe extreme înainte de dobândirea independenței,
urmând ca după invazia turcească din 1974, o parte din sectorul nordic să fie izolată printr-o
graniță și să se transforme într-o zonă tampon a Națiunilor Unite.
În inima oraşului, intre zidurile venetiene datate din secolul al 16-lea, există o
mulţime de muzee, galerii de artă, biserici bizantine, si cladiri medievale. Străzile înguste
vechi, care au fost bine conservate dau un sentiment de atmosfera romantică din trecut. In
afara zidurilor, în noul oraş, există clădiri moderne şi facilităţi.
CELE MAI IMPORTANTE MONUMENTE de istorie şi arhitectură ale Nicosiei se
află în oraşul vechi, între Pereţii veneţieni. Zona pietonală a oraşului o formează străduţele
înguste, unde sunt concentrate magazine, restaurante şi cafenele.

Pereţii veneţieni au fost ridicaţi la sfârşitul domniei veneţienilor, între 1567-1570,

după proiectul arhitectului Giulio Savorgnano. Valurile de pământ se acopereau cu piatră, 11
bastioane trebuind să uşureze apărarea pereţilor oraşului, care atingeau lungimea de cinci
metri. Pentru accesul în oraş au fost construite trei porţi: Famagusta, Paphos şi Kirinei.Pereţii,
care au primit mai târziu denumirea de veneţieni, n-au avut de suferit. Până în prezent s-a
păstrat şi Poarta Famagusta. La momentul actual, Pereţii veneţieni sunt dotaţi cu trecători
pentru transport.

Poarta Famagusta este cunoscută şi ca Poarta Giuliano. De aici îşi începeau drumul
cei care plecau spre Famagusta şi Larnaka. Proiectul de restaurare a porţii s-a învrednicit de
Premiul internaţional „Europa Nostra”. Astăzi, în interiorul porţii au loc expoziţii şi serate
muzicale.

Parcul municipal se întinde într-un semicerc verde în partea exterioară a Pereţilor

veneţieni, acolo unde, cândva, a fost şanţul de apărare a cetăţii. Un loc plăcut pentru plimbări
sunt insuliţele verzi din chiar centrul oraşului.

Laiki Geitonia („cartierul alăturat”) este un cartier al oraşului vechi, care a fost
restaurat cu multă dragoste şi acurateţe. Casele cu o arhitectură tradiţională, din calcar (piatră
de var), cu balcoane şi obloane la ferestre, formează străduţe înguste
 Strada Ledras este prevăzută numai pentru pietoni. Se întinde de la Pereţii veneţieni
spre centrul oraşului. Este una dintre principalele străzi comerciale ale Nicosiei, deşi n-a avut
întotdeauna această destinaţie. Englezii au numit-o cândva „mila (= unitate de măsură)
morţii”, deoarece în perioada luptei ciprioţilor pentru independenţă aici au căzut mulţi soldaţi
englezi. Este imposibil s-o traversezi pe toată lungimea, pentru că, aproape de centru, este
situat un post al armatei, după care urmează o zonă-tampon şi, mai departe, poziţiile armatei
turceşti,

Chrysaliniotissa (situată la câteva sute de metri spre nord de Poarta Famagusta) este o
biserică bizantină străveche, construită în 1450, la porunca Elenei Paleolog, soţia unuia dintre
reprezentanţii dinastiei Luzinienilor. Este dotată cu o impresionantă colecţie de icoane
bizantine.

Moscheea Omeriyeh este ridicată pe locul fostei biserici augustine, la porunca lui
Mustafa-paşa, care a condus, în 1570, armata Imperiului otoman ce a năvălit asupra Ciprului.
Mustafa-paşa considera că anume aici a fost înhumat proorocul Omar, care a şi dat numele
acestei moschei.
Biserica Trypiotis a fost construită în 1695 în stil franco-bizantin. Este renumită
datorită iconostasului care se deosebeşte de altele prin lăţimea pe care o are, dar şi prin
icoanele argintate.

Biserica Faneromeni a fost ridicată în 1872. Aici, într-un mausoleu de marmoră, în

partea de est a clădirii, se păstrează osemintele unor preoţi ciprioţi, executaţi de către turci în
1821.

Palatul arhiepiscopului. Construcţia acestui palat cu trei niveluri, în stil neobizantin, a

fost finisată în 1960. Aici este reşedinţa celei mai înalte feţe bisericeşti din Cipru -
arhiepiscopul. În faţa palatului se înalţă monumentul arhiepiscopului Macarios al III-lea,
primul preşedinte al Ciprului independent. De asemenea, pe teritoriul arhiepiscopatului se
află Catedrala Sf. Ioan, Muzeul bizantin, Muzeul de Artă Naţională şi Galeria de artă.

Catedrala Agios Ioannis a fost construită în 1662 pe locul mănăstirii benedicţilor. Sf.
Ioan era numit ucenicul cel mai iubit al lui Christos. Lăcaşul sfânt este renumit datorită
frescelor care datează din secolul al VIII-lea şi redau momentul găsirii moaştelor Sf.
Varnava, fondatorul Bisericii cipriote independente.
 Nicosia

Pereții Venețieni
 Poarta Famagusta

Laiki Geitonia („cartierul alăturat”)