Caderea Constantinopolului

Căderea Constantinopolului este7 numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei

Imperiului Bizantin de forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea.
Evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453.Căderea Constantinopolului a însemnat
nu numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit și moartea ultimului împărat bizantin,
Constantin al XI-lea, dar și o victorie strategică de o importanță crucială pentru cucerirea
estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani. Constantinopolul a rămas capitala
Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922. În anul 1930, după proclamarea
Republicii Turcia, orașul a fost redenumit în Istanbul.

Mehmed a construit și o flotă pentru a asedia orașul de pe mare, compusă în majoritate din
mercenari greci. Otomanii au angajat un inginer transilvănean pe nume Orban, care era
specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica
de luptă. Orban a construit un tun enorm, botezat "tunul Basilic" sau "Great Bombard" (nume
dat de voluntarii englezi care au supraviețuit), măsurând peste 8 metri lungime și circa 75 cm
diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanță de aproape doi
kilometri. Deși bizantinii aveau și ei tunuri, acestea erau mult mai mici iar reculul lor avea
tendința să slăbească zidurile proprii. Tunul lui Orban avea totuși câteva probleme: nu avea
precizie, încărcarea dura trei ore și ghiulelele erau puține; s-a prăbușit sub reculul propriu
după numai șase săptămâni.Planul lui Mehmed a fost să atace zidurile lui Theodosie, seria
complexă de ziduri și șanțuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura
parte a cetății care nu era înconjurată de apă. Armata otomană și-a așezat tabăra nu departe
de oraș, în lunea Paștelui, 2 aprilie 1453.

Mehmed a făcut o ofertă de a renunța la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a
știut că orașul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta a fost refuzată, Mehmed a plănuit să
copleșească numeric zidurile, știind că apărătorii bizantini vor fi epuizați înainte ca el să-și
termine trupele. In dimineața zilei de 29 mai a început atacul final. Primul val de atacatori a
fost format din trupele auxiliare , care erau slab pregătiți și echipați, și au avut doar rolul de
a ucide cât mai mulți apărători posibil. Al doilea val, format în majoritate din anatolieni, s-a
concentrat asupra unei secțiuni de ziduri din nord-vestul orașului, care era parțial prăbușită
în urma loviturilor de tun. Mehmed a promis armatei sale că pot prăda orașul în voie timp de
trei zile, conform tradiției militare antice. Un număr mare de localnici au fost masacrați de
turci după ce aceștia au intrat în cetate și au capturat turnurile de la zidurile terestre, deși
ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea.

Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul

Mediu și a început Renașterea datorită sfârșitului vechii ierarhii religioase din Europa,
precum și folosirea tunurilor și a prafului de pușcă. De asemenea, căderea
Constantinopolului a tăiat principala legătură comercială pe uscat dintre Europa și Asia. În
consecință, un număr tot mai mare de europeni a început să plănuiască din ce în ce mai
serios posibilitatea atingerii Asiei pe mare — ceea ce a dus la descoperirea Lumii Noi.