Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cu aceasta ultima perspectiva, cea nationala, am inventariat mai sus patru dintre
actorii cu cele mai semnificative roluri in piesa „capitalul uman”. Eu n-am facut
decat sa-i arat cu degetul, drept targetul nostru principal. Bogdan Voicu – cercetator
principal la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, de pe langa Academia Romana,
va arata cum se vad lucrurile cu ochiul lucid si nepartinitor al stiintei.
In principiu, cel mai productiv s-a dovedit a fi capitalul educational. Prin anii '50-
'60, lumea a descoperit ca, dincolo de resursele naturale si de bani, mai e ceva care
genereaza dezvoltarea fie a tarilor, fie a firmelor: cat de bine stiu oamenii sa se
descurce cu resursele pe care le au la dispozitie. Cu alte cuvinte, cat de educati sunt.
Daca noile reglementari din invatamantul romanesc ne vor apropia de celelalte state
europene din punct de vedere formal, ramane de discutat problema calitatii, care
sufera chiar incepand de la baza. Invatamantul nostru general furnizeaza informatie,
dar nu furnizeaza abilitati, adica masura in care elevii sunt capabili sa foloseasca
informatia. Aceasta stare de lucruri se transmite si la nivelul studentilor. Daca la
asta se adauga faptul ca prea putini fac studii superioare, rezulta un capital uman
redus, in general, in Romania. Astfel se demoleaza mitul fortei de munca romanesti
ieftina si bine calificata.
Sansa unei firme de a deveni puternica este investitia in capitalul uman. Trebuie
insa sa-si aleaga angajatul potrivit, tipul de curs potrivit lui si util firmei.
Capitalul uman al unei companii este suma capitalurilor umane individuale, plus
modul in care ele se imbina. Acestea sunt lucruri foarte greu de masurat, se
schimba repede. Este extrem de greu sa dai o masura a capacitatilor individului. Ai
acoperirea cu diplome, ai cursuri de formare, atestatele profesionale, dar abilitatile
practice nu sunt usor de masurat. Sunt lucruri pe care le simti. Un manager bun
trebuie sa le simta. Un capital uman care-si depaseste ca nivel managerul reprezinta
o sursa de conflict. Ori vor pleca angajatii din companie, ori aceasta va esua in
piata. Daca nu-ti folosesti capitalul uman la valoarea lui sau peste, pierzi.
Cei care pleaca, chiar si pentru a aduna capsuni, sunt cei care au ceva resurse. Fie
educationale, fie materiale. Doar drumul pana in Spania, daca nu ai un contract, e o
investitie. Chiar daca obtii un contract legal, pana ajungi sa castigi, iti trebuie bani.
Vii la Bucuresti, stai la coada cateva zile, trebuie sa dormi si sa mananci undeva,
treci de cateva selectii, care tot la capitalul uman se contabilizeaza. Investesti.
Astfel incat cei care pleaca, pe categoria lor profesionala, sunt cei mai buni. Ma
indoiesc ca se va inversa curand acest flux. Asa a patit si Italia, un „brain drain” – o
fuga a creierelor, o migratie foarte puternica a celor bine educati. Acest fenomen nu
s-a incheiat nici acum. Guvernul Berlusconi a dat o lege a parcurilor tehnologice
prin care a incercat sa-l stopeze. Se pare ca n-a dat mari rezultate. Daca ne uitam la
nivelul de educatie al italienilor, nu e departe de al nostru. Au cam acelasi procent
de populatie cu studii superioare. Coruptia este marea lor problema, ca si la noi.
Pleci daca nu te simti bine in tara, daca vrei sa te realizezi in alta parte. Pe masura
ce esti mai bogat, te preocupa mai putin banii, cat felul cum esti tratat: cum te
lovesc ceilalti cu carutul la supermarket, cat de tare miroase a transpiratie in
autobuz, daca iti poti cultiva un hobby sau daca poti fi altfel fara sa te injure cei din
jur ca nu le semeni, in ce masura poti face mai multe lucruri in domeniul tau
profesional decat le faci aici… sunt multe lucruri care conteaza. Revenind la
integrare, ma indoiesc ca vor veni foarte multi experti straini aici. Oricum, salariile
vor fi mai mici in Romania, iar satisfactia pe care ar putea-o obtine din profesie e
mai mica.
Nu cred ca lucrurile se vor schimba dramatic dupa integrare, asa cum nu s-a
schimbat nici in Polonia, nici in Ungaria, nici in Slovacia.
Concluzie
Cred cu tarie ca trebuie sa investim in capitalul uman, iar din acest punct de vedere,
„Cariere” face un lucru foarte bun. Este evident ca o societate nu poate sa o apuce
pe o cale anume fara sa discute despre calea aceea, intr-un spatiu public. E nevoie
de vectori care sa stranga opinii si care sa aduca tema in discutia publicului.