Tema 1 : Impactul tehnologiilor informaționale asupra sistemului de

contabilitate

Sistemul informațional contabil este în general un sistem informatizat utilizat

pentru efectuarea sarcinilor contabile din cadrul unei companii. El este inclus în rețeaua
informațională a entității și este responsabil de generarea informațiilor necesare în
procesul luării deciziilor ). Designul SIC depinde de structura organizatorică a entității,
dimensiunea acesteia, modul său de culegere și raportare a informațiilor financiare,
utilizatorii informațiilor furnizate de sistemul informațional contabil, precum și de tipurile
deciziilor luate la nivelul conducerii. Sistemul manual, în care se utilizează intensiv forța
de muncă și care se bazează în principal pe prelucrarea manuală, este înlocuit cu
sistemele computerizate.

Software-ul contabil este un instrument pentru înregistrarea și procesarea tranzacțiilor

contabile și a evenimentelor din cadrul entității și cuprinde diferite module funcționale,
cum ar fi statele de plată, conturile creditoare și debitoare, balanțele de verificare sau
modulele de raportare financiară.

Modulele software de contabilitate pot fi livrate în mod independent și adaptate la

necesitățile companiei. Sistemele software de contabilitate pot fi la cheie, de tip sistem
de bază (backbone) sau de tip vendor. Spre deosebire de sistemele construite la
comandă, cele la cheie sunt instrumente software finalizate și testate, gata de punere în
aplicare într-o companie. Printre astfel de sisteme se regăsesc ERP, Oracle și SAP. Ca
urmare a implementării sistemelor ERP, în multe companii se întâlnește structura
funcțională orizontală, plată

Sistemul informațional contabil poate fi utilizat pentru a conecta toate departamentele

companiei și a comunica mai bine cu partenerii de afaceri. Acesta reduce volumul
informațiilor redundante și poate prelucra atât datele financiare, cât și pe cele
nefinanciare. Canalele de comunicare furnizate de sistemul informațional contabil pot
difuza și transmite informația într-un mod mai eficient și pot oferi informații financiare
oportune și mai precise.

Tehnologia informației schimbă modul în care companiile își desfășoară

activitatea de business în aspectele ei esențiale, legate de structură, obiective, strategii
și resurse umane. Datorită avantajelor competitive, aceasta este utilizată pe scară largă
în toate mediile de afaceri. Ea oferă noi funcții și instrumente pentru procedurile
contabile, determinând schimbări pozitive la nivelul profesiei contabile. Avantajele
prelucrării datelor financiar-contabile cu ajutorul computerelor sunt accesarea rapidă a
conturilor corespunzătoare, reprezentarea detaliată a informațiilor financiare, care pot fi
ușor tipărite sau transmise online în orice moment, precum și o mai bună detectare a
erorilor și un control mai eficient al informațiilor
În ciuda divergențelor existente între economiile bogate și cele sărace ale lumii), astăzi
orice țară își poate permite să achiziționeze, la prețuri rezonabile, calculatoare,
imprimante, faxuri și alte dispozitive tehnice. Prin intermediul noilor tehnologii care se
răspândesc în întreaga lume, datele sunt colectate într-o bază comună, facilitând
accesul în timp util la informații coerente și îmbunătățind capacitatea de analiză a
acestora.

Tehnologia informației le permite firmelor de contabilitate să intre pe noi piețe și să aibă

legături mai bune cu clienții actuali și cu cei potențiali. Sistemele de tip backbone conțin
o structură preprogramată de bază și o interfață finală, realizată în funcție de nevoile
clientului. Spre deosebire de acestea, sistemele de tip vendor sunt personalizate, fiind
proiectate pentru un anumit client.
 Tema : Programul 1C, versiunea 7 și 8

Programul 1C – cel mai utilizat program de evidenţă contabilă din Moldova.

Dezbaterile referitoare la care versiune a programului 1C este mai comodă, 7 sau 8,
încep să dispară treptat. Utilizatorii versiunii 7 continuă să mai vorbească despre
funcționalitatea sa familiară și despre diferențele semnificative între aceasta și
versiunea 8. Costul programului, nu este luat, de obicei, în considerație, pentru că
oricum acesta este indispensabil pentru lucru. Se discută, însă, despre celelalte
aspecte: interfața programului, comoditatea accesului la documente, disponibilitatea
unor anumite funcții etc.

Fără îndoială, ”vechea și bună” versiune 7 a meritat multe recenzii pozitive. Cu

toate acestea, trecerea la versiunea 8 este inevitabilă. Chiar și numai pe motiv că,
cumpărarea programului 1C în versiunea 7 nu mai este posibilă. Nu se mai vinde. Iar
instalarea unui soft neautorizat poate avea consecințe grave în viitorul apropiat.

Costul de instalare a programului 1C în versiunea 8 este, inclus, de regulă în prețul

programului propriu-zis. Puteți începe să lucrați imediat după instalare. Cu toate
acestea, trebuie să știți că trecerea de la versiunea 7 la 8 va dura ceva timp. Va trebui
să însușiți unele funcții noi, ce lipseau în versiunea precedentă, pentru a putea lucra
ulterior mult mai rapid. O serie de operații în versiunea 8 nu sunt efectuate în modul în
care erați obișnuiți în versiunea 7 a programului 1C.

Versiunea 8 merită să fie achiziționată din mai multe motive, care au trezit un interes
deosebit în rândurile contabililor și conducătorilor de întreprinderi.

Cel mai des, acestea țin de:

 disponibilitatea unor configurații pentru conducerea întreprinderii;

 multe posibilități de creare a documentelor;
 spectrul larg de funcții pentru contabilizarea TVA-ului și altor indicatori;
 posibilitatea de utilizare a programului de pe majoritatea dispozitivelor mobile;
 actualizare ușoară a software-ului prin intermediul internetului.

Desigur, acestea nu sunt toate funcțiile prin care se deosebește versiunea 8. Dar cel
mai interesant este că, utilizatorii versiunii 7, ce au trecut deja la versiunea 8, nu se mai
pot întoarce înapoi la versiunea precedentă. Preferata, până de curând, versiune 7
acum li se pare arhaică și depășită.

Acum e mai ușor să găsești un specialist, care se pricepe în versiunea 8, decât un

specialist în versiunea precedentă. Versiunea 7, depășită rapid, continuă să fie
menținută de către producător, dar totul își are termenul său. Din acest motiv, decât să
cheltuiți bani pentru tentative individuale de a îmbunătăți capacitățile învechite ale soft-
ului precedent, nu e mai bine din start să cumpărați programul 1C la un preț bun și ieftin
în versiunea 8, mai funcțională și mai modernă?
 Tema : Sistemul informatic- instrument al contabilității

Legăturile dintre diversele părţi ale unei entităţi economice trebuie să satisfacă cerinţe
de calitate şi promptitudine care pot proveni fie din interiorul entităţii economice (cum ar
fi cele provenite de la nivelele ierarhice superioare) fie din exteriorul entităţii economice
(de exemplu de la clientul care vrea să ştie starea în care se află execuţia unei comenzi
lansate în producţie). Orice analiză economică a unei entităţi economice are la bază
informaţia şi modul în care aceasta este vehiculată, astfel încât degradarea ei să fie
minimă şi fără pierderi de semnificaţie. Definiţiile informaţiei sunt numeroase şi
presupun cunoaşterea semnificaţiei noţiunilor prin care este definită şi, de multe ori, a
contextului pentru care a fost definită. Astfel se vorbeşte despre informaţie ca despre
„comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie1 ”, „informaţie
genetică”, „informaţie contabilă” ş.a.m.d. Din punct de vedere economic, informaţia este
privită ca o resursă care poate îmbunătăţi raportul cost-eficienţă. Bine înţeles că era
informaticii în care trăim, aflată la debutul ei, şi-a pus deja puternic amprenta asupra
modului în care acest raport poate fi modificat, raport care este influenţat continuu şi de
nivelul de dezvoltare a tehnologiei hardware şi software de la un moment dat. Obţinerea
informaţiilor şi prelucrarea lor se face prin intermediul unor sisteme informaţionale. De
obicei, oamenii presupun existenţa unui calculator când aud pentru prima dată sintagma
sistem informaţional. Totuşi, un sistem informaţional nu este neapărat un sistem
computerizat şi în fiecare zi vedem exemple de astfel de sisteme informaţionale. De
exemplu, sunteţi beneficiarul unui sistem informaţional atunci când doriţi să călătoriţi cu
autobuzul şi pentru aceasta cumpăraţi un bilet. Atunci când prezentaţi biletul unui
controlor, biletul reprezentă suportul informaţiei pe care controlorul o interpretează prin
aceea că aţi cumpărat dreptul de a călători cu acel mijloc de transport. Un sistem
informaţional este parte a unui sistem complet. Un sistem este o entitate compusă din
părţi organizate şi care interacţionează pentru o funcţionare cât mai eficientă.
Subsistemele sunt părţi componente ale sistemului. De exemplu, Facultatea de Ştiinţe
Economice este un subsistem al sistemului Universitatea Tibiscus. Un sistem
informaţional se compune dintr-o mulţime de subsisteme intercorelate care lucrează
împreună pentru colectarea, prelucrarea, stocarea, transformarea şi distribuirea
informaţiei pentru planificare, luarea deciziilor şi control. Fiecare sistem informaţional se
poate descompune în trei componente principale: intrările, prelucrările şi rezultatele.
Intrarea într-un sistem informatic poate fi formată din date sau din informaţii. Datele sunt
fapte brute, neprelucrate despre evenimente care nu au semnificaţie în sistem şi nu
sunt organizate. Datele pot fi totuşi organizate într-o manieră în care pot fi utile sau pot
primi semnificaţie pentru sistem. Când datele se organizează astfel încât să aibă
semnificaţie pentru sistem ele devin informaţie. Rafinarea datelor şi informaţiilor de-a
lungul timpului formează un ansamblu numit cunoştinţe. Sistemele informaţionale
prelucrează datele şi/sau informaţiile (sortare, organizare, calcule specifice) obţinând
informaţii care sunt structurate în funcţie de cerinţele utilizatorilor informaţiei. Aceste
cerinţe pornesc în general de la scopurile pentru care este folosită informaţia, de
exemplu persoanele de la nivelele de conducere folosesc informaţia pentru planificare,
luare de decizii şi controlul activităţilor organizaţionale (decizia cumpărării unui
echipament necesită informaţii despre alternative, costul alternativelor şi cerinţele
referitoare la echipamentul necesar pentru o entitate economică). Informaţiile şi
cunoştinţele sunt folosite des în activităţi de controlul. Contabilii pregătesc bugetele
(aceasta este o funcţie de planificare) astfel încât managerii să poată compara
performanţele actuale cu cele planificate şi să poată controla activităţile lor pentru a
preîntâmpina schimbările nedorite. Figura 1.1 reflectă modul în care datele, informaţiile
şi cunoştinţele (care compun aşa numita piramidă informaţională) colaborează într-un
proces permanent, în care datele pot fi folosite pentru a obţine informaţii şi cunoştinţe,
iar cunoştinţele, la rândul lor, pot fi folosite pentru a obţine informaţii şi date. Precizăm
că figura nu prezintă subordonarea celor trei concepte ci vrea să sugereze un raport
cantitativ dintre acestea. Fluxurile informaţionale reprezintă totalitatea informaţiilor care
se vehiculează între emiţătorul de informaţie şi receptor. Sistemul informaţional
comunică cu mediul său extern prin fluxuri informaţionale (de exemplu rapoartele pentru
acţionari), iar în interiorul său, subsistemele comunică între ele prin alte fluxuri
informaţionale. Figura 1.1 Piramida informaţională Sistemele informaţionale se studiază
în cadrul domeniului în care funcţionează, pentru a se evidenţia particularităţile
specifice, astfel se vorbeşte de „sistemul informaţional de conducere”, „sistemul
informaţional de marketing”, „sistemul informaţional geografic1 ” etc. Contabilitatea este
în sine un sistem informaţional. Este un proces care colectează, stochează, prelucrează
şi distribuie informaţii celor care au nevoie de ele. De exemplu, contabilii unei entităţi
economice culeg date despre propria organizaţie, le prelucrează, obţin rezultate pe care
le distribuie sub formă de informaţii financiare, sau alte tipuri de rapoarte. Una dintre
cele mai cuprinzătoare definiţii ale sistemului informaţional contabil este cea dată de
autorii Gheorghe, Mirela, Roşca, I. Ioan în cartea „Auditul informaţiei contabile în
condiţiile utilizării sistemelor informatice” (pagina 21): „Sistemul informaţional contabil
este format dintr-un ansamblu de elemente interdependente, orientat spre culegerea,
stocarea, prelucrarea, analiza şi transmiterea informaţiilor privind starea şi mişcarea
patrimoniului”. Conceptul de tehnologie a informaţiei se referă la totalitatea
componentelor software şi hardware folosite în sistemele informaţionale computerizate.
Tehnologia informaţiei a modificat modul în care se lucrează în orice domeniu. În urmă
cu câţiva ani, nimeni nu îşi putea imagina că oamenii vor putea face cumpărăturile de la
un magazin virtual „localizat” undeva şi accesat prin intermediul Internetului. Comerţul
electronic este numai un exemplu din multele moduri în care tehnologia informaţiei
influenţează viaţa de zi cu zi dar şi cea a afacerilor. Moscove2 remarcă faptul că
tehnologia informaţiei a avut acelaşi impact asupra societăţii ca şi revoluţia industrială.
În era informaţiei, câţiva muncitori produc şi un segment larg de populaţie angajată este
implicată în producţia, analiza şi distribuţia informaţiei, astfel că sistemele informatice au
ajuns să joace un rol vital atât în economie cât şi în viaţa fiecăruia. Tehnologia
informaţiei afectează orice tip de contabilitate (financiară, de gestiune, managerială). Un
sistem informatic de contabilitate este un tip special de sistem, care furnizează
informaţii despre procesele afacerilor şi evenimentele care intervin în funcţionarea unei
unităţi economice.

Dacă la începuturile tehnologiei informaţiei, dependenţa de sistemele informatice nu se

făcea simţită, în ziua de azi nici măcar nu se mai poate imagina ca afacerile să nu
folosească sisteme informatice. De la calculatoare se aşteaptă să îndeplinească
funcţiuni ca: planificarea unei linii de producţie, păstrarea evidenţei dintr-un depozit,
verificarea datelor unui conducător auto etc. Sistemele informatice se folosesc nu numai
de către unităţile economice mari care manipulează foarte multe date ci şi de către cele
mici. Chiar şi în ţara noastră putem întâlni patroni de microîntreprinderi care ţin o
evidenţă contabilă folosind un calculator acasă. Atunci când este folosită tehnologia
informaţiei, de obicei ne referim la acest aspect ca fiind informatic. Definiţia din DEX
pentru informatic este „ştiinţă aplicată care studiază prelucrarea informaţiilor cu ajutorul
sistemelor automate de calcul”. În cartea „Bazele computerelor. Hard & soft” 1, autorii
au definit sistemul informatic drept „un sistem informaţional care are ca element de
culegere, stocare, transmitere şi transformare un calculator electronic”. Dacă vom
considera că sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional prin care se
execută prelucrări automate cu ajutorul sistemelor de calcul, devine evident că sistemul
informatic este parte a sistemului informaţional. Ţinând cont de faptul că prelucrarea
datelor în contabilitate se face preponderent automat, prin intermediul programelor
specializate, vom considera că sistemele informatice de contabilitate acoperă toate
ariile unui sistem informaţional de contabilitate. Sistemele informatice de contabilitate
pot furniza o multitudine de tipuri de date şi informaţii: date financiare, date non-
financiare, analize rezultate din managementul datelor, informaţii de căutare sau
anticipare, informaţii despre management, despre acţionari, etc. Sistemele contabile
computerizate estompează demarcările dintre sistemele contabilităţii financiare şi ale
contabilităţii manageriale. Multe programe software contabile actuale pot prelua ambele
tipuri de date (financiare şi non-financiare) şi să le organizeze într-o manieră prin care
au semnificaţie atât pentru utilizatorii interni cât şi pentru cei externi. Tehnologia
informaţiei de azi poate face posibilă obţinerea unor rezultate care necesită operaţii
complexe si periodice la intervale scurte de timp (cum ar fi actualizarea la fiecare minut
vânzărilor de produse şi raportarea acestor vânzări). Aceste rezultate se pot furniza
aproape instantaneu prin fax, email, sau pe Internet, pe o pagină specială sau pe
propriul site. Posibilitatea tehnologiei informaţiei de a produce rapid mari cantităţi de
informaţie poate crea o problemă cunoscută ca supraîncărcarea informaţiei ([MOS03]).
Prea multă informaţie şi, în mod special, prea multă informaţie banală, poate copleşi
utilizatorii informaţiei, iar informaţia relevantă pentru luarea deciziilor se poate pierde.
Contabilii sunt cei care decid natura şi sincronizarea informaţiei creată şi distribuită
printr-un sistem informaţional contabil. Influenţa tehnologiei informaţiei asupra
raportărilor financiare primare se face simţită în furnizarea informaţiei financiarcontabile.
Internetul poate aduce modificări în modul de furnizare a conţinutul rapoartelor
financiare, sau a disponibilităţii informaţiei referite în expunerile financiare de bază.

LOCUL ŞI ROLUL SISTEMULUI INFORMATIC DE CONTABILITATE Existenţa

sistemelor informatice moderne, de mare viteză, a devenit posibilă după ce
calculatoarele s-au răspândit în lumea afacerilor. Istoric, existenţa sistemelor
informatice contabile a început cu informatizarea facturării şi a unor operaţii contabile
aferente. În cadrul oricărei unităţi economice culegerea datelor, prelucrarea lor şi
obţinerea rezultatelor se fac conform unor proceduri organizatorice reglementate fie prin
lege (de exemplu componenţa şi structura planului de conturi) fie prin regulamente de
ordine internă (de exemplu, stabilirea persoanei şi a timpului lansării unei operaţiuni de
arhivare a datelor). În figura 1.2 intrările se constituie din date sau informaţii (care se
preiau din documentele justificative), care sunt procesate obţinându-se informaţii pentru
planificare, luarea deciziilor şi control. Documentele contabile se clasifică în funcţie de
rolul lor şi de modul de întocmire ([TEA00], pagina 97) în: documente justificative (de
evidenţă primară), registrele contabile (evidenţă contabilă) şi situaţiile financiare
(documente de sinteză şi raportare). Înregistrarea în contabilitate se poate face pentru
fiecare document, sau din documentele centralizatoare care cuprind date de aceeaşi
natură dintr-o perioadă oarecare. Figura 1.2 Fazele distincte ale funcţionării unui sistem
Sursa: [MOS03] pagina 6 Rezultatul prelucrărilor contabile se poate folosi de către
nivelele de conducere în cadrul unor procese decizionale, cu observaţia că „o aceeaşi
informaţie poate fi percepută cu valori diferite pentru persoane diferite. Aceia care sunt
specializaţi în contabilitate dau importanţă mai mare rapoartelor financiare mai mult
decât cei care nu au o asemenea pregătire”1 . Informaţiile contabile trebuie să
îndeplinească următoarele caracteristici2 : • inteligibilitatea (informaţiile pot fi uşor de
înţeles şi de interpretat); • relevanţa (sublinierea aspectelor care pot influenţa luarea
deciziilor); • credibilitatea (informaţiile nu conţin erori semnificative, nu sunt
tendenţioase, nici părtinitoare); • comparabilitatea (informaţiile să poată fi comparate
prin elemente comune şi de aceeaşi semnificaţie). Existenţa erorilor poate crea
incertitudine şi luarea unor decizii greşite.
Sistemul informaţional de contabilitate acumulează informaţii de la subsisteme diferite.
Pentru ca interacţiunea dintre subsisteme să fie efectivă, este necesar că fiecare
subsistem să „înţeleagă” tipurile de informaţii generate de subsistemele cu care
interacţionează.

Un sistem informatic de contabilitate tradiţional se ocupă în principal de colectarea,

prelucrarea şi obţinerea rezultatelor financiare care se vor transmite către externi (cum
ar fi investitorii, creditorii şi Ministerul Finanţelor) şi către interni (în general structurile de
conducere). Un sistem informatic de contabilitate modern se ocupă atât de informaţiile
nonfinanciare cât şi cu date şi informaţii financiare. Tradiţional, fiecare parte a unei
entităţi economice (Personal, Producţie) menţin un subsistem informatic separat şi
fiecare subsistem îşi prelucrează propriile date. Această mod de lucru are dezavantajul
apariţiei unor probleme cum ar fi duplicarea datelor pe spaţii de stocare distincte,
culegerea separată a unor aceleaşi date. Astăzi entităţile economice consideră că este
necesară integrarea funcţiilor lor într-o bază mare de date, sau într-un depozit de date.
Această integrare permite managerilor şi, cu oarecare extensii, părţilor externe să
obţină informaţiile necesare pentru planificare, luarea deciziilor şi control, fie că
informaţiile sunt pentru marketing, contabilitate, sau alte arii financiare ale entităţii
economice1 . Producătorii de produse software au dezvoltat programe care leagă toate
subsistemele informatice într-o singură aplicaţie. Produsele software pentru contabilitate
vor fi discutate ulterior. Rolul sistemului informatic de contabilitate este de a furniza
informaţii importante referitoare la: venituri, urmărirea clienţilor (facturi emise
neîncasate), dinamica încasărilor şi plăţilor, contabilitatea costului (calculaţia costului),
cheltuieli, etc. Informaţiile furnizate pot îmbrăca forme diverse atât electronic
(documente electronice, foi de prezentare electronice, notificări electronice (e-mail),
imagini, imagini video, secvenţe audio, etc.), fie sub formă „tradiţională” (pe suport de
hârtie sau folii pentru proiectoare, etc.). Furnizarea informaţiilor trebuie să se facă în
timp util, cât mai exact, pentru toţi destinatarii informaţiei contabile (manageri, personal
aparţinător altor subsisteme). Un sistem informatic de contabilitate modern este capabil
să preia automat datele furnizate de către alte subsisteme.
 Tema : CARACTERISTICILE PROGRAMELOR DE CONTABILITATE

CARACTERISTICI DE CALITATE

Informatizarea unităţilor economice a însemnat crearea unor programe specializate

care au trebuit să respecte constrângerile impuse de legislaţie. Diferenţele dintre
programe apar la nivelul interfeţelor, documentării, asistenţei tehnice şi al altor servicii.
Programele trebuie să respecte anumite principii cum ar fi1 : „prevenirea defectelor;
asigurarea faptului că defectele au fost detectate şi corectate cât mai curând posibil;
stabilitatea şi eliminarea cauzelor care produc anumite simptome; audit şi conformitate
cu standarde şi proceduri”. Preţul programelor de contabilitate diferă în funcţie anumite
criterii cum ar fi: producătorul, numărul de calculatoare folosite, tehnologia utilizată ş.a.
Cele mai ieftine sunt cele care au preţul de achiziţie zero lei (Saga C, ContaSQL) iar
preţul celor mai scumpe se ridică la câteva mii de lei (Ciel, EasyCont). La preţul de
achiziţie trebuie adăugat preţul instruirii, asistenţei tehnice şi al abonamentului pentru
actualizările în funcţie de modificările legislative. Entităţile economice pot opta pentru
achiziţionarea unui program de contabilitate prin două metode: • selectarea unei
producător de produse software şi crearea unui program de contabilitate special, în
funcţie de nevoile unităţii economice; • selectarea unui program de contabilitate
existent.

Fiecare dintre aceste metode prezintă avantaje şi dezavantaje dar produsul software
achiziţionat trebuie să răspundă unor cerinţe de calitate. Calitatea produselor software
de contabilitatea Măsura în care un produs software de contabilitate îndeplineşte
cerinţele utilizatorilor depinde direct de totalitatea însuşirilor sale pe care acesta le-a
dobândit în procesul de producţie. Cunoaşterea şi determinarea lor este dificilă din
cauza numărului mare şi divers al acestor însuşiri. De aceea, în practică, se iau în
considerare acele însuşiri, pe care le vom numi caracteristici de calitate, care exprimă
direct sau influenţează într-un fel sau altul utilizarea produsului.

Calitatea produselor software de contabilitate reprezintă „totalitatea însuşirilor tehnice,

economice şi sociale”1 şi gradul în care ansamblul însuşirilor satisfac: nevoia
utilizatorilor finali ai produselor, gradul de utilitate şi eficienţa economică în exploatare.
Gradul de utilitate al produselor software de contabilitate are în vedere: calitatea
proiectării, realizării şi execuţiei; calitatea de conformitate (dintre cerinţele utilizatorilor şi
însuşirile actuale ale produselor software); capacitatea de utilizare în rezolvarea
problemelor pentru care a fost dezvoltat şi capacitatea de mentenanţă (măsura în care
disfuncţionalităţile pot fi reparate).

Caracteristicile de calitate ale produselor software de contabilitate sunt: ergonomia,

fiabilitatea, mentenabilitatea, corectitudinea, eficacitatea, stabilitatea, adaptabilitatea,
portabilitatea, siguranţa în utilizare şi claritatea. Ergonomia este însuşirea care exprimă
relaţia directă dintre om şi produs prin următoarele caracteristici:

• uşurinţa exploatării produsului - aceasta se reflectă în produsele software de

contabilitate la interfeţele care trebuie să fie prietenoase, cu un design plăcut ochiului
uman, fără elemente suplimentare care să încarce inutil suprafaţa de lucru afişată pe
ecran;

• securitatea exploatării produsului – programele de contabilitate trebuie să fie

prevăzute cu elemente de siguranţă cum ar fi: protejarea fişierelor de lucru,
imposibilitatea creării unui cont de două ori, imposibilitatea utilizării unui cont
nedeclarat, imposibilitatea modificării datelor dintr-o perioadă închisă etc.

• optimizarea solicitărilor fizice şi psihice – aplicaţiile de contabilitate trebuie să prevadă

mecanisme cât mai simple de lucru: alegerea din liste ale denumirilor lungi,
completarea automată a informaţiilor despre un terţ, completarea unor date implicite
(cum ar fi data curentă, cota de TVA) etc.;

• consumul de timp pentru obţinerea rezultatului – acest consum trebuie să fie cât mai
mic pentru oricare dintre operaţii. Fiabilitatea reprezintă capacitatea unui produs de a
funcţiona fără defecţiuni în condiţii de lucru bine stabilite. Exprimarea fiabilităţii foloseşte

noţiunea de defecţiune care înseamnă, în fapt, ieşirea din funcţiune şi constă în

pierderea totală sau parţială, instantanee sau progresivă a capacităţii de funcţionare a
produsului. Funcţionarea fără defecţiuni constă în menţinerea capacităţii de funcţionare
a produsului. Astfel dacă se asigură alimentarea continuă cu electricitate, un sistem de
operare liber de viruşi, o reţea stabilă (dacă este necesară) programele contabile nu au
„voie” să îşi întrerupă execuţia sau să lucreze imprecis. Fiabilitatea a dobândit o
importanţă foarte mare odată cu dezvoltarea tehnologiei şi a creşterii complexităţii
produselor de contabilitate.

Mentenabilitatea reprezintă capacitatea ca un produs să poată fi întreţinut şi reparat

într-o anumită perioadă de timp. Ca orice produs şi programele de contabilitate pot
prezenta defecţiuni care se manifestă în diverse moduri, atât funcţional cât şi la nivelul
interfeţei (o listă ataşată unui buton nu se mai deschide, calcularea perioadelor de timp
nu respectă anul bisect, ignorarea cifrelor zecimale etc.). Cum aplicaţiile software sunt
produse de folosinţă îndelungată şi de importanţă mare în cadrul unei unităţi
economice, ele trebuie să fie: - uşor de menţinut în stare de bună funcţionare –
utilizatorii trebuie să cunoască toate acele condiţii suficiente pentru ca această stare să
se menţină; - uşor de întreţinut – dacă programul este modular, utilizatorii trebuie să
poate adăuga cu uşurinţă părţile componente care „repară” produsul fără ca aceste
componente noi să impieteze asupra datelor existente; dacă programul nu este
modular, producătorul trebuie să prevadă mecanisme simple cu ajutorul cărora
utilizatorii să poată înlocui versiunea defectă cu versiunea nouă; - uşor de reparat –
este una dintre cerinţele de bază a utilizatorilor, făcând o analogie cu legile lui Murphy,
putem spune că orice componentă se defectează tocmai când este cea mai mare
nevoie de acea componentă. Producătorii trebuie să ofere modalităţi simple de
contactare din partea utilizatorilor (telefon, e-mail, mesagerie instantanee) şi aibă
capacitatea de a rezolva orice defecţiune într-un interval de timp cât mai scurt. Putem
trage concluzia că mentenabilitatea unui produs software de contabilitate depinde de
următoarele caracteristici: - accesibilitatea lui – uşurinţa cu care producătorii pot accesa
orice modul constituent al sistemului informatic; - existenţa modulelor şi/sau versiunilor
necesare reparaţiei; - activitatea de asistenţă tehnică şi întreţinere (service) atât în
perioada de garanţie, cât pe toată durata de utilizare a produsului.

Corectitudinea reprezintă capacitatea unui produs software de contabilitate de a

prelucra datele şi informaţiile şi de obţine rezultate corecte cantitativ şi calitativ,
respectând fluxurile transformărilor specificate în documentaţia ce stă la baza formulării
cerinţelor utilizatorilor. Un program de contabilitate nu este corect dacă, de exemplu,
lucrează intern cu aproximări zecimale de o cifră cunoscut fiind faptul că sunt permise
aproximări de cel puţin două cifre.
Eficacitatea reprezintă capacitatea produselor software de contabilitate de a utiliza
resursele disponibile cât mai optim oricât de complexă este problema supusă rezolvării.
Un program de contabilitate care, astăzi, are prevăzute mecanisme de arhivare numai
pe suporturi de memorie de tip dischetă, nu este un program eficient pentru că nu
utilizează şi alte echipamente periferice disponibile (memoriile de tip „flash”). Siguranţa
în utilizare reprezintă capacitatea unui program de contabilitate de a nu permite nici
modificarea datelor şi nici distrugerea parţială sau totală prin acces neautorizat. Un
program de contabilitate care permite ştergerea unui cont sintetic pentru care există
înregistrări, nu este un program care oferă siguranţă în utilizare. De asemenea, nici
dacă permite ca o persoană cu cunoştinţe minime de baze de date să poată efectua
comenzi de ştergere masivă a datelor din bază. Atragem atenţia că distrugerea datelor
din cauze pur hardware (distrugerea hard-disk-ului pe care sunt stocate datele) este o
caracteristică de calitate a întregului sistem informatic de contabilitate.

Adaptabilitatea reprezintă capacitatea programelor de contabilitate de a permite

integrarea unor funcţii şi/sau componente noi care să mărească performanţele de
prelucrare după ce acestea au fost date în funcţiune. Dacă un program de contabilitate
extrage o listă a produselor vândute în ultimele două luni, ordonate doar după dată, în
cinci secunde, un exemplu de adaptabilitate este adăugarea unei funcţii noi de
extragere, în doar trei secunde, a aceloraşi produse ordonate după criterii compuse
(cum ar fi: data calendaristică, client şi nume).

Portabilitatea reprezintă capacitatea produselor software de contabilitate de a fi

funcţionale pe mai multe tipuri de calculatoare şi/sau sisteme de operare. În practică,
atingerea acestei caracteristici se face prin eforturi considerabile de programare şi, din
acest motiv, referirea la avantajele portabilităţii poate apare în orice descriere a
programelor de contabilitate. De exemplu, dintre avantajele soluţiei GITS se scoate în
evidenţă că „sistemul este conceput 100% în Java, conferind portabilitate pe orice
platformă şi sistem de operare. Aplicaţia rulează pe sistemele de operare Windows
98/ME/2000/XP şi Linux având suport pentru baze de date ORACLE, Microsoft SQL
Server şi MySQL”1 . Stabilitatea programelor de contabilitate poate fi exprimată:

• din punct de vedere prelucrărilor – reprezintă rezistenţa programului la modificarea

datelor iniţiale sau în secvenţele ce compun modulele sale; această caracteristică
trebuie urmărită atât în timpul procesului de realizare a programelor/modulelor de
contabilitate în cadrul testărilor cât şi după punerea în funcţiune prin auditul sistemului
informatic de contabilitate;

• din punct de vedere software/hardware – reprezintă capacitatea produsului software

de contabilitate de a păstra integritatea datelor atunci când apare o întrerupere a
disponibilităţii sistemului. De exemplu, întreruperea bruscă a alimentării cu electricitate
nu trebuie să determine apariţia unor note contabile incomplete. Claritatea exprimă
măsura în care produsul software de contabilitate este compus numai din instrucţiuni
necesare prelucrărilor contabile. Tendinţa de a crea programe de contabilitate neclare
este apanajul producătorilor fără experienţa punerii în funcţiune a programelor la mai
mulţi utilizatori. Claritatea produselor software se poate exprima din două puncte de
vedere: al programatorilor şi al utilizatorlor finali. Pentru utilizatorul final, un program de
contabilitate este neclar dacă interfaţa este încărcată (explicaţii inutile, „reclame”
referitoare la echipa de programare, legături cu zone care nu sunt de interes, culori
şterse sau prea puternice, texte trunchiate, etc.). Alte caracteristici ale produselor
software de contabilitate Integrabilitatea programelor de contabilitate este o
caracteristică urmărită în contextul actual în care se face simţită nevoia utilizatorilor de a
utiliza sistemele informatice existente într-un mod unitar. Integrabilitatea reprezintă
capacitatea produselor software de a fi incluse în sisteme complexe de prelucrare a
datelor ([MIH03], pagina 9-6). În cadrul sistemului informaţional contabil putem delimita
trei domenii de activitate si anume: • contabilitatea generală – este acea parte care se
ocupă de intrări (de la terţi, în gestiune), ieşiri (spre terţi, din gestiune), încasăriplăţi,
operaţii diverse (salarii, închideri periodice etc.); • contabilitatea de gestiune – este
partea care se ocup de terţi, gestiunea stocurilor, gestiunea lichidităţilor, inventare,
bugete etc.; • analiza financiară – analiza pe bata bilanţului contabil. Un sistem
informatic de contabilitate poate fi folosit pentru toate cele trei domenii sau numai pentru
contabilitatea generală. Flexibilitatea este o caracteristică importantă a unui sistem
informatic de contabilitate pentru că, în domeniu contabil, schimbările sunt permanente,
se pot produce fără avertismente prealabile (conform unei politici guvernamentale cu
care contabilii încă nu s-au obişnuit dar în faţa căreia s-au resemnat). Cerinţele de
adaptare rapidă a dus la clasificarea sistemelor informatice de contabilitate în două
categorii: aplicaţii dedicate şi aplicaţii nededicate. Aplicaţiile dedicate sunt acele aplicaţii
care rezolvă punctual o problemă specifică. Dezavantajul acestor aplicaţii este
flexibilitatea scăzută din cauză că este nevoie de intervenţia producătorului în cazul în
care intervine vreo modificare referitoare la problema aferentă programului. Acest mod
de lucru este specific producătorilor de produse software la începuturile existenţei loc,
programul de contabilitate iniţial cunoaşte o dezvoltare care îl poate duce la o soluţie
generală. Alte aplicaţii dedicate sunt cele care rezolvă problemele unei anume categorii
de probleme; cum ar fi contabilitatea instituţiilor publice. Aceste tipuri de aplicaţii pot
avea o flexibilitate medie provenind din chiar specificul acestui tip de contabilitate.

CONSTRÂNGERI

Programele de contabilitate trebuie create respectând anumite constrângeri care provin

din constrângerile legislative (structura planului de conturi, începutul şi sfârşitul
exerciţiului contabil) şi constrângerile unităţilor economice (numărul de calculatoare
folosite, numărul de societăţi pentru care se face contabilitatea etc.).

Constrângerile administrative provin din resursele necesare pentru utilizarea

programelor de contabilitate. Acestea includ: sistemul de operare, necesarul minim de
spaţiu de memorie externă, necesarul minim pentru capacitatea memoriei interne,
diferenţele dintre calculatorul server şi cele utilizator. Toate aceste aspecte se au în
vedere în funcţie de dimensiunea unităţii economice. Astfel o societate comercială cu
un număr redus de angajaţi îşi poate propune utilizarea unui singur calculator cu un
sistem de operare mai puţin performant (cum ar fi Windows 95), cu un hard-disk de
capacitate de 400MB. O unitate economică mare s-ar putea să aibă nevoie de o reţea
de calculatoare cu un server dedicat stocării datelor, de capacitate mare, la nivelul
zecilor de gigabyte, cu programe care să asigure securitatea în reţea şi protejarea
datelor în cazul unor incidente.

Constrângerile de utilizare a calculatoarelor. Programele de contabilitate se

achiziţionează monopost (pentru un singur calculator) sau multipost (pentru mai multe
calculatoare, atunci când lucrează mai mulţi contabili la o unitate economică). Pentru
programele de contabilitate multipost se folosesc două arhitecturi1 : partajată şi
arhitectură client-server. În cazul arhitecturii partajate, programul de contabilitate şi
fişierele se găsesc pe un singur calculator (de obicei acesta poartă numele generic
„server”), iar contabilii le accesează de la calculatoare conectate în reţea. În cazul
arhitecturii client-server, programul de contabilitate este instalat pe fiecare dintre
calculatoarele din reţea iar fişierele sunt stocate pe calculatorul numit server.