Cei șapte ani de acasă

Prof.înv.primar: Forogău Maria

Școala Gimnazială ,,Enea Grapini”,Șanț,B – N

Cei ,,şapte ani de acasă’’, ca şi lipsa lor, marchează destinul fiecărui om.
Tuturor ne este cunoscută expresia „Cei șapte ani de acasă”. Perioada optimă pentru
educație și formarea caracterului psiho-social în viața fiecărui individ este reprezentată de
copilărie. Copilul primește primele sfaturi și noțiuni educative, își dezvoltă aptitudinile și își
formează primele deprinderi de viață sănătoasă, în familie.
„Cei șapte ani de acasă”, ne arată familia, mediul în care s-a dezvoltat copilul, credința,
toate acestea reprezentând bagajul lui educativ.
În educarea ,,puiului de om”,familia, grădinița, școala și societatea, în general, sunt
mijloace importante de educație și instrucție.
Ca primă verigă a sistemului educativ familia are responsabilități clare și diverse.
Întrebarea care se pune este dacă familia de astăzi are timp pentru îndeplinirea
responsabilităților educative, dacă este pregătită să activeze constant ca un factor educativ.
Familia constituie mediul în care copilul se naşte, trăieşte primii ani ai existenţei personale,
se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a
interacţiunilor dintre copil şi mediul social. Are rolul central de asigurare a condiţiilor
necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei şi care stau la baza structurării
personalităţii individului.
Ea este prima instituţie de educaţie morală şi pentru prima copilărie este mediul educativ
prin excelenţă. Familia este „cea mai necesară şcoală de omenie”.
Pentru orice persoană (copil, adolescent, tânăr, adult), familia este mediul natural cel mai
favorabil pentru formarea, dezvoltarea şi afirmarea lui, asigurând condiţii de securitate şi
protecţie, atât fizică cât şi psihică, în orice perioadă a vieţii. Aici se conturează concepţia
despre viaţă şi conceptul de sine.
Expresia ,,ai,respectiv, n-ai cei șapte ani de acasă” definește tot bagajul de cunoștințe,
deprinderi, comportamente și atitudini acumulate în primii șapte ani de viață. Această
perioadă de timp este considerată “culmea achizițiilor”, este considerată una din perioadele de
intensă dezvoltare psihică, deoarece copilul are o capacitate foarte mare de acumulare de
informaâii, de memorare și de însușiire a diverselor comportamente, atitudini, limbaj, etc.
Se numesc “cei șapte ani de-acasă” deoarece copilul își petrece cel mai mult timp cu
familia, în special până la vârsta de 3 ani, iar membrii ei au cea mai mare influență asupra lui.
Ce pot învăța copiii în cei șapte ani?
- deprinderi de autoservire;
- ordine;
- igienă;
- curățenie și exprimarea propriilor nevoi;
- exteriorizarea trăirilor, sentimentelor și emoțiilor, pozitive și negative;
- bune maniere și comportament în diverse situații;
- limbaj corect transmis;
- modul de a relaționa cu ceilalți și de a răspunde la diverse provocări ale mediului
înconjurător (este certat de cineva, i se ia jucăria de către alt copil, nu primește cadoul dorit,
este pedepsit pentru diverse fapte, etc);
- consecvența în realizarea unei sarcini;
- concentrarea atenției;
- perseverența în realizarea uneri sarcini;
- alegerea motivelor și motivațiilor atunci când vrea să facă ceva.
Unele din însusirile dobândite în această perioada devin stabile pentru tot restul vieții:
- spiritul de competiție;
- altruismul;
- cooperarea;
- atitudinea pozitivă față de diverse sarcini, etc.
Părinții trebuie să înțeleagă bine relația dintre faptă și măsura ei educațională. În climatul
educațional sunt necesare toate ipostazele acestuia (severitatea și blândețea, afectivitatea și
sobrietatea ) toate însă cu măsură și la timp, orice exces fiind păgubitor în sfera formării
umane.
Un proverb spune :,,O vorbă bună rostită la timp, înviorează sufletul copilului, precum și
ploaia bună, căzută la timp potrivit, înviorează câmpul”.

Bibliografie:

1. Educaţia timpurie în România, Step by step – IOMC – UNICEF, Vanemmonde, 2004

2. Vrăsmaş Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti,
2002
3. P., Emil, R., Iucu, Educaţia preşcolară în România, Polirom, 2002
4.www.didactic.ro