44

C a p it o l u l 2
Naşterea lui Hristos. Tăierea împrejur şi aducerea în templu. Simeon şi Ana.
lisus la doisprezece ani, vine la Ierusalim1

2, 1-7: în zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se

înscrie toată lumea. (2) Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius
ocârmuia Siria12. (3) Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
(4) Şi s-a suit Iosif în Galileea, din cetatea Nazaret, în ludeea, în cetatea
lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din
neamul lui David, (5) ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită
cu el3, care era însărcinată. (6) Dar pe când erau ei acolo s-au împlinit
zilele ca ea să nască, (7) şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut1 şi L-a
înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
(2, 4) 1 Regi 16,1-4 /Luca 1, 27 /loan 7. 42 ( 2 , 5) M atei 1,18
(2 .7 ) Isaia 9, 6 /Matei 1 ,2 5 ;2 ,1 / 2 Corinteni 8 ,9
P entru aceasta s-a făcu t înscrierea, ca to ţi venind în ţin u tu rile lo r, să se
su ie F ecio ara la B etleem , ca la o p atrie a sa, şi a şa să S e n ască D o m n u l în
B etleem şi să se plinească p ro o ro d a (Miheia 5, î).
Şi se cuvenea, din pricină că un D u m nezeu avea să su rp e m u lţim ea
d u m n ezeilo r id oleşti, ca un îm părat să şi stăp ânească, ad ică C ezaru l.
Iar H ristos Se înscrie dim preună cu toţi, pentru că se cu venea ca şi
D om n u l dim preună cu lum ea să S e înscrie, ca să sfinţească p e cei înscrişi şi
să curm e robia. C a d , precum tăindu-Se îm prejur, a curm at tăierea îm prejur,
aşa, înscriind u -Se ca un rob, a curm at robia firii noastre; că nu m ai su n t robi
ai oam enilor cei ce slujesc D om nului, precum A postolilor Ie zice: „N u vă
fa ce ţi ro b i o a m en ilo r" (1 Corinteni 7, 23). Şi, d eşi cu trupul sunt robi, însă
cu duhul sunt slobozi, nerăpindu-se de necred inţa stăpânitorilor.
Iar „F iu În tâ i-N ă sc u t" al Fecioarei L -a n u m it pe D om n u l, m ăcar câ
n u s-a n ă scu t un oarecarele al d o ilea Şi cu cu v iin ţă L -a n u m it aşa, căci

1 Li ediţia do la 1805, tilh.il capitolului este: „Pentru scrierea lumii. Pentru naşterea tui
li s u s din Maria. Pentru păstori. Pentru Simeon. Pentru Ana proorocită. Pentru lisus cârtii S-a
a fla i în mijlocul dascălilor'’.
A [1805] Povesteşte de dom nia lui Quirinius, arătând ca el făcea acea înscriere
[recensăm ânt] a Siriei, şi sub a iui stăpânire era Palestina.
3în ediţia de la 1805, în loc de „cea logodită cu el", se găseşte „cea logodită lui m uîare",
* în ediţia de la '1805, în Ioc de „U nul-N ăscut", se găseşte „Întâi-N ăscut".
TÂLCUW EA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 2 45

„în tâi-n ăscu t" să n u m eşte cel care în tâ i s-a n ăscu t, deşi al doilea [m ai] p e
urm ă nu s-a născu t.
Iar D om nu l „ S e cu lcă în ie s le " , dintru în cep u t în văţân d u -n e pe noi
sm erenia. In să p oate a făcu t aceasta şi ca să arate cu închip u ire că a venit
în lu m ea aceasta, ce este lo c a l n o stru , a l ce lo r ca re n e-a m a se m ă n a t
d o b ito a c e lo r c e lo r n e c u v â n tă to a re . C ă c i p re c u m ie s le a e s te lo c al
d obitoacelor n ecu vântătoare, aşa şi lu m ea aceasta este loc al n o stru . D eci
„iesle" este lum ea, ia r noi —d obitoacele ce le n ecu v ân tăto are [suntem ]. Ş i
ca să n e izb ăvească p e noi d e starea cea d obitocească şi de necu v ân tare,
pentru aceasta, aici a venit D om nu l.

2, 8-14: Şi în ţinutul acela erau păstori, stând3*56pe câmp şi făcând de

Strajă noaptea împrejurul turmei lor. (9) Şi iată îngerul Domnului a stătut
lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat
cu frică mare5. (10) Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată vă
binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. (11) Că vi
s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
(12) Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat, culcat în iesle.
(13) Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească,
lăudând pe Dumnezeu şi zicând: (14) Slavă întru cei de Sus lui
Dumnezeu7 şi pe pământ pace, între oameni8 bună voire!
<2, 9) Luca 1,11-12 (2,10) Isaia 40,1 <2,1V Isaia 9,6 /Matei 1,16-21; 2, 2 (2,12) Judecători 6,17 !
Isaia 7,11 (2,13) Facere 28, 12; 32,1-2 / Psalm 102,20-21; 148,1-2 /Isaia 44,23; 49,13; 57,19 /
M iliţia 4 , 3 1 Apocalips» 5,11 (2 ,14) Isaia 2 ,4 ; 4 4 , 23; 49,13; 57, 19 /M iheia 4 , 3 /
Luca 1, 79; 19,38 / Romani 5 ,1 / Efeseni 1 ,1 2 ,1 7 ; 2,1 7
Păstorii erau „petrecând", ad ică ţărăn eşte cu flu ierul cântând , sau în
câm p locuind şi petrecând . Şi se arată lor în g eru l, pentru n erau tatea şi
năravul lor cel nefăţarnic, de vrem e ce se ad everesc că şi petrecerii drepţilor
u rm ează. P entru că şi drep ţii ce i vechi, p ăsto ri au fost, p recu m lacov,
P atriarhii, M oise, D avid. C ăci în g eru l nu s-a arătat în Ieru salim fariseilor

3 în ediţia de ia 1805, în loc de „stând pe câmp si făcând de strajă", se găseşte „petrecând",

cu această notă: [1805] Aici unde s-a pus în limba româneasca „petrecând", în cea elinească
este cuvânt ce unii zic că însemnează „cu fluierul cântând", iar alţii „în câmp petrecând",
adică priveghind, precum arată ş i Dumnezeiescul acesta Părinte în tâlcuire.
6 [1805] „Slavă a D om n ului" se înţelege aici lum ina dum nezeiască; şi a strălucit
aceasta împrejurul lor, ca să cunoască că îngerul lui Dumnezeu este cel ce a stat înaintea
lor (după Zigaben).
' f i 805] „S lav ă în tru c ei de S u s lu i D u m n e z e u " sau „cântare în C eru ri tui
Dum nezeu" se poate înţelege.
8 în ediţia de la 1805, în loc de „între oam eni", se găseşte „întru oam eni".
46 Capitolul 2 SFÂNTUL'TKOFSLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

sau cărturarilor, pentru că aceia erau vase a toată răutatea, iar aceştia, fără
de v ic le şu g fiin d , d e d u m n e z e ie şti v ed e ri s-au în v re d n ic it, arătân d
D um nezeu cu m că pe cei de la ţară şi m ai sim p li d ecât ceila lţi, îndată
dintru în c e p u t; a ales şi p rop ovăd u itori i-a făcu t, că ei, d u cân d u -se, au
pro p o văd u it pentru to ate acestea.
Iar în g e ru l „a b in e v e s tit b u c u r ie m a re , c a r e " , z ic e , „ v a f i la to t
n o ro d u l", la cel care cu ad evărat este norod al lu i D um nezeu. în să şi la to t
norod ul oam enilor, „ b u cu rie " s-a făcut întru p area lui D u m nezeu .
Şi ce arată lauda îngerilor? Adeverit este că aceasta arată m ulţăm irea
cetelor cel or de Sus şi bucuria lor pentru că noi, cei de pe păm ânt, a m dobândit
faceri de bine. C ăcrei z i c „slavă lö T D u nm ezeu ", pentru că acum p e păm ânt
„pace" s-a făcut. C ă mai înainte firea omenească vrajbă avea către D um nezeu,"
ia r acu m atât s-a îm păcat, încât s-a şi îm preunat cu D um nezeu, şi s-â unit cu
El, Cel Care S-a întrupat. Vezi, dar, „pace" a iu i D um nezeu către om ?
în că şi în a lt ch ip se va în ţelege: „ p a ce" este în su şi F iu l iu i D u m n ezeu ,
c ă c i zice A p ostolu l: „E l este p acea n o a stră " (Efeseni 2, 14)9. D eci această
„ p a c e " - adică Fiul lu i D u m n ezeu —s-a făcut p e păm ânt.
Şi „în tru o am en i b u n ă v o ire ", adică od ihnă a lui D u m n ezeu ; că S-a
o d ih n it acu m D um nezeu şi bine îi place „î ntru ", că m ai înainte n u binOvoia,
n ic i îi p lăcea „în tru o a m e n i".

2,15-18: Iar d upă ce în g e rii au p leca t de la ei, la C er, p ă sto rii vorbeau
u n ii către alţii: S ă m ergem , dar, p ân ă la B etle em , să v e d e m cu vântu l
a c e s ta ce s-a fă c u t ş i p e care D o m n u l n i l-a fă c u t cu n o scu t. (16) Ş i,
g ră b in d u -s e , au v e n it ş i au a fla t p e M aria şi p e Io s if ş i p e P ru n c, cu lcat
în iesle. (17) Şi văzând u-L , au v estit cu vântu l grăit lo r d esp re a ce st C op il.
O S ) Ş i to ţi câ ţi au zeau se m irau d e c e le sp u se lo r de către p ă sto ri.
(2,75) Psalm 110,2-3 (2, 16) Maici 2, Π
P ăstorii'aceşti a su n t în ch ip u ire a păstorilor celo r d u h o v n iceşti, adică
a A rhiereilor. D eci se cu v in e a p ăzi A rhiereii tu rm a lor şi „a p e tr e c e " 10,
a d ică a cân ta [viersui] cele d u h o v n iceşti şi a în v ă ţa no ro d u l; şi aşa, se vor
în v re d n ici d e d um nezeieşti vederi şi auziri.
Ia r „ B e tle e m " se tâlcu ieşte „casă a p â in ii"; şi care alta este ca să a;pâinii,
d a că nu Biserica, întru care se află „ P â in e a " (loan 6, 35). D e ci lu cru al păs­
to rilo r celo r cu vântători este a cău ta „P âinea cea d in C e r" (Ιοαττύ, 26-68),
ş i d upă ce vor vedea „ P â in e a ", datori sunt şi altora a b p ropovăd u i, precum
ş i p ăstorii, văzând Pruncul, şi celo rlalţi au spus.

Vezi şi loan 24, 27; '16, 33; 2 Tesaloiiiceni 3 , 16.

10 Vezi nota d e Ia Luat 2, 8,
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LU CA Capitolul 2 47

2 , 19-20: Iar M aria p ăstra11 toate aceste cu v in te, p u n â n d u -le în in im a

sa. (20) Şi s-au în to rs p ăsto rii, slăv in d si lău d ân d p e D u m n ez eu , pentru
to ate câte au ziseră si văzu seră, p recu m li se sp u sese. „ „
' 1 (2,191 Facere 37,11
C are „cu v in te" le păzea Fecioara? U n ii zic că acele cu vin te pe care i
le-a grăit îngeru l şi cele câte i le-au spus păstorii. C ăci le păzea p e toate
acestea şi le sălăşluia în inim a sa, adică le asem uia între ele şi d in ţoale o
singură socotinţă afla - cum că D um nezeu este Fiul ei.
în să m ie m i se pare că aici „ cu v in te " se nu m esc lu cru rile, întru cât
ceea ce se zice, să fie în tru acest chip: „ Ia r M a ria p ă z e a to ate a ce ste
c u v in te ", adică lu crurile acestea p e care eu acum le zic şi le fac graiu ri -
căci lu cru l când se spune, grai se face.
Şi s-au întors păstorii, m u lţăm înd lu i D u m n ezeu „p entru to a te ", căci
nu erau zavistnici, precu m iudeii.
2, 21-24: Ş i când s-au îm p lin it o p t z ile , ca să-L ta ie îm p re ju r, I-au
pus n u m ele Iisu s, cum a fo st n u m it de în g e r, m a i în a in te d e a S e z ă m isli
în p ân tece. (22) Ş i când s-au îm p lin it z ile le cu ră ţirii lo r, după L eg ea lu i
M o ise, L-au adus pe P runc la Ieru salim , ca să-L pună în a in tea D o m n u lu i,
(23) p recu m este scris în L egea D o m n u lu i, că o rice în tâ i-n ă sc u t de p arte
b ărb ătească să fie în ch in a t D o m n u lu i’2, (24) ş i să d ea je r tfă , p recu m s-a
z is în L egea D o m n u lu i, o p erech e de tu rtu re le sa u d o i p u i d e p o ru m b el.
12,21) Facere 17,10-12 /Levi lit 12,3/ M atei 1,21, 25 /Luca 1,31 (2, 22) Levitic 12,2-6
(2, 23) Ieşire 13, 2-12; 22, 29; 3 4 ,19 /Numeri 3 , 13; 8,16; 1 8 ,1 5 1 Deuteronom 15,19
f2 ,24) Levitic 5, 7; 12, 6-8; 14, 22
D upă ce prin Lege s-au d at p oru nci, cei care le călcau p e acestea erau
sub blestem 1213. D eci D om nul Se taie îm prejur, ca şi întru aceasta îm p lin in d
L egea ~ şi nim ic lăsând la o p arte d in cele ce aceasta le p oru n cea - , să ne
izb ăvească pe noi de blestem .
Şi dintru acestea sunt ruşinaţi cei ce zic că după nălucire [închipuire] S-a
întrupat Domnul, Căci cum S-a tăiat împrejur, dacă S-a întrupat după nălucire?

11 în ediţia de ta 1805, în loc de „păstra", se găseşte „păzea".

12 în ediţia de ta 1805, în loc de „că orice întâi-născu t de parte bărbătească să fie
închinat D om nului", se găseşte „că toată partea bărbătească ce deschide pântecele,
sfân t Iui Dum nezeu se va chem a".
13 „Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: «Blestemat este
oricine n u stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă». Iar acum că, prin Lege,
nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece «dreptul din
credinţă va fi viu». Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin
ele. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru
că scris este; «Blestemat este tot cel spânzurat pe lem n»" (CalaterU 3, 10-13),
48 Capitolul 2 SFÂNTULTEOFILACTARHDZPISCOPULBULCARIHI

în că este fără d e folos a cerca u nde este p ărticica ceea ce s-a tăiat, căci
cele ce Scriptura le-a acoperit cu tăcerea, nu se cu vine a le cerca - şi asta, m ai
vârtos acolo unde n u este nici u n folos. în să este cu pu tinţă a zice că atunci
când s-a tăiat acea părticică, atingându-se de păm ânt l a sfinţit p e acesta,
precum şi sângele şi apa care au curs din coasta M ântuitorului. Şi în felurile
în care ştie, D om nul a p ăzit părticica aceasta nevătăm ată, iar la înviere iarăşi
luând-o p e ea, S-a sculat din m orţi, şi întru aceasta fiind nelipsit, d e vrem e
ce şi noi, la înviere, trupu l nostru de săvârşit [desăvârşit] îl vom lua.
Şi însem nează Evanghelistul că nu îndată ce a zis îngerul: „Iată v e i lua
în p ân tece şi v ei n aşte F iu " (Luca 1,31), S-a zăm islit D om nul, c i d upă aceea,
când a vo it - că vezi ce zice aici de D om nul că „a fo st n u m it d e în g e r, m ai
în a in te d e a S e ză m isli în p ân tece". încă şi d e la însuşi graiul Îngeru lu i se
arată aceasta, că nu a zis „iată ai lu a t", ci „iată v ei lu a în p â n te ce ", întru cât
dintru aceasta este cu pu tinţă a socoti că întru acel ceas cu ad evărat S-a
zăm islit D om nul, D ar n u întru acelaşi m inu t întru care îngeru l a grăit, ci
poate când a săvârşit cuvintele. însă acestea n u le grăim dogm atism d.
„Şi s-au îm p lin it z ile le cu ră ţirii lo r, d up ă le g e a lu i M o is e " - b in e a
z is că „după Legea lu i M o is e " , căci d up ă ad evăr F ecioara nu avea nevoie
să aştep te zilele cu ră ţirii14, care erau p atru z e ci d e z ile, p en tru p artea
bărb ătească ce s-a născu t. C ăci este scris în L eg e că „ fem e ia care va p rim i
în tru sin e săm ân ţă, ş i va n a şte p arte b ă r b ă te a s c ă .,." (Levitic 12, 2), iar
Fecioara nu a p rim it săm ân ţă, ci d e la D uhul Sfâ n t a n ă scu t, în tru câ t nu
a v ea nevo ie d e p linirea acestei rând uieli, în să voind a îm p lin i Legea, s-a
su it la tem plu. Insă d e ce p entru partea bărb ătească [fem eia era necurată]
şa p te zile, iar pentru partea fem eiască în d oite [zile]? Z ice L eg ea că dacă
fem eia va prim i întru sine săm ânţă şi va n a şte p arte b ă rb ă tea scă , v a fi
n ecu rată şap te zile, iar dacă v a n aşte parte fem eiască, este înd oit n u m ăru l
zilelo r necurăţiei ei (Levitic 12,2-5). Ş i aceasta pentru-eă aceea care a născu t
p a r te bărbătească u n al doilea A d am în lum e a ad us, iar cea [care a nă<a-nt]_
-d e p arte fcnteidSui o a o ou a hvă a născu t, vasu l cel p u tred , vasu l cel slab,
u rcio ru l cel zdrobit, toiagu l înşelăciu nii, povăţu itoarea neascultării.
Iar ce ea ce L eg ea zice: „că to ată p a rte a b ă rb ă te a s c ă ce d e s c h id e
p â n te ce le , sfâ n t al lu i D u m n e z eu se va ch e m a ", cu ad evărat n u m a i la
H ristos S-a plinit, căci E l a d eschis pântecele Fecioarei. Pentru că la celelalte
m aici, b ărb atu l d esch id e p ântecele.

14 în Legea Veche, după naştere, zilele necurăţiei unei femei erau de 7 zile pentru
naştere de parte bărbătească şi 14 zile pentru parte femeiască. La acestea se adăugau
zilele curăţirii sângelui femeii, care erau 33 pentru naşterea unui băiat şi 66 pentru naşterea
unei fete (vezi Levitic cap. 12).
TÂLC Ui KE A SFIN T EI EVANGHELII DE LA LUCA_______________Capitolul 2____________ 49

Iar Legea a poruncit să aducă jertfă „o p e rech e d e tu rtu re le ", arătând

cum că facerea copilului este din curată însoţire - că zic unii cum că
turtureaua este jivină înfrânată, încât şi după ce-şi va pierde soaţa, nu se
împreună a două oară cu alta. Iar, dacă nu ar fi avut turturele, atuncea
„doi pui de p o ru m b e l", ca spre multă naştere să fie viaţa acelui copil - că
porumbelul este jivină mult prăsitoare.
2, 25 - 32 : Ş i iată era u n om în Ie ru sa lim , cu n u m ele S im e o n ; ş i o m u l
acesta era drept ş i tem ător de D u m n ezeu , aşteptând m âng âierea lu i Israil,
şi D u h u l S fâ n t era asu p ra lu i. (26) Ş i lu i i se v e s tise de către D u h u l
S f â n t15 că n u va v ed e a m o a rte a , p â n ă ,c e n u v a v e d e a p e H r is to s u l
D o m n u lu i. (27) Ş i d in în d e m n u l D u h u lu i a v e n it la tem p lu ; şi când
p ă rin ţii au ad u s în ă u n tru p e P ru n cu l Iisu s, ca să fa că p en tru E l d u p ă
o b ic e iu l L eg ii, (28) el L-a p rim it în b ra ţe le sa le ş i a b in e cu v â n ta t pe
D u m n e z eu şi a z is: (29) A cu m , slo b o z e şte p e ro b u l T ău , S tă p â n e, d up ă
cu v ân tu l T ă u , în pace, (30) că o ch ii m e i văzu ră m â n tu irea Ta, (31) p e care
ai gătit-o în ain tea feţei tu tu ror pop o arelo r, (32) L u m in ă spre d escop erirea
n e a m u rilo r şi slavă p o p o ru lu i tău Israil.
(2,25) Luca 2,38; 24,21 (2,26) Psalm 88,48 /Evrei 11,5 (2,29) Facere 46,30 /înţelepciune 4 .7 /
Filipeni 1,23 (2,30) Facere 49,18 /1 Regi 2 ,1 /Psalm 9 7 ,3 1Isaiac 52, 10 /Luca 3 ,6 /
Tit 2,11 (2.31) Esaia 1 1, 10 (2.32) Isaia 9,1; 4 2 , 6; 49, 6; 60,1-3 /Matei 4,16 /
loan 9 ,5 / Faptele Apostolilor 13,47; 26,18
Nu a fost preot Simeon16, ci om iubitor de Dumnezeu şi aştepta venirea
lui Hristos, ca să-I mângâie pe evrei şi să-I slobozească din robia cca de
sub păcat, încă poate, şi de sub romani şi de sub Irod. Căci cel care a crezut
în Hristos, slobod cu adevărat este, de împăraţi şi de oameni cinstindu-se.

13 în ediţia de la 1805, în loc de „Duhul Sfânt era asupra lui, Şi lui i se v estise de
către D uhul S fâ n t", se găseşte „D uhul S fân t era preste dânsul. Şi era lui făgăduit de la
D uhul Sfanţ '.
16 [1805] Zigaben zice pentru primitorul de Dumnezeu Simeon cum că, citind acesta
oartecând proorociile cele pentru Hristos şi aflând cum că Dumnezeu fiind Se va face om,
se întuneca la minte [nu putea cuprinde] ca un om, pentru otaină ca aceasta mai presusde
fire. Dintru această pricină şi făgăduinţă a luat hotărâre dumnezeiască, că nu va muri până
ce nu va vedea cu ochii săi pe însuşi Hristos. Iar „Hristosul Doirm uliii'Vadică „Unsul
Domnului" îl numeşte pe El, pentru că este de o fiinţă cu Tatăl, că „Dom n" aici pe Tatăl se
cuvine a-L înţelege. Scrie tot Zigaben, precum şi Meletie al Atinelor, cum ca au aflat în
oarecare izvoade că zic unii pentru dreptul acesta să fi fost unul din cei şaptezeci de
tălmăcitori ai Dumnezeieştii Scripturi, în zilele lui Ptolemeu Filadelful. Şi tălmăcind aceia
proorocia Isaiei, Proorocul zice: „Iată, Fecioara va lua în pântece" (Isnia 7 , 14), numai Simeon
nu a crezut întru acestea Proorocului, până ce i s-a hotărât lui de la dumnezeiescul înger că
nu va vedea moartea, până ce nu va primi în mâinile sale pe Hristosul Domnului.
50 Capitolul 2 SFÂNTUL TBOF1LACT ARHltPKCOPUL BULGARIEI

Vezi-i pe A postoli: nu au fost robi ai rom anilor? D ar acum îi cinstesc şi li

se închină lor îm p ăraţii ro m an ilo r17. Iată, aşadar, că acestora, care erau
israeliteni, m ângâiere li S-a făcu t H ristos.
D eci, acest Sim eon, fiind înd em nat de D uhu l Sfânt, s-a su it la tem plu
atunci când pe D om nu l L-a ad us M aica Sa şi, prim in d u -L p e D ânsul, îl
m ărturiseşte a fi D u m n ezeu , pentru că aceasta a zice: „A cum , slo b o z e şte
pe ro b u l T ău , S tă p â n e ", este a acelu ia ce m ărturiseşte cum că A cesta este
D oinit al vieţii şi al m orţii. Şi vezi cum sfinţii legătură so co tesc trupul,
pentru aceasta şi g răieşte Sim eon: „acum s lo b o z e şte ", ca d in tr-o legătură.
Iar „după cu v ân tu l T ă u " , a zis pentru făgăd u inţa pe care a Iuaf-o, că nu
va m uri până ce nu va ved ea pe H ristos. Iar „în p a c e " a zis, în loc de
odihnă, că până când trăieşte, o m u l se turbură, după cum şi D avid grăieşte
(Psalm 38, 9), iar m u rind , este în pace. încă şi în alt fel v ei înţelege acest
cu vân t „în p a c e ", adică „întru dobândirea n ăd ejd ii". C ăci z ice Sim eon:
„M ai înainte de a v ed ea eu p e D om nu l, nu aveam g ând u rile în pace,
aşteptându -L pe D ânsul şi p u ru rea având grija când v a veni, Iar acum ,
văzând u -L pe El şi îm păca nd u-m a şi lepădând grija, (ca să zic aşa) m ă
slobo zesc".
Iar „m ân tu ire" a n u m it întru p area C elui U nu ia-N ăscu t, p e care „o a
g ă t it " D u m n e z e u în a in te d e to ţi v e c ii. Ş i „ în a in t e a f e ţ e i tuturor
n o ro a d elo r", această m ân tu ire „o a g ă tit", căci sp re a se m ân tu i lum ea şi
spre a se arăta în tru p area Lui, p en tru aceasta S-a întrupat: Ia r m ântu irea
aceasta este „lu m ină spre d esco p erirea n eam u rilo r", adică spre lum inarea
n eam u rilo r celor în tu n ecate şi „ sla v a " israelitenilor. C ăci „ sla v ă " îi este
H ristos acelu i ad evărat no ro d a l Iui Israil, pentru că d in tr-în şii a răsărit
D om nu l; ş i se lau d ă ei cu A cesta, ce i care, d up ă adevăr, su n t cu noscători
de bine. A cestea le-a zis Sim eon. 1

1 Când Sfântul Teotilact scria aceste cuvinte, Imperiu' roman, deşi divizat, avea
împăraţi creştini. Ştim, de asemenea, ca Sfântul Teofifact a scris Tâlcitirca Evangheliilor la
cererea împărătesei Maria (devenită mai apoi monahie), spre a fi de folos şi fiului ei, prinţul
Constantin Porfirogenetul. Aşadar, cei dintâi destinatari ai Taleuirii Sfântului Teofilact au
fo st tocmai „împăraţii romanilor". Acum însă, în vremea noastră, se plinesc cuvintele pe
care le spune Sfântul Teofan Zăvorâtul: „Când autoritatea monarhică va cădea şi poporul
îşi va instala pretutindeni autoguvernarea (republici, democraţii), acolo Antihristul îşi va
găsi mediul prielnic pentru activitatea sa. Pentru satana nu va constitui o dificultate să
pregătească voci în favoarea renunţării la Hristos, după cum a arătat experienţa Revoluţiei
franceze. Atunci nu va fi nimeni care să opună un veto autoritar. Aşadar, când astfel de
regimuri, gafa să se conformeze aspiraţiilor antihristice, vor fi instalate peste tot, atunci se
v a ivi Antihristul" (Apocalipm în învăţătura Sfinţilor Părinţi, ed. Icos, 2000, p. 10).
TÂLCU1REA SFINTEI EVANCHEL1I DE LA LUCA Capitolul 2 51

în să m ie m i se pare că fi cele ale lui D av id se potrivesc acestu i Sim eon:

„Cu lu n g im e de z ile îl voi u m p le pe el, şi-i voi arăta lu i m ân tu irea M e a "
(Psalm 90,16).
2 , 33-35: Iar Io s if şi m am a lu i se m irau de ceea ce se v o rb ea desp re
Prunc. (34) Ş i i-a b in e cu v ân tat S im eo n şi a z is către M aria, m am a lui:
Iată, A cesta este pus sp re căd erea şi spre rid ica re a 18*m u ltora d in lsra il şi
ca un sem n care v a stârni îm p o triv iri, (35) şi p rin su fle tu l tău va trece
sa b ie , ca să se d esco p ere g â n d u rile d in m u lte in im i.
1 (2, 34) isaia 8,14; 31,14 / Matei 21,44 /Romani 9,32-33 /
2 Corinteni 2 , 1 6 / 1 Petru 2, 7 (2, 35) loan 19, 25
i-a blago slo vit Sim eon pe am ândoi, iară pe cel care se socotea a fi tată
lăsându-3, către cea cu adevărat m aică zicea: „Iată, A cesta este p us sp re că­
d erea" celor ce nu cred, „şi spre rid icarea" celor care cred. Sau, şi într-alt
chip: spre „căd ere" este pu s D om nul, adică spre căderea rău tăţilor celor
d in su fletele noastre, şi spre „rid icare" a bunătăţilor. C ade curvia, se ridică
întreaga înţelepciune. în că şi îritr-alt fel se poate a se înţelege: este pus
Hristos „spre căd ere", în loc de „ca să pătim ească E l şi ca să cadă în m oarte"
şi m ulţi se vo r „ rid ica ", d up ă ce „va c ă d e a " El. D eci, p u n e virgu lă după
acest cuvânt: „spre căd e rea", apoi începe „şi rid ica rea m u lto ra "1".
Iâr „ sem n " este Crucea, care până acum „stârneşte îm p o triv iri", adică
nu este p rim ită d ex ei necredincioşi.- frică se m ai zice „ se m n " şi întru parea
D om nu lu i şi străin [neobişnuit, m inunat] sem n, căci D u m nezeu S-a făcut
om , ia r F ecio ara, M aică. Ia r acest „ s e m n " - În tru p a rea lui H risto s -
„stârn eşte îm p o triv iri", p en tru că u nii tru p u l D om n u lu i d in C er îl zic a
fi, iar alţii, după în ch ip u ire [nălucire], iar alţii altele b ârfesc20.
Şi zice: „P rin s u fle tu l tă u " - al Fecioarei - „va trece s a b ie " . Poate
p om eneşte aici n ecazu l care i l-a p ricin u it F ecioarei P atim a D om nu lu i,

18 în ediţia de la 1805, în loc de „ridicarea", se găseşte „scularea".

10 în cea de a doua sută a Capetelor gnostice. Sfântul M axim M ărturisitorul, spre
tâlcuirea cuvintelor „a fo st pus spre căderea ş i ridicarea m u ltora", ne învaţă aşa: „(43)
Prin urmare, să băgăm de seamă de nu cumva e pus spre căderea celor ce privesc
creaţiunea văzută numai cu simţurile şi se ţin num ai de litera Sfintei Scripturi, ca unii ce
nu pot străbate spt$ duhul cel nou al harului, pentru nebunia lor; şi spre ridicarea celor
ce privesc duhovniceşte făpturile lui Dumnezeu şi ascultă duhovniceşte cuvintele Lui şi
se îngrijesc prin purtările cuviincioase numai de chipul dum nezeiesc al sufletului. (44)
Acest cuvânt [al Evangheliei], înţeles numai în sens bun, înseamnă că e pus spre căderea
patimilor şi gândurilor rele din fiecare credincios şi spre ridicarea virtuţilor şi a tot gândul
iubitor de Dum nezeu" (Filocalia românească, ed. Hum anitas, Bucureşti, 1999, p. 182).
20 Atei Sfântul Teofilact pomeneşte ereziile hristologjce.
52 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

d ar p oate nu m eşte „ sa b ie " şi sm inteala cu care s-a sm intit, văzând pe

D om nul răstignit, căci poate socotea: „C um e cu putinţă ca A ceia C are S-a
n ăscu t fără de săm ânţă, A cela Care a făcu t m inu ni, A cela C are a în v ia t
m orţii, să fie răstignit şi să m oară şi să fie scu ip at?"
Iar ceea ce zice „ca sa se d esco p ere gândurile din multe inimi", arată
că „se v o r descoperi şi se vor arăta cu g etele m u ltora care s-au sm in tit; şi
d up ă ce se v o r văd i, v o r afla grabnică v ind ecare, p recu m şi tu , o, F ecioară,
te vei descoperi şi te vei arăta ce cu g eţi p en tru H ristos, apoi te vei întări în
cred inţa cea către E l". Aşijderea şi F etru, „s-a descoperit" când s-a lepăd at,
d ar s-a arătat puterea lu i D um nezeu, a C elu ia C are l-a prim it p e el prin
p o căin ţă. în că şi în alt ch ip „s-au descoperit gândurile dintru multe
in im i" , fiindcă şi vânzătoru l s-a văd it (M atei 26, 48), şi cei care îl iu beau
p e El s-au arătat, p recu m era Io sif cel care a v en it la P ilat şi precum erau şi
fem eile cele care stăteau lângă C ruce (loan 19, 25, 38).
2, 36-40: Şi era şi Ana proorocită, fiica lui Fanuel, din seminţia lui
Aser, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de
la fecioria sa. (37) Şi era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi
nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.
(38) Şi venind şi ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu11 şi vorbea despre
Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. (39) După ce au
săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. (40) Iar
Copilul creştea2122 şi se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune,
şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
(2, 36) Psalm 9 1,14 ( 2 , 3 7 ) Psalm 25, 8 1 \ Timotei 5 ,5
(2, .38) Luca 2 , 25;
2 4 ,2 1 Î2, 4011 Regi 2,21 / Luca 1,80; 2, 52
Z ăboveşte E vanghelistu l [Luca] întru p ovestirea cea pentru Ana, sp u -
n ân d u -n e cine-i e tatăl şi care e n eam u l ei, ca să cu noaştem că ad evărat
g răieşte, aducând şi pe m ulţi în chip de m artori, p e cei care-i cu noşteau şi
ta tă l şi n eam u l ei.
D eci A n a „se mărturisea D o m n u lu i", ad ică m u lţă m ea „şi v o rb ea
tuturor" p entru D om nul, că El este M ântu itoru l şi M ângâierea n o astră, a
ce lo r ce aşteptăm izbăvirea.
Iar „după ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor
Nazaret", căci era şi B etleem u l cetate a lor, însă ca o patrie, iară N azaretu l
era ca uri;lăcaş.

21 în ediţia de Ia 1805, în loc de „lăuda pe D u m nezeu", se găseşte „se m ărturisea

D o m n u lu i".
22 în ediţia de Ia 1805, în loc de „creştea", se găseşte „sporea". ''
TÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 2 53

Şi creştea Jisus cu trupul, m ăcar ca ar fi p u tu t ca d in pântecele Fecioarei

în m ăsu ra vârstei celei bărb ăteşti să vie, dar a tu n ci s-a r fi păru t că n ălu cire
este întruparea. Pentru aceasta câte pu ţin creşte, ia r E l crescând , se arăta
înţelep ciu n ea C uvântu lu i lui D um nezeu. C ăci n u după sporire se făcea
în ţe le p t- să n u fie aceasta! Ci câte pu ţin arătând înţelep ciu nea cea firească,
pe potriva v ârstei celei tru p eşti, se zice că „sp orea ş i s e în tă re a cu d u h u l".
C ăci dacă în tru cât era d e m ic cu-statul ar fi arătat toată înţelepciunea, s-ar
fi p ăru t străină m inune. Iar acum , d upă potriva v ârstei, p e cât se p u tea Se
arăta pe Sine, îm p lin ea rând u iala2324.în să n u p rim ea înţelep ciu nea - căci ce
s-ar fi făcu t m ai d e săvârşit [desăvârşit] d ecât C el C are dintru în cep u t este
de săvârşit [desăvârşit]? ci în ţelep ciu n ea cea p e care o avea, o arăta
puţin câte puţin.

2 , 41-50: Ş i p ărin ţii Lui, în fiecare an, se d uceau de sărbătoarea Paştilor,

la Ierusalim . (42) Iar când a fost El de doisprezece an i, s-au s u itla Ierusalim ,
după o b ic e iu l sărbătorii. (43) Ş i sfârşin d u -se z ile le , p e când se în to rceau
ei, C o p ilu l Iisu s a răm as în Ieru salim şi p ă rin ţii L ui n u ştiau . (44) Ş i soco­
tind că este în ceata călăto rilo r de drum , au v en it ca le de o z i, cău tând u -L
p rin tre ru d e şi p rin tre cu n o scu ţi. (45) Ş i, n eg ă sin d u -L , s-au în to rs la
Ieru salim , căutându-L. (46) Iar după trei z ile L-au a fla t în tem p lu , şezând
în m ijlo c u l în v ăţătorilor, ascu ltân d u -i şi în treb â n d u -i. (47) Ş i to ţi care îl
auzeaii se m inu n au de priceperea şi de răspu nsurile L u i. (48) Ş i văzându-L
răm aseră u im iţi, ia r m am a L u i a z is către El: F iu le d e ce ne-ai fă cu t nouă
aşa? Iată, tatăl T ău ş i eu Te-am căutat în g rijo ra ţi21. (49) Ş i El a z is către ei:
D e ce era să M ă cău taţi? O are n u ştiaţi că în ce le ale Tatălu i treb u ie să
fiu ?25*(50) D ar ei n-au în ţe le s cu vântu l pe care l-a sp u s lor.
12, 41) Ieşire 23 ,1 5 ,1 7 ; 3 4 ,2 5 /Deuteionom 1 6 ,1 12,42) Deuteronom 16,6
' 0 , 46) lsaia 5 3 ,2 12,47) 3 Regi 10,18 /Matei 7 ,2 8 /Marcu 1, 22 /
Luca 4 ,2 2 ,3 2 /loan 7,1 5 ( 2 ,4 9 ) Maleahi 3 , 1 (2, 50) Luca 9, 45; 18,34
Se su ie D om n u l îm p reu nă cu p ărin ţii la Ieru salim , ca p rin toate să
arate că n u este potrivnic lu i D u m nezeu , nici n u Se îm p o triv eşte celo r ce
su nt legiuite. Ia r „ sfâ rsin d u -se z ile le " - cele şap te z ile a le P a ştilo r
D o m n u l a ră m a s în Ie ru sa lim şi S e în tre b a cu că r tu ra rii, d in L eg e
în tre b â n d u -i p e d â n şii, „şi to ţi se m in u n a u " . Vezi cu m „ s p o re a " cu

25 A dică, arătând D om nul înţelepciune p e potriva vârstei, îm plinea iconom ia

mântuirii.
24 în ediţia de la 1805, în loc de „Iată, tatăl T ău şi eu Te-am căutat în g rijo raţi", se
găseşte „Iată, tatăl T ău şi eu doritidit-Te, Te căutam ".
25 în ediţia de k 1805, în loc de „Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui trebuie să fiu ?",
se găseşte „Au n -aţi ştiut că întru cele ce sunt ale Tatălui M eu se cade M ie să fiu ?".
54 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în ţelep ciu n ea? Printru a se cu n o aşte de m ulţi şi a se m inu n a de El, căci

arătarea înţelep ciu nii L ui aceasta este: „sp o rire a " Lui3637,
Iar N ăscătoarea de D u m n ezeu îl nu m eşte pe Io sif „tată", ştiind cu
ad ev ărat cu m că nu este tată, în să pentru iu d ei, ca să nu socotească ei că
d in cu rv ie este {Pru ncu l], „lată" al Lui îl n u m eşte p e lo sif. Şi în alt chip
în ţelege: fiin d că p u rtare d e grijă a arătat lo sif, [precum ] şi slujire întru
hrană sp re creştere, cu cuviinţă „tată" p e el l-a num it, oarecum cinstind u-1
p e el Sfântu l D uh cu n u m irea d e „tată".
D ar p entru ce îl cău tau p e El? O are socotind că S-a pierd u t, ori S-a
rătăcit ca u n copil? S ă n u fie aceasta! Că n ici a p reaîn ţelep tei M arii n u era
aceasta, ea care a prim it p entru D ânsul atâtea descoperiri, n ici a lu i lo sif,
căruia şi lui i s-a d escop erit că d in D uhu l Sfânt este. C i e i îl căutau pe
D om nu l, să vadă dacă n u cu m va s-a d u s d e la d ân şii, dacă n u cu m va i-a
lăsatp e ei. Iar după ce L-au aflat, î l v ezi p e El cu m le răspunde? C ă Fecioara
numindu-1 p e lo sif „tată" a l L u i, D om nul zice: „N u acesta este tatăl M eu
ccl adevărat, că, de ar fi fost aşa, în casa lu i se cuvenea să fiu ; ci D um nezeu
este Tatăl Meu - şi pentru aceasta, în casa Lui su nt, adică în tem plul L u i".
Dar „ei nu au în ţe le s" cele ce D om nu l a grăit lor, pentru că taină era aceasta
2 , 51-52: Ş i a co b o rât cu e i şi a v e n it în N azaret ş i le era su p u s. Iar
m am a L u i păstra33 în in im a ei to ate aceste cu v in te. (52) Ş i Iisu s sp o rea
cu în ţe le p c iu n e a ş i cu v ârsta şi cu h a ru l38 la D u m n e z eu ş i la o am en i.
( 2 , 51) Facere 37,15 <2 , 5 2 ) 1 Regi 2, 21.26 /Luca 1, SO; 2 ,4 0
Domnul Se supunea părinţilor, pildă dându-ne nouă ca să n e su punem
părinţilor. ' '
Iar Fecioara „păzea în in im a e i to ate a ce ste a ", pentru că d um nezeieşti
erau şi cele ce se lucrau şi cele ce se grăiau de Copil; şi nu erau ca ale unuia
de doisprezece ani, ci ca ale unui om de săvârşit [desăvârşit].
Si vezi aici cum Evanghelistul, tâlcuind ce este aceea „a spori cu înţe­
lepciunea", aduce mai pe urmă şi „sporea cu vârsta", arătând că pe cât sporea
cu vârsta, Domnul îngăduia ca tot mai mult din înţelepciunea Sa să se arate.
Şi înţelepciunea era plină de „dar şi la D u m n ezeu şi la o a m e n i": adică
pe acelea le făcea, care şi lui Dumnezeu îi erau bineplăcute şi oamenilor
lăudate. Iar mai întâi este cuvântul „la D u m n e z e u ", şi apoi „la o a m e n i",
că întâi se cuvine lui Dumnezeu a plăcea, şi apoi oamenilor.

36 Aşadar, cu cât Domnul arăta arai mult oamenilor înţelepciunea Sa, cu atâta aceştia
priveau, înţelegeau şi socoteau că Pruncul sporeşte întru înţelepciune, deşi El însuşi era înţelep­
ciunea lui Dumnezeu şi desăvârşit dintru început. Vezi tâlcuirea şi nota de la Marcu 13,32-37.
37 in ediţia de la 1805, în loc de „păstra", se găseşte „păzea".
28 în ediţia de la 1805, în loc de „harul", se găseşte „darul".
 55

C a p it o l u l 3
Predica lui loan Botezătorul. M ărturia lui despre Hristos.
Botezul şi spiţa neamului .lui Hristos 1

3, 1-3: în al cin cisp re z ecele a an al d o m n ie i C ez a ru lu i T ib e riu 123, pe

când P on ţiu P ilat era p ro cu rato ru l Iu d eii, Irod , tetrarh a l G a lile ii, F ilip ,
fratele său, tetrarh al Itu riei şi al ţin u tu lu i T rah o n itid e i, ia r L isa n ia s,
tetrarh al A b ile n ie i, (2) în z ilele a rh iereilor A nna şi C aiafa, a fo st cuvântul
lu i D u m n ezeu către lo a n , fiu l lu i Z ah aria, în p u stie. (3) Ş i a v e n it el în
to ată îm p re ju rim ea Io rd an u lu i, p ro p o v ăd u in d b o te z u l p o că in ţe i, spre
iertarea p ăcatelor. ' a 2) loan l, 6 a Matei 3,1-2/ Marc 1, 4
Cu cuviinţă p om eneşte E vanghelistu l şi vrem ea şi stăpânitorii, ca să
arate că stăpânitorii cei din Iuda nu au lip sit p ână la venirea lu i M esia, iar
acum d om nea P ilat, om de alt neam , şi câte o a p atra p arte stăpâneau
feciorii lui Irod A scalonituP. Iar acestea erau spre încred inţare că a venit
M esia, după proorocia lu i laco v (Facere 4 9 ,1 0 ).
Iar E vanghelistu l zice: „fost-a cu v ân tu l lui Dumnezeu către loan",
ca tu.să te înveţi cum cărvu de şineşi fiind îndem nat a venit să m ărturisească
pentru H ristos, ci d e D um nezeiescul Duh fiind m işcat [îndem nat lăuntric];
căci „cu v ân t" ori pe D uhul Sfânt îl vei înţelege, ori poru nca lui D um nezeu.

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Peiitrn p ropot'cduirea lui loan. Pentru cei
ce au întrebat pe loan. Pentru irod şi pentru închiderea lui loan. Pentru Botezul M ântuitorului.
Pentru povestirea neamului lui Hristos".
2 [,1805] După ce Irod, ucigătorul de p p m ci, a m urit la doi ani după Naşterea
Domnului, Cezarul Gaius a rânduit să nu ia cineva împărăţia peste evrei, ci să se îm partă
între fiii lui Irod şi să se dea lui Arhelau Iudeea, şi celorlalţi celelalte părţi, precum arată
aici Sfântul Evanghelist. Şi i-a num it pe dânşii „tetrarhi", adică stăpânitori peste a patra
parte, pentru că fiecare dintre ei o a patra parte stăpânea. Iar după moartea lut Gaius,
Tiberiu a luat împărăţia Romei. Şi pârât fiind Arhelau de supuşii lui, a fost izgonit de
către Tiberiu. Şi a fost trimis de la Roma, în locul lui, procurator al Iudeii Pilat din Pont,
Şi din această pricină Evanghelistul Matei zice că Arhelau împărăţea în Iudeea (M atei 2,
22), iar Evanghelistul Luca zice aici cum că domnea în Iudeea Pilat dinPont (după Zigaben
şi M eletie al Afinelor).
3 Irod era numit „Ascalonitul" tocmai din pricină că se trăgea din oraşul Ascalon o
veche cetate a filistenilor, de pe coasta mediteraneană a Palestinei, aflată între oraşele
Iope şi Gaza. Aici era centrul cultului zeiţei păgâne Astarte, precum şi locul de naştere al
lui irod.
56 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOHLACT ARH IEPISCOPUL BULGARIEI

Iar „în p u s tie " a fost cuvântul lui D u m n ezeu către loan, pentru că de
vrem e ce fiii „ p u stie i"4 - adică ai Bisericii celei d in tre neam u ri u rm au a
se face m ai m ulţi d ecât cei ai aceleia „care avea b ă rb a t" (Isaia 5 4 ,1 ) - adică
a sinagogii iu d eilo r după cuviinţă s-a făcu t cu vân tu l şi p oru nca lui
D u m nezeu , fiind lo an „în p u stie ".
Şi lo a n prop ovăd u ia noroadelor „ b o te z u l p o c ă in ţe i", adică m ă rtu ­
risirea păcatelor, iar botezul acesta le aju ta lor „sp re iertarea p ă ca te lo r",
care iertare se d ăd ea prin B otezul Iui H ristos. C ăci cu ad ev ărat b o tezu l lui
lo a n n u d ăd ea iertarea păcatelor, ci sp re ie rta rea p ă ca te lo r fo lo sea şi
povăţu ia, adică îi gătea p e oam eni ca să p rim ească B otezul lui H ristos,
care dă iertarea păcatelor.

3 , 4-6: P recum este scris în cartea cu v in te lo r lu i Isa ia P ro orocu l: E ste

g la su l5 ce lu i ce strig ă în p u stie: G ă tiţi calea D o m n u lu i, d rep te fa ce ţi
că ră rile Lui. (5) O rice v ale se va u m ple şi o ric e m u n te ş i o rice d ea l6 se va
p le c a ; c ă ile cele strâm b e se v o r face d rep te şi ce le co lţu ro a se, d ru m u ri
n eted e. (6) Ş i toată făp tu ra7 va vedea m ân tu irea Iu i D u m n ez eu .
(3t 6) Psalm 9 7 ,3 /Isaia 40,3-5/ Matei 3 ,3 / Maieu 1, 3/ Luca 2 ,3 0 / loan 1 ,2 3 /T it 2,11
„ C a lc " e ste p e tre c e re a [v ie ţu ire a ] ce a d u p ă H r is to s , p e c a r e o
p o ru n ceşte a se găti, căci cât d e cu rând av ea să prop ovăd u iască D om nu l.
Iar „că ră ri" su nt poru ncile Legii, căci p e cele ce acu m erau „ co lţu ro a se" şi
strâm băn o age [întortocheate] p oru nceşte „ d re p te " a le face; p entru că
fariseii strâm băn o geau şi răzvrăteau p oru ncile.
în să se p o ate înţelege „ c a le " şi su fletu l, iar „ că ră ri" în ţeleg erile şi
lu cru rile sale. D eci se cuvine n ou ă şi su fletu l a ni-1 găti, d ar şi lu crurile şi
în ţe le g e rile n oastre „d rep te" a le face.
A p oi, ca şi cu m cineva ar fi întrebat astfel: „Si cu m vom plini noi
a ce a stsrp en tru ca ostenicioasă şi grea este fap ta cea b u n ă 8 şi m ulte văi şi
g reu tăţi are, deopotrivă de la puterile cele v iclen e şi d e la patim ile cele ce
s ă lă ş lu ie s c în n o i? " - zice că n ici o g reu ta te nu v a fi, ci to ate fi-v o r
lesn icio ase, căci „orice v ale se va u m p le "; adică p u terile noastre fireşti,

4 Aici Sfântul Teofilact se referă la proorocia: „M ai m u lţi su nt fiii celei părăsite,

d ecât ai cele i cu bărb at" (Isaia 54, 1) şi pe „cea părăsită" o num eşte „pustie") ca una
care, fiind fără de bărbat, este singură, pustie.
5 [1805] Glas se aude mie, de bărbat ce strigă în pustie (după Zigaben).
6 În ediţia de Ja 1805, în loc de „deal", se găseşte „măgură",
φ ΐ η ediţia de'la 1805, în loc de „făptura", se găseşte „trupul".
8 Fapta bună este ostenicioasă când este lucrătoare, iar când doar ne îndulcim cu
pomenirea ei, nelucrând ni mic întru Domnul, nu avem rod decât robia cea către slava deşartă.
TÂLCUiREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA_______________ Capitolul 3____________ 57

care spre lu crul cc l b u n s-au slăbit, iarăşi se vor um plea, şi „o rice m u n te

şi orice m ăg u ră", adică p u terile cele potrivnice care din p ricina m ând riei
s-au în ălţat, se v o r sm eri, pentru că au slăbit cu a d ev ărat şi pu terile cele
p otrivnice, şi p oftele ce se p ar a fi întru noi fireşte, şi to ate n eted e s-au
făcut, şi în „ d rep te" cele strâm be s-au presch im bat. P en tru că H ristos şi
pu terile cele potrivnice le~a su rp at, care aici su n t ară ta te d e „ m u n ţi" şi de
„m ăgurii", şi m işcările noastre cele fireşti către lu cru l cel bu n le-a înviat,
p e care E van gh elistu l le-a n u m it „văi p lin e ", prin ceea ce zice: „orice v a le
se va u m p le ". Şi p entru aceasta S-a întrupat D om n u l, ca firea noastră întru
cea d intâi aşezare să o întoarcă.
Şi zice: „toată făp tu ra va v ed ea m ân tu irea lu i D u m n e z e u ", n u num ai
iu d eii ş i n ă im iţii9, ci şi to a tă făptu ra, căci în tru lo t p ăm ân tu l s-a v estit
E v a n g h e lia
Şi m u lte altele erau cu pu tinţă a se grăi, d ar în d eaju n s su n t acestea
spre lu m inarea [lăm urirea, lim pezirea101] cu v in telo r ce s-au zis.

3 ,7 -9 ; D e c i z ic e a lo a n m u lţim ilo r care v en e a u să s e b o te z e d e el: P u i

de v ip e re 11, cin e v -a arătat să fu g iţi d e m ân ia ce v a să fie ? (8) F a ceţi, dar,
ro ad e v re d n ice d e p o că in ţă ş i n u în ce p e ţi a z ic e în v o i în şiv ă : A vem tată
pe A vraam , căci vă sp u n că D u m n e zeu p oate ş i d in p ie tre le acestea să
tid ic e fii lu i Avraam . (9) A cum secu rea s tă 12 la ră d ă cin a p o m ilo r; d e c i
orice p o m care n u fa ce road ă b u n ă se taie şi se aru n că în foc.
(3, 7-9) M atei 3 , 7-10, 19; 8 , 11 /loan 8,39; 1 5 ,ft
„P ui de n ă p â rc i" îi nu m eşte p e iudei, ca .pe cei care p e părinţi şi pe
m aici îi necăjeau . C ăci zic u nii cum că această jiv in ă , năpârca, se naşte
rozând pântecele m am ei sale. Tot aşa, iudeii şi p e Prooroci şi p e în văţători
i-au om orât.
Prin „m ân ia ce va să f ie " num eşte m u ncile [caznele] cele veşnice; iar
„roade v re d n ice de p o că in ţă " sunt nu n u m ai d ep ărtarea de la rău , ci şi
săvârşirea lu crului celui b u n (Psalm 36, 27), căci aceasta este cu adevărat
roadă şi odraslă a p ocăinţei, a săvârşi lu cru l cel bun.
„Şi nu încep eţi a zice întru voi cum că su nteţi de n e a m bu n şi, n ă-
dăjduindu-yă neam u lu i părinţilor voştri, sa v ă leneviţi d e la fapta cea bună;

9 Adică ucenici ai iudeilor, convertiţi la iudaism dintre neam urile păgâne.

10Prealuminate sunt toate cuvintele Domnului, însă noi le întunecăm cu întu necimea
nepriceperii noastre. De aceea spune Sfântul Teofilact „spre luminarea cuvintelor ce s-au
zis", adică „spre lămurirea sau limpezirea înţelesului cuvintelor ce s-au zis".
11 în ediţia de la 1805, în loc de „vipere", se găseşte „năpârci".
12 în ediţia de la 1805, în loc de „securea stă", se găseşte „securea zace".
58 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARII;!

căci şi din pietrele acestea va putea Dumnezeu să ridice fii Patriarhului

Avraam, precum şi puţin mai înainte a făcut - căci pântecele Sairei şi decât
pietrele fiind mai tare, s-a umplut de dar spre facere de copii".
Iar „secu rea" este dumnezeiasca judecată, care retează.pe cei nevrednici
din această'viaţă. Deci, ziceînaintemergătorul: „De nu vă veţi pocăi, vă veţi
tăia din viaţă, căci la rădăcina voastră, a pomilor, zace securea". Şi, precum
am zis, se înţelege prin „răd ăcin ă" viaţa, însă poate a se înţelege „răd ăcină"
şi rudenia lui Avraam, de la a cărui înrudire „se ta ie " cei ce nu sunt vrednici
a fi mlădiţe ale lui, după cum zice Apostolul (Romani cap. TI). Şi îndoită este
munca [cazna], căci nu numai că păcătosul şi neroditorul „se ta ie " din
rudenia cea către cei drepţi, ci şi „se aruncă în fo c ".
3 , 10-18: Ş i m u lţim ile îl în tre b a u zicând: C e să facem , d eci? (Ή ) R ă s­
p u n zân d , lo a n le zicea: C el care are două h a in e să dea ce lu i ce nu are şi
c e l ce are b u ca te să facă asem en ea. (12) Ş i au v en it şi v a m e şii să se b oteze
ş i i-au sp u s: în v ă ţă to ru le, n o i ce să facem ? ( 13} E l le-a ră sp u n s: N u fa ceţi
n im ic m ai m u lt d ecât vă este rând u it. (14) Ş i îl în tre b a u o sta şii, zicând :
D a rn o i, ce să facem ? Ş i le-a zis: S ă n u asupriţi pe n im e n i, n ici să în v in u iţi
p e n e d re p t13, şi să f iţ i m u lţu m iţi cu solda voastră. (15) Ia r p o p o ru l, fiin d
î n aştep tare şi în tre b â n d u -se to ţi d esp re lo a n în cu g ete le lo r: N u cu m va
e l este H risto su l? (16) A răsp u n s lo a n tu tu ro r, zicând : E u v ă b o te z cu
a p ă, dar v in e C el C are este m ai tai e d ecât m in e ţC ă ru ia n u s u n t vred n ic
s ă -I d ezleg cu reau a în că lţă m in te lo r. El vă va b o tez a cu D u h S fâ n t şi cu
fo c , (17) a C ăru i lo p ată este în m ân a Lui, că să cu reţe aria S a s i să ad u ne
g râ u l în jitn iţa S a , ia r p leav a o v a arde cu fo c n estin s. (18) În că ş i altfe
m u lte în d e m n â n d , p ro p o v ăd u ia p o p o ru lu i v estea cea b u n ă 14.
(3, 20) Faptele Apostolilor 2 ,3 7 (3,11) Luca 11,41/ 2 Corinteni 8 ,1 4 /lacov 2,15-16 /
1 loan 3,17; 4 ,2 0 (3, 12) Matei 21, 31-32 / Luca 7 ,2 9 (3 ,14) Ieşire 2 3 ,1 / Levitic 9,11
(3,15) loan 1 ,2 0 ( 3 ,16) Matei 3, U / Maieu 1 ,7 -8 /loan 1 ,1 5 ,2 6 /
• Faptele A postolilor 1, 5; 2 ,3 (3.17) M iheia 4 ,1 2 /M atei 3,12; 13, 30
lo a n sfă tu ie şte trei ce te [cinu ri, rând uieli] de o am en i ca re a u v en it la
d â n su l: n o ro ad ele, v am e şii şi o staşii. D eci p e no ro ad e le sfă tu ie şte să fie
c u lu a re -a m in te la m ilo ste n ie , p o ru n cin d u -le ca „ acela ca re are d o u ă
h a in e să d ea ş i c e lu i ce n u a re ". Iar v am eşilo r le zice: „ n im ic m a i m u lt
d e c â t ce e s te râ n d u it să n u f a c e ţ i" , adică n im ic m a i m u lt să n u cea ră şi

j3 în ediţia de la 1805, în Ioc de „nici să înv inu iţi p e ned rept", se găseşte „să nu
cle v e tiţi".
14 în ediţia de la 1805, versetul 18 este acesta; „M u lte şi altele binev esteanorod ului,
m ângâindu-1".
TÂLCUIREA SFfN TEi EVANCHELH DE LA LUCA Capitolul 3 59

să silească. Iar o staşilo r le zicea să nu răp ească ci: „să fiţ i m u lţu m iţi cu
so ld a v o a s tră " , ad ică cu d aru rile ce, d u p ă o b ic e i, s e d a u d e îm p ărat. Şi
vezi cum p e no ro ad e, ca u n e le ce su n t fă ră d e ră u ta te, le sfă tu ieşte sa
săv ârşească o arecare l u a u bu n , adică să d ă ru ia scă , ia r p e vam eşi şi p e
o staşi n u m ai să se d ep ărteze d e la rău ; căci în că a ceştia nu cu p rin d eau şi
nici p u teau săvârşi v reu n lu cru b u n ; ci în d estu l era lo r a nu le săv ârşi p e
cele rele.
Iar alţii şi d upă în alta înţelegere tâlcu iesc ceea ce se zice: „ ce l care are
d ouă h a in e să dea ce lu i ce nu a re ", căci zic aceştia că „două h a in e " su n t
duhul Scripturii şi slova [litera] s a D eci lo an îl înd eam nă pe ce l care le are
pe acestea d ouă să d ea şi celu i care e cu totul g o l - ad ică d e este cineva
care înţelege Scriptura în două chipuri, şi d up ă slovă şi după duh, să dea
celu i ce nu are, să-l în v eţe p e cel ce nu ştie şi să-i dea lui m ăcar slova.
Şi în tru atâta era d e m are fapta cea b u n ă a lu i lo a n , în tru cât to ţi
socoteau pentru dânsul: „N u cu m va el este H ris to s u l? " D eci, o socotinţă
ca acesta fărâm ând u-o, zice: „A tât de m are o sebire este în tre m in e şi
H ristos, întru cât eu « b o te z cu apă», iar «A cela cu D u h S fa n ţ ş i cu fo c
v ă va b o te z a » ". Şi în că şi altcev a m ai zice: „C ă n ic i cu re a u a în c ă l-
ţă m in te lo r L ui nu su n t v re d n ic a o d e z le g a ". Şi ce în sea m n ă acestea?
C eea ce zice „vă va b o te z a p e-v o i cu D u h S fâ n t ş i cu f o c " , este văd ită
după adevăr, p en tru ca A p o sto lilo r Le-a fo st trim is D u h u l, şi „ lim b i d e
f o c " s-au arătat îm p ărţin d u -se lor (Faptele A postolilor 2 ,3 ). Ia r aceasta ce
zice: „ cu re a u a în c ă lţă m in te i o r L u i n u s u n t v r e d n ic a o d e z le g a " ,
în sem n ează, d upă în ţeleg erea cea de obşte, „că nici cea de p e u rm ă slugă
a lu i nu su n t v red n ic a m ă so co ti". Iară d u p ă în ţe le g e rea cea m ai tainică,
su n t d o u ă „ în c ă lţă m in te " a le D o m n u lu i: p o g o râ r e a cea d in C er pe
p ăm ân t şi cea de p e p ă m â n t la iad. Şi n im eni n u p o ate d ezleg a ş i sp u n e
în ce ch ip au fo st aceste d o u ă pog orâri, n ic i m ă ca r de va fi-asem enea cu
loan. C ăci cin e p o ate sp u n e cu m S-a în tru p at şi cu m S-a p o g orât D om n u l
la iad ?
Iar ceea ce zice: „a C ă ru i lo p a tă este în m â n a L u i" , aceasta în seam n ă
„că d eşi v ă v a b o te z a p e v o i, să n u so co tiţi ,că de a cu m su n teţi nevin o vaţi,
ci d e nu v ă v eţi arăta fără d e p rih an ă în v ia ţa ce v a u rm a B o tezu lu i, vă
v a ard e p e v o i cu foc n e s tin s " . C ă ci „ p le a v ă " , e s te ce l ce aTe m in te
n ero d ito are şi p o artă m u ltă g rijă nu m ai d e lu cru rile ce le v re m eln ice ale
v ie ţii a c e ste ia
în că „şi m u lte a lte le b in e v e s te a n o ro d u lu i, m â n g â in d u -1 ", că ci cu
adevărat învăţătura cea bu n ă m ângâiere este, şi d u p ă cu viinţă se nu m eşte
„ b u n ă v e stire ".
60 Capitolul 3 SFÂNTUL'TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

3,19-22. Iar Irod tetrarhul, m ustrat fiin d d e c l pentru Itb d ja d a , fem eia
lu i F ilip , fra te le sau , şi p en tru toate re le le pe care le -a făcu t Irod , (20) a
ad ăugat la to ate ş i aceasta, în câ t a în ch is pe lo a n în tem n iţă. (21) Ş i d up ă
ce s-a b o te z a t to t p o p o ru l, b o te z â n d u -S e şi Iis u s ş i ru g â n d u -S e , s-a
d e sch is C eru l, (22) şi S -a p o g orât D u h u l S fâ n t p e ste E l, în ch ip tru p esc,
ca un p o ru m b el, şi s-a fă cu t g las d in C er: Tu e ş ti F iu l M eu C el iu b it,
în tru T in e am b in e v o it.
(.3,19) M atei 14, 3 ! Marcu 6 ,1 7 (3, 20) Matei 4 ,1 2 (3 ,21) M atei 3 ,1 3 ,1 6 /Marcu 1 ,1 0 i
loan 1, 32 (3, 22) Psalm 2, 6 /Matei 3,17; 17, S /Marcu 1,11 /Luca 9 ,3 5 /loan 1, 32
D upă cuviinţă g răieşte aici E vanghelistu l cele pentru Irod, ca şi cu m
ar fi zis aşa: „N orod ul u nele ca acestea socotea pentru lo an , iar Irod, fiind
m u strat de către lo an , a ad ăugat şi aceasta p este toate, adică a-1 închid e p e
eL în te m n iţă ". D eci, m in u n ân d u -se, Sfân tu l Luca p o v esteşte a ceasta,
părând u -i rău că n o ro d u l acest fel de părere având pentru loan. Irod u nele
ca acestea a arătat.
Şi „s-a d e sc h is C e ru l", ca n ou ă să ne fiu arătat [adeverit] că B otezul
tu tu ror deschide C erul, pe carele Adam l-a·încuiat. Şi „S-a p o g orât D u h u l"
p este Iisus, ca dintru aceasta să ne învăţăm că şi la noi, când ne bo tezăm ,
vine D uhul; căci cu adevărat, nu avea trebuinţă D om nu l de D uhul, ci toate
p entru noi le face, şi El Se face începătură tu tu ror celo r p e care noi aveam
sa le dobândim m ai pe u rm ă, „ca E l să f ie In tâ i-n ă scu t în tre m u lţi f r a ţi"
(Romani 8, 29).
iar D uhul Sfân t se arată „ca un p o ru m b e l", ca să n e învăţăm că se
cu v in e a fi noi b lâ n z i şi în cu răţie, şi c ă , p recu m în vrem ea lui N o e,
p o ru m b elu l a v estit încetarea m âniei lui D um nezeu (Facere cap. 8), aşa şi
aicea, D uhul cel Sfân t ne-a îm p ăcat pe n oi cu D u m nezeu , potop, p ăcatu lu i
făcân d [potopind păcatul].
în că şi „F iu " este n um it D om nul H ristos, de la Tatăl fiind trim is glasul,
arătându -ne că şi nouă. celor ce n e botezăm , punerea cea întru fii ne-a dăru­
it - a Iară „întru T in e am b in e v o it", în loc de „întru Tine M -am odihnit".

3, 23-33: Ş i Iisu s în s u ş i era ca d e tre iz e ci de a n i când a în ce p u t (să

p ro p o v ăd u iască), fiin d , p recu m se so co tea15, fiu al lu i Io s if, care era fiu l

15 (1805) Ta Icnind Zigaben ac.este cuvinte, zice că Iisus era de treizeci de ani când a
început să facă minuni şi să înveţe. Iar „fiu al Iui Iosif" era nu după adevăr, ci după cum
ii se părea iudeilor, losif a fost fiu al lui Eli, Eli a fost fiul lui Matat şi aşa, pe rând, unul
după altul, până la Adam, care a fost ai lui Dumnezeu, adică de la Dum nezeu, pentru că
lui Adam nu un om i-a fost tată, ci Dumnezeu l-a zidit pe el. Această înţelegere este şi la
„Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiu lui A v r a a in " (M atei 1 ,1 ), căci
TÂLC UI REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA L U C A __________ Capitolul 3____________ M

lux16 E li, (24) fiu l lu i M atat, fiu l lu i Levi, f iu l lu i M e lh i, fiu l lu i Ia n a i,

fiu l lu i Io s if, (251 fiu l lu i M atatia, fiu l lu i A m o s, fiu l lu i N au ni, fiu l lu i
E sli, fiu l lu i N ag ai, (261 fiu l lu i lo su a , fiu l lu i M a ta tia , fiu l lu i S c m e in ,
fiu l lu i lo s e h , fiu l lu i lo d a , (271 fiu l lu i Io a n a n , fiu l lu i R esa , fiu l lu i
Z o ro b ab el, fiu l lu i S a la tie l, fiu l lu i N eri, (28) fiu l lu i M e lh i, fiu l lu i A d i,
fiu l lu i C osarn, fiu l lu i E lm ad am , fiu l lu i E r, (29) fiu l lu i lo su a , fiu l lu i
E liezer, fiu l lu i L o rim , fiu l lu i M atat, fiu l lu i L evi, (30) fiu l lu i S im e o n ,
fiu l lu i Iu d a, fiu l lu i lo s if, fiu l lu i Io n am , fiu l lu i E lia ch im , (31) fiu l lu i
M elea , fiu l lu i M en a , fiu l lu i M atata, fiu l lu i N atan , fiu l lu i D av id , (32)
fiu l lu i le s e i, fiu l lu i lo b e d , fiu l Iu i B o oz, fiu l lu i Sa la , fiu l lu i N aason,
(33) fiu l lu i A m irtadav, fiu l lu i A d m in , fiu l lu i A rn i, fiu l lu i E srom , fiu l
lu i Fares, fiu l lu i Iu d a, (34) fiu l lu i Iaco v , fiu l lu i Isa a c, fiu l lu i Avraam ,
fiu l lu i Tara, fiu l lu i N ahor, (35) fiu l lu i S e ru g , fiu l lu i R agav, f iu l lu i
Falec, fiu l lu i E b er, fiu l lu i Sala, (36) fiu l Iu i C ă in ă m , fiu l lu i A rfaxad ,
fiu l lu i S em , fiu l lu i N o e, fiu l lu i L am eh , (37J fiu l lu i M a tu sa la , fiu l lu i
Enoh, fiu l lu i Iaret, fiu l lu i M a le le il, fiu l Iu i C ă in ă m , (3S) fiu l lu i E n o s,
fiu l lu i S e t, fiu l lu i A d am , fiu l lu i D u m n ezeu .
(3, 23} Matei 1,16; 13, 3 5 1 Marcu 6, 3 /Luca 4,22 / loan 6 ,4 2 (3, 27) Matei l, 12
( 3 , 31) 2 Regi 5,14 /Zaliarla 12,13/ Matei 1, 6/3, 3 2 ) Isaia 1 1 ,1 /M atei 1 ,4 -5
(3 ,33J Facere 29,35,38,29; 46,12 /Matei 1,2-1 (3,34) Facere 11,22,24,26; 21,2-5; 25,26; 26,18 /
Matei 1 ,2 (3, 35) Facere 11,24-25; 1 1 ,13-14,16,18,20 /3, 36) Facere 5,25,28-29, 32; 6,10;
9 , 18; 10,22,24; 11,10,12 (3,37) Facere 5 ,9 ,1 2 ,1 5 ,1 8 ,2 1 (3, 38) Facere 5 ,3 , 6
D om nu l S-a botezat, fiind „de treizeci de a n i" , căci această vârstă este
m ai d e săvârşit [desăvârşită], şi întru aceasta om ul este sau bun sau rău.
Iar L u ca istoriseşte neam u l L ui, cu rân d u ia lă în tu rn ată faţă d e cea a
lu i M a te i17, ca să ara te că A cela C are acu m S-a n ă scu t cu tru p , d e la
D um nezeu este; căci bine vezi cum înşirarea n ea m u lu i. Ia D u m n ezeu se
sfârşeşte. Iar această istorisire a n eam u lu i o face şi ca să ne în v ăţăm că
D om nu l p entru aceasta S-a întru pat, ca pe to ţi străm o şii către D um nezeu
să-i ad u că şi fii ai L ui să-i facă.
în că şi în alt chip p o t a tâlcui: N u se cred ea cu m că naşterea D om n u lu i
este fără d e săm ânţă. D eci, v oind să arate E v an g h elistu l că şi altă d ată fără
de săm ânţă s-a făcu t om , de la cei de jo s se su ie la A d a m şi la D u m n ezeu ,
ca şi cu m ar fi zis n o u ă: „D acă nu crezi că C el d e al doilea A d am S-a f ă c u t,

„fiu al lu i D avid " îl num eşte pe Hristos, iar pe David fiu al lui Avraam, suind m intea;
ascultătorilor la făgăduinţele lui Dumnezeu cele către dânşii.
16 în ediţia de la 1805în versetele 24-38, în loc de „fiul lu i", se găseşte „care a fost al lui". ■
17 Cu ordine cronologică inversă faţă de cea arătată de Evanghelistul Matei.
62 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFÎLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

fără de săm ânţă, su ie-te cu m intea la cel dintâi A d am şi-l vei afla p e el că
s-a fă cu t de la D u m n e z e u , fără d e să m â n ţă ; şi d in tru a ce a sta nu fi
necred incios, ci cred in cio s".
în să se întreabă u nii: „C um zice E vanghelistu l M atei că Io sif este fiu a
lui Iacov (Matei 1, 16), iar L u ca zice aici că este fiu al lu i E li?" - zicând
aceştia că este cu n ep u tin ţă ca acelaşi Io sif să fie fiu a doi taţi. D eci, pentru
u nele ca acestea zicem : Iacov şi Eli au fost fraţi dintru o m am ă, d ar din alt
tată; şi m u rind E li fără de fecior, Iaco v a lu at-o p e fem eia lu i, ca să-i ridice
urm aş d in lr-în sa; şi aşa se sp u n e că Io sif este fiu al lu i Iacov, d upă fire şi al
lui Eli, după L ege - căci Iaco v d up ă fire l-a născu t, şi dintru această pricină,
cu ad evărat este fiul său firesc, iar lu i E li îi era fiu num ai d upă Lege. C ăci
p oru n cea Legea, ca, dacă cineva ar fi m u rit fără de fii, fem eia acestu ia'sa
se m ărite cu fratele lu i şi cel care se va naşte dintru d ânsu l să fie socotit că
este al celui ce a m u rit, d eşi d upă fire era al celui care era viu (Deuteronom
25, 5), D intru acestea s e ad evereşte că b in e zic E v a n g h eliştii, şi nu se
îm p otrivesc; căci M atei p e tatăl cel firesc al lui Io sif l-a scris, iar Luca pe
cel ce se socoteşte a fi tată al lu i d upă L ege, adică pe E li - ca prin am ând oi
să arate că pentru aceasta S-a n ăscu t D om nul, ca atât firea, cât şi Legea să
o sfinţească.