Drogurile

Istoric:
În anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg raspândita în rândul
adolescentilor americani si suedezi. Adezivii care contin toluol si solventi
volatili erau picurati pe batiste (care apoi au fost tinute în fata gurii si
nazului), sau turnati în pungi, pentru inhalarea vaporilor acestora.

Alte substante:
Substantele care se preteaza la inhalare (adulmecare) sunt solventii
chimici din industrie, bricolaj si domeniul casnic, precum: cleiuri, diluanti
pentru adezivi, vopsele si lacuri, benzina, acetona, butilacetatul,
diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon ("Tetra") si
hidrocarburile fluorurate alifatice.
Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor contine, de exemplu,
toluol.
Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietati
narcotizante care produce vapori neinflamabili.

Forma de consum:
Inhalarea (adulmecarea, germ. schnüffeln)
Periculoasa este mai ales varianta ce utilizeaza pungi de plastic,
deoarece - trase prea mult peste cap - pot duce la moarte, în cazul instalarii
rapide a efectului stupefiant si a intoxicatiei necontrolabile de catre
consumator.

Mod de actiune a solventilor cu efect narcotic:

Cele patru stadii ale narcozei (pentru întelegerea mdical-
farmacologica):

Analgezia: Este inhibata perceperea durerii, dar si capacitatea de

autocritica si orientarea temporo-spatiala.
Excitatia: Prin inhibarea aproape totala a impulsurilor "frenatoare"
superioare, de la nivel cortical, se produce dezinhibarea centrilor motori
inferiori. În cazul abolirii sau tulburarii starii de constienta se observa o
hiperreactivitate motorica. Acest stadiu de excitattie nervoasa se combate, în
anesteziologia moderna, prin medicamente miorelaxante.
Toleranta: Pe lânga scoarta cerebrala, sunt inhibate si diencefalul si
maduva spinarii. Tonusul muscular se reduce, starea de constienta este
abolita, dar inima mai bate si respiratia înca functioneaza.
 Paralizie: În acest stadiu sunt afectati si centrii vegetativi ai
trunchiului cerebral, respiratia si circulatia fiind tulburate.
Când narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul
încearca sa atinga doar primele doua stadii. Tinde sa atinga acea stare de
buimaceala cu tenta euforica, cu o usoara tulburare a constientei, în care nu
mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci când e treaz si în care
tensiunile emotionale si spirituale sunt aplanate. În aceasta stare,
autosugestiile pot deveni "realitate" prin lipsa constientei ancorate în
realitatea obiectiva, astfel încât aurolacul adolescent se transforma în Tarzan
sau puternicul Superman al benzilor sale desenate.
Se deosebesc patru stadii ale actiunii substantelor inhalate
(adulmecate):
În primul dintre acestea apar: greata, dureri la nivelul gambelor, sau
senzatia de creier sub presiune. În cel de-al doilea se descrie receptivitatea
crescuta la stimuli externi, asociata cu o stare de bine si sentimentul
imponderabilitatii, similar cu starea de ebrietate
Aproape toti solventii au efect toxic în cazul abuzului regulat.
Cloroformul produce leziuni hepatice si poate determina - în doze prea mari
- paralizia respiratiei, sau cel putin tulburari central nervoase grave, datorate
hipoxiei cerebrale.
Abuzul de tricloretilena produce inflamatii ale nervilor, nevralgii ale
fetei si suferinte cardiace, de asemenea conditionate nervos (prin tulburarea
conducerii impulsurilor). La adolescentii care au inhalat în mod regulat, timp
de mai multi ani, vapori de toluol, au fost observate delirii (vezi delirium
tremens, la cap. Alcoolul) de mai multe zile.
Pe lânga stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezinta o
importanta cauza de deces.
Pot aparea stari confuzionale, cu reactii de hiperexcitatie, anxietate si
panica. În plus, se pot produce arsuri si combustii (arsuri chimice) ale cailor
respiratorii.

Cerc de persoane afectate:

Se remarca mai ales adolescentii tineri (10 - 15 ani) din paturile
sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt putini, dar cu atât mai
periclitati, deoarece nu actioneaza într-un anumit context, îsi pastreaza acest
obicei multa vreme si au suferit, de regula, un traumatism psihic anterior
consumului.

Sechele de lunga durata:

Leziuni hepatice, renale, nervoase si cerebrale.
 Drogurile in societate
In fiecare zi pe tot cuprinsul globului pamantesc milioane de
oameni folosesc droguri.In mod surprinzator, de cele mai multe ori, folosim
droguri atunci cand consumam ceai sau cafea, sau in cazul multor adulti, un
pahar de vin ce ne relaxeaza.Ca si alte droguri, cafeina din ceai, café sau din
alte bauturi racoritoare cum ar fi Coca-Cola, sau alcolul din vinsi bere sunt
substante care modifica functionarea normala a organismului. Folosite
cumpatat, aceste droguri sunt relativ inofensive si in multe zone ale lumii
perfect legate.
Totusi, alte tipuri de droguri sunt ilegale si periculoase.
Substantele ca heroina fac parte din aceasta categorie, iar detinerea sau
folosirea lor sunt interzise prin lege.Aceste droguri pot ucide.

Stimularea creierului
Asemenea nicotinei, cafeina este un alcaloid provenit in acest caz
din funzele plantei de ceai, sau din semintele arborelui de cafea. Cafeina este
prezenta si in cacao si in unele bauturi racoritoare, cum ar fi cola.
In consumul zilnic, cantitatile de cafeina sunt de obicei reduse.
Insa, in cantitati mai mari, aceasta poate cauza probleme mai grave de
sanatate, cum ar fi somnul nelinistit si tulburarile digestive.
Marijuana, denumita si canabis sau hasis, este extrasa din canepa.
Cel core o consuma se simte relaxat, tihnit, mai constient de ceea ce-l
inconjoara si mai capabil de a fi increzator si creativ. Cel ce priveste de
afara, vede opusul acestor stari.
In general, si in comparatie cu alte droguri mai puternice,
marijuana nu pare sa creeze dependenta. Cercetarile au demonstrat ca
aceasta poate duce la probleme mai putin grave in comparatie cu alcoolul
sau tutunul. In multe tari, unele grupari au incercat sa schimbe legile si sa
inlature unele pedepse pentru consumul acestora.

Barbituricele
Aceste droguri create in laborator sunt uneori prescrise de medici
pentru alungarea insomniei si nelinistii, in calitete de “somnifere” sau
“calmante”. Sunt de asemenea, recomandate persoanelor care nu pot
supravietui, datorita faptului ca sunt prea nelinistite, agitate si speriate tot
timpul.
Barbituricele sunt prescrise mai rar in zilele noastre iar folosirea
lor este supravegheata cu atentie. Aceasta datorita problemelordin trecut,
inclusiv abuzul, dependenta fizica si psihologica.
 In doze mari, barbituricele produc efecte cu cele ale alcoolului.
Simptomele incetarii folosirii acestora sunt foarte grave, uneori chiar fatale.

Amfetaminele
Fabricate si ele in laborator, aceste medicamente sunt denumite
“excitante”. Cei care le folosesc se simt energici si alerti. Aceste
medicamente accelereaza reactile chimice al organismului, producand
energie. Au fost folosite, candva, ca tablete pentru slabit. Problema este ca,
de mai multe ori, consumatorul este tentat sa mai ia o doza, pentru a se simti
din nou energic. Acest fapt poate duce la obisnuinta si dependenta
psihologica.
Halucinogenele
Halucinogenele prezinta un grup variat de droguri. Unele sunt
naturale, cum sunt cele din “ciupercile magice” si mescalina din cactusul
“peyote”. Celelalte sunt create in laborator, ca LSD-ul (acid lisergic
dietilamid), cunoscut sub numele de “acid”.
Aceste droguri au efecte dramatice asupra constientei, a simturilor
si a perceptiei consumatorului. Acesta poate avea halucinatii puternice si o
astfel de "caltorie" poate fi extrem de inspaimantatoare.
Cea mai mare parte a halucinogenilor nu creaza o dependenta
fizica serioasa, iar pe termen lung nu par sa cauzeze o dependenta
psihologica puternica. Acestia insa provoaca o toleranta in organism, iar
oamenii au murit, Chiar, sub influenta lor. De exemplu consumatorul poate
sa-si inchipuie ca este capabil sa zboare, si sa sara pe fereastra.

Opiaceele
Opiul, morfina si heroina se obtin din specia de mac numita opiu.
Acestea provoaca stari temporere de amorteala, liniste si chiar exaltare si
fericire. In medicina, aceste droguri se folosesc ca remedii contra durerii. Ele
sunt insa deosebit de puternice si periculoase, putand provoca rapid toleranta
in organism si dependenta serioasa. O supradoza poate chiar ucide.
Renuntarea la consumul acestora se realizeaza sub supraveghere medicala,
iar reactiile organismuluisunt neplacute: friguri, crampe, greturi, transpiratie
si tremuraturi.

Cocaina si “crack”
Cocaina este un praf alb, extras din frunzele plantei coca. Aceasta
poate sa-l faca pe cel care o consuma alert si plin de energie, chiar euforic.
Desi unii oameni pretind ca pot folosi cocaina ca pe un drog social sau “de
recreere”, ca si alcoolul, altii devin dependenti din punct de vedere
psihologic de aceasta. Printre alte efecte se numara halucinatiile, teama si
paranoia.
“Crack” este o versiune modificata, din punctde vedere chimic, a
cocainei. Este unul dintre drogurile cele mai puternice si creeaza
dependenta. I unele zone consumul ilegal al acestora poate duce la jafuri,
violenta si alte infractiuni.

Efecte ale dependentei

Dependenta de droguri poate fi psihologica sau fizica, sau
ambele.Dependenta psihologica (uneori numita obisnuinta) se petrece in
mintea omului. Consumatorul simte ca nu poate sa gandeasca normal si sa
supravietuiasca fara ajutorul drogului. In cazul dependentei fizice, nervii,
muschii,inima si alte organe ale corpului au nevoie de drog pentru a-si
continua functionarea.
Daca este privat de droguri, dependentul poate suferi probleme
fizice si mintale ale renuntarii la cestea. Aceste probleme variaza de la
tremuraturi si friguri, la transpiratii, crampe si dureri, halucinatii (zarirea sa
simtirea unor lucruri care nu sunt reale), inconstienta sau chiar convulsii
fatale.
Organismul se obisnuieste treptat cu unele droguri. Cu timpul este
nevoie de o cantitate mai mare de drog pentru a da aceleasi rezultate ca
inainte. Aceasta nevoie de cantitati din ce in ce mai mari de drog, in vederea
obtinerii aceluiasi efect, poarta denumirea de toleranta.
Modul de administrare poate fi de asemenea periculos. Inspirarea
cocainei poate deteriora nasul si caile respiratorii. Injectarea unui drog cu
ajutorul unui ac sau al unei siringi, care nu sunt sterile, poate provoca injectii
cu hepatita si SIDA.
Drogul e o substanţă sau un amestec de substanţe naturale sau
sintetice, având acţiune psihotropă (asemeni unui sedativ sau stimulent)
asupra sistemului nervos central, intensificând unele procese (apar
halucinaţii auditive sau vizuale) şi eliminându-le pe altele (durerea fizică,
moralitatea).
De-a lungul timpului, prin intermediul drogurilor, omul a
încercat să trateze răul, să fugă de preocupaţii, de tristeţe, să se rupă de
cotidian, să aibă o percepţie mistică şi să aibă experienţa sacrului, experienţă
creata de el însuşi cu ajutorul drogului. Din cele mai vechi timpuri oamenii
au selectat plante, produse minerale care să aibă fie o acţiune plăcută,
euforizantă, fie să înlăture durerea, fie să-l sustragă pe individ de la realitate,
fie erau utilizate în cadrul unor ceremonii sau ritualuri, fie, în sfârşit,
utilizate în scopuri terapeutice. Cert este că toate drogurile au la început un
efect pozitiv “benefic” (“necesar” în situaţia dată) pentru individ, plăcut, de
stimulare a plăcerii, curiozităţii, voluptăţii, de îndepărtare a durerii,
insomniei, fricii, foamei, oboselii, epuizării.
Referitor la noţiunea de “drog” la noi în ţară, termenul a fost preluat
din literatura internaţională în special anglo-saxonă în care termenul de
“drug” semnifică medicament, dar are şi conotaţia de produs care duce la
toxicomanie, sens pe care-l are şi în limba română.
Majoritatea drogurilor sunt de origine vegetală şi sunt cunoscute
din antichitate : opium (extras din mac – Papaver somniferum), haşiş,
marijuana (din Canabis indica), mescalina, psilocibină etc. Pornind de la
extrase din aceste plante, prin semisinteză sau direct prin sinteză s-a ajuns la
produşi noi, mult mai activi, care la început au avut un efect benefic în
anestezie şi dezvoltarea rapidă a chirurgiei. Unele droguri deosebit de active
au fost de la bun început sintetizate în laborator (cum ar fi LSD-ul)
Multe din substanţele considerate droguri sunt medicamente care sunt
distribuite cu destulă rezervă, fiind necesare reţete, dar în general sunt destul
de accesibile ; dependenţa de acestea se întâlneşte mai ales la intelectuali
(farmacofilie).
Consumul regulat de droguri şi intoxicaţia cronică voluntară cu
acestea, determină farmacodependenţă (toxicomanie).
Pentru a caracteriza toxicomania, prezentăm mai jos câteva referiri la
reacţiile faţă de substanţele toxice :
· reacţiile adverse sunt efecte nocive, nedorite, care apar după
administrarea de substanţe în doze normale în scop terapeutic ; tot aici sunt
incluse şi reacţiile alergice
· intoleranţa constă în aceea că simptomele apar după prima
administrare a medicamentului
· reacţiile toxice sunt acele tulburări care se datoresc efectelor
directe ale administrării unui toxic
· reacţiile de rezistenţă se caracterizează prin scăderea efectelor
după administrări repetate. Dintre acestea cele mai importante sunt :
- toleranţa – caracterizată prin obţinerea de efecte tot mai mici
după administrări repetate de toxic ; oprirea administrării toxicului duce la
sindromul de abstinenţă
- dependenţa – urmează toleranţei şi constă într-o stare de
intoxicaţie cronică caracterizată de necesitatea constrângătoare de folosire a
toxicului. Există patru trăsături ce conturează dependenţa :
§ dependenţa psihică
§ toleranţa
 § dependenţa fizică, necesitatea de a continua folosirea toxicului
pentru a evita tulburările grave uneori care urmează întreruperii administrării
(sindromul de abstinenţă)
§ psihotoxicitatea
Majoritatea covârşitoare a toxicelor ce determină dependenţa sunt
psihotrope, respectiv au o acţiune asupra sistemului nervos central (în faza
iniţială o senzaţie foarte plăcută)
Drogarea este definită ca o stare de intoxicaţie periodică sau cronică,
dăunătoare individului şi societăţii, generată de consumarea repetată a unui
drog natural sau sintetic şi care se caracterizează prin :
- o dorinţă invincibilă sau o necesitate obligatorie de drogare şi
de procurare a drogului prin orice mijloace.
- o tendinţă de a mări dozele
- o dependenţa de ordin psihic şi uneori fizic faţă de efectele
drogului cu apariţia sindromului de abstinenţă la suprimarea drogului.
Sindromul de abstinenţă se manifestă după oprirea administrării
drogului la câteva ore şi este o expresie a dependenţei fizice, prin simptome
şi semne care pot fi chiar periculoase pentru viaţa pacientului. Multe dintre
ele sunt inverse faţă de reacţia la drogul respectiv şi este mai grav pentru
toxicele cu efect intens şi de scurtă durată cum este heroina. Sindromul de
abstinenţă poate duce la moarte.
Încercăm să trecem în revistă pe scurt principalele grupe de droguri :
A. Euforicele – după cum le spune şi numele, produc o stare de
euforie, beatitudine ; sunt reprezentate în primul rând de opium, derivaţii lui
şi de cocaină.
Un alt preparat renumit al opiului este heroina, care cauzează o
dependenţă foarte rapidă. Acţiunea ei euforică e mai scurtă decâ a morfinei.
Cocaina este un alcaloid obţinut din frunzele de Erytroxylon coca, un
arbust originar din Peru. Folosită ca şi drog, cocaina este prizată pe nas,
datorita proprietăţii ei de a trece uşor de bariera mucoaselor şi datorită
bogatei vascularizaţii la acest nivel ; datorită acestei vascularizaţii se produc
leziuni ale septului nazal care pot ajunge până la necroză şi perforaţie. În
prezent, din cocaină s-a produs un derivat, “kack”, căruia I se atribuie un
efect şi mai puternic. Prizarea de cocaină determină o stare de euforie, de
bine, cu dispariţia senzaţiei de foame şi oboseală (cultura de coca a fost
stimulată de conquistadorii spanioli pentru că permitea indigenilor să
muncească până la epuizare fără hrană) ; se adaugă o senzaţie de vioiciune,
de vigoare, îndrăzneală, cu senzaţia de uşurinţă în gândire. În acest timp
individul prezintă o stare de hiperactivitate şi hiperexcitabilitate genitală. În
faza de toxicomanie apare delirul, halucinaţiile, tulburările motorii. În final
se ajunge la decădere fizică şi morală, dupa 5-10 ani de folosire a drogului.
B. Toxice care provoacă starea de beţie
Pe lângă etanol (alcoolul propriu zis), există o gamă întreagă de
produşi care duc la o stare de beţie, mulţi dintre ei solvenţi organici.
Benzenul de exemplu provoacă o stare de beţie caracterizată prin excitaţie,
agitaţie, apoi ameţeli, mers nesigur, pierderea autocontrolului. Acesta
împreună cu alţi solvenţi (cloroform, eter, cloral, derivaţi organocloruraţi)
participă ca agenţi etiologici în toxicomania numită “gluare” (glue=lipici)
care s-a răspândit rapid la noi în ţară în ultimul timp, prin inhalarea unor
soluţii de cleiurisintetice şi paste de lipit din pungi de plastic ermetic aplicate
pe orificiile respiratorii (la noi produsul numit ”aurolac”). Preţul accesibil,
uşurinţa procurării a făcut ca acest mod de drogare sa se răspândească foarte
rapid, la vârste incredibil de tinere; şi în acest caz se manifestă necesitatea
imperioasă de drog şi tendinţa de creştere a dozelor.
De unde vine metadona ?

Metadona a fost la origine dezvoltata de catre nazisti in timpul celui

de-al doilea razboi mondial. Cand rezervele de opium au fost epuizate,
narcomanii nazisti ( Hermann Göring- seful suprem al Luftwaffe si
succesorul lui Hitler- era unul dintre ei ) au incercat sa evite renuntarea la
acest drog. Din aceasta cauza s-a ajuns sa se impuna companiilor
farmaceutice si chimice germane obtinerea unei substante opiacee de
sinteza, pentru a nu mai fi nevoie de culturile de mac. Chimistii nu auvenit
numai cu un drog care a functionat, dar care in plus a reusit si sa infrunte
timpul. Drept consecinta, metadona a ajuns un drog folosit de doctori pentru
a incerca sa-i ajute pe cei dependenti de opiacee. Efectul heroinei se duce
dupa cateva ore, fapt ceea ce duce la nevoia de a lua mai multe doze pe zi.
Pe de alta parte, efectul metadonei dureaza undeva intre 24 si 72 de ore, in
stansa legatura cu doza luata si cu metabolismul fiecaruia.

Cum este folosita metadona ?

Metadona este un drog (o substanta opiacee sintetica ) care atunci

cand este administrata o data pe zi, pe cale orala, in doze adecvate, poate cel
ami adesea sa suprime pentru 24 de ore impulsul de a lua heroina. Pacientii
au aceeasi dependenta fizica fata de metadona ca si fata de necesitatea de a
lua heroina sau alte opiacee cum ar fi Oxycotin sau Vicotin. De fiecare cand
un narcoman foloseste heroina apare un ciclu care consta initial intr-o
intoxicatie urmata de o perioada de functionare normala a creierului care
ulterior duce la o stare de disconfort si la nevoia acuta de a mai lua o doza
( apar simptome ca acelea ce insotesc instalarea gripei, dureri, frica si
depresie ).

Ciclul acesta care se repeta in cazul heroinei la fiecare 4- 8 ore, poate

fi eliminat prin folosirea metadonei in cadrul unor programe speciale. Acest
fapt este posibil deoarece metadona patrunde mult mai lentr in sistem iar
efectul ei dureaza o perioada mai indelungata decat in cazul heroinei si a
altor opiacee. Opiaceele cu efect de scurta durata cum ar fi heroina,
hidrocortizonul si morfina, perpetueaza si / sau dau nastere unor procese
anormale in creier care interfereaza cu procesele emotionale si rationale
normale. Luand metadona, majoritatea acestor procese nocive sunt oprite,
normalizandu-se anumite procese neuro – biologice care altfel ar fi afectate.
Dupa stabilirea unei doze corespunzatoare, metadona nu mai produce
aceleasi stari de exaltare si “plutire” atat de frecvente in cazul heroinei.

Care sunt efectele metadonei ?

Cel mai importante efect secundar al metadonei constau in : ameteala,

slabiciune generala, euforie, gura uscata, retentie urinara, constipatie,
respiratie inceata si greoaie. Mai exista si unele efecte secundare
ocazionale : reactii alergice, iritatie a pielii, mancarimi, dureri de cap,
dificultati de concentrare, senzatia de betie, confuzie, depresie, dificultati de
vedere si vedere dubla, eruptii cutanate faciale, transpiratie, palpitatii, greata,
si voma.
Efectele secundare cele mai putin comune sunt : reactiile anafilactice,
hipotensiune cauzatoare de slabiciune si de lesin, dezorientare, halucinatii,
tremur, crampe musculare. Printre riscurile asociate sunt incluse si
problemele cu rinichiul. Simptomele supradozei sunt : ameteala foarte
puternica, confuzie, tremur, convulsii, coma, frisoane, hipotensiune, piele
rece si lipicioasa.

Care sunt simptomele unei supradoze de metadona ?

Corpul in intregul lui : ~ spasme musculare

Din punct de vedere respirator: ~ dificultati respiratori ; ~ stop
respirator ( uneori fatal in marja de 2-4 ore )
Nas, gat si urechi: ~ pupile micsorate; ~ piele vinetie; ~unghii si buze
vinetii ;
 Gastrointestinal : ~ spasme ale stomacului si/sau ale tractului
intestinal; ~constipatie
Inima si vase sangvine : ~puls slabit; ~presiune arteriala scazuta.
Sistem nervos : ~ ameteala; ~ dezorientare; ~ coma

Ce implica dezintoxicarea de metadona ?

Pentru tratamentele de dezintoxicare, metadona este administrata sub

stricta supraveghere. In timpul dezintoxicarii, un pacient poate primi
metadona atunci cand apar simptomele de sevraj ( stranut, cascat, ochi si nas
care curg, transpiratie excesiva, febra, pupile dilatate, crampe abdominale,
greata, dureri in tot corpul, tremur si iritabilitate. Dupa cateva zile dupa ce
pacientul a fost stabilizat cu ajutorul metadonei, cantitatea de substanta
administrata va fi gradual redusa. Rata cu care va fi redusa depinde de
modul cum reactioneaza organismul pacientului…avandu-se grija ca
simptomele asociate renuntarii sa ramana in limite tolerabile.

Da metadona dependenta ?

In anumite teste, celor care li s-au dat ambele droguri pe cale orala, nu
au putut face distinctie intre efectele heroinei si cele ale metadonei. O alta
problema pentru cei care incearca sa scape de dependenta fata de heroina
prin folosirea metadonei consta in simptomele de renuntare care apar.
Sevrajul in cazul heroinei ar trebui sa se termine dupa aproximativ 7 sau 10
zile. Pentru metadona, perioada este ceva mai lunga putand ajunge la o luna
sau chiar mai mult.
In mod ironic, metadona care este folosita pentru a controla
dependenta de alte narcotice mai nocive este destul de des intalnita pe piata
neagra si a fost asociata unui numar crescut de decese datorate supradozelor.
Toleranta si dependenta de metadona este un pericol grav, ca si simptomele
ce pot aparea cand se renunta la folosirea ei. Multe persoane care au fost
dependente de heroina afirma ca simptomele asociate renuntarii la heroina
sunt de departe mai putin neplacute decat cele asociate renuntarii la
metadona.
Multe persoane ajung sa treaca de la dependenta de heroina la
dependenta de metadona, continuand acest tratament de-a lungul anilor,
fiindu-le teama de simptomele ce ar putea aparea dupa renuntarea si la
metadona. Metadona nu trebuie sa se transforme intr-un mod de viata pentru
fostii dependenti de heroina.