MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ”INTELLECTUM” GALAŢI

POLIARTRITA REUMATOIDA

INDRUMĂTOR ELEV

AMG 2A

2016-2017
 Poliartrita reumatoida

Poliartrita reumatoida este reumatismul inflamator cronic cel mai des intalnit,

fiind intalnit si sub numele de poliartrita cronica evolutiva. Principala ei caracteristica

este prezenta infiltratului de tip inflamator la nivelul tesutului sinovial articular.

Denumirea de poliartrita provine de la faptul ca in cursul evolutiei bolii sunt afectate

in acelasi timp mai multe articulatii. Aceasta maladie este mai des intalnita la femei

decat la barbati, de aproape doua-trei ori, cu incidenta maxima cuprinsa in intervalul

de varsta 30-40 de ani.

Cauzele poliartritei reumatoide

Cauza precisa nu se stie cu exactitate, dar este cunoscut faptul ca un rol destul

de important este jucat de factorii genetici. Deducem din frecventa de aparitie mai

ridicata la femei ca exista un rol al factorilor endocrini in determinarea aparitiei bolii.

De asemenea nu se cunoaste intru-totul mecanismul de aparitie al bolii.

Poliartrita reumatoida debuteaza, avand drept catalizator o predispozitie genetica,

prin actiunea unui agent declansator. Regresia leziunilor este intalnita foarte rar, iar

un raspuns imun celular slab contribuie la evolutia bolii. Membrana sinoviala sufera

unele modificari in urma actiunii bolii, astfel tesutul se ingroasa, practic

hipertrofiandu-se iar vascularizatia locala creste , afectand articulatia in partea

externa si determinand leziuni la nivelul de intersectie a cartilajului cu osul. Acest

tesut va distruge articulatia datorita unor enzime care sunt secretate.

Lichidul intraarticular se poate colecta in articulatia, provocand crestera

consecutiva a presiunii, care in timp se poate manifesta prin necroze tisulare precum

si prin corpi straini in articulatie. Dupa trecerea unui timp mai indelungat de la
aparitia poliartritei reumatoide, inflamatia in proces acut se amelioreaza, formandu-se

un tesut de tip fibros, care are drept consecinta finala anchiloza prin restrangerea

libertatii miscarilor articulare, indeosebi atunci cand calcificarea intervine la nivelul

proceselor fibroase.

Factorul reumatoid este un element cu o importanta mare, la nivelul articulatiei,

de aparitie si progresia a bolii.

Caracterul cronic al poliartritei reumatoide alterneaza cu momente de acutizare

a maladiei. Pe langa afectarea articulara, se pot evidentia complicatii extraarticulare,

adesea reprezentate de nodulii reumatoizi. Aparitia lor este determinata de modificari

vasculare determinate de acumularea exagerata a complexelor imune circulante.

Localizarea nodulilor reumatoizi este in special periarticulara (adesea fiind afectata

articulatia cotului), dar si in unele compartimente seroase precum pericardul sau

pleura, in tesutul pulmonar sau cord.

Manifestari clinice ale poliartritei reumatoide.

Factorii declansatori sunt stressul, frigul, traumatismele. Initial afectiunea

intereseaza o articulatie urmand sa afecteze ulterior si altele. Simptomatologia de

debut intereseaza articulatia, apoi apar simptomele sistemice precum:

– Tumefactia articulatiei

– Slabiciune fizica insotita de o stare de oboseala

– Scadere in greutate

– Intepenirea unei articulatii

– Dureri la nivel articular

– Dureri musculare

Poliartrita reumatoida are un caracter progresiv necesitand cativa ani, uneori,

pana sa se instaleze complet. Un element de insemnatate mare este caracterul

simetric al artritei, precum si faptul ca articulatiile interfalangiene distale nu sunt

afectate. Sunt afectate indeosebi articulatiile de calibru mare care au o solicitare

mecanica mai mare. Sunt afectate mai des articulatia mainii, genunchiul, piciorul si

articulatia radiocarpiana, insa acest lucru nu cruta celelalte articulatii. Cartilajul este

distrus progresiv in evolutia bolii, osul sufera modificari, capsula si tendoanele se

inflameaza , producand in timp deformari osteoarticulare.

Un semn distictiv la nivelul articulatiei mainii este interesarea articulatiei

proximale interfalangiene ce apare dupa o evolutie de aproximativ un an a maladiei.

O imagine caracteristica este afisata in urma afectarii articulatiilor mainii, asociata cu

o deviatie spre ulna a degetelor.

Soldul nu este la fel de frecvent afectat, dar boala odata instalata determina

aparitia coxartrozei. Genunchii sunt foarte frecvent afectati, poliartrita determinand la

acest nivel aparitia gonartrozei cu o simptomatologie foarte zgomotoasa. La nivelul

piciorului sunt afectate mai ales articulatiile metatarsofalangiene. Aceste leziuni

determina deformari articulare, cu afectarea mersului, prin durere.

 Manifestarile extraarticulare se evidentiaza in stadiile de severitate ale

poliartritei la pacientii care prezinta un titru foarte mare de factor reumatoid.

Nodulii reumatoizi se pot localiza si la nivelul pielii fiind evidentiati prin palpare

la nivel subcutanat. Acestia dainuiesc o perioada mai lunga iar vindecarea poate fi

spontana; sunt fermi la palpare si adera la tesuturile subiacente. Biopsia poate fi

revelatoare pentru diagnostic, efectuand in acelasi timp un diagnostic diferential cu

tofi gutosi, chiste sebacee sau xantoame. Tulburarile vasculare pot duce cateodata la

necroze ale tesuturilor, care pot fi asociate cu o suprainfectie ducand la un

dezechilibru al starii generale. Aceste manifestari cutanate sunt foarte rare.

Manifestari cardiovasculare-foarte rar sunt prezente clinic, insa sunt observate

la circa 40% dintre cei care sufera de aceasta maladie. Coronarele sunt afectate destul

de rar, dar atunci cand apare poate duce la IMA (infarct miocardic acut) sau

cardiopatie de tip ischemic.

Arterele de la periferie pot fi afectate de procesele inflamatorii, determinand

arteriopatie obliteranta.
 Afectarea pulmonara este evidentiata prin fibroza difuza pulmonara si

obstructia cailor respiratorii.

Manifestarile neurologice se evidentiaza prin aparitia de parestezii, paralizii,

diminuarea sau abolirea reflexelor tendinoase. Uneori, infiltratul inflamator poate

determina compresia unor nervi – cum ar fi compresia nervului median in tunelul

carpian.

Afectarea oculara este mai des intalnita la sexul feminin si se manifesta prin

iridociclita, scleromalacie perforans, irita sau sclerita. Scleromalacia perforans este

determinata de prezenta unor infiltrate nodulare, care sunt in centrul unei zone

hiperemice ce apartine venelor profunde ale sclerei, la nivelul zonei sclerale

superioare.

Diagnosticul poliartritei reumatoide.

Examinarea paraclinica de tip biologica evidentiaza in majoritatea cazurilor un

sindrom inflamator prezent, care se caracterizeaza prin marirea VSH-ului si a

fibrinogenului.

La circa 25% dintre bolnavi se poate regasi o forma de anemie cauzata de

inflamatia cronica, ce duce la incapacitatea utilizarii fierului pentru formarea de

eritrocite. Dozarea factorului reumatoid in ser este una necesara si utila vizavi de

diagnosticul acestei boli. Acesta poate fi prezent la o proportie de pana la 80% la cei

suferinzi de poliartrita reumatoida.

Examinarea radiografica a articulatiilor are o utilitate insemnata pentru

diagnostic, care poate evidentia scaderea densitatii tesutului osos, deformare

articulara, ingustare a spatiului articular si/sau eroziuni marginale. Aceste elemente

sunt intalnite mai des la nivelul articulatiilor mici ale piciorului si mainii, dar si la
nivelul soldului sau al genunchiului. Simetria este caracteristica de baza a leziunilor.

Artroscopia este o investigatie folosita pentru a evalua extinderea leziunilor, dar isi

gaseste foarte rar aceasta intrebuintare.

Criteriile AAR sunt folosite in scop diagnostic (daca 4 sunt prezente atunci

diagnosticul este pozitiv):

1. Mai mult de o ora de redoare matinala a articulatiei

2. Cel putin 3 arii articulare afectate simultan de artrita notate de medic

3. Articulatiile mainii care sunt afectate de artrita intereseaza articulatiile proximale

interfalangiene si cele metacarpofalangiene

4. Simetrie a artritei ce intereseaza in acelasi timp, in ambele parti ale corpului aceeasi

articulatie

5. Noduli reumatoizi notate de medic la examen obiectiv

6. Elemente radiologice caracteristice bolii: eroziuni, decalcificari juxtaarticulare

Tratamentul poliartritei reumatoide

Tratamentul bolii urmareste scaderea inflamatiei si ameliorarea durerilor articulare, precum

si stoparea progresiei modificarilor de distructie ale osului si ale cartilajului. Tratamentul este de
mai multe tipuri: tip medicamentos, tip fizioterapic, tip radioterapic si ortopedic.

Tratamentul de tip medicamentos foloseste antiinflamatoare (stero- si

non-steroidiene), analgezice, imunosupresoare (metotrexat, azatioprina,

ciclofosfamida) ori medicamente cu actiune remitiva (penicilamina, antipaludice de

sinteza, saruri de aur). Cele mai utilizate sunt AINS-urile cu o varietate foarte mare

de medicamente (Indometacin, Arcoxia, Voltaren, Diclofenac, Ketoprofen,etc), putand

fi utilizate oricare dintre ele, pastrand o variabilitate a eficientei. Riscul unui ulcer sa a

unei hemoragii in zona gastrica se incadreaza ca si reactii secundare ale acestor

medicamente astfel ca ele trebuie asociate cu protectoare ale mucoasei gastrice

atunci cand se decide administrarea lor.

Terapia cu corticosteroizi are o eficacitate crescuta de imbunatatire a

simptomelor clinice si biologice insa nu are efect si pe firul evolutiv al poliartritei

reumatoide. O folosim indeosebi pentru a trata vasculita sau pe termen scurt pana la

momentul de aparitie al efectului AINS-urilor. Mai sunt eficiente si pentru puseele

acute ale bolii, manifestarile sistemice sau tratamentul reactiilor adverse ale altor

medicamente.

Sarurile de aur au o eficienta crescuta cand se folosesc la debutul bolii. Este

necesara o perioada de 2 luni pentru ca o ameliorare clinica sa poate fi observata. In

jur de 25 % dintre bolnavi pot intra in remisiune completa dupa utilizarea lor.

Penicilamina se poate folosi daca sarurile de aur nu sunt eficiente. Au reactii

adeverse la nivel cutanat, renal sau digestiv.

Antipaludicele de sinteza cu reprezentatntul de departe cel mai folosit

Hidroxiclorochina. Aceste medicamente necesita follow-up destul de des in sfera

oftalmologica deoarece pot cauza retinopatie ce poate duce la cecitate ireversibila.

Imunosupresoare dintre care cel mai utilizat este metotrexatul deoarece este foarte

eficient si este bine tolerat de cei mai multi bolnavi. Ca si efect secundar des acuzat

notam anemia.

Tratamentul local ce presupune administrare la nivelul articulatiei interesate a

unor produse de tip cortizonic sau scleroza/radioterapia localizata cu scopul de a

elimina panusul articular profuz. Poliartrita cu punct de localizare preponderent la

nivelul articulatiei genunchiului, poate fi tratata cu succes prin infiltratii cu solutii

vascoelastice intraarticulare. Procedura este simpla si consta in 3 injectii, una pe

saptamana, iar ulterior se repeta dupa 6 luni. Injectiile sunt nedureroase, cu riscuri

minime si cu beneficii mari. Va recomandam Neovisc, un preparat cu o solutie de 1%

hialuronat de sodiu obtinut prin biofermentatie, ambalat in seringi pre-umplute sub vid,

sterilizate prin autoclavare.

Fizioterapia are rolul de a reduce din inflamatie, de a relaxa musculatura, de a ameliora

din durere si de a scadea redoarea matinala.

Gimnastica de tip medical este foarte importanta in evolutia bolii, deoarece previne
redoarea articulara determinata de poliartrita reumatoida

Tratamentul chirurgical se ia in considerare atunci cand au aparut

deformari la nivelul articulatiilor mari. Se poate practica alungirea unor tendoane sau

montarea de proteze la nivelul articulatiilor. Artroplastia soldului sau genunchiului

sunt foarte frecvente, rezultatele functionale fiind excelente.