Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ADMINISTRAREA SPITALELOR
ELEV
FOTACHE GEORGIANA RALUCA
AMG 2A
2016-2017
ADMINISTRAREA SPITALELOR
Incepand cu anul 1998 sistemul serviciilor de sanatate din Romania s-a aflat in
plina reforma. Obiectivele strategice ale reformei au fost definite de Ministerul Sanatatii si
Familiei si includ:
- imbunatatirea starii de sanatate a populatiei din Romania;
- garantarea accesului echitabil la serviciile sistemului de ingrijiri de
sanatate;
- obtinerea unui sistem de ingrijiri de sanatate mai bine calificat.
Sub incidenta noilor reglementari, spitalele sunt in masura sa-si genereze
veniturile proprii, potrivit autonomiei de care dispun. Managerii spitalului sunt responsabili
de “sanatatea financiara” a spitalelor pe care le conduc. Acestia trebuie sa se preocupe de
toate aspectele spitalelor ce afecteaza calitatea serviciilor medicale oferite. Managerii de
spitale trebuie sa creeze sau sa aprobe politicile ce raspund principalelor probleme si
necesitati legate de strategia spitalului si obiectivele majore, mijloacele de finantare a
cheltuielilor spitalului, cantitatea de capital circulant necesara, marimea datoriilor pe care
spitalul si le poate permite pe termen scurt, mediu sau lung, numarul actiunilor de calitate
si ingrijiri gratuite pe care spitalul le poate oferi, etc.
Pentru definirea obiectivelor si selectarea strategiilor trebuie luate in considerare
urmatoarele aspecte:
a) Principiile care stau la baza contractarii serviciilor de ingijire a sanatatii;
b) Resursele umane necesare, medici si asistente medicale, in scopul indeplinirii
obligatiilor prevazute prin contractele de servicii de sanatate;
c) Asigurarea resurselor materiale;
d) Programe de imbunatatire a calitatii serviciilor medicale furnizate persoanelor
asigurate;
e) Investitiile necesare cresterii capacitatii spitalului, a numarului de paturi,
procurarea echipamentelor de inalta tehnologie, avand ca rezultat reducerea
costurilor de spitalizare.
f) Sursele financiare si natura lor.
Politica de dezvoltare si functionare a spitalelor se stabileste inaintea inceperii
anului fiscal; este analizata de echipa manageriala a spitalului si apoi devine programul de
activitate a spitalului.
Politicile de dezvoltare trebuie sa reflecte aspecte precum:
- politica de salarizare a personalului;
- desfasurarea activitatilor financiare ale spitalului in cadrul limitelor
veniturilor actuale si ale cheltuielilor aprobate de buget;
- reducerea datoriilor catre furnizori sau creditori prin contractarea
cheltuielilor in limita bugetului;
- monitorizarea activitatii medicale si financiare care trebuie sa reflecte
echilibrul dintre venituri si cheltuieli.
Principala responsabilitate a managerilor de spitale consta in evaluarea
performantelor financiare, care se masoara dupa urmatoarele standarde: performantele
spitalului comparate cu performantele anterioare, cu performantele altor spitale din tara
sau din aceeasi regiune, sau cu scopurile financiare stabilite prin buget.
RESURSLE UMANE IN MANAGEMENTUL SANITAR
Prin formarea personalului sunt desemnate procesele prin care salariatii isi
insusesc intr-un cadru organizat, cunostintele, aptitudinile, deprinderile si
comportamentele necesare exercitarii unor ocupatii necesare unitatii respective.
Activitatea de formare a personalului se afla in stransa legatura cu cea de
perfectionarea a acestuia, reprezentand anamblul proceselor prin care salariatii unei
unitati sanitare isi imbogatesc, in baza frecventarii unor programe organizate special de
unitatea respectiva sau institutii de invatamant superior, cunostinte, aptitudini, deprinderi si
comportamente in domenii in care au deja o calificare de baza, in baza realizarii la un nivel
superior a obiectivelor si sarcinilor ce le revin.
Programele de formare si perfectionare, in functie de esalonarea realizarii se
impart in continue si discontinue.
Programele continue se deruleaza intr-o singura perioada, fara intreruperi, in afara
sarbatorilor legale, fiind utilizate in special pentru formarea de specialisti.
Avantajele programelor continue sunt:
- concentrarea cursantilor asupra continutului procesului de pregatire;
- continuitatea procesului de invatare;
- favorizarea schimbului de opinii intre participanti.
Dezavantaje : - persoanele implicate in procesul de pregatire continua sunt
dislocate pentru o anumita perioada, ceea ce provoaca anumite dificultati in realizarea
obiectivelor compartimentelor implicate.
Programele discontinue implica doua-trei subperioade de pregatire intr-o institutie
cu profil didactic, dupa care personalul implicat in programul de pregatire discontinua isi
reia activitatea la locul de munca.
Avantajul consta in reducerea problemelor cauzate de absenta personalului, data
fiind scurtarea perioadei compacte in care lipseste.