slujegti”', Cand s-a vazut diavolul batut din Scripturi a luat gi el Scriptura, caci stie si el Scriptura, insd diavoleste, deoarece mintea lui, fiind nebund, stramba infelesul oricdrui cuvant, de vreme ce el nu sta in adevar, ci in minciund. Aga, Il duce pe lisus pe aripa templului din Jerusalim, zicdndu-I: “Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos, cdci este scris ci ingerilor Sai va porunci pentru Tine, ca sa Te pazeasci si Te vor ridica pe méaini, ca nu cumva s& Te izbesti cu piciorul de vreo piatra”. Atunci lisus i-a taiat scurt si ispita aceasta, raspunzandu-i: “S-a zis in lege s nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau!” Si dupa ce sfarsi toata ispita, diavolul se duse de la El pana la o vreme. Semn ca a mai venit gi sub alta forma. JUBIREA E CARAREA Protivnicul L-a incercat pe Domnul prin aceste trei: prin nepu- tinja trupului, prin slava degarta si prin ispitirea de Dumnezeu. Toate aceste ispite au ascunse in ele momeala plicerii, sau acul pacatului’, ins in chip felurit. Toate la un loc alcdtuiesc chipul dintai al razbo- iului, sau, dupa Sf. Maxim, ispita prin plticere. Daci lisus s-ar fi biruit de oricare dintre acestea, ar fi cdzut din dragostea Tatilui, ar fi cilcat El porunca prima din lege, pe care avea s-o propovaduiasca intre oameni ca nimeni altul: porunca dragostei de Dumnezeu, ca Tata al oamenilor’. Tot razboiul protivnicului acesta a fost: ca si-L faci pe Domnul si calce dragostea catre Dumnezeu ca Tata. Caci stie vrajmasul c& plicerea pamanteasca, pentru cine umbli dupé ea, are draceasca putere si desfacd pe om de dragostea lui Dumnezeu gi sa i-o intoarcd spre pl&cerea a orice altceva afaré de Dumnezeu. Prin urmare, daca mai avem inima prinsd de ceva de pe pimAnt, stApanitorul lumii acesteia inc ne mai fine legafi in imparifia lui, de vreme ce dragostea noastra cdtre Dumnezeu inca n-a ars si afa aceea. "Luca 4,8. ? 1 Corinteni 15, 56. > Matei 5, 48.30 CARAREA [MPARATIEI Dup& ce Domnul |-a batut pe diavolul in Pustia Carantaniei in sfant sufletul Sau - curat de lumea aceasta ca 0 pustie - a venit sa-1 bata si intre oameni. Cuvintele Evanghelistului ne descriu gi aceasta tatur’ a rizboiului, cdci zice: “Si dupa ce sfarsi toata ispita, diavolul se departa de la El, pana la o vreme”!, Semn cd a mai venit iariigi, ins& de data aceasta rizboindu-se cu Domnul prin oamenii lumii acesteia. Satana a rasculat impotriva Mantuitorului pe oamenii puternici de atunci, viclenii vremii, cdrturarii gi fariseii lumii vechi, unelte ale sale, oameni slabi dar cu putere mare, ca doari-doar’ lisus ii va blestema, sau fi va uri, $i asa va gresi macar impotriva celei de-a doua porunci, porunca iubirii de oameni. Aceasta e, cum zice Sf. Maxim, ispita a doua, prin durere, care e stamnita de protivnicul cu menirea de a invrijbi pe Tisus cu oamenii pe oameni intreolalta. lati cuvintele Sf. Maxim Marturisitorul despre acest numit al doilea fel de ispiti pe care |-a avut Mantuitorul de invins: “Dupa ce, asadar, prin biruinfa asupra primei ispite, cea prin placere, a zidarnicit planul Puterilor, Capeteniilor si Stapaniilor celor rele, Domnul le-a ingaduit sa-si puna in lucrare si al doilea atac, adica sa vind si cu incercarea ce le mai ramasese, cu ispita prin durere””, Sa urmarim deci uneltirile protivnicului, si vedem metoda Jui si metoda lui Dumnezeu, tot dupa cuvintele Sf. Maxim. “Neputand vrijmasul sd-L facd pe Domnul sa calce porunca iubi- tii de Dumnezeu, prin cele ce I Je-a fagaduit in pustie, s-a striduit pe urmé, dupa ce a venit in lume, cu ajutorul nelegiuifilor iudei, si calce porunca iubirii de oameni. Satana (care insemneazi «pro- tivnicul») fi indemna pe carturari si farisei la feluritele mestesugiri impotriva lui [isus, ca, neputdnd rabda incercarile, cum credea el, sa fie i urasc& pe cei ce-[ intindeau curse si asa si calce porunca de oameni. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscand gandurile protivnicului, n-a urat pe fariseii pusi la lucru de el (cdci cum ar fi facut-o, fiind prin fire bun ?) ci, pe cei purtafi de el, nu inceta sa-i sfa- tuiascd, si-i mustre, s8-i infricogeze, s4-i plang, ca pe unii ce puteau s4 mu se lase condugi de el. Blestemat de ei, se purta cu indelungd 1 Luca 4, 13. pees - ? Sf. Maxim Marturisitorul, Raspunsuri cdtre Talasie, in op. cit., p. 65CARAREA 31 rabdare. Mantuitorul ee aan I, e drept, i-a mustrat si i-a certat ca nimeni altul', insa nu i-a urat nici a a © clipa, de vreme ce pe diavolul din ei il certa gi-l ae er is iveala $i arzndu-l cu adevarul, iar pe ei fi iubea si-i ane a + Patimea cu indurare si le ardta toate faptele iubirii; ii Invaja c&ile vietii si zugravea prin fapte chipul vietuirii ceresti; vestea Invierea mortilor si fg&duia viata vegnica si Imparajia Cerurilor celor ce cred; iar necredinciosilor (ateilor) le vestea infricosatele pedepse vesnice. lar pe cel ce lucra prin ei (prin atei) il bitea cu iubirea de oameni, iubindu-i si pe ei, desi-i ducea diavolul. O, minunat razboi! in loc de urd Jisus arat iubirea si rapune pe tatl riutafii prin bunatate. in acest scop, rabdand atatea rele de la ei - maj adevarat vorbind, pentru ei - S-a striduit pana la moarte, in chip omenesc, pentru porunca iubirii si, dobandind biruinja deplina impo- triva diavolului, a primit cununa invierii pentru noi. Astfel Adam Cel nou a innoit pe cel vechi.”? Dumnezeu fi prevenise pe mai marii templului prin vedenia lui Zaharia proorocul, ca sd ia aminte. ca si ei vor fi ispitifi, até cuvantul: “Si mi-a aratat pe Iisus (sau [eh-yua), marele preot, stand inaintea ingerului Domnului si Satana la dreapta lui, ca sA i se-mpotriveasca™, Proorocul il vede pe marele preot schimbandu-i-se vesmintele rele cu altele bune si punandu-i-se podoaba curata pe cap, iar ingerul atrigdn- du-i Juarea aminte: “fii ludtor aminte, Iisuse, mare preot, tu si sojii tai, care stau inaintea fefei tale: cci ei sunt chipuri pentru viitor. Caci iata eu aduc pe Servul Meu Odras iluifi cu lumea aceasta, n-au putut pricepe ispita in care cédeau pizmuind pe lisus. Iubirea de Dumnezeu gi iubirea de oameni in care atéma toata Legea si Proorocii®, implinindu-le lisus ca nimeni altul, prin aceasta se vedea limpede c& lisus e Dumnezeu si Dumnezeu este iubire’. Pe acestea doud ni le-a dat ca porunci. Aci st4 taina pentru care poruncile lui Dumnezeu bat pe vrajmasul, cand are cine le trai. Caci ‘Toan 8, 41-47. 2 Toan 8, 48-59. > Sf. Maxim Marturisitorul, Cuvant Ascetic, in op. cit., pp. 8-9. 4 Zaharia 3, 1. ® Matei 22, 37-40. > Zaharia 3, 8. 7} Ioan 4, 8.32 CARAREA IMPARATIEI iata: Dumnezeu se ascunde in poruncile Sale, dupa cum ne asigura Sfinjii Marcu Ascetul! si Maxim Marturisitorul’, Trdirea acestor porunci arde pe diavol asa de cumplit, incat acesta rascoala puterile iadului si cu ele afaj pe oamenii lumii, care-s biruiti de el, si-i napusteste impotriva lui lisus gi a oricdrui ucenic al Lui. lar prin lege, prin stapanitorii lumii acesteia, prin slujitorii templului, arhiereii Anna si Caiafa, prin Juda vanzatorul, diavolul nu-L mai putea rabda sa-i facd imparajia de jaf, si-l cere nedreapta rastignire pe cruce, in rand cu talhari C4nd razboiul nevazut intre jubire si urd a ajuns aci, lisus bate pe diavol - tot ca om, s4 nu uitim - prin neputinfa si neprejuirea trupului’. Adica prin desavarsita lepadare de sine sau prin primirea de bundvoie a morfii. Placerea a alungat-o cu hotarare puternica, durerea ins a primit-o cu dorire mare’, Din cele de pana aci vedem ca lupta Mantuitorului cu protivnicul pentru porunci si pentru mantuirea noastra prezintd cdteva deosebiri faja de stadiile luptei pe care are s& le intampine omul, cand vrea sa urmeze pe Domnul. Mantuitorul a infrant intai pe protivnicul in duh, in aparifia lui personala din pustie, biruind prin dragostea de Dumnezeu ispita aceluia cand {I imbia cu momeala placerii din materia lumii. Noi muritorii insd n-avem de a incepe lupta de la ardtarea fafisa si perso- nala a protivnicului; caci, dupa unii, ne-ar fugi mintea de spaima aratarii lui infiordtoare. E lucru stiut c& sistemul nostru nervos, ravasit de atatea vicii savargite de noi sau de un sir intreg de p&rinti inaintasi, nu suporta impresii prea tari, ca peste toate acestea si rimana sandtos. Noi trebuie sa incepem urmarea Mantuitorului de la purificarea de patimi, ca s4 ajungem dupa multa vreme la o sanatate, fizicd si psihica, in stare de a ne apropia, fara primejdii grave, acolo de unde doar lisus a inceput lupta. E lucru stiut si probat de medicind c& spaimele (traumatismele) peste puterea de rabdare a sistemului nervos, il ' Sf. Marcu Ascetul, Despre legea duhovniceascd, in Filocalia, Sibiu, 1946, ed. I, vol.1, p. 249 si ed. I, vol. 1, Sibiu, 1947, p. 247. : ? Sf Maxim Marturisitorul, Capete gnostice, in Filocalia, ed. 1, vol. 2. p 193 Ioan 6, 63. * Luca 12, 50.CARAREA 3 dezechilibreaza, i, dupa ae pani la boala $1, dupa sldbiciunea la care-l gaseste, poate si-1 aducd Evangheliz pilepsiei, care seaman’ mult cu indracirea, descrisi de Fireste cA si noi in lupta cu patimile - treaba de incepatori, dar Care poate fine o viata intreagi - trebuie si dim cu el o lupt in duh. in aceast4 luptd incd suntem scutiti prin randuiala dumnezeiasc& de a-] vedea in toat& fioroasa lui prezenja. De la aceasté deosebire incolo, lupta pentru mantuire, atét a Méntuitorului cat gi a ucenicului, urmeaza aceeagi carare si stadii. Astfel, dupa ce Tisus |-a batut pe protivnic in pustie, a venit si-1 bata si in lume, in societatea omeneasca stipanitd de acela. De aceea, urmand pe Domnul, spunem ca mantuirea nu se castigd cu o fapté razleafa, ci Ppresupune gi o faf4 sociala; nimeni nu se mantuieste singur; de mantu- irea sa se mai leagi o mulfime de oameni. In societatea omeneasca lisus |-a batut pe protivnic prin iubirea de oameni, oricat fl lovea vrijmagul printr-ingii cu ispita durerii. $i pe urma de tot, a venit - prin oranduire dumnezeiasca - ispita, tot prin durere, asupra trupului Domnului, ispita pe care a biruit-o, dandu-si trupul ca “din neputinj&”! s& fie ristignit pe cruce ca un facdtor de rele. Nu-si dadea Satana seama ci, rastignind “omul” pe cruce, dupa ce-L va inghifi cu pofta, sau cu ura cea mai mare, va afla c4 prin cruce a inghifit pe Dumnezeu. Nu-si putea da seama vicleanul de Taina Crucii care ji va rupe cele dinlauntry, si, Hristos Tisus, Omul-Dumnezeu fi va invia pe drepjii cei din Vechiul Testament, facdnd biruinji vegnicd asupra raului pe care o va da omului, fratelui Sau’ si ucenic pe aceeasi cale. Prin aceast& biruinfa a lui lisus, in omul in care se finea ascuns, s-a facut restabilirea firii omenesti, i s-a deschis Imp&rajia lui Dumnezeu, s-a vestit invierea si i s-a dat mantuirea in dar’, * 2 Corinteni 13, 4. ? Matei 28, 10. > Efeseni 2, 8.