I.

Secțiunea B – Agresivitate și depresie

Testul 1. Sunteți o persoană dominatoare?
Personalitățile cu caracter dominator sunt cele care vor să conducă și să-și impună autoritatea.
Persoanele dominante pot fi deosebite ușor de celelalte persoane. Poate fi conducătorul cu o strângere
de mână fermă, care privește pe fiecare în ochi făcând un semn din cap și ascultând numele fiecărui
colaborator pe care-l salută. Este atent și disponibil. Din contră, opresorul riscă efectiv să-ți strivească
mâna când o strânge, privirea nu i se fixează asupra persoanei din fața sa, ci pe cea care urmează, și nu
își arată interesul față de prezentările care îi sunt făcute. Pare grăbit și greu de abordat.
Personalitatea dominantă utilizează adesea o privire fixă pentru a-i descumpăni pe ceilalți,
ocupă un teritoriu mare, pe al lui și pe al altora. Un dominator întodeauna vrea să fie primul, vrea să fie
privit ca fiind cel mai deștept, cel mai rapid și mai puternic. Iar asta înseamnă că întotdeauna
persoanele dominante vor încerca să vorbească primii sau să răspundă primii la o întrebare (chiar dacă
nu au înțeles prea clar despre ce e vorba și care e subiectul). Așa se explică de ce, uneori, te poți afla
într-o conjunctură în care unii se trezesc vorbind, fără să aibă prea mare coerență în ceea ce zic. Un
dominator întotdeauna va întinde primul mâna către celălat, ceea ce va părea ca un gest de întâmpinare
nevinovat.
O atitudine dominantă poate fi recunoscută prin modul in care un om strânge mâna altui om
astfel:
 Mâna este întinsă cu palma în jos, fiind în mod simbolic, deasupra și, astfel, în control, în
momentul strângerii de mână;
 Forța cu care va strânge mâna va fi ușor mai mare decât a ta și va dura cu o fracțiune de
secundă mai mult, decât e confortabil;
 În momentul in care strangerea de mână, se încheie, în mod normal, dominatorul îți va reține
mâna într-a lui, pentru foarte scurt timp.
O persoană care afișează indicatori de limbaj nonverbal dominant, va încerca să își facă propriul
corp să pară mai mare decât este în realitate. O persoană mare .. pur și simplu arată mai amenințător. Și
este, în mod natural, mai dominantă și intimidantă decât o persoană mică. Cei care deja sunt înzestrați
de la natură cu înălțime și proporții mari, pot obține efectul dominanței foarte ușor, fără efort.
Un foarte bun exemplu de folosire a unui limbaj nonverbal dominant, este cel a unui polițist,
care interoghează un suspect, într-o încăpere a secției.
 Orice persoană care stă în picioare, lângă altcineva care stă așezat, va fi percepută ca persoană
dominantă și care controlează contextul respectiv. Invadând și ocupând teritorii pe care le dețin și le
folosesc, în mod normal, alte persoane, se semnalează și se transmite, cât se poate de clar, intenția de
control și dominare.
In general animalul dominant este cel cu agresivitatea cea mai mare. Pentru cele mai multe
animale a fi dominant inseamnă de asemenea a avea o atractivitate mai mare pentru sexul opus,
deoarece un rang social mai mare inseamnă că este mai sănătos. Agresivitatea in cadrul speciei are
drept scop principal stabilirea ierarhiei dominante. Atunci cand animalele ajung pentru prima dată intr-
un teritoriu nou, primul lucru pe care il fac este să stabilească ierarhia.
Omul diferă de animal in complexitatea agresivității sale datorită factorilor culturali, morali și
sociali.
Alcoolul, drogurile, medicamentele, durerea și disconfortul, frustrarea și violenta sunt câțiva din
factorii care influențează agresivitatea la om.
Cultura joacă un rol dominant in agresivitate. Studiile antropologice arată ca unele culturi au
agresivitate scazută, iar altele inaltă.
Agresivitatea poate fi invățată prin urmărirea și imitarea comportamentului altora. Astfel
urmărirea violenței la televizor crește probabilitatea comportamentului violent la copii. Jocurile video
au un efect similar.
Totuși, adoptarea unui anumit comportament depinde de inclinațiile individuale.
Alcoolul afectează rațiunea și oamenii devin mai puțin prudenți decât in mod obișnuit; de
asemenea alcoolul modifică felul in care este procesată informația. O persoană beată vede un
eveniment accidental ca pe unul rău intenționat, și astfel acționează in manieră mai agresivă.
Durerea și disconfortul contribuie și ele la cresterea agresivității.
Teoria frustrare - agresivitate: agresivitatea crește dacă persoana nu iși poate atinge scopurile.
Expectațiile au si ele un rol important. Cu cat expectațiile sunt mai mari, și agresivitatea este
mai mare.
Prezența obiectelor asociate cu violența, cum este un pistol de exemplu, duce la creșterea
agresivității.
Apartenența de gen are un rol important in agresivitate atat la om, cât și la animal. Masculii
sunt in general mai agresivi decât femelele. Bărbații iși exprimă mai frecvent agresivitatea din punct de
vedere fizic, femeile nu sunt mai puțin agresive, dar iși exprimă agresivitatea in alte moduri, și nu
fizic. De exemplu femeile au o agresivitate verbală și relațională mult mai mare.
 Agresivitatea fizică la om apare in general in jurul vârstei de 2-3 ani, nu este invățată, ci
aparține abilităților de auto- reglare. Unii copii au dificultăți de auto-reglare, cu comportament agresiv
fizic la nivele atipic crescute, ceea ce este un factor de risc pentru comportamentul violent pe parcursul
vieții.
Agresivitatea apare la copil ca urmare a fricii, dificultăților in cadrul familiei, disfuncțiilor
comportamentale, de invățare sau neurologice, traumelor emoționale și expunerii la violență in mass-
media.
BIBLIOGRAFIE
1. Păunescu, C. (2001), Agresivitatea și condiția umană; Editura Tehnica, București;
2. Soitu, L., Havarneanu C. (2001), Agresivitatea in școală; Editura Institutului European,
Iași;
3. Verza, E., Verza, F. (2004), Psihologia vârstelor; Editura Pro Humanitate, Bucuresti.

Profilul cel mai critic al testului este Tipul A: ”Nu am nimic impotrivă” care corespunde
pe deplin la intrebările: 1, 3, 5, 6, 8, 12, 19.
Intrebarea 1. In cazul unei dispute in familie ma retrag.
I. 1. Din totdeauna ați avut dumneavoastră această atitudine?
2. De când ați observat aceste modificări la dumneavoastră?
3. Care considerați că au fost elementele care v-au determinat pe dumneavoastră să
adoptați acest comportament?
II. 1. Vi se pare mai comod să evitați discuțiile in contradictoriu?
2. Ce simțiți atunci când are loc o ceartă in familie?
3. Mai concret ce anume vă sperie și nu vă implicați?
III. 1. V-ați gândit că ați putea să vă susțineți punctul de vedere intr-o dispută? Ar merita?
2. Ce anume ați făcut ca să depășiți acest lucru?
3. Dacă ați analiza cu atenție eventualele riscuri de a greși nu credeți că teama ar fi mult
mai mică?
Intrebarea 3. Vorbesc pe un ton scăzut.
I. 1. Mereu ați vorbit dumneavoastră așa incet?
2. De când ați observat aceste modificări la dumneavoastră?
3. Care considerați că au fost elementele care v-au determinat să adoptați acest
comportament?
II. 1. De ce anume credeți dumneavoastră că vorbiți atât de incet?
 2. Simțiți că așa vă exprimați mai bine?
3. Ce anume mai précis v-a făcut să ajungeți in această situație?
III 1. Nu v-ați gândit că ar fi mai avantajos dacă ați vorbiți mai tare?
2. Ce anume ați făcut ca să depășiți acest lucru?
3. Vă gândiți că o reușită v-ar face mai increzător in forțele proprii?
Intrebarea 5. Imi vine greu să spun nu.
I. 1. Din totdeauna dumneavoastră sunteți de acord cu ce vă propun alții?
2. De când ați observat aceste modificări la dumneavoastră?
3. Care considerați dumneavoastră că au fost elementele care v-au determinat să adoptați
acest comportament?
II. 1. Ce vă impiedică să aveți o părere? Vi se pare mai comod așa?
2. Ce s-ar intâmpla dacă ați spune ”nu”?
3. Simțiți că așa este mai bine pentru dumneavoastră?
III 1. V-ați gândit ce s-ar intâmpla dacă nu ați fi de acord cu ceilalți?
2. Ce anume ați făcut ca să depășiți acest lucru?
3. Nu credeți că dacă ați avea o părere și aceasta ar fi apreciată ca fiind bună și
impărtășită de ceilalți v-ați lămuri că puteți?
Intrebarea 6. Intr-o discuție mă raliez mai bine la părerea celorlalți.
I. 1. Mereu ați avut dumneavoastră această atitudine de renunțare la propriile aspirații?
2. De când ați observat aceste modificări la dumneavoastră?
3. De unde considerați dumneavoastră ca provine această infrânare?
II. 1. Ce anume v-a făcut să renunțați la propriile păreri? Vi se pare mai bine să vă raliați la
părerea celorlalți?
2. Ce vă impiedica pe dumneavoastră să aveți o părere?
3. Simțiți că vă este teamă că nu veți fi acceptat?
III 1. Ați incercat să vă exprimați o părere?
2. Dacă ați analiza cu atenție eventualele riscuri de a greși nu credeți că teama de a avea
o părere ar fi mult mai mică?
3. Vă gândiți că reușita v-ar face mai increzător?
Intrebarea 8. Chiar și atunci când mă enervez pe cineva nu imi arăt supărarea.
I. 1. Din totdeauna aveți dumneavoastră acest comportament să nu vă mai arătați
supărarea atunci când vă enervați?
2. De când ați inceput dumneavoastră să simțiți acest lucru?
 3. Care credeți dumneavoastră că sunt cauzele care v-au dus la această situație?
II. 1. Ce simțiți dumneavoastră atunci când cineva vă supără?
2. Ce s-ar intâmpla dacă v-ați exprima supărarea?
3. Ce vă impiedică totuși să vă arătați supărarea?
III 1. V-ați gândit vreodată cum ar fi să vă arătați supărarea?
2. Vă temeți ați putea să greșiți?
3. Vă gândiți că reușita v-ar face mai increzător in forțele proprii?
Intrebarea 12. Când casiera dintr-un supermarket calculează o suma mică in defavoarea mea,
incărcându-mă la plată mă fac că nu observ.
I. 1. Mereu ați fost dumneavoastră așa de permisiv la astfel de abuzuri?
2. De când ați observat la dumneavoastră aceste modificări?
3. Care credeți că au fost elementele care v-au adus pe dumneavoastră in această
situație?
II. 1. Ce credeți că s-ar intâmpla dacă ați atrage atenția că v-a inșelat?
2. Totuși de unde credeți dumneavoastră că provine această teamă?
3. Ce anume simțiți că vă impiedică pe dumneavoastră să vă apărați propriile interese?
III 1. Ați incercat să vă exprimați o părere atunci când cineva vă inșeală?
2. Dacă ați analiza cu atenție posibilitățile de succes nu credeți că ați avea o altă părere?
3. Vă gândiți că reușita v-ar da mai mult curaj data viitoare?
Intrebarea 19. Trăiesc conform moto-ului ”Cel mai ințelept cedează”.
I. 1. Din totdeauna ați trăit dumneavoastră așa? De când credeți că ați inceput să nu vă mai
apărați propriile interese?
2. Care a fost momentul in care ați observat la dumneavoastră aceste modificări?
3. Care au fost elementele care v-au determinat pe dumneavoastră să adoptați acest
comportament?
II. 1. Ce anume simțiți că vă impiedică să vă exprimați părerea? Vi se pare mai comod să
evitați discuțiile?
2. Ce inseamnă pentru dumneavoastră acest motto?
3. Ce credeți că s-ar intâmpla dacă ați incerca să vă spuneți părerea?
III 1. Ați incercat să vă fiți fidel propriilor dorințe și să nu cedați așa ușor?
2. Dacă ați analiza cu atenție eventualele riscuri de a greși și ați constata că ele sunt
acceptabile ați putea să vă puneți la incercare?
3. Nu credeți că reușita v-ar ridica in ochii celorlalți?